Când liderii politici țin să se afirme cu orice preț, iau decizii prin care pot aduce mari prejudicii țării lor și chiar lumii întregi. Cum ar fi pornirea unui război de cucerire a Ucrainei sau de supunere a Iranului prin forță. Dacă Putin și Donald Trump ar putea da timpul înapoi, precis că nu ar repeta gafele pe care le-au făcut, sau măcar ar pune acum capăt nenorocirilor pe care le provoacă oamenilor și, inevitabil, planetei tot mai răvășite de bombardamentele devastatoare. Avem și noi un exemplu de orgoliu păgubos pentru națiune, manifestat prin moțiunea de cenzură inițiată de Grindeanu, lăsând țara fără guvern pe deplin legitim, doar pentru a arăta că poate dărâma, fără a fi capabil să pună ceva în loc. Acum, dă din colț în colț, pentru că nici el nu mai poate repara răul pe care l-a făcut.
Observația zilei
Pe ultima sută de metri mai pierdem o mare parte din banii pe care-i puteam lua de la Uniunea Europeană, doar pentru că elaboram niște legi de care oricum aveam nevoie. Acelea care s-au lăsat așteptate ani de zile, sub conducerea mai multor guverne, amânate pe motiv că erau „prea dificile” (l-am citat pe Grindeanu). Așa a devenit sarcina unui premier demis și cu un guvern fără mare susținere, după ce predecesorii au făcut sex cu bugetul țării. Iar dacă piedicile au fost prea mari, după cum s-au străduit PSD și AUR – aliați mai mult sau mai puțin pe față – vor avea pe cine să arate cu degetul, că ei n-au mâncat usturoi și nici gura nu le miroase. Bolojan s-a dovedit tare ca piatra și hotărât în aplicarea reformei de care se tem cei corupți. Pentru că lor nu le pasă de țară – indiferent câți bani se duc pe apa sâmbetei -, ci doar de buzunarele și funcțiile lor.

Observația zilei
România trece prin crize tot mai mari și mai dese, amplificate de marasmul politic în care am ajuns. O mare parte din cei mai valoroși oameni – tineri sau mai în vârstă – au luat drumul străinătății, simțind lehamite față de birocrația și corupția care predomină de atâta amar de vreme. Cei care au rămas sunt prea puțini să conteze în mulțimea de nostalgici după trecut, care nu știu altceva decât să huiduiască și să ceară schimbarea continuă a guvernului, sperând zadarnic că o să se facă o minune și va curge lapte cu miere din sânii tot mai secați ai patriei mamă. Mentalitatea e cea care ne ține pe loc, iar ea e foarte greu și dureros de schimbat.
Observația zilei
Trecem printr-o perioadă de derută, în care așteptăm cu nerăbdare un nou prim-ministru, ca să știm pe cine să contestăm de acum înainte. Poporul are nevoire și de alți țapi ispășitori pentru degringolada în care ne-a adus guvernul Ciolacu și acoliții lui. Deoarece ei sunt exonerați, din lipsă de răspundere.
Observația zilei
Oamenii din întreaga lume devin tot mai egoiști, materialiști, violenți și intoleranți. Dacă tendința se menține, un război mondial cu consecințe dezastruoase pare inevitabil. Deși dureros, acesta ar putea fi singurul vaccin prin care omenirea să fie imunizată de răutate sau eliminată de pe suprafața planetei.
Observația zilei
Nu putem uita când, prim-ministru fiind, lui Grindeanu i s-a cerut demisia – chiar de către propriu partid -, dar acesta a refuzat cu încăpățânare, îmbătat de puterea la care ajunsese. A fost nevoie și atunci de intervenția parlamentului, dominat tot de PSD. Cât tupeu trebuie să ai ca să te arăți acum indignat că Bolojan nu renunță la funcție, mai ales când el este susținut de celelalte partide din coaliție și de poporul care a înțeles să suporte reforma, în speranța că se va face până la vârf, acolo unde ne doare mai tare!
