Votul care ne definește

Aș vrea să fie și votul care ne unește, dar parcă niciodată nu au fost mai dezbinați românii prin alegerea dintre doi candidați la președinție, cu viziuni atât de diferite. Deși ne dorim cu toții prosperitate și democrație în continuare, felul în care se poate combate corupția este expus total altfel de cei rămași în finală și, implicit, de cele două tabere care-i susțin. Unul vrea să anuleze și realizările lăudabile de până acum, mânat din spate de artizanul unor fantasmagorii cu care și-a câștigat o mare notorietate pe rețelele sociale, în fața celor creduli și ușor de impresionat. Celălalt e conștient că schimbarea trebuie să vină din interior și cu pași bine calculați, altfel intrăm într-un colaps care ne poate duce cu mult înapoi.

Nu sunt fan al vreunui politician, dar am datoria să aleg calea pe care o consider cea corectă, deși a devenit un act de curaj să îți arăți preferința pentru Nicușor Dan, respectiv perseverența pentru drumul ales, aderând la NATO și apoi la UE. Mai ales când cei care îl susțin pe George Simion sunt agresivi la adresa acelora care-și exprimă o altă opinie, luând exemplul partidelor care îi sunt alături. Am prieteni și cunoscuți apropiați care se înfierbântă de fiecare dată când le împărtășesc intenția mea de vot. De aceea caut să evit discuțiile pe această temă și mă rezum la aceste rânduri, fără să provoc pe nimeni. Doar să-i invit la vot pe toți românii, pentru că democrația s-a obținut cu sânge, dar se poate pierde din comoditate.

Candidatul G.S. strigă în fața lumii că nu suntem o țară democrată, iar anularea primului tur din decembrie a fost ilegală. Dacă s-ar comporta la fel în Rusia, de mult ar fi fost închis și probabil ar muri subit după gratii. Corupția și birocrația există, din păcate, și în țări democrate, dar nu se rezolvă prin desființarea partidelor, ci asanarea lor. Nu poți să te rupi de țările avansate și să pleci capul în fața țarului care își freacă mâinile de satisfacție. Pentru că orice bucurie a lui Putin e o victorie împotriva libertății altor popoare. Avem nevoie de un președinte care să stea cu capul sus, atât către vest, cât și spre est. Unul care nu are restricții de intrare în două țări care ne sunt vecine: Republica Moldova și Ucraina. Avem nevoie de un președinte care să nu nu-i înjure pe reporteri pentru întrebările lor, apelând chiar la amenințări, inclusiv prin intermediul celor din partidul POT. După cum am putut vedea și în manifestările violente pe care le-au organizat, spre deosebire de cele pașnice ale simpatizanților lui N.D.

S-au făcut multe speculații și clipuri cu minciuni, în special pentru a-l ataca pe candidatul independent care a avut curajul să se pună cu ditamai Goliat. Am văzut câteva, dar mi-am dat seama că marea majoritate sunt minciuni, unele create cu ajutorul AI. Am început să le ignor din start, deoarece omul pe care-l văd în direct poate spune mai mult decât o mie de filmulețe regizate și puse pe TikTok. E suficient să-i asculți pe amândoi pretendenții, fără prejudecăți, și poți vedea ce fel de caracter au, cât de sinceri și pregătiți ar putea fi pentru cea mai înaltă funcție din stat. Și credeți-mă, nu ați vrea să-l vedeți pe președintele nostru cum se ceartă ca la ușa cortului cu un alt demnitar străin, după cum a făcut-o de multe ori în parlament. Năravul din fire nu se mai poate schimba la această vârstă, mai ales când ai un anturaj în stare să provoace haos în toată țara.

Eu mi-am spus opinia și sper să fiți înțelegători, așa cum sunt și eu pentru a voastră. Important este să mergem cu toții la urne și să ne purtăm civilizați unii cu alții, indiferent de concepții. Români suntem și împreună am suportat multe nedreptăți, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne răzbunăm unii pe alții pentru politicienii corupți de până acum și să ne punem viitorul în mâinile celor care vor să o facă și mai lată. Lumea democrată așteaptă să alegem un diplomat cu care se poate discuta pașnic, nu unul care fuge de întrebările incomode la care nu are răspuns. Unul care nu promite marea cu sarea, iar apoi să ne pună doar sarea pe răni, după ce se vede ales.

