DACII CONTEMPORANI
Mulți români dintre hotare
Se dau mari pozând călare
Și pretind, când se adună,
Că-s dacii de pe Columnă.
Triate și redate
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
* Declarația unei eleve care a refuzat să participe la simularea BAC:
„Mama spune că doar alea proaste simulează.”
* Nu vreau să mă laud, dar am un metabolism care îmi permite să mănânc orice și să rămân gras.
* Eu cred că PSD face reclamă la cartea lui Theodor Paleologu („Ce ne facem cu atâția proști?”), cu Olguța și Manda ca moderatori.
* Știți de ce se numește luna Mai?
Că mai plouă, mai ninge, mai bate gheața, mai iese soarele, mai faci plajă, mai stai în tricou, mai mănânci o cireașă, mai bate vântul, mai dă bruma dimineața, mai pui o geacă seara, mai faci un foc, îți mai amintești de iarnă, mai că miroase a vară dar nu mai vine…
* Declarație fiscală în Anglia.
Cum a fost completat un formular de declarație fiscală:
La întrebarea: „Câte persoane întrețineți?”, englezul a răspuns:
– 2,1 milioane de imigranți ilegali
– 4,4 milioane de șomeri
– 900 de mii de pușcăriași în 85 de închisori
– Coroana
– Guvernul
– Camera Comunelor și a Lorzilor
– plus 650 de parlamentari europeni, buni de nimic.
Formularul i-a fost respins, ca incorect. El a răspuns cu întrebarea:
– De ce? Am uitat pe cineva?!
* Politica s-a născut când primul ticălos l-a întâlnit pe primul prost.
(Voltaire)
* Important e să ai iPhone în buzunar. Foamea o mai reglezi tu din pâine și pateu…
* Dacă vrei să ai o nevastă deșteaptă, frumoasă și bogată, trebuie să te însori de trei ori.
* Logică feminină
Nu te-am întrerupt în timp ce mă ascultai!
Nu mă întrerupe în timp ce vorbesc cu tine!
* Reporteriță: – De ce avem încălzire globală, maică?
Baba: – Pentru că se fu…
Reporterița: – Știm, știm, pentru că se f*te popă cu popă în c*r, mulțumesc.
Baba: – Nu, fă! Pentru că se fundamentează pe raționamente eronate, concepte metafizice nocive, ce-și preiau seva din egocentrismul uman.
* E ușor să faci un bărbat să te iubească mult timp. E suficient să-i zici:
– Cum faci tu dragoste nu face nimeni.
Pe cât posibil… să rămâi cât mai serioasă.
* Cele mai bănoase meserii se termină cu „ar”: șmenar, samsar, bișnițar, primar, parlamentar…
* Toată noaptea beți, fumați și vă drogați, iar dimineața întrebați la piață dacă-s stropite merele!!!
* Am citit într-o zi pe internet că foaia de dafin, purtată în portofel, atrage banii!
În altă zi, am citit că 5 boabe de orez, puse în portofel, îți țin portofelul cu bani!
Le-am pus pe ambele…, mai am puțin și adun de-o ciorbă în portofel și tot săracă rămân.
* Doi prieteni:
– Bă, tu vorbești în somn?
– Nu știu, că dorm.
* Doi prieteni se întâlnesc pe stradă. Unul îl întreabă pe celălalt:
– Unde ai fost?
– Uite, am dat o fugă după pâine!
– Și-ai prins-o?
* Soția către soț:
– Dacă ai avea de ales între mine și bere, ce ai alege?
– Depinde… ce bere?
* Profitând de lipsa soțului, o femeie își primește amantul acasă. Înainte de a se așeza la masă, ea îl roagă:
– Iubitule, ascute, te rog, cuțitul acesta!
Tipul îi îndeplinește dorința, după care cade pe gânduri. Ea observă și îl întreabă:
– La ce te gândești, iubitule?
– Știi, acasă, nu am ascuțit niciodată cuțitele, dar ele sunt mereu ascuțite!
* Azi am depus actele pentru buletin și mi-o zis să vin după șapte zile lucrătoare. Dar eu, dacă nu lucrez, când trebuie să mă duc?
