Trecem printr-o perioadă de derută, în care așteptăm cu nerăbdare un nou prim-ministru, ca să știm pe cine să contestăm de acum înainte. Poporul are nevoire și de alți țapi ispășitori pentru degringolada în care ne-a adus guvernul Ciolacu și acoliții lui. Deoarece ei sunt exonerați, din lipsă de răspundere.
Oamenii din întreaga lume devin tot mai egoiști, materialiști, violenți și intoleranți. Dacă tendința se menține, un război mondial cu consecințe dezastruoase pare inevitabil. Deși dureros, acesta ar putea fi singurul vaccin prin care omenirea să fie imunizată de răutate sau eliminată de pe suprafața planetei.
Nu putem uita când, prim-ministru fiind, lui Grindeanu i s-a cerut demisia – chiar de către propriu partid -, dar acesta a refuzat cu încăpățânare, îmbătat de puterea la care ajunsese. A fost nevoie și atunci de intervenția parlamentului, dominat tot de PSD. Cât tupeu trebuie să ai ca să te arăți acum indignat că Bolojan nu renunță la funcție, mai ales când el este susținut de celelalte partide din coaliție și de poporul care a înțeles să suporte reforma, în speranța că se va face până la vârf, acolo unde ne doare mai tare!
Ca un coșmar cred că a fost pentru mulți români această perioadă în care se întrevedea posibilitatea ca George Simion să devină președintele țării. Duminică noaptea s-a produs trezirea din acest thriller, bucuroși că ne-am mobilizat suficient de mulți pentru a deraierea de la maturizarea democrației. Nu am ales un erou impozabil, doar un om titrat cu adevărat, scund de statură, care a arătat că știe să lupte pentru reducerea corupției endemice și pentru păstrarea traseului european, unicul care ne poate debarasa de moștenirea unei dictaturii grele. O epocă în care am fost prizonieri în propria țară, după care-i vedem pe mulți afectați de simptomul Stockholm, empatizând cu regimul totalitar și uitând toate nenorocirile pe care le-a provocat.
A fost o campanie electorală atipică și mai dură ca celelalte. Pentru că, în timp ce candidatul independent venea constant la dezbateri în fața electoratului și răspundea întrebărilor puse de reporteri, președintele partidului AUR prefera să se remarce cu jigniri la adresa tuturor celor pe care-i credea că nu-l susțin, indiferent că era vorba de contracandidatul lui, jurnaliști sau președinți de stat europeni. Cu această atitudine belicoasă, sunt convins că el a fost cel care și-a subminat cel mai mult șansele de a câștiga. Marea majoritate a oamenilor își doresc un conducător care întinde mâna zâmbitor, nicidecum unul care ridică mereu pumnul și amenință în stânga și dreapta. Poate a fost sfătuit prost, dar mai degrabă bănuiesc că nu s-a putut răbda în a-și arăta caracterul cunoscut din parlament.
Sunt conștient că urmează cinci ani de muncă grea, mai ales că responsabilii de această situație stau la pândă pentru a-și revendica guvernarea, după ce s-au ascuns în timpul furtunii. Cei care au cheltuit banii fără socoteală, așteaptă să facă alte împrumuturi înrobitoare din care să-și îndestuleze în primul rând clientela numeroasă. Dacă Ilie Bolojan va fi ales prim-ministru, sunt totuși șanse ca împreună cu președintele și miniștri aleși pe bază de competență să ajungă la înțelegerile care se cuvin cu Uniunea Europeană pentru a primi miliardele de euro restante. Pe care să le folosească cumpănit și cu real folos pentru economie, educație și sănătate, nicidecum pentru pensiile speciale și sinecuri.