Trezirea la realitate
Ca un coșmar cred că a fost pentru mulți români această perioadă în care se întrevedea posibilitatea ca George Simion să devină președintele țării. Duminică noaptea s-a produs trezirea din acest thriller, bucuroși că ne-am mobilizat suficient de mulți pentru a deraierea de la maturizarea democrației. Nu am ales un erou impozabil, doar un om titrat cu adevărat, scund de statură, care a arătat că știe să lupte pentru reducerea corupției endemice și pentru păstrarea traseului european, unicul care ne poate debarasa de moștenirea unei dictaturii grele. O epocă în care am fost prizonieri în propria țară, după care-i vedem pe mulți afectați de simptomul Stockholm, empatizând cu regimul totalitar și uitând toate nenorocirile pe care le-a provocat.
A fost o campanie electorală atipică și mai dură ca celelalte. Pentru că, în timp ce candidatul independent venea constant la dezbateri în fața electoratului și răspundea întrebărilor puse de reporteri, președintele partidului AUR prefera să se remarce cu jigniri la adresa tuturor celor pe care-i credea că nu-l susțin, indiferent că era vorba de contracandidatul lui, jurnaliști sau președinți de stat europeni. Cu această atitudine belicoasă, sunt convins că el a fost cel care și-a subminat cel mai mult șansele de a câștiga. Marea majoritate a oamenilor își doresc un conducător care întinde mâna zâmbitor, nicidecum unul care ridică mereu pumnul și amenință în stânga și dreapta. Poate a fost sfătuit prost, dar mai degrabă bănuiesc că nu s-a putut răbda în a-și arăta caracterul cunoscut din parlament.
Sunt conștient că urmează cinci ani de muncă grea, mai ales că responsabilii de această situație stau la pândă pentru a-și revendica guvernarea, după ce s-au ascuns în timpul furtunii. Cei care au cheltuit banii fără socoteală, așteaptă să facă alte împrumuturi înrobitoare din care să-și îndestuleze în primul rând clientela numeroasă. Dacă Ilie Bolojan va fi ales prim-ministru, sunt totuși șanse ca împreună cu președintele și miniștri aleși pe bază de competență să ajungă la înțelegerile care se cuvin cu Uniunea Europeană pentru a primi miliardele de euro restante. Pe care să le folosească cumpănit și cu real folos pentru economie, educație și sănătate, nicidecum pentru pensiile speciale și sinecuri.
Nicușor Dan a promis că va fi în dialog permanent cu toate partidele, cu guvernul, cu patronatele și oamenii de afaceri. E o misiune foarte grea, dar am speranța că o să-i facă față, pentru că ambiție are. Se spune că omul sfințește locul dar mai știm că nu se face primăvară doar cu o floare sau două. Locul cel mai indicat pentru sfințire este parlamentul, pentru că numai cu susținerea lui se pot încep reformele necesare redresării financiare și sociale. O reformă de la rădăcini ar trebui să vedem și în sânul PSD-ului, doar că acolo dictează încă tot cei din sistemul învechit. Degeaba își dă Ciolacu demisia din funcția de președinte, dacă apare tot un dinozaur care a contribuit la deciziile proaste de până acum. Ce să mai zic de Ponta, veșnicul oportunist și parcă tot mai infatuat după fiecare eșec personal. Și el, ca și mulți alți ahtiați de putere, caută să-și câștige popularitatea imitându-l pe Donald Trump, fără să-și dea seama cât sunt de ridicoli.
E nevoie de răbdare și suntem înțelegători, atâta vreme cât vom vedea că se fac pași spre schimbarea pe care o vrem și pentru care am votat, de-o parte sau de alta. E nevoie de o echilibrare a veniturilor și taxelor, de cheltuieli justificate și subvenții meritate, nicidecum de favoritisme politice și posturi călduțe obținute pe ochi frumoși. Dacă aceste nevoi nu se vor rezolva în următorii ani, e foarte probabil ca la viitoarele alegeri să nu mai iasă oamenii pentru a salva țara de suveranismul mult trâmbițat. Iar apoi legea să fie făcută cu arma în mână, fără întârziere și judecată, dar tot pe ochi frumoși.