* – Ce faci?
– Bine.
– Și eu… hai că am rezolvat și conversația pe ziua de azi.
* Discuție între doi cerșetori:
– Ce, acum ești ciung?
– Ce să fac? Când eram orb primeam doar bani falși!
* Profesorul:
– De ce întârzii mereu?
– Pentru că vreau să-mi fac o intrare memorabilă.
* – Trageți pe dreapta. Nume, vârstă, sex!
– Tilică, 30 de ani, de două ori pe săptămână.
– Nu, voiam să spun bărbat sau femeie?
– Ce prind și eu, domnu’ agent!
* Abia aștept salariul, ca să mă sparg în figuri: fac o salată cu roșii și verdețuri românești.
De restul iau pâine!
* M-a invitat un prieten la el acasă să bem o bere. Mi-a zis să mă simt ca la mine acasă.
L-am dat afară! Mie nu-mi plac musafirii!
* Dacă vrei ca toate femeile să se învârtă în jurul tău, fă-ți statuie în sensul giratoriu…
* – Părinte, am voie să mă uit după femei cu fundul mare?
– Ai voie, Ioane!
– Dar după alea cu sânii mari?
– Ai voie, Ioane!
– Și după alea goale?
– Ai voie, Ioane!
– Părinte, dar la ce nu am voie să mă uit?
– La flama de sudură, Ioane!
* Constatare medicală:
„Cu cât este mai urâtă femeia, cu atât mai rar o doare capul”
* NASA trage un semnal de alarmă: prostia din România a început să fie vizibilă din spațiu.
* A murit unul la amantă… și ea, panicată rău, nu știa ce să facă.
În cele din urmă, se decide să ia telefonul lui și îi trimite un mesaj soției: „Vino după mine… am murit”
* Dacă te rătăcești azi prin București fără să știi un pic de nepaleză… ești mâncat.
* Cum îți dai seama că sfârșitul lumii e aproape
Când un german prietenos, un francez curajos, un american slăbuț, un chinez unic și un țigan cinstit intră într-un bar, iar evreul strigă: „Băuturile sunt din partea mea!”
* Am trăit în vremuri periculoase.
Când eram tânăr, nu știam cine mă sună până nu răspundeam la telefon.
Racolțisme (83)
* Uneori ai răspunsul pregătit, dar e mai greu să găsești întrebarea.
* Oricât de mare ar fi nivelul binelui, te poate descuraja dacă nu mai crește.
* Aș putea să cred în Rai, mai puțin în regulile care trebuie respectate pentru a ajunge acolo.
* Ciobanul de la oraș nu mai are turmă de oi, dar și-a păstrat bâta.
* Fă-ți un destin unic și nu încerca să imiți viețile altora, oricât ar părea ele de strălucitoare.
* Dacă vrei să ai parte de belșug, trebuie să accepți și vremea ploioasă.
* Când oamenii nu găsesc explicația pentru ceva, scornesc imediat una care să-i satisfacă.
* Iubirea e sentimentul care apropie oamenii până se obișnuiesc să trăiască împreună.
* Uneori e nevoie de un cardiolog pentru a-ți da seama ce-ți spune inima.
* Dacă vezi numai pisici negre, ai putea fi o persoană obsedată de prejudecăți.
* Ca să ajungi în funcții înalte, trebuie să te faci preș în fața liderilor politici.
* Un filozof disecă viața, iar un poet o îmbracă în veșminte colorate.
* Întortocheate sunt căile către sufletul omului.
* Ziua devine un dar frumos pentru cei care știu cum să-l despacheteze.
* Mai întâi trebuie să-ți cunoști rădăcinile pentru a ști încotro ți se îndreaptă ramurile.
* Când inima și creierul au probleme de comunicare, se duce de râpă tot organismul.
* Spune-mi ce drone folosești ca să știu ce fel de om ești.
* Unii își sacrifică viața pentru un trai mai bun, cei mai cumpătați și-o trăiesc pur și simplu.