Nicușor Dan a promis că va fi în dialog permanent cu toate partidele, cu guvernul, cu patronatele și oamenii de afaceri. E o misiune foarte grea, dar am speranța că o să-i facă față, pentru că ambiție are. Se spune că omul sfințește locul dar mai știm că nu se face primăvară doar cu o floare sau două. Locul cel mai indicat pentru sfințire este parlamentul, pentru că numai cu susținerea lui se pot încep reformele necesare redresării financiare și sociale. O reformă de la rădăcini ar trebui să vedem și în sânul PSD-ului, doar că acolo dictează încă tot cei din sistemul învechit. Degeaba își dă Ciolacu demisia din funcția de președinte, dacă apare tot un dinozaur care a contribuit la deciziile proaste de până acum. Ce să mai zic de Ponta, veșnicul oportunist și parcă tot mai infatuat după fiecare eșec personal. Și el, ca și mulți alți ahtiați de putere, caută să-și câștige popularitatea imitându-l pe Donald Trump, fără să-și dea seama cât sunt de ridicoli.
E nevoie de răbdare și suntem înțelegători, atâta vreme cât vom vedea că se fac pași spre schimbarea pe care o vrem și pentru care am votat, de-o parte sau de alta. E nevoie de o echilibrare a veniturilor și taxelor, de cheltuieli justificate și subvenții meritate, nicidecum de favoritisme politice și posturi călduțe obținute pe ochi frumoși. Dacă aceste nevoi nu se vor rezolva în următorii ani, e foarte probabil ca la viitoarele alegeri să nu mai iasă oamenii pentru a salva țara de suveranismul mult trâmbițat. Iar apoi legea să fie făcută cu arma în mână, fără întârziere și judecată, dar tot pe ochi frumoși.
Aș vrea să fie și votul care ne unește, dar parcă niciodată nu au fost mai dezbinați românii prin alegerea dintre doi candidați la președinție, cu viziuni atât de diferite. Deși ne dorim cu toții prosperitate și democrație în continuare, felul în care se poate combate corupția este expus total altfel de cei rămași în finală și, implicit, de cele două tabere care-i susțin. Unul vrea să anuleze și realizările lăudabile de până acum, mânat din spate de artizanul unor fantasmagorii cu care și-a câștigat o mare notorietate pe rețelele sociale, în fața celor creduli și ușor de impresionat. Celălalt e conștient că schimbarea trebuie să vină din interior și cu pași bine calculați, altfel intrăm într-un colaps care ne poate duce cu mult înapoi.
Nu sunt fan al vreunui politician, dar am datoria să aleg calea pe care o consider cea corectă, deși a devenit un act de curaj să îți arăți preferința pentru Nicușor Dan, respectiv perseverența pentru drumul ales, aderând la NATO și apoi la UE. Mai ales când cei care îl susțin pe George Simion sunt agresivi la adresa acelora care-și exprimă o altă opinie, luând exemplul partidelor care îi sunt alături. Am prieteni și cunoscuți apropiați care se înfierbântă de fiecare dată când le împărtășesc intenția mea de vot. De aceea caut să evit discuțiile pe această temă și mă rezum la aceste rânduri, fără să provoc pe nimeni. Doar să-i invit la vot pe toți românii, pentru că democrația s-a obținut cu sânge, dar se poate pierde din comoditate.
Candidatul G.S. strigă în fața lumii că nu suntem o țară democrată, iar anularea primului tur din decembrie a fost ilegală. Dacă s-ar comporta la fel în Rusia, de mult ar fi fost închis și probabil ar muri subit după gratii. Corupția și birocrația există, din păcate, și în țări democrate, dar nu se rezolvă prin desființarea partidelor, ci asanarea lor. Nu poți să te rupi de țările avansate și să pleci capul în fața țarului care își freacă mâinile de satisfacție. Pentru că orice bucurie a lui Putin e o victorie împotriva libertății altor popoare. Avem nevoie de un președinte care să stea cu capul sus, atât către vest, cât și spre est. Unul care nu are restricții de intrare în două țări care ne sunt vecine: Republica Moldova și Ucraina. Avem nevoie de un președinte care să nu nu-i înjure pe reporteri pentru întrebările lor, apelând chiar la amenințări, inclusiv prin intermediul celor din partidul POT. După cum am putut vedea și în manifestările violente pe care le-au organizat, spre deosebire de cele pașnice ale simpatizanților lui N.D.