Între vis și realitate

Există credința că visele pot prezice întâmplările importante din ziua care va urma. Au apărut cărți cu descifrarea mesajelor ascunse din spatele lucrurilor pe care ni le amintim după trezire, se găsesc ghicitori în vise, precum cei în palmă, cărți, cafea, stele și orice altceva, numai creduli suficienți să aibă. Și se află cu nemiluita, pentru că oamenii vor măcar să audă preziceri plăcute, dacă viața nu e atât de generoasă cum și-ar dori. Părerea mea e că mai degrabă influențăm visele prin gândurile care ne apasă, nicidecum invers. Dovadă ar fi și ultimul „film nocturn” pe care l-am avut și care m-a afectat ca și cum l-aș fi trăit cu adevărat.

Eram surprins de întorsătura pe care a luat-o ziua planificată pentru runda a doua de alegeri prezidențiale, dar și de evenimentele care s-au derulat ulterior. Nici nu-mi închipuisem cât de mare era caracatița prin care s-a încercat subminarea democrației la care au aspirat românii de peste o jumătate de veac, chiar dacă nu-i desăvârșită și sunt încă multe de făcut. E de-a dreptul scandalos cum un neica nimeni a reușit să prostească milioane de români, profitând de dezamăgirile unora, mai mult sau mai puțin justificate. Am aflat de la  câțiva prieteni, pe care-i credeam cu o bună judecată, că și ei au căzut în plasa bine țesută de acest domn Georgescu, cu povești din cele mai absurde pentru cei care au răbdarea și mintea să le analizeze  cu adevărat. Degeaba încercam să le amintesc acelor amici cât de ilogice sunt discursurile pretendentului la Cotroceni, mă loveam de motivațiile invariabile că numai așa poporul nostru va fi suveran, iar corupții de azi vor da socoteală.

E drept că ne-au dezamăgit conducătorii, în multe privințe, dar măcar ne-au dus pe singura cale care ne permite să progresăm economic și să ne apărăm militar de imperiul nesătul în a acapara cât mai multe pământuri și popoare, doar pentru a le exploata. Umbrela NATO ne e scut doar dacă votăm să rămânem sub ea, altfel își ia jucăriile și pleacă, oricum nu o plătim cum ar trebui și cum o face Polonia, de exemplu. Lăsându-ne astfel sub dictatura unui Suveran, care se închină marelui țar de la Kremlin. Mărturisesc că nu mi-a făcut bine râsul lui Putin de după prima rundă de alegeri, dar m-a uns la suflet furia pe care i-a provocat-o anularea alegerilor. Înseamnă că s-a procedat bine prin această decizie. Dacă tot nu putem vota cu soarele, măcar să alegem norii de ploaie, nicidecum pe cei care vin cu grindină pustiitoare.

Cu aceste gânduri în minte am adormit cu greu, apelând la ajutorul unei călătorii imaginare printre stele. Visul care m-a impresionat a venit mai spre dimineață, când am perceput Universul ca pe o persoană pregătită să-mi explice câteva din misterele sale. Unul dintre ele se prezenta sub forma unei comete care tocmai trecea prin fața mea, luminând puternic întunericul din jur și impresionându-mă profund.

– Ce cometă este asta?, am întrebat Universul.

– Se numește Europa, mi-a răspuns el cu o voce îngăduitoare.

– Ce cap strălucitor are și ce coadă înstelată lasă în urma ei!, am exclamat cu admirație.

– Stelele reprezintă țările care sunt energizate de corpul cometei. După cum vezi, unele sunt mai în urmă, aproape să se piardă de celelalte. Fiecare are un nume, iar printre cele codașe este și România.

– Dar ce este norul acela întunecat care o urmărește și înghite tot ce prinde în cale?, am mai întrebat cu îngrijorare.

– E o Gaură Neagră și se numește Rusia. Dacă steluța cu numele de România nu se ține bine, va fi înghițită printre primele, iar apoi vor urma celelalte.

Aș mai fi avut multe curiozități și chiar unele sfaturi de cerut Marelui Univers, dar visele interesante nu țin niciodată cât am vrea noi. M-am deșteptat cu dorința să rămân treaz, de frică să nu uit cumva această revelație. Căci multe și ascunse sunt căile de comunicare ale Universului, iar asta poate fi una dintre ele.