Observația zilei
Nu putem uita când, prim-ministru fiind, lui Grindeanu i s-a cerut demisia – chiar de către propriu partid -, dar acesta a refuzat cu încăpățânare, îmbătat de puterea la care ajunsese. A fost nevoie și atunci de intervenția parlamentului, dominat tot de PSD. Cât tupeu trebuie să ai ca să te arăți acum indignat că Bolojan nu renunță la funcție, mai ales când el este susținut de celelalte partide din coaliție și de poporul care a înțeles să suporte reforma, în speranța că se va face până la vârf, acolo unde ne doare mai tare!
Să fie veselie!
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
* La restaurant:
– Două beri fără alcool, vă rog!
– Vă aduc și o carte de colorat?
* Doi prieteni:
– Mi-am luat un câine de pază.
– Și păzește bine?
– Excelent! De fiecare dată când vine hoțul, se ascunde primul!
* – Bunico, de ce te uiți la televizorul acela vechi, din 2022?
– Pentru că e singurul din casă care nu-mi cere parola și nu vrea să-mi scaneze retina ca să pot vedea știrile.
* O femeie găsește lampa lui Aladin. Imediat o freacă și, ca de obicei, un spiriduș iese din ea. Femeia se uită la el și își exprimă dorințele:
– Vreau ca soțul să mă privească doar pe mine, eu să fiu unica din viața lui, să ia micul dejun, să mâncăm și să dormim împreună, să călătorească întotdeauna cu mine, etc.
Și spiridușul a transformat-o într-un telefon mobil.
* – Iubito, cred că am, nevoie de o vacanță.
– Dar ai fost în concediu luna trecută.
– Da, dar între timp m-am întors la muncă…
* – Șefu’, pot să plec mai devreme azi?
– De ce?
– Mă duc la cursuri de gestionare a timpului.
– Și nu poți rămâne să exersezi aici?
* La școală, profesorul întreabă:
– Cine se consideră prost să ridice mâna!
– Toți stau liniștiți, în afară de Gigel, care ridică mâna. Profesorul:
– Gigel, de ce ai ridicat mâna?
– Am vrut să fiu sincer, dom’ profesor.
– Foarte bine, dar de ce crezi că ești prost?
– Pentru că mă supăr dacă ceilalți nu au ridicat mâna.
* De ce sunt eu mai plinuță!
Pentru că dac-aș fi mai slabă, nu ar încăpea în mine toate calitățile pe care le am!
* Ministrul mediului spune că numărul urșilor este de trei ori mai mare și că trebuie împușcați.
Și în parlament este mai mare numărul aleșilor de trei ori, deci cum procedăm?
* Un țăran sărac călătorește pe potecile lemnoase din pădurea Sherwood, când un bărbat cu glugă se apropie de el.
– Staaaai! Sunt Robin Hood, iau de la bogați pentru a da săracilor. Acum, dă-mi repede toți banii tăi!
Țăranul, căzând în genunchi:
– Nu am nimic, mi-e foame de ani de zile și nu am nimic să-ți dau, chiar dacă mă omori.
Robin Hood:
– Foarte bine atunci, săracule om, ia asta!!
Robin Hood îi îi dă bietuli om un sac plin până la refuz cu monede de aur. Apoi dispare tăcut în pădure. Țăranul se uită cu neîncredere, apoi exclamă într-un târziu:
– Nu-mi vine să cred, sunt bogat!
După care țipă cât îl țin plămânii:
– Sunt bogaaaat!!
– Staaaai!… se aude dintre tufișuri. Sunt Robin Hood, iau de la cei bogați.
* Paradoxul umanității. Îți faci prieteni mințind și îți faci dușmani spunând adevărul.
* Mi-e așa de somn, că am închis ochii o secundă și o oaie mi-a zis: „Ascultă, pe celelalte nici nu le mai chem!” Noapte bună!
* Amantul: – Știu o poziție super! Fii atentă! Te pui în poziția „mama iezilor” sprijinită de pervaz, eu mă urc pe candelabru și de acolo sar direct în tine.
Tipa: – Nuuu… nu pot! Am un papagal vorbitor și o să-i ciripească tot soțului meu.
Papagalul: – Tăiați-mi limba, trebuie să văd așa ceva!