Votul care ne definește
Aș vrea să fie și votul care ne unește, dar parcă niciodată nu au fost mai dezbinați românii prin alegerea dintre doi candidați la președinție, cu viziuni atât de diferite. Deși ne dorim cu toții prosperitate și democrație în continuare, felul în care se poate combate corupția este expus total altfel de cei rămași în finală și, implicit, de cele două tabere care-i susțin. Unul vrea să anuleze și realizările lăudabile de până acum, mânat din spate de artizanul unor fantasmagorii cu care și-a câștigat o mare notorietate pe rețelele sociale, în fața celor creduli și ușor de impresionat. Celălalt e conștient că schimbarea trebuie să vină din interior și cu pași bine calculați, altfel intrăm într-un colaps care ne poate duce cu mult înapoi.
Nu sunt fan al vreunui politician, dar am datoria să aleg calea pe care o consider cea corectă, deși a devenit un act de curaj să îți arăți preferința pentru Nicușor Dan, respectiv perseverența pentru drumul ales, aderând la NATO și apoi la UE. Mai ales când cei care îl susțin pe George Simion sunt agresivi la adresa acelora care-și exprimă o altă opinie, luând exemplul partidelor care îi sunt alături. Am prieteni și cunoscuți apropiați care se înfierbântă de fiecare dată când le împărtășesc intenția mea de vot. De aceea caut să evit discuțiile pe această temă și mă rezum la aceste rânduri, fără să provoc pe nimeni. Doar să-i invit la vot pe toți românii, pentru că democrația s-a obținut cu sânge, dar se poate pierde din comoditate.
Candidatul G.S. strigă în fața lumii că nu suntem o țară democrată, iar anularea primului tur din decembrie a fost ilegală. Dacă s-ar comporta la fel în Rusia, de mult ar fi fost închis și probabil ar muri subit după gratii. Corupția și birocrația există, din păcate, și în țări democrate, dar nu se rezolvă prin desființarea partidelor, ci asanarea lor. Nu poți să te rupi de țările avansate și să pleci capul în fața țarului care își freacă mâinile de satisfacție. Pentru că orice bucurie a lui Putin e o victorie împotriva libertății altor popoare. Avem nevoie de un președinte care să stea cu capul sus, atât către vest, cât și spre est. Unul care nu are restricții de intrare în două țări care ne sunt vecine: Republica Moldova și Ucraina. Avem nevoie de un președinte care să nu nu-i înjure pe reporteri pentru întrebările lor, apelând chiar la amenințări, inclusiv prin intermediul celor din partidul POT. După cum am putut vedea și în manifestările violente pe care le-au organizat, spre deosebire de cele pașnice ale simpatizanților lui N.D.
S-au făcut multe speculații și clipuri cu minciuni, în special pentru a-l ataca pe candidatul independent care a avut curajul să se pună cu ditamai Goliat. Am văzut câteva, dar mi-am dat seama că marea majoritate sunt minciuni, unele create cu ajutorul AI. Am început să le ignor din start, deoarece omul pe care-l văd în direct poate spune mai mult decât o mie de filmulețe regizate și puse pe TikTok. E suficient să-i asculți pe amândoi pretendenții, fără prejudecăți, și poți vedea ce fel de caracter au, cât de sinceri și pregătiți ar putea fi pentru cea mai înaltă funcție din stat. Și credeți-mă, nu ați vrea să-l vedeți pe președintele nostru cum se ceartă ca la ușa cortului cu un alt demnitar străin, după cum a făcut-o de multe ori în parlament. Năravul din fire nu se mai poate schimba la această vârstă, mai ales când ai un anturaj în stare să provoace haos în toată țara.