S-au făcut multe speculații și clipuri cu minciuni, în special pentru a-l ataca pe candidatul independent care a avut curajul să se pună cu ditamai Goliat. Am văzut câteva, dar mi-am dat seama că marea majoritate sunt minciuni, unele create cu ajutorul AI. Am început să le ignor din start, deoarece omul pe care-l văd în direct poate spune mai mult decât o mie de filmulețe regizate și puse pe TikTok. E suficient să-i asculți pe amândoi pretendenții, fără prejudecăți, și poți vedea ce fel de caracter au, cât de sinceri și pregătiți ar putea fi pentru cea mai înaltă funcție din stat. Și credeți-mă, nu ați vrea să-l vedeți pe președintele nostru cum se ceartă ca la ușa cortului cu un alt demnitar străin, după cum a făcut-o de multe ori în parlament. Năravul din fire nu se mai poate schimba la această vârstă, mai ales când ai un anturaj în stare să provoace haos în toată țara.
Eu mi-am spus opinia și sper să fiți înțelegători, așa cum sunt și eu pentru a voastră. Important este să mergem cu toții la urne și să ne purtăm civilizați unii cu alții, indiferent de concepții. Români suntem și împreună am suportat multe nedreptăți, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne răzbunăm unii pe alții pentru politicienii corupți de până acum și să ne punem viitorul în mâinile celor care vor să o facă și mai lată. Lumea democrată așteaptă să alegem un diplomat cu care se poate discuta pașnic, nu unul care fuge de întrebările incomode la care nu are răspuns. Unul care nu promite marea cu sarea, iar apoi să ne pună doar sarea pe răni, după ce se vede ales.
Există credința că visele pot prezice întâmplările importante din ziua care va urma. Au apărut cărți cu descifrarea mesajelor ascunse din spatele lucrurilor pe care ni le amintim după trezire, se găsesc ghicitori în vise, precum cei în palmă, cărți, cafea, stele și orice altceva, numai creduli suficienți să aibă. Și se află cu nemiluita, pentru că oamenii vor măcar să audă preziceri plăcute, dacă viața nu e atât de generoasă cum și-ar dori. Părerea mea e că mai degrabă influențăm visele prin gândurile care ne apasă, nicidecum invers. Dovadă ar fi și ultimul „film nocturn” pe care l-am avut și care m-a afectat ca și cum l-aș fi trăit cu adevărat.
Eram surprins de întorsătura pe care a luat-o ziua planificată pentru runda a doua de alegeri prezidențiale, dar și de evenimentele care s-au derulat ulterior. Nici nu-mi închipuisem cât de mare era caracatița prin care s-a încercat subminarea democrației la care au aspirat românii de peste o jumătate de veac, chiar dacă nu-i desăvârșită și sunt încă multe de făcut. E de-a dreptul scandalos cum un neica nimeni a reușit să prostească milioane de români, profitând de dezamăgirile unora, mai mult sau mai puțin justificate. Am aflat de la câțiva prieteni, pe care-i credeam cu o bună judecată, că și ei au căzut în plasa bine țesută de acest domn Georgescu, cu povești din cele mai absurde pentru cei care au răbdarea și mintea să le analizeze cu adevărat. Degeaba încercam să le amintesc acelor amici cât de ilogice sunt discursurile pretendentului la Cotroceni, mă loveam de motivațiile invariabile că numai așa poporul nostru va fi suveran, iar corupții de azi vor da socoteală.
E drept că ne-au dezamăgit conducătorii, în multe privințe, dar măcar ne-au dus pe singura cale care ne permite să progresăm economic și să ne apărăm militar de imperiul nesătul în a acapara cât mai multe pământuri și popoare, doar pentru a le exploata. Umbrela NATO ne e scut doar dacă votăm să rămânem sub ea, altfel își ia jucăriile și pleacă, oricum nu o plătim cum ar trebui și cum o face Polonia, de exemplu. Lăsându-ne astfel sub dictatura unui Suveran, care se închină marelui țar de la Kremlin. Mărturisesc că nu mi-a făcut bine râsul lui Putin de după prima rundă de alegeri, dar m-a uns la suflet furia pe care i-a provocat-o anularea alegerilor. Înseamnă că s-a procedat bine prin această decizie. Dacă tot nu putem vota cu soarele, măcar să alegem norii de ploaie, nicidecum pe cei care vin cu grindină pustiitoare.