* O blondă la magazin:
– Aveți covrigi la 1 leu?
– Da.
– Și cât costă?
* Nu mai am răbdare… abia aștept să aflu prețul la cireșe ca să încep să mă plâng.
* – Și cum ai aflat că soția te înșală?
– Păi, i-am spus un banc…
– Și?
– Și prostul ăla din dulap a început să râdă.
* Două prietene:
– Cum a fost cu Vlad?
– Păi, m-a sărutat atât de mult încât îmi ard buzele.
– Te doare când vorbești?
– Nu, când merg!
* – De ce pacienții internați la psihiatrie sunt ținuți separat?
– Ca să nu formeze un alt guvern…
* Azi-dimineață am scris pe mașina vecinei „spală-mă”… iar acum, pe mașina mea scrie „deseară umplu cada, te aștept”.
* – 8 ani de școală generală
– 4 ani de liceu
– 3 ani de facultate
– 2 ani de master
Pentru ce? Să-i întrebi pe alții dacă mai vor castraveciori murați în hamburger?!
* Femeile au scris odată pe un zid: „O să ne-o plătiți!”
Mai jos, bărbații au completat: „Ne-ați dat-o vreodată gratis?”
* „Trăim într-o lume în care lăsăm copiii la grădinițe, bătrânii la azil și apoi cumpărăm un câine să ne țină companie”.
* Se întâlnesc doi polițiști într-un bar.
– Ce bei?, îl întreabă unul pe celălalt.
– Păi, ce bei și tu, nu am pretenții.
– Două cafele, cere polițistul barmanului.
– Dă-mi și mie două, zice celălalt.
* Oamenii sunt precum hainele, au față și dos. Bine ar fi să vezi și dosul, pentru că acolo este eticheta cu prețul!
* Trei vânători se lăudau la un pahar de vin cu inteligența câinilor lor de vânătoare. Primul vânător:
– Băieți, câinele meu e fenomenal! Eram odată în mijlocul pădurii și, când să încarc, observ că mi-am uitat cartușele acasă. I-am dat dulăului să miroasă țeava puștii și, în nici 20 de minute, s-a întors cu tolba cu muniție în gură!
Al doilea vânător:
– Asta nu-i nimic! Eu, la ultima vânătoare de mistreți, mi-am dat seama că uitasem acasă cureaua puștii și luneta. I-am dat câinelui să miroasă percutorul și imediat a fugit acasă și mi-a adus tot ce lipsea.
Al treilea vânător, după ce soarbe lung din pahar:
– Eu nici nu vă mai spun de vânătoare, că al meu e de-a dreptul detectiv. Să vedeți ce mi-a făcut vara trecută. Eram la plajă cu nevastă-mea și, când să se schimbe de haine, își dă seama că și-a uitat acasă slipul de la costumul de baie. Îl pun pe câine să o miroasă puțin „la sursă”, ca să știe ce are de căutat, și-l trimit acasă.
Ceilalți doi, curioși:
– Și?! S-a întors cu slipul?
– Pe dracu’! S-a întors, după zece minute, trăgându-l pe vecinul de pantaloni, direct spre cearșaf!
A apărut cartea „Racolțisme – puncte de sprijin”
Gânduri de bun-venit
„Cu Petru Racolța e poveste literară lungă. Îl cunosc de multă vreme scriind, el începând această îndeletnicire cam cu tot atât de mult timp înainte de a-l cunoaște eu.
Și scrie foarte bine. Pot – și chiar am s-o fac – să vorbesc în plus despre asta, deoarece am avut ocazia de a lucra „din culise” la câteva dintre cărțile lui, cunoscându-l astfel și mai mult. Unu-i omu-n pijama, altu-i omul la birou – iată cum, vrând-nevrând, în preajma lui aforismul vine singur la om! – , dar Petru și acasă cred că stă în frac. Acasă însemnând, firește, casa scrisului, unde textele lui sugerează de la „prima mână” calitatea produsului final, necesitând retușuri aproape inexistente, spre deosebire de…
Dar aici e vorba de Petru Racolța și nu de alții, iar el scrie cel mai bine romane. Romanele lui sunt compatibile cu rafturile oricărei librării ori biblioteci de soi. Compune și poezii, fiind – iarăși spre bucuria mea! – adept, în general, al versului clasic și din când în când merge la locul de joacă al literelor, dându-și întâlnire acolo cu haikuul și epigrama.
