Observația zilei

Privesc uluit la câtă patimă și ură poate genera diferența de opinii politice. Cum s-a văzut și printre participanții la „mitingul ciobanilor”, unde am remarcat un cuplu de bătrâni – probabil bunici, deci ar trebui să fie întruchiparea blândeții și a înțelepciunii – care abia stăteau în picioare, dar ridicau amenințător pumnii și împungeau spre reporteri, ca pe o suliță, steagul ținut cu greutate de femeie. Marți am văzut altă bătrână plângând de grija măriei sale Călin Georgescu, scăpat printre degetele răsfirate ale justiției noastre. Chiar nu pot să înțeleg de ce te-ar îngrijora într-atât soarta unui individ care trăiește pe picior mare din banii primiți de la „străini” (cuvânt redat din stenograma înregistrată de procurori). Oricum, el nu ar da doi bani pe aceia de care nu are nevoie pentru a ajunge suveran. Atât de creduli și ușor de manipulat am ajuns.

Un duș rece

Bănuiam că e nevoie de un șoc puternic care să scuture bine clasa politică de la conducere, prea încrezătoare în ea după ce a tot crescut salariile și pensiile. Dar nimeni nu și-a închipuit că acest cutremur va veni cu ajutorul a milioane de români care s-au lăsat manipulați de filmulețele postate de un „necunoscut” pe rețeaua TikTok. Tocmai această condiție de outsider i-a ușurat campania electorală făcută pe internet, unde mulți tineri – și nu numai – preferă să petreacă ore în șir și să se informeze mai mult decât de la TV sau din presă. Nefiind cotat cu șanse serioase, domnul Călin Georgescu nu a fost vizat nici de atacurile cu care ne-au obișnuit ceilalți candidați să-și taxeze adversarii.

Nu au trecut multe zile de când îi compătimeam pe americani pentru că și-au ales un președinte infatuat, cu discursuri mai mult decât agresive și o ambiție fără margini de a scăpa astfel de acuzațiile grave care l-ar fi putut băga după gratii. Uite că avem și noi destui naivi dispuși să creadă că schimbarea dorită poate veni de la un rusofil, dornic să ne scoată din NATO, UE și orice altă colaborare cu țările dezvoltate. Încă un trepăduș de-al lui Putin, care vrea să ne tragă înapoi, după ce timp de peste trei decenii am făcut multe progrese spre libertate, democrație și chiar bunăstare, deși s-ar fi putut mai mult cu o conducere devotată pe deplin națiunii.

Nu-mi place politica – mai ales cea de la noi -, dar o înghit ca pe o pastilă amară și votez cu cei pe care consider că ne vor duce înainte, măcar cu pași mici, dar constanți. Nu mă aștept să curgă lapte și miere, dar nici nu concep să ne tăiem craca de sub picioare doar pentru că ni se promite marea cu sarea de către o persoană pe care nici nu o cunoaștem, decât din ce postează de pe fotoliul de acasă. Iar faptul că-l invocă pe Dumnezeu, așa cum dă bine în fața maselor care se înghesuie la moaște, nu înseamnă că e cu adevărat de bună credință. Dovedește doar că știe cum să manipuleze electoratul derutat, să ne atragă spre frigul care vine dinspre est, la propriu și la figurat. Oricum, el se așteaptă la căldura pe care o primesc supușii devotați ai țarului multimiliardar, cel dispus să-și sacrifice milioane de alți supuși pentru orgoliul său nemăsurat.

Sper că acest duș rece a fost cauzat de un accident neprevăzut, pe care românii cei mulți îl vor îndrepta în cea de-a doua rundă de alegeri prezidențiale. Nu arată Elena Lasconi ca un președinte ideal, dar e singura alegere care poate continua drumul la care ne-am înhămat. C. Georgescu nu crede că o femeie poate conduce o țară, dar Maia Sandu îl contrazice cu succes. Să avem încredere și noi, că alternativa e cutremurător de sumbră.