Cu aceste gânduri în minte am adormit cu greu, apelând la ajutorul unei călătorii imaginare printre stele. Visul care m-a impresionat a venit mai spre dimineață, când am perceput Universul ca pe o persoană pregătită să-mi explice câteva din misterele sale. Unul dintre ele se prezenta sub forma unei comete care tocmai trecea prin fața mea, luminând puternic întunericul din jur și impresionându-mă profund.
– Ce cometă este asta?, am întrebat Universul.
– Se numește Europa, mi-a răspuns el cu o voce îngăduitoare.
– Ce cap strălucitor are și ce coadă înstelată lasă în urma ei!, am exclamat cu admirație.
– Stelele reprezintă țările care sunt energizate de corpul cometei. După cum vezi, unele sunt mai în urmă, aproape să se piardă de celelalte. Fiecare are un nume, iar printre cele codașe este și România.
– Dar ce este norul acela întunecat care o urmărește și înghite tot ce prinde în cale?, am mai întrebat cu îngrijorare.
– E o Gaură Neagră și se numește Rusia. Dacă steluța cu numele de România nu se ține bine, va fi înghițită printre primele, iar apoi vor urma celelalte.
Aș mai fi avut multe curiozități și chiar unele sfaturi de cerut Marelui Univers, dar visele interesante nu țin niciodată cât am vrea noi. M-am deșteptat cu dorința să rămân treaz, de frică să nu uit cumva această revelație. Căci multe și ascunse sunt căile de comunicare ale Universului, iar asta poate fi una dintre ele.
Bănuiam că e nevoie de un șoc puternic care să scuture bine clasa politică de la conducere, prea încrezătoare în ea după ce a tot crescut salariile și pensiile. Dar nimeni nu și-a închipuit că acest cutremur va veni cu ajutorul a milioane de români care s-au lăsat manipulați de filmulețele postate de un „necunoscut” pe rețeaua TikTok. Tocmai această condiție de outsider i-a ușurat campania electorală făcută pe internet, unde mulți tineri – și nu numai – preferă să petreacă ore în șir și să se informeze mai mult decât de la TV sau din presă. Nefiind cotat cu șanse serioase, domnul Călin Georgescu nu a fost vizat nici de atacurile cu care ne-au obișnuit ceilalți candidați să-și taxeze adversarii.
Nu au trecut multe zile de când îi compătimeam pe americani pentru că și-au ales un președinte infatuat, cu discursuri mai mult decât agresive și o ambiție fără margini de a scăpa astfel de acuzațiile grave care l-ar fi putut băga după gratii. Uite că avem și noi destui naivi dispuși să creadă că schimbarea dorită poate veni de la un rusofil, dornic să ne scoată din NATO, UE și orice altă colaborare cu țările dezvoltate. Încă un trepăduș de-al lui Putin, care vrea să ne tragă înapoi, după ce timp de peste trei decenii am făcut multe progrese spre libertate, democrație și chiar bunăstare, deși s-ar fi putut mai mult cu o conducere devotată pe deplin națiunii.
Nu-mi place politica – mai ales cea de la noi -, dar o înghit ca pe o pastilă amară și votez cu cei pe care consider că ne vor duce înainte, măcar cu pași mici, dar constanți. Nu mă aștept să curgă lapte și miere, dar nici nu concep să ne tăiem craca de sub picioare doar pentru că ni se promite marea cu sarea de către o persoană pe care nici nu o cunoaștem, decât din ce postează de pe fotoliul de acasă. Iar faptul că-l invocă pe Dumnezeu, așa cum dă bine în fața maselor care se înghesuie la moaște, nu înseamnă că e cu adevărat de bună credință. Dovedește doar că știe cum să manipuleze electoratul derutat, să ne atragă spre frigul care vine dinspre est, la propriu și la figurat. Oricum, el se așteaptă la căldura pe care o primesc supușii devotați ai țarului multimiliardar, cel dispus să-și sacrifice milioane de alți supuși pentru orgoliul său nemăsurat.