Însă acum, ca să nu mai lungesc vorba, chiar dacă lui, ca maramureșean get-beget, poate că i-ar plăcea, debutează și în cea mai scurtă formă de literatură epică pe care o avem: aforismul. Este vorba despre un debut în volum – o parte din aceste aforisme au fost cuprinse deja în câteva reviste și antologii, unele fiind chiar premiate la Tecuci, locul unde anual, începând din 2017, se desfășoară Festivalul Internațional al Aforismului. Petru Racolța ne oferă, deci, o carte mică, o cărticică (via Arghezi…) cu aforisme adunate de-a lungul timpului, după ce, conform unui obicei bine știut de cititorii lui vechi și constanți, le-a publicat întâi pe blogul personal (racoltapetru6.com), unde atât de mult îi place să stea la taclale cu vizitatorii, ușa virtuală a acestuia fiind deschisă permanent.
Ce-l recomandă în mod deosebit în colecția de aforisme de față este, după părerea mea, înțelepciunea șugubeață, dar și ușurința cu care parcă le-ar scoate din joben atunci, pe loc, în timp ce se conversează cu interlocutorul. Și n-ar fi de mirare, având în vedere cât de bine mânuiește cuvântul scris în celelalte laturi ale acestei arte. Totuși, rămâne de apreciat această dexteritate, deoarece, cât de bun ar fi un scriitor, nu e deloc obligatoriu ca el să exceleze și în sinteză (aforismul asta fiind, în esența lui, o sinteză – Leonid S. Sukhorukov îl definea chiar drept un roman de un rând), mai ales după ce s-a dovedit un analitic în alte împrejurări și, precum în cazul de față, un maestru în proza de cursă lungă.
Din punct de vedere tematic, Petru Racolța ia în seamă tot ce-l înconjoară și este legat de om. De la obiceiuri proaste, cu precădere vicii, la mari simțăminte omenești, de la observații mărunte, dar inteligente, la marile întrebări ale ființei umane – nimic nu-i este străin, nimic nu este de neabordat. Iar în toate cele se arată a fi când romantic, când seducător, când mucalit, însă per ansamblu este un mare umanist, tratând omul, natura și, firește, natura omului cu o dragoste subsidiară care se resimte în fiecare reflecție citită.
Cu bună știință am ales, comentându-le en gros, să nu dau exemple concrete din prezenta colecție, deoarece nu vreau să rețin mai mult decât e necesar cu părerea mea și nici să îngrădesc cu nimic emoția cititorului de a le descoperi el însuși unul câte unul, așa cum li se cuvine. Un aforism este, dacă l-am asemăna cu o perlă, „intrusul” la care organismul (să-i zicem) numit minte lucrează temeinic pentru a-l izola de restul gândurilor și a „scăpa” de el, făcându-l în schimb să strălucească de sine stătător pentru noi, ceilalți, receptorii strălucirii lui. Să ne gândim, de pildă, la expresia aleasă aleatoriu: tot răul spre bine… Este, ce-i drept, un proverb, dar proverbul nu e, în fond, decât un aforism „din flori”, adică fără autor. E dovada vie a șlefuirii în timp a unui mesaj până când și-a atins esența. Cu alte cuvinte, cu cât pare mai simplă la prima vedere, cu atât mai complicată este șlefuirea unei maxime pentru a ajunge un bun comun.