Un duș rece

Bănuiam că e nevoie de un șoc puternic care să scuture bine clasa politică de la conducere, prea încrezătoare în ea după ce a tot crescut salariile și pensiile. Dar nimeni nu și-a închipuit că acest cutremur va veni cu ajutorul a milioane de români care s-au lăsat manipulați de filmulețele postate de un „necunoscut” pe rețeaua TikTok. Tocmai această condiție de outsider i-a ușurat campania electorală făcută pe internet, unde mulți tineri – și nu numai – preferă să petreacă ore în șir și să se informeze mai mult decât de la TV sau din presă. Nefiind cotat cu șanse serioase, domnul Călin Georgescu nu a fost vizat nici de atacurile cu care ne-au obișnuit ceilalți candidați să-și taxeze adversarii.

Nu au trecut multe zile de când îi compătimeam pe americani pentru că și-au ales un președinte infatuat, cu discursuri mai mult decât agresive și o ambiție fără margini de a scăpa astfel de acuzațiile grave care l-ar fi putut băga după gratii. Uite că avem și noi destui naivi dispuși să creadă că schimbarea dorită poate veni de la un rusofil, dornic să ne scoată din NATO, UE și orice altă colaborare cu țările dezvoltate. Încă un trepăduș de-al lui Putin, care vrea să ne tragă înapoi, după ce timp de peste trei decenii am făcut multe progrese spre libertate, democrație și chiar bunăstare, deși s-ar fi putut mai mult cu o conducere devotată pe deplin națiunii.

Nu-mi place politica – mai ales cea de la noi -, dar o înghit ca pe o pastilă amară și votez cu cei pe care consider că ne vor duce înainte, măcar cu pași mici, dar constanți. Nu mă aștept să curgă lapte și miere, dar nici nu concep să ne tăiem craca de sub picioare doar pentru că ni se promite marea cu sarea de către o persoană pe care nici nu o cunoaștem, decât din ce postează de pe fotoliul de acasă. Iar faptul că-l invocă pe Dumnezeu, așa cum dă bine în fața maselor care se înghesuie la moaște, nu înseamnă că e cu adevărat de bună credință. Dovedește doar că știe cum să manipuleze electoratul derutat, să ne atragă spre frigul care vine dinspre est, la propriu și la figurat. Oricum, el se așteaptă la căldura pe care o primesc supușii devotați ai țarului multimiliardar, cel dispus să-și sacrifice milioane de alți supuși pentru orgoliul său nemăsurat.

Sper că acest duș rece a fost cauzat de un accident neprevăzut, pe care românii cei mulți îl vor îndrepta în cea de-a doua rundă de alegeri prezidențiale. Nu arată Elena Lasconi ca un președinte ideal, dar e singura alegere care poate continua drumul la care ne-am înhămat. C. Georgescu nu crede că o femeie poate conduce o țară, dar Maia Sandu îl contrazice cu succes. Să avem încredere și noi, că alternativa e cutremurător de sumbră.

Datoria de cetățean

Știu că nu sunt un cetățean model – nefiind prezent la manifestațiile împotriva corupției – și îi admir pe oamenii de cultură sau pe artiștii care fac un mare efort pentru a ajuta țara noastră. Mi-ar plăcea să dau exemple, dar aș neîndreptăți pe alții, pentru că sunt mulți și apreciați de compatrioți. I-am văzut în demonstrații elocvente, sacrificându-și timpul și expunându-și concepțiile populare nouă. Personalitățile intelectuale ne avertizează de pericolul inculturii și al cenzurii, ușor de perceput pentru cei cu mintea limpede și obiectivă.

De trei decenii suntem manipulați, iar mulți dintre noi s-au scârbit de alegeri, considerând că toți politicienii sunt la fel, deci n-are rost să mergem la vot. Nici eu nu am încredere deplină în cel pe care-l voi alege, dar o să-mi sacrific o oră din program, cu încrederea că nu voi mai avea parte de aceleași ordonanțe anti-justiție pe care le-am văzut în ultimii ani. Avem o datorie de cetățeni, pentru democrație și o conducere dreaptă, fără nelegiuiți. Se tot imploră „prezumția de nevinovăție”, dar un om care conduce o țară trebuie să fie mai presus decât orice bănuială, iar aici mă refer, evident, la Liviu Dragnea.