Sper că acest duș rece a fost cauzat de un accident neprevăzut, pe care românii cei mulți îl vor îndrepta în cea de-a doua rundă de alegeri prezidențiale. Nu arată Elena Lasconi ca un președinte ideal, dar e singura alegere care poate continua drumul la care ne-am înhămat. C. Georgescu nu crede că o femeie poate conduce o țară, dar Maia Sandu îl contrazice cu succes. Să avem încredere și noi, că alternativa e cutremurător de sumbră.
Știu că nu sunt un cetățean model – nefiind prezent la manifestațiile împotriva corupției – și îi admir pe oamenii de cultură sau pe artiștii care fac un mare efort pentru a ajuta țara noastră. Mi-ar plăcea să dau exemple, dar aș neîndreptăți pe alții, pentru că sunt mulți și apreciați de compatrioți. I-am văzut în demonstrații elocvente, sacrificându-și timpul și expunându-și concepțiile populare nouă. Personalitățile intelectuale ne avertizează de pericolul inculturii și al cenzurii, ușor de perceput pentru cei cu mintea limpede și obiectivă.
De trei decenii suntem manipulați, iar mulți dintre noi s-au scârbit de alegeri, considerând că toți politicienii sunt la fel, deci n-are rost să mergem la vot. Nici eu nu am încredere deplină în cel pe care-l voi alege, dar o să-mi sacrific o oră din program, cu încrederea că nu voi mai avea parte de aceleași ordonanțe anti-justiție pe care le-am văzut în ultimii ani. Avem o datorie de cetățeni, pentru democrație și o conducere dreaptă, fără nelegiuiți. Se tot imploră „prezumția de nevinovăție”, dar un om care conduce o țară trebuie să fie mai presus decât orice bănuială, iar aici mă refer, evident, la Liviu Dragnea.
E greu să te decizi atunci când vezi că atâția politicieni ne-au dezamăgit, sau nici măcar nu și-au făcut auzit glasul, în parlamentul nostru sau în cel european. Dar sunt sigur că, dacă vom sta mereu cu mâinile în sân, problemele noastre se vor agrava. Sunt mulți candidați și s-ar putea ca niciunul să fie pe gusturile noastre. ALEGE unul dintre ei, pentru că oamenii nu-s la fel și s-ar putea să te surprindă. Recomandarea mea ar fi să nu fie din PSD, astfel am scăpa de un penal și un partid populist, care spune multe și face puține. Sunt „doar” alegeri europarlamentare, dar e o ocazie în care putem demonstra că avem nevoie de schimbare la guvernare. Iar întrebările din referendum sunt un imbold în plus pentru a merge la vot.
„ALESULE, oricare ai fi tu, să nu uiți niciodată că ne-am rupt din timpul nostru – poate foarte prețios – pentru a te alege pe tine. Dar, înainte de acest gest, a trebuit să ne gândim bine, să analizăm toate variantele și să luăm o decizie grea. Voi merge la vot pentru tine și sper să apreciezi decizia pe care am luat-o. Să vorbești în Europa așa cum ai promis, să lași deoparte interesele de partid și, mai ales, cele personale. Alesule, fii altfel decât predecesorii tăi, dă o nouă speranță alegătorilor și fă-i să vină în număr mai mare la vot și data viitoare.”
Nu putem schimba România prin alegerile europene, dar putem începe acum, prin prezența cât mai mare la vot. Altfel vom rămâne mereu în expectativă, plângându-ne de societatea care ne surprinde neplăcut, de guvern, de sistem, de mediul în care trăim. Dacă nu mergi la vot, nu îți faci datoria de cetățean și nu ai dreptul să te lamentezi. Întotdeauna există o alegere, iar tu ai datoria să o găsești, altfel ești doar un amănunt insignifiant.
Vino la vot, să schimbăm percepția Europei despre români! Noi nu suntem precum baronii din PSD!