În final, câteva considerații și despre termenul de racolțisme, folosit aici. Am să scot la iveală iar fapte din culise, dezvăluind că, deși folosit atâta vreme pe blog, autorul s-a temut cumva a-l păstra și în carte – n-ar vrea, în modestia lui (n.r.), să pară o aroganță literară sau ceva de genul… Ba să pară, am răspuns și-n gând, și tare, deși nu aroganță, ci curaj aș spune mai degrabă că e în acest gest. Iar curaj merită să ai într-o lume în care ești inexistent dacă taci și abia vizibil dacă vorbești în șoaptă (alt aforism, sic!). În plus, parcă s-au pus deja toate titlurile din lume și altele noi nu se mai pot născoci – asta e impresia când, alături de cărți vechi, arhicunoscute, apar altele noi, ale unor efemeride literare care n-au nici măcar flerul modificării unui sunet într-un ansamblu dat de litere pe care Google le-a indexat deja inevitabil ca fiind creația cutărui scriitor clasic…
Bun venit, așadar, racolțismelor în grădina aforismelor de pe marele tărâm al literaturii!”
Issabela Cotelin
Cartea se poate comanda de aici.
Cum am eșuat ca păstor
Zilele trecute, am văzut un reportaj la TV în care se arăta o oaie care a fătat șase miei vii și sănătoși. Știu că nu e un record unic – au mai fost cazuri asemănătoare și la noi în țară -, dar de această dată m-a impresionat că băiatul cel mai mic al gospodarilor norocoși și-a luat sarcina să-i hrănească zilnic cu biberonul pe micuții care nu aveau cum supraviețuiască doar din laptele mamei lor.
Această știre mi-a amintit de vremea când am încercat și eu să am grijă de doi miei, primiți de tata ca răsplată pentru munca depusă la construirea casei unui cioban. Părinții mei și-au zis că vor sacrifica unul pentru Paște, iar celălalt îl vor vinde cuiva. Dar mai era aproape o săptămână până atunci, iar mieluții behăiau de mama focului în micul țarc improvizat. I-am urmărit un timp și le-am aruncat câte un braț de iarbă, dar mi s-a făcut milă, mai ales când mă gândeam ce soartă îi așteaptă. De aceea m-am dus la tata și l-am rugat în genunchi să mă lase a ieși cu ei la păscut. El a râs, mama s-a crucit, însă eu nu conteneam să-mi susțin cauza, argumentând că-i floare la ureche să-i țin de funie, mai ales că sunt blânzi și drăgălași.
După multă muncă de convingere, am primit aprobarea de a-i scoate pe stradă și sfatul să-i țin pe marginea șanțurilor de pe strada noastră, dar nu prea departe de casă. Glorios și mândru tare am ieșit eu cu mieluții pe drum, ținând strâns în pumni ața aceea groasă și urmărindu-i cum pasc trifoiul și lăptucile de pe lângă curțile învecinate. Aveam șase ani și această treabă mi se părea o joacă de copil, urmărit fiind un timp de părinții care stăteau la poartă. După ce s-au convins că totul e în regulă, au intrat amândoi în gospodărie să-și vadă de treburile lor.
Mieii mei parcă au simțit că-și pot face de cap și trăgeau tot mai tare de legături, iar eu trebuia să mă grăbesc după ei, până am ajuns în fața unei case cu porțile de la drum și grădină deschisă. Acolo și-a luat elan cel mai voinic, trăgând tare de funie și scăpându-mi din strânsoare. Vecinul tocmai își punea răsadurile pe rânduri, fiind cu spatele la mine și la mielul care începuse să le pască nestingherit. Eu stăteam înmărmurit, sperând la o minune, dar ea nu s-a produs și omul s-a întors cu fața la cel care-i prăpădise frumusețea de plante.
Furia lui a fost atât de mare, încât a luat mieluțul de picioare și l-a aruncat peste gard, după care a răbufnit asupra mea. Țineam încă de celălalt miel, până a venit și mi-a smuls ața, încât am crezut că o să mă lovească. Nu a făcut-o, dar m-a tras după el până acasă și s-a certat cumplit cu părinții.
– Cum ați putut să dați mieii în grija unui mucos ca ăsta? Nu vedeți că fiecare din ei cântărește mai mult decât pruncul?, au fost doar câteva din cuvintele pe care le-am auzit cu ochii în lacrimi.
După plecarea vecinului, am mai avut parte și de altele, dar cel mai mult mă durea că n-am putut avea grijă de mieluți. Astăzi, dacă aș fi întrebat ce am vrut să mă fac când am fost mic, pot spune că prima opțiune a fost de păstor, dar am eșuat lamentabil. Cu iepurii a fost apoi mult mai ușor, doar stăteau mereu în cuști.