Eu mi-am spus opinia și sper să fiți înțelegători, așa cum sunt și eu pentru a voastră. Important este să mergem cu toții la urne și să ne purtăm civilizați unii cu alții, indiferent de concepții. Români suntem și împreună am suportat multe nedreptăți, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne răzbunăm unii pe alții pentru politicienii corupți de până acum și să ne punem viitorul în mâinile celor care vor să o facă și mai lată. Lumea democrată așteaptă să alegem un diplomat cu care se poate discuta pașnic, nu unul care fuge de întrebările incomode la care nu are răspuns. Unul care nu promite marea cu sarea, iar apoi să ne pună doar sarea pe răni, după ce se vede ales.
Între vis și realitate
Există credința că visele pot prezice întâmplările importante din ziua care va urma. Au apărut cărți cu descifrarea mesajelor ascunse din spatele lucrurilor pe care ni le amintim după trezire, se găsesc ghicitori în vise, precum cei în palmă, cărți, cafea, stele și orice altceva, numai creduli suficienți să aibă. Și se află cu nemiluita, pentru că oamenii vor măcar să audă preziceri plăcute, dacă viața nu e atât de generoasă cum și-ar dori. Părerea mea e că mai degrabă influențăm visele prin gândurile care ne apasă, nicidecum invers. Dovadă ar fi și ultimul „film nocturn” pe care l-am avut și care m-a afectat ca și cum l-aș fi trăit cu adevărat.
Eram surprins de întorsătura pe care a luat-o ziua planificată pentru runda a doua de alegeri prezidențiale, dar și de evenimentele care s-au derulat ulterior. Nici nu-mi închipuisem cât de mare era caracatița prin care s-a încercat subminarea democrației la care au aspirat românii de peste o jumătate de veac, chiar dacă nu-i desăvârșită și sunt încă multe de făcut. E de-a dreptul scandalos cum un neica nimeni a reușit să prostească milioane de români, profitând de dezamăgirile unora, mai mult sau mai puțin justificate. Am aflat de la câțiva prieteni, pe care-i credeam cu o bună judecată, că și ei au căzut în plasa bine țesută de acest domn Georgescu, cu povești din cele mai absurde pentru cei care au răbdarea și mintea să le analizeze cu adevărat. Degeaba încercam să le amintesc acelor amici cât de ilogice sunt discursurile pretendentului la Cotroceni, mă loveam de motivațiile invariabile că numai așa poporul nostru va fi suveran, iar corupții de azi vor da socoteală.
E drept că ne-au dezamăgit conducătorii, în multe privințe, dar măcar ne-au dus pe singura cale care ne permite să progresăm economic și să ne apărăm militar de imperiul nesătul în a acapara cât mai multe pământuri și popoare, doar pentru a le exploata. Umbrela NATO ne e scut doar dacă votăm să rămânem sub ea, altfel își ia jucăriile și pleacă, oricum nu o plătim cum ar trebui și cum o face Polonia, de exemplu. Lăsându-ne astfel sub dictatura unui Suveran, care se închină marelui țar de la Kremlin. Mărturisesc că nu mi-a făcut bine râsul lui Putin de după prima rundă de alegeri, dar m-a uns la suflet furia pe care i-a provocat-o anularea alegerilor. Înseamnă că s-a procedat bine prin această decizie. Dacă tot nu putem vota cu soarele, măcar să alegem norii de ploaie, nicidecum pe cei care vin cu grindină pustiitoare.
Cu aceste gânduri în minte am adormit cu greu, apelând la ajutorul unei călătorii imaginare printre stele. Visul care m-a impresionat a venit mai spre dimineață, când am perceput Universul ca pe o persoană pregătită să-mi explice câteva din misterele sale. Unul dintre ele se prezenta sub forma unei comete care tocmai trecea prin fața mea, luminând puternic întunericul din jur și impresionându-mă profund.
– Ce cometă este asta?, am întrebat Universul.
– Se numește Europa, mi-a răspuns el cu o voce îngăduitoare.
– Ce cap strălucitor are și ce coadă înstelată lasă în urma ei!, am exclamat cu admirație.
– Stelele reprezintă țările care sunt energizate de corpul cometei. După cum vezi, unele sunt mai în urmă, aproape să se piardă de celelalte. Fiecare are un nume, iar printre cele codașe este și România.
– Dar ce este norul acela întunecat care o urmărește și înghite tot ce prinde în cale?, am mai întrebat cu îngrijorare.
– E o Gaură Neagră și se numește Rusia. Dacă steluța cu numele de România nu se ține bine, va fi înghițită printre primele, iar apoi vor urma celelalte.
Aș mai fi avut multe curiozități și chiar unele sfaturi de cerut Marelui Univers, dar visele interesante nu țin niciodată cât am vrea noi. M-am deșteptat cu dorința să rămân treaz, de frică să nu uit cumva această revelație. Căci multe și ascunse sunt căile de comunicare ale Universului, iar asta poate fi una dintre ele.
Un duș rece
Bănuiam că e nevoie de un șoc puternic care să scuture bine clasa politică de la conducere, prea încrezătoare în ea după ce a tot crescut salariile și pensiile. Dar nimeni nu și-a închipuit că acest cutremur va veni cu ajutorul a milioane de români care s-au lăsat manipulați de filmulețele postate de un „necunoscut” pe rețeaua TikTok. Tocmai această condiție de outsider i-a ușurat campania electorală făcută pe internet, unde mulți tineri – și nu numai – preferă să petreacă ore în șir și să se informeze mai mult decât de la TV sau din presă. Nefiind cotat cu șanse serioase, domnul Călin Georgescu nu a fost vizat nici de atacurile cu care ne-au obișnuit ceilalți candidați să-și taxeze adversarii.
Nu au trecut multe zile de când îi compătimeam pe americani pentru că și-au ales un președinte infatuat, cu discursuri mai mult decât agresive și o ambiție fără margini de a scăpa astfel de acuzațiile grave care l-ar fi putut băga după gratii. Uite că avem și noi destui naivi dispuși să creadă că schimbarea dorită poate veni de la un rusofil, dornic să ne scoată din NATO, UE și orice altă colaborare cu țările dezvoltate. Încă un trepăduș de-al lui Putin, care vrea să ne tragă înapoi, după ce timp de peste trei decenii am făcut multe progrese spre libertate, democrație și chiar bunăstare, deși s-ar fi putut mai mult cu o conducere devotată pe deplin națiunii.
Nu-mi place politica – mai ales cea de la noi -, dar o înghit ca pe o pastilă amară și votez cu cei pe care consider că ne vor duce înainte, măcar cu pași mici, dar constanți. Nu mă aștept să curgă lapte și miere, dar nici nu concep să ne tăiem craca de sub picioare doar pentru că ni se promite marea cu sarea de către o persoană pe care nici nu o cunoaștem, decât din ce postează de pe fotoliul de acasă. Iar faptul că-l invocă pe Dumnezeu, așa cum dă bine în fața maselor care se înghesuie la moaște, nu înseamnă că e cu adevărat de bună credință. Dovedește doar că știe cum să manipuleze electoratul derutat, să ne atragă spre frigul care vine dinspre est, la propriu și la figurat. Oricum, el se așteaptă la căldura pe care o primesc supușii devotați ai țarului multimiliardar, cel dispus să-și sacrifice milioane de alți supuși pentru orgoliul său nemăsurat.
Sper că acest duș rece a fost cauzat de un accident neprevăzut, pe care românii cei mulți îl vor îndrepta în cea de-a doua rundă de alegeri prezidențiale. Nu arată Elena Lasconi ca un președinte ideal, dar e singura alegere care poate continua drumul la care ne-am înhămat. C. Georgescu nu crede că o femeie poate conduce o țară, dar Maia Sandu îl contrazice cu succes. Să avem încredere și noi, că alternativa e cutremurător de sumbră.