* Să crezi că țara este condusă de un guvern, când de fapt toate deciziile importante le ia un singur om.
* Să te miri de manualele cu erori grave, când nici măcar Ministrul Educației nu știe să vorbească bine românește.
* Să te miri de de prostiile spuse de guvernanți, când primul ministru face gafe după gafe.
* Să crezi în cinste și onoare când Parlamentul e condus de doi oameni certați cu legea.
* Să mai crezi că justiția îi va pedepsi pe marii corupți, când ei au imunitate și se ascund în Parlament.
* Să crezi că vei fi angajat la stat pentru meritele tale, dacă nu ai o rudă sus-pusă.
* Să crezi că a existat un stat paralel, înainte de a-l fi inventat Liviu Dragnea.
* Să crezi că pușcăriașii cu avere au condiții grele în detenție.
* Să crezi că poți trăi mai bine dacă ți s-a mărit salariul sau pensia odată cu inflația.
* Să crezi toate minciunile pe care le auzi din gura guvernanților, doar fiindcă sună frumos.
* Să crezi că statul te ajută, chiar dacă-ți plătești toate dările.
* Să vrei condiții europene, dar să gândești și să muncești ca în România.
Statul a ajuns instrumentul cel mai eficient al guvernanților abuzivi pentru a putea fura și a ucide fără să fie pedepsiți. Nimeni nu răspunde pentru românii care mor din lipsă de medicamente sau aparatură, nimeni nu este tras la răspundere pentru erorile judiciare ce duc la pierderi de vieți omenești. Iar dacă o instanță internațională amendează statul pentru erorile lui, constatăm că noi suntem de fapt acest „stat”, pentru că noi vom plăti daunele. Doar când e vorba de realizări mărețe se bagă în față alți reprezentanți ai statului, cu o plăcere imensă de a primi laudele.
Instituțiile cele mai importante ale statului – cum ar fi sănătatea și educația – au ajuns surse de afaceri, tot pentru politicieni și acoliții lor. Sănătatea o plătim de două ori, dar multe din spitale au ajuns ca niște lagăre de exterminare în care ne e frică să intrăm. Școala nu mai e de mult gratuită, iar manualele sunt pe cale de dispariție de când tot avem miniștri semianalfabeți, precum și un sistem făcut să-i sprijine pe afaceriști.
Parlamentul a ajuns o tumoare cancerigenă ce se luptă cu justiția și cu propriul popor, considerându-se format din oameni superiori și intangibili. Atunci când își permite să scoată niște legi, acestea sunt strâmbe, incomplete sau neconstituționale, astfel că ori nu pot fi puse în aplicare, ori fac mai mult rău decât bine. De aceea, cea mai benefică perioadă a țării e atunci când parlamentul e în vacanță sau chiulește într-o veselie.
Cu astfel de conducători nu e de mirare că aproape jumătate din forța de muncă a României a ales să lucreze printre străini, cu toate traumele sufletești pe care le-au provocat, pentru ei și pentru cei rămași acasă. Și exodul va continua atâta timp cât ne conduc penalii și incompetenții cărora nu le pasă decât de bunăstarea lor. Politruci care plătesc bine celor care știu să vrăjească frumos marea masă a alegătorilor. Care nu au nevoie de oameni integri și competenți în guvernare, ci doar de slugi politice ce votează în unanimitate orice decizie a șefului de partid. Românilor onești le e rușine de această putere legiuitoare, folosită ca scut împotriva brațului legii. Sub pavăza imunității parlamentare se poartă un război împotriva dreptății și a democrației, în care persoane cretine ce au ajuns acolo prin manevre dubioase se răzbună pe cei din mijlocul celor din care provin. E instinctul de a arde totul în urma lor, de parcă le-ar fi rușine de ce au fost vreodată. Acum sunt pe cai mari și se străduiesc să perpetueze cât mai mult această stare de fapt. Acu’ trei decenii nici nu visau că vor ajunge atât de sus, o ascensiune care-i amețește și îi orbește. Atât de mult, încât cretinismul devine o normalitate pentru ei.
racoltapetru6 