Doza de haz
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
* A apărut autobuzul inteligent: nu te lasă să cobori cu mai multe portofele decât aveai la urcare.
* Dacă vecinii vă deranjează cu muzica până pe la trei dimineața, sunați la ușa lor pe la cinci și spuneți-le că v-a plăcut!
* Aseară, vecinu’ s-a îmbătat și a cerut azil politic, dar a venit nevastă-sa cu sucitorul și a încălcat toate drepturile internaționale ale omului.
* – Bade, într-adevăr ai 114 ani?
– No ia…
– Și ce ai făcut de ai ajuns la o vârstă atât de înaintată?
– Apoi, mă ficior, am avut răbdare!
* – Bulișor, ce zi e azi?
– Nu știu, bunicule, dar stai să mă uit în capul bunicii.
– Dar ce legătură are ce întreb eu cu ce zici tu?
– Are, că bunica zicea, acum câteva zile, că în cei 40 de ani de când e măritată cu tine, i-ai făcut capul calendar!
* Un tip intră la farmacie și întreabă:
– Aveți ceva pentru memorie?
– Da, desigur.
– Perfect! Dați-mi două… că sigur o să uit unde am pus prima.
* – Bunico, ai văzut că internetul e mai rapid decât trenul?
– Normal, mamă… pe internet nu așteaptă nimeni la semafor!
* Să te trezești dimineața, plin de energie, li se întâmplă doar telefoanelor mobile.
* La aniversarea a 20 de ani de căsătorie, un ungur cheamă la el o familie de prieteni români.
La începutul mesei, gazda ține un toast, încercând să vorbească românește cât mai corect:
– Aș vre se molțomesc lui Dumnezeu pentru cei doizeci ani petrecoți alături de soția meu.
– Alături de soția mea, îl corectă prietenul român.
– Alături de soția ta numai de 4 ani!
* Astăzi, am vrut să-l sperii pe poștaș, așa că am apărut la ușă complet dezbrăcat…
Acu’, nu știu ce l-a speriat mai tare: faptul că eram complet gol… sau că știam unde locuiește!
* Cred că îmbătrânesc, în ultimul timp am avut mai multe întâlniri medicale decât romantice.
* Azi, în loc de apă, am pus Red Bull în cafea. După 15 minute de condus, am realizat că mi-am uitat mașina acasă.
* Un lord, trecând pe lângă un cerșetor, îi aruncă 5 lire și îi spune:
– Ia, omule, și bea un whisky în sănătatea mea!
– Sir, dar eu nu obișnuiesc să beau!, îi răspunde cerșetorul.
– În acest caz, poftim 10 lire să-ți cumperi țigări.
– Sir, dar eu nu sunt fumător.
– În regulă, am înțeles! Uite 50 de lire, du-te la o casă de toleranță și alege-ți cea mai frumoasă femeie!
— Sir, nu vă supărați, dar prefer să nu am de-a face cu asemenea femei!
– Ei, omule, în cazul acesta, ia 100 de lire și du-te la soția mea, să vadă și ea în ce hal ajunge un bărbat care nu bea, nu fumează și nu merge la femei!
* Un polițist oprește un șofer:
– De ce nu porți centura de siguranță?
– Păi, când port centura, mă simt ca acasă…
– Cum așa?
– Mă strânge ca nevasta!
* – Fiule, de ce nu a venit și logodnica ta? Cum o cheamă?
– E alintată..
– Eh, nimeni nu e perfect…
– Nu ai înțeles. E Alin, tată.
* Te întinzi în pat să te odihnești, adormi!
Te pui în pat să citești o carte, adormi!
Te pui în pat să vizionezi un film, adormi!
Te întinzi în pat să te culci, rămâi treaz!!
* Un bețiv strigă:
– Unde sunt?
– Pe bulevardul Unirii…
– Lasă detaliile, în ce oraș?
* – Mă iubești mult?
