Aș putea suporta să-mi calci inima în picioare,
dar mi se sfâșie sufletul când o faci zâmbind,
măcar dacă te-ai lipsi de tocuri când pășești peste ea
și mi-ai îndulci lacrimile cu o privire nostalgică.
Amintirea e tot ce o să-mi rămână,
după ce o să-mi perforezi generatorul iubirii,
provocându-i secătuirea de orice fior.
Voi nădăjdui la o altă ploaie roșie,
cu harul de a-i inocula o nouă sevă emoțională.