E greu să te decizi atunci când vezi că atâția politicieni ne-au dezamăgit, sau nici măcar nu și-au făcut auzit glasul, în parlamentul nostru sau în cel european. Dar sunt sigur că, dacă vom sta mereu cu mâinile în sân, problemele noastre se vor agrava. Sunt mulți candidați și s-ar putea ca niciunul să fie pe gusturile noastre. ALEGE unul dintre ei, pentru că oamenii nu-s la fel și s-ar putea să te surprindă. Recomandarea mea ar fi să nu fie din PSD, astfel am scăpa de un penal și un partid populist, care spune multe și face puține. Sunt „doar” alegeri europarlamentare, dar e o ocazie în care putem demonstra că avem nevoie de schimbare la guvernare. Iar întrebările din referendum sunt un imbold în plus pentru a merge la vot.

„ALESULE, oricare ai fi tu, să nu uiți niciodată că ne-am rupt din timpul nostru – poate foarte prețios – pentru a te alege pe tine. Dar, înainte de acest gest, a trebuit să ne gândim bine, să analizăm toate variantele și să luăm o decizie grea. Voi merge la vot pentru tine și sper să apreciezi decizia pe care am luat-o. Să vorbești în Europa așa cum ai promis, să lași deoparte interesele de partid și, mai ales, cele personale. Alesule, fii altfel decât predecesorii tăi, dă o nouă speranță alegătorilor și fă-i să vină în număr mai mare la vot și data viitoare.”

Nu putem schimba România prin alegerile europene, dar putem începe acum, prin prezența cât mai mare la vot. Altfel vom rămâne mereu în expectativă, plângându-ne de societatea care ne surprinde neplăcut, de guvern, de sistem, de mediul în care trăim. Dacă nu mergi la vot, nu îți faci datoria de cetățean și nu ai dreptul să te lamentezi. Întotdeauna există o alegere, iar tu ai datoria să o găsești, altfel ești doar un amănunt insignifiant.

Vino la vot, să schimbăm percepția Europei despre români! Noi nu suntem precum baronii din PSD!

 

Imagine similară

 

 

Naivități românești

* Să crezi că țara este condusă de un guvern, când de fapt toate deciziile importante le ia un singur om.

* Să te miri de manualele cu erori grave, când nici măcar Ministrul Educației nu știe să vorbească bine românește.

Imagine similară

* Să te miri de de prostiile spuse de guvernanți, când primul ministru face gafe după gafe.

* Să crezi în cinste și onoare când Parlamentul e condus de doi oameni certați cu legea.

* Să mai crezi că justiția îi va pedepsi pe marii corupți, când ei au imunitate și se ascund în Parlament.

* Să crezi că vei fi angajat la stat pentru meritele tale, dacă nu ai o rudă sus-pusă.

* Să crezi că a existat un stat paralel, înainte de a-l fi inventat Liviu Dragnea.

* Să crezi că pușcăriașii cu avere au condiții grele în detenție.

* Să crezi că poți trăi mai bine dacă ți s-a mărit salariul sau pensia odată cu inflația.

* Să crezi toate minciunile pe care le auzi din gura guvernanților, doar fiindcă sună frumos.

* Să crezi că statul te ajută, chiar dacă-ți plătești toate dările.

* Să vrei condiții europene, dar să gândești și să muncești ca în România.

Parlamentul rușinii

Statul a ajuns instrumentul cel mai eficient al guvernanților abuzivi pentru a putea fura și a ucide fără să fie pedepsiți. Nimeni nu răspunde pentru românii care mor din lipsă de medicamente sau aparatură, nimeni nu este tras la răspundere pentru erorile judiciare ce duc la pierderi de vieți omenești. Iar dacă o instanță internațională amendează statul pentru erorile lui, constatăm că noi suntem de fapt acest „stat”, pentru că noi vom plăti daunele. Doar când e vorba de realizări mărețe se bagă în față alți reprezentanți ai statului, cu o plăcere imensă de a primi laudele.