– Enorm… inima mea. Am lăsat-o pe alta gravidă numai ca să nu ai tu grețuri…
* – Nevastă, de ce mi-ai pus atât de multă mâncare în farfurie?
– Cu cât ești tu mai gras, cu atât par eu mai slabă…
* La un spital de nebuni, toți nebunii într-o cameră și o gălăgie de nedescris. Intră doctorul:
– Bă! Ce-aveți, bă?
Unu’ zice:
– Eee… Noi suntem macaroane și fierbem acuma!
– Gata! Ați fiert destul!
Toți se opresc, numai unu’ „fierbe” în continuare. Doctorul:
– Băi, tu n-ai auzit?
– Ba da, da’ eu m-am lipit de oală!
* Ora de biologie. Bulă ascultă cu ochii pierduți lecția profesoarei:
– Corpul omenesc are în mod normal în jur de 37 grade Celsius, sălbăticiunile au în jur de 39 grade, iar păsările chiar 42… Bulă, mă asculți? Repetă ce-am zis!
– Omul are în jur de 37 grade Celsius, când devine sălbatic are 39 grade, iar când vede o păsărică are chiar 42!
* Un avocat nu oprește mașina la semnalul „STOP” și este tras pe dreapta de un polițist…
Avocatul este un tip arogant, care se crede mult mai deștept decât alții, așa că decide să facă puțin mișto de polițist.
– Actele dvs., vă rog!
– Pentru ce?
– Nu ați oprit la semnalul STOP.
– Am încetinit și era liber, nu venea nimeni…!
– Dar nu ați oprit pe loc mașina…
– Care-i diferența?
– Diferența este că la semnalul STOP trebuie să opriți mașina, aceasta e legea, actele, vă rog!
– Dacă îmi poți arăta care e diferența legală între a încetini și a opri, îți dau actele și te las să-mi dai amendă, dacă nu, mă lași să plec și nu mă amendezi!
– De acord, dar coborâți, vă rog, din mașină!
Avocatul coboară liniștit, iar între timp, polițistul își scoate bastonul și începe să-i dea vârtos pe spinare avocatului, spunând:
– VREI SĂ MĂ OPRESC SAU DOAR SĂ ÎNCETINESC?
Racolțisme (82)
* Iubirea e un izvor limpede, dar foarte ușor de poluat de cei care stau pe margine.
* Lumina învinge întunericul, dar întunericul nu poate alunga lumina.
* Iubirea e greu de justificat, însă pentru ură se găsesc motive la tot pasul.
* Chiar și un nevăzător poate avea puncte de vedere.
* Visele din timpul nopții sunt niște visuri înăbușite.
* Sălbăticia a rămas în caracterul omului, însă cei mai mulți reușesc să și-o stăpânească.
* Dacă nu vezi luminița de la capătul unui tunel, sapă altul.
* Cele mai impresionante povești sunt despre Univers și sfârșesc cu oameni care au fost transformați în stele.
* Apa trece, deșeurile de pe mal rămân.
* Poți să zici că ți-ai găsit locul sub soare, doar după ce te-ai asigurat că ai parte și de umbra necesară.
* Lipsa de punctualitate e predominantă la persoanele care se respectă pe sine și mai puțin pe ceilalți.
* E bine să ai o bibliotecă în casă, dar e mai util să-ți faci casă în bibliotecă.
* Nu-i recomandabil să-i spui unui adolescent că-i încă un copil și unui vârstnic că e deja prea bătrân.
* Nu întoarce spatele soarelui, pentru că-i mai periculos să te bată în ceafă.
* E lăudabil să-ți amintești momente din copilărie, dar e mai util să ții minte unde ți-ai pus aseară ochelarii.
* Politica e bună doar dacă nu-i nevoie să o bagi în seamă decât la alegerile electorale.
* Veșnicia s-a născut la sat, dar se termină odată cu depopularea lui.
* E bine să apreciezi vorba dulce, dar fii precaut când ești abordat cu cuvinte mieroase.
* Fantomele se tem de oameni, de aceea ies la plimbare noaptea, când lumea ar trebui să doarmă.
Haiku
Sânge vulcanic,
sentimente fluide,
incandescență.
racoltapetru6 