Ca un coșmar cred că a fost pentru mulți români această perioadă în care se întrevedea posibilitatea ca George Simion să devină președintele țării. Duminică noaptea s-a produs trezirea din acest thriller, bucuroși că ne-am mobilizat suficient de mulți pentru a deraierea de la maturizarea democrației. Nu am ales un erou impozabil, doar un om titrat cu adevărat, scund de statură, care a arătat că știe să lupte pentru reducerea corupției endemice și pentru păstrarea traseului european, unicul care ne poate debarasa de moștenirea unei dictaturii grele. O epocă în care am fost prizonieri în propria țară, după care-i vedem pe mulți afectați de simptomul Stockholm, empatizând cu regimul totalitar și uitând toate nenorocirile pe care le-a provocat.

A fost o campanie electorală atipică și mai dură ca celelalte. Pentru că, în timp ce candidatul independent venea constant la dezbateri în fața electoratului și răspundea întrebărilor puse de reporteri, președintele partidului AUR prefera să se remarce cu jigniri la adresa tuturor celor pe care-i credea că nu-l susțin, indiferent că era vorba de contracandidatul lui, jurnaliști sau președinți de stat europeni. Cu această atitudine belicoasă, sunt convins că el a fost cel care și-a subminat cel mai mult șansele de a câștiga. Marea majoritate a oamenilor își doresc un conducător care întinde mâna zâmbitor, nicidecum unul care ridică mereu pumnul și amenință în stânga și dreapta. Poate a fost sfătuit prost, dar mai degrabă bănuiesc că nu s-a putut răbda în a-și arăta caracterul cunoscut din parlament.

Sunt conștient că urmează cinci ani de muncă grea, mai ales că responsabilii de această situație stau la pândă pentru a-și revendica guvernarea, după ce s-au ascuns în timpul furtunii. Cei care au cheltuit banii fără socoteală, așteaptă să facă alte împrumuturi înrobitoare din care să-și îndestuleze în primul rând clientela numeroasă. Dacă Ilie Bolojan va fi ales prim-ministru, sunt totuși șanse ca împreună cu președintele și miniștri aleși pe bază de competență să ajungă la înțelegerile care se cuvin cu Uniunea Europeană pentru a primi miliardele de euro restante. Pe care să le folosească cumpănit și cu real folos pentru economie, educație și sănătate, nicidecum pentru pensiile speciale și sinecuri.

Nicușor Dan a promis că va fi în dialog permanent cu toate partidele, cu guvernul, cu patronatele și oamenii de afaceri. E o misiune foarte grea, dar am speranța că o să-i facă față, pentru că ambiție are. Se spune că omul sfințește locul dar mai știm că nu se face primăvară doar cu o floare sau două. Locul cel mai indicat pentru sfințire este parlamentul, pentru că numai cu susținerea lui se pot încep reformele necesare redresării financiare și sociale. O reformă de la rădăcini ar trebui să vedem și în sânul PSD-ului, doar că acolo dictează încă tot cei din sistemul învechit. Degeaba își dă Ciolacu demisia din funcția de președinte, dacă apare tot un dinozaur care a contribuit la deciziile proaste de până acum. Ce să mai zic de Ponta, veșnicul oportunist și parcă tot mai infatuat după fiecare eșec personal. Și el, ca și mulți alți ahtiați de putere, caută să-și câștige popularitatea imitându-l pe Donald Trump, fără să-și dea seama cât sunt de ridicoli.

E nevoie de răbdare și suntem înțelegători, atâta vreme cât vom vedea că se fac pași spre schimbarea pe care o vrem și pentru care am votat, de-o parte sau de alta. E nevoie de o echilibrare a veniturilor și taxelor, de cheltuieli justificate și subvenții meritate, nicidecum de favoritisme politice și posturi călduțe obținute pe ochi frumoși. Dacă aceste nevoi nu se vor rezolva în următorii ani, e foarte probabil ca la viitoarele alegeri să nu mai iasă oamenii pentru a salva țara de suveranismul mult trâmbițat. Iar apoi legea să fie făcută cu arma în mână, fără întârziere și judecată, dar tot pe ochi frumoși.