Instituțiile cele mai importante ale statului – cum ar fi sănătatea și educația – au ajuns surse de afaceri, tot pentru politicieni și acoliții lor. Sănătatea o plătim de două ori, dar multe din spitale au ajuns ca niște lagăre de exterminare în care ne e frică să intrăm. Școala nu mai e de mult gratuită, iar manualele sunt pe cale de dispariție de când tot avem miniștri semianalfabeți, precum și un sistem făcut să-i sprijine pe afaceriști.

Imagine similară

Parlamentul a ajuns o tumoare cancerigenă ce se luptă cu justiția și cu propriul popor, considerându-se format din oameni superiori și intangibili. Atunci când își permite să scoată niște legi, acestea sunt strâmbe, incomplete sau neconstituționale, astfel că ori nu pot fi puse în aplicare, ori fac mai mult rău decât bine. De aceea, cea mai benefică perioadă a țării e atunci când parlamentul e în vacanță sau chiulește într-o veselie.

Cu astfel de conducători nu e de mirare că aproape jumătate din forța de muncă a României a ales să lucreze printre străini, cu toate traumele sufletești pe care le-au provocat, pentru ei și pentru cei rămași acasă. Și exodul va continua atâta timp cât ne conduc penalii și incompetenții cărora nu le pasă decât de bunăstarea lor. Politruci care plătesc bine celor care știu să vrăjească frumos marea masă a alegătorilor. Care nu au nevoie de oameni integri și competenți în guvernare, ci doar de slugi politice ce votează în unanimitate orice decizie a șefului de partid. Românilor onești le e rușine de această putere legiuitoare, folosită ca scut împotriva brațului legii. Sub pavăza imunității parlamentare se poartă un război împotriva dreptății și a democrației, în care persoane cretine ce au ajuns acolo prin manevre dubioase se răzbună pe cei din mijlocul celor din care provin. E instinctul de a arde totul în urma lor, de parcă le-ar fi rușine de ce au fost vreodată. Acum sunt pe cai mari și se străduiesc să perpetueze cât mai mult această stare de fapt. Acu’ trei decenii nici nu visau că vor ajunge atât de sus, o ascensiune care-i amețește și îi orbește. Atât de mult, încât cretinismul devine o normalitate pentru ei.

Mostră de electorat românesc

– De ce l-ai votat pe Băsescu?

– Pentru că ne-a promis o luptă acerbă împotriva corupției și a vechilor comuniști din PSD. Dar apoi m-a dezamăgit.

– De ce l-ai votat pe Ponta?

– Fiindcă ne-a promis că îl dă jos pe Băsescu. Dar nu l-a dat și m-am simțit frustrat.

– De ce l-ai votat pe Iohannis?

– Pentru că nu-l mai suportam pe Ponta și am vrut schimbare. Dar degeaba am sperat.

– Pe cine vei vota anul viitor, la alegerile parlamentare?

– Pe cei care scapă de DNA până atunci. Că numai dintre foști și viitori pușcăriași avem de ales.

Acest sondaj a fost făcut de mine, pe un singur exemplar reprezentativ, respectiv o femeie de 60 de ani, pensionară și mereu prezentă la vot. Abordarea mai multor persoane ar fi inutilă, eficiența fiind aceeași. Dovadă sunt rezultatele alegerilor.

În 2014 Dumnezeu se tratează în străinătate…

Dacă ești norocos, bisturiul care îți deschide abdomenul are la capăt un medic plătit de statul român cu 700 de euro. Chirurgul cu 30 de ani de experiență, doctor în științe medicale, care și-a petrecut ultimii 40 de ani dând examene și căruia mii de semeni îi datorează viața, primește lunar jumătate… din cravata lui Gigi Becali. Mâna lui, care îți cotrobăie prin torace ar putea avea acel tremurat pe care ți-l dă călătoria cu tramvaiul și care e amintit, la parastasul bolnavului, cu formula „n-a avut zile”.

După 20 de ani de gărzi, urgențe și studiu neîntrerupt, rezidentul va ajunge și el medic specialist, plătit lunar cu un sfert din poșeta Robertei Anastase, dar până atunci se poate bizui doar pe cei 200 de euro de la stat, adică cu rujul.

În fiecare an, România pierde mii de medici, fără ca pacientul de la Cotroceni sau doctorul din Palatul Victoria să poată trata în mod serios această hemoragie. Din 2007 și până în februarie 2013, peste 23.000 de medici și peste 15.000 de asistenți medicali au părăsit țara, cu un vârf de 16.500 în 2011, când președintele Băsescu le-a recomandat o carieră în Occident.

Din cei cam 45.000 de medici rămași în țară să se lupte cu biletul de metrou și cu ratele la frigider, 4.670 au peste 60 de ani, 8.716 au între 50 și 60 de ani, 10.718 au între 40 și 50 de ani, iar restul se pregătesc să îmbătrânească în țări unde medicul specialist își permite să conducă aceleași mașini ca Marian Vanghelie.

Sunt 223 de medici la suta de mii de locuitori în România, cifră care ne salvează de ultimul loc din UE, dar nu și de penultimul. Toate aceste simptome arată că cea mai răspândită boală a românului ajuns la putere e durerea în cur. Ca urmare, Guvernul Ponta a anunțat tăieri la bugetul Sănătății, așa cum anunți că unui ciung îi tai și cealaltă mână, fiindcă e șchiop și nu te poate ajunge.

Suntem în plină filozofie a filmelor de comando. Misiunea FMI trebuie dusă la capăt, iar populația rănită poate fi abandonată în ghearele studenților mediciniști de la „Titu Maiorescu”. Firește, peste un deceniu, vor mai fi veterinarii de la „Spiru Haret” o opțiune, dar, în mare, tratamentul medical în România se anunță un fel de 6 din 49, cu șanse ceva mai puține.

Oamenii bogați ai țării n-au a se teme. Medicii români îi așteaptă la Viena, la Milano, la Londra, la Paris. Așa cum au făcut-o și până acum, președinții, premierii, deputații, primarii și senatorii își vor îngriji bila, șalele sau prostata în clinici unde o zi de spitalizare poate egala comisionul de la Hidroelectrica. Dacă ai furat cum se cuvine, ai acolo acces la cea mai înaltă știință medicală, cea care poate transforma un cadavru în politician reînviat și lacom din care provine.

Printr-un transplant secret, banii trec din buzunarul amărâtului care plătește taxe în punga hoțului care i-a zâmbit fals și nemuritor din afișele de campanie. Viața are prețul ei.

De fapt, Videanu nu conduce un Mercedes, ci se plimbă într-un transplant de ficat. Voiculescu nu locuiește într-un palat, ci într-un tratament de leucemie pentru douăzeci de copii. Cât despre costumul scump al pesedistului Rizea, uitați-vă bine: individul umblă îmbrăcat într-un set complet de analize, la tarifele din Germania.

Fără medici, în țară vor rămâne doar pactul de coabitare și moartea. Întrebarea e: o mai crede Dumnezeul românilor în Înviere? Sau, îngrijorat și el de exodul medicilor, s-o duce să se caute de sănătate la Paris.

Sursa: e-mail

LUME, LUME!

PUNCTE DE VEDERE

Bâlciul de toamnă invadează România. Panaramele srl, recent renovate, funcționează la capacitate maximă. Lume, lume, gratis pentru toți! Poți vedea cele mai tari numere de prestidigitație și șmecherie politică!

Domnișoara, fostă doamnă, Elena Udrea îmbucă salam Victoria de dragul unui vot în plus, la care au aderat și rămășițele PNȚ-cd. Politrucul Klaus Johannis mărturisește, bâlbâindu-se într-un sfert de ceas, cum a dobândit cele șase case prin meditații aprofundate. Pisicul Ponta, printr-un nou plagiat de maidan, a găsit calea spre orizonturile roșii, prin eliberarea sclavilor primari de pe moșia J&B, pentru marea latifundie a PSD-ului. Sensei Monica Macovei visează partide noi cu doar trei fondatori. Poate minieri! Ghișe insistă să-i citim platforma. Manechinul Tăriceanu se opune, dar nu știe la ce! Iepurele Diaconescu aleargă ca Don Quijote până o ajunge pe Rosinanta, Ungureanu prinde fluturi sub acoperire, iar William Brânză…

Mustul începe să fiarbă! Băsescu jubilează! Nici nu mai are nevoie de alegeri prezidențiale! Bani cheltuiți inutil! Oricum, