Apariție editorială: „Când inima pulsează în versuri”

Posted on by racoltapetru6

Poezia se înfiripă pe drumul dintre inimă și creier.

Vă invit pe covorul meu roșu pentru a descoperi doruri intense, frumuseți multicolore și disecări filozofice ale vieții, toate pulsând pe ritmul unei inimi pline de emoție și sentimente care ne unesc.

Deschideți paginile acestei cărți, așa cum mi-am deschis și eu sufletul, fără prejudecăți, inhibiții sau granițe, doar cu emoții benefice ce răzbat din fiecare vers.

.
Comenzile se pot face pe linkul: https://editura.marksteiner.ca/shop
La aceeași adresă găsiți și antologia „Viața în versuri” 2025, cu toate cele 173 poezii prezentate la finala festivalului.

Ecouri de la lansarea cărții „Racolțisme – Puncte de sprijin”

Posted on by racoltapetru6

Scriu aceste rânduri pentru a le mulțumi tuturor celor care au contribuit prin prezență, empatie și luări de cuvânt la reușita unui eveniment de excepție: lansarea unei cărți aparte: „Racolțisme – Puncte de vedere”, în cadrul Zilelor Orașului Seini, din data de 11 iulie, 2026. Așadar, îmi exprim profunda recunoștință față de doamna primar Gabriela Tulbure, cu ajutorul căreia s-au desfășurat toate lansările mele de carte. La fel și domnului Dan Skorka, un moderator cu experiență și mult devotament. Mulțumesc, de asemenea, personalităților care au luat cuvântul, cu aprecieri și punctări la obiect: domnul Gheorghe Pop, preot-poet și cetățean de onoare al orașului, poeta și prietena Maria Filipaș, doamna profesoară Lola Cosma (care mi-a făcut și câteva recomandări binevenite) și nu în ultimul rând, doamna primar. Pot spune că cireașa de pe tort a fost talentata cântăreață Ana Fericean, o tânără care ne-a încântat cu cântece populare. Mulțumiri călduroase vreau să-mi exprim și față de domnul Ionuț Măgureanu, cel care mi-a facilitat coborârea pe scările blocului.

Am avut cinstea ca la festivitate să fie prezenți domnul primar Arcadie Covaliov din Sîngerei  (Republica Moldova), localitate înfrățită cu Seiniul, și doamna deputat Crina Chilat (care și-a exprimat aprecierea pentru racolțismele acide la adresa politicienilor).

Multe și emoționante au fost momentele care m-au mișcat, iar partea de la final a fost o frumoasă surpriză: toată lumea s-a ridicat în picioare și mi-au cântat „La mulți ani”! Pentru cele trei aniversări cumulate într-una: 70 de ani împliniți anul ăsta, 12 cărți publicate și lansate, dar și împlinirea a 15 ani de activitate pe acest blog. A fost o sărbătoare care nu se poate uita niciodată, cu mulți cititori și felicitări din partea fiecăruia, chiar dacă pe unii nu-i cunoșteam decât de pe paginile Facebook. Ceea ce m-a bucurat enorm și pentru care le mulțumesc din toată inima!

 

Lansare de carte: „Racolțisme – Puncte de sprijin”

Posted on by racoltapetru6

Pentru prietenii cu care nu am legătură pe Facebook, postez aici afișul care anunță lansarea de carte a volumului „Racolțisme – Puncte de sprijin”, apărut ieri  prin talentul și amabilitatea domnului Dan Skorka. Dacă aveți careva drum prin Maramureș, nu ratați ocazia să participați la eveniment, pentru a ne bucura împreună de aforismele din cuprins și a participa la Zilele Orașului Seini. Recunosc că la concursul de șah nu mai rezist să particip de câțiva ani, dar o să ascultăm muzică bună, cu vedete locale, inclusiv formația Trubadurii Band, în care excelează domnul profesor Mircea Patovan.

Aniversare cu întârziere

Posted on by racoltapetru6

Au trecut câteva săptămâni de când tot aștept să-mi vină felicitarea cu ocazia împlinirii a 15 ani de când am deschis acest blog. Nu că până acum aș fi primit mereu, dar am sperat că o aniversare cu un număr rotund nu va fi trecută cu vederea de wordpress. Să fiu băgat și eu în seamă, cum am văzut că se întâmplă la alte bloguri. Nu s-a întâmplat, așa că notez eu câte ceva cu această ocazie amânată.

Blogul de față e de fapt partenerul meu din ultimul deceniu și jumătate, prin intermediul căruia am adat viață celor 12 „copii” tipăriți între coperți, câte unul în fiecare din ultimii ani. Mai mult de atât, tot el mi-a facilitat socializarea virtuală cu lumea întreagă, mulți dintre cititori devenindu-mi buni prieteni și sfătuitori inspirați totodată. Ceea ce am observat și m-a bucurat de ceva timp încoace e că tot mai mulți români de peste hotare intră să-mi citească postările, iar dintre ei, diaspora din SUA ocupă primul loc. Sunt zile când ei au vizualizări mai multe decât românașii din țară, iar acesta cred că e un lucru bun. De aceea profit de prilej pentru a vă saluta cu căldură pe toți, începând cu concetățenii mei dintre hotare, continuând cu cei de peste ocean, dar și cu românii din R.A.S. Hong Kong China, Franța, Singapore, India, Belgia, Polonia, Italia, Spania, Anglia și din multe alte state care mă fac să-i simt alături de mine, oricât de departe sunt ei în numărul de kilometri.

Vă mulțumesc tuturor și fiecăruia în parte, pentru că numai prin prezența voastră în număr atât de mare m-ați făcut să merg mai departe, să persist în postări și când îmi era greu. Să fim sănătoși cu toții și să mai prindem câteva aniversări, tot alături unii de alții.

A apărut cartea „Racolțisme – puncte de sprijin”

Posted on by racoltapetru6

Gânduri de bun-venit

 

„Cu Petru Racolța e poveste literară lungă. Îl cunosc de multă vreme scriind, el începând această îndeletnicire cam cu tot atât de mult timp înainte de a-l cunoaște eu.

Și scrie foarte bine. Pot – și chiar am s-o fac – să vorbesc în plus despre asta, deoarece am avut ocazia de a lucra „din culise” la câteva dintre cărțile lui, cunoscându-l astfel și mai mult. Unu-i omu-n pijama, altu-i omul la birou – iată cum, vrând-nevrând, în preajma lui aforismul vine singur la om! – , dar Petru și acasă cred că stă în frac. Acasă însemnând, firește, casa scrisului, unde textele lui sugerează de la „prima mână” calitatea produsului final, necesitând retușuri aproape inexistente, spre deosebire de…

Dar aici e vorba de Petru Racolța și nu de alții, iar el scrie cel mai bine romane. Romanele lui sunt compatibile cu rafturile oricărei librării ori biblioteci de soi. Compune și poezii, fiind – iarăși spre bucuria mea! – adept, în general, al versului clasic și din când în când merge la locul de joacă al literelor, dându-și întâlnire acolo cu haikuul și epigrama.

Însă acum, ca să nu mai lungesc vorba, chiar dacă lui, ca maramureșean get-beget, poate că i-ar plăcea, debutează și în cea mai scurtă formă de literatură epică pe care o avem: aforismul. Este vorba despre un debut în volum – o parte din aceste aforisme au fost cuprinse deja în câteva reviste și antologii, unele fiind chiar premiate la Tecuci, locul unde anual, începând din 2017, se desfășoară Festivalul Internațional al Aforismului. Petru Racolța ne oferă, deci, o carte mică, o cărticică (via Arghezi…) cu aforisme adunate de-a lungul timpului, după ce, conform unui obicei bine știut de cititorii lui vechi și constanți, le-a publicat întâi pe blogul personal (racoltapetru6.com), unde atât de mult îi place să stea la taclale cu vizitatorii, ușa virtuală a acestuia fiind deschisă permanent.

Ce-l recomandă în mod deosebit în colecția de aforisme de față este, după părerea mea, înțelepciunea șugubeață, dar și ușurința cu care parcă le-ar scoate din joben atunci, pe loc, în timp ce se conversează cu interlocutorul. Și n-ar fi de mirare, având în vedere cât de bine mânuiește cuvântul scris în celelalte laturi ale acestei arte. Totuși, rămâne de apreciat această dexteritate, deoarece, cât de bun ar fi un scriitor, nu e deloc obligatoriu ca el să exceleze și în sinteză (aforismul asta fiind, în esența lui, o sinteză – Leonid S. Sukhorukov îl definea chiar drept un roman de un rând), mai ales după ce s-a dovedit un analitic în alte împrejurări și, precum în cazul de față, un maestru în proza de cursă lungă.

Din punct de vedere tematic, Petru Racolța ia în seamă tot ce-l înconjoară și este legat de om. De la obiceiuri proaste, cu precădere vicii, la mari simțăminte omenești, de la observații mărunte, dar inteligente, la marile întrebări ale ființei umane – nimic nu-i este străin, nimic nu este de neabordat. Iar în toate cele se arată a fi când romantic, când seducător, când mucalit, însă per ansamblu este un mare umanist, tratând omul, natura și, firește, natura omului cu o dragoste subsidiară care se resimte în fiecare reflecție citită.

Cu bună știință am ales, comentându-le en gros, să nu dau exemple concrete din prezenta colecție, deoarece nu vreau să rețin mai mult decât e necesar cu părerea mea și nici să îngrădesc cu nimic emoția cititorului de a le descoperi el însuși unul câte unul, așa cum li se cuvine. Un aforism este, dacă l-am asemăna cu o perlă, „intrusul” la care organismul (să-i zicem) numit minte lucrează temeinic pentru a-l izola de restul gândurilor și a „scăpa” de el, făcându-l în schimb să strălucească de sine stătător pentru noi, ceilalți, receptorii strălucirii lui. Să ne gândim, de pildă, la expresia aleasă aleatoriu: tot răul spre bine… Este, ce-i drept, un proverb, dar proverbul nu e, în fond, decât un aforism „din flori”, adică fără autor. E dovada vie a șlefuirii în timp a unui mesaj până când și-a atins esența. Cu alte cuvinte, cu cât pare mai simplă la prima vedere, cu atât mai complicată este șlefuirea unei maxime pentru a ajunge un bun comun.

În final, câteva considerații și despre termenul de racolțisme, folosit aici. Am să scot la iveală iar fapte din culise, dezvăluind că, deși folosit atâta vreme pe blog, autorul s-a temut cumva a-l păstra și în carte – n-ar vrea, în modestia lui (n.r.), să pară o aroganță literară sau ceva de genul… Ba să pară, am răspuns și-n gând, și tare, deși nu aroganță, ci curaj aș spune mai degrabă că e în acest gest. Iar curaj merită să ai într-o lume în care ești inexistent dacă taci și abia vizibil dacă vorbești în șoaptă (alt aforism, sic!). În plus, parcă s-au pus deja toate titlurile din lume și altele noi nu se mai pot născoci – asta e impresia când, alături de cărți vechi, arhicunoscute, apar altele noi, ale unor efemeride literare care n-au nici măcar flerul modificării unui sunet într-un ansamblu dat de litere pe care Google le-a indexat deja inevitabil ca fiind creația cutărui scriitor clasic…

Bun venit, așadar, racolțismelor în grădina aforismelor de pe marele tărâm al literaturii!”

Issabela Cotelin

Cartea se poate comanda de aici.

Premiat la turneul ChessMania

Posted on by racoltapetru6

Mai întâi vreau să-mi cer iertare celor care au simțit lipsa provocărilor umoristice de la sfârșitul săptămânii trecute. Motivul a fost că am participat la turneul de șah ChessMania, organizat de Academia de Șah Maramureș și găzduit de Eurohotel din Baia Mare. Am crezut că, între două partide, voi avea timp să adun bancurile necesare, dar concursul a fost grandios și fiecare partidă m-a solicitat la maximum, mai ales că nu am mai participat la o încercare oficială de anvergură din tinerețe. Mulțumesc și de această dată vărului Moldovan Adrian, care m-a susținut fizic și moral, mai ales sâmbătă, când am avut de jucat trei runde de câte două ore fiecare. De asemenea, îi sunt profund recunoscător lui Măgureanu Ionuț, pentru ajutorul esențial pe care mi l-a oferit din toată inima lui generoasă!

Am avut ca parteneri copii de la vârstă preșcolară și până la bătrâni de peste optzeci de ani, veniți din toată țara și din străinătate (Ucraina, Ungaria, Moldova…), toți foarte bine pregătiți, iar unii cu titlul de Mare Maestru. S-au jucat șapte runde, în sistem elvețian, fiecare foarte solicitantă, mai ales pentru unul ca mine, ruginit după câteva decenii de inactivitate în domeniu. M-au impresionat în mod deosebit copiii, care după ce se alergau și se jucau pe hol – așa cum e normal să o facă – se așezau cuminți și gânditori în fața tablei de șah, executând mutări și combinații profund calculate. În fața lor și a unor tineri din Tg. Mureș, Cluj-Napoca și Ploiești a trebuit să mă concentrez la maxim pentru a culege și eu câteva puncte, muncite din greu, dar cu atât mai prețioase.

Astfel am reușit să mă clasez pe locul III, la categoria mea, și să mă bucure medalia de bronz, diploma și premiul în bani care mi-au fost oferite la festivitatea de premiere de duminică. În fața acestor concurenți e firesc să mă mândresc și cu acest loc, păstrând amintiri din cele mai plăcute și intenția de a participa la viitoarea ediție. Mi-am dat seama că se impune să mă pregătesc înainte, pentru că ei o fac zilnic, participând la multe concursuri naționale. Am revenit acasă obosit, dar foarte mulțumit de o experiență cum nu visam să mai trăiesc. Acum, pot zice cu convingere că România are copii și tineri șahiști care ne dau speranțe pentru viitor.

Ecouri de la lansarea cărții „Satul dintre neguri”

Posted on by racoltapetru6

Nu știu alții ce simt, dar eu am fost copleșit de emoții și bucurii la fiecare din lansările de carte pe care le-am avut, începând din 2015. Aceasta a fost cea de-a 11-a și, deși credeam că nu se poate, a fost chiar mai frumoasă decât precedenta, pe care o consideram anul trecut cea mai reușită. Firește că aceste sărbători culturale se datorează în primul rând doamnei primar Gabriela Tulbure – un generos sprijin pentru seinenii cu potențial din orice domeniu -, domnului director al Casei de Cultură, Dan Skorka – neobosit organizator în aceste ocazii – și nu în ultimul rând a iubitorilor de lectură din localitate, care mi-au fost alături în număr tot mai mare.

Și de această dată am fost onorați de distinși oaspeți de peste hotare, respectiv primari din Republica Moldova și Ungaria, care au luat cuvântul spre final și ne-au felicitat pentru felul în care s-a desfășurat evenimentul cultural. Am fost impresionat în mod deosebit de trei profesoare apreciate care au luat cuvântul, comentând cu profesionism pe marginea cărții lansate „Satul dintre neguri”, dezvoltând detalii din cele mai interesante și plăcute totodată. E vorba de prof. Codruța Crișan, prof. Lola Cosma și prof. Ioana Kadar, cetățean de onoare al orașului Seini. E clar că fiecare dintre ele, prin specificul profesiei, au și vor avea un rol important în promovarea cărților mele în rândul elevilor de diferite vârste, dar și printre cititorii maturi. A mai luat cuvântul prietena și colega în ale poeziei, Maria Filipaș – care urmează să-și lanseze curând un nou volum de versuri -, precum și părintele Gheorghe Pop, cetățean de onoare a localității, bun vecin și prieten. Mulțumesc și vărului Adrian Moldovan, care m-a ajutat să ajung cu bine la această întâlnire.

Ca de obicei, doamna primar Gabriela Tulbure ne-a vorbit la urmă și m-a bucurat cu generozitatea cuvintelor și darurile oferite. Alte daruri și flori am mai primit și din partea unor oaspeți, pentru care le transmit recunoștința și pe această cale. La final, am fost încântat de coada care s-a făcut în așteptarea unui volum cu autograf. Cel mai mare număr de doritori de până acum. Nu mă întind cu vorba, mai ales că nu aveam cum să-i cunosc mai bine pe unii dintre invitați, iar pentru asta îmi cer iertare. Nici poze nu am prea multe de oferit, dar sper să fie concludente, adăugând în final acele mii de cuvinte înălțătoare pe care le pot ele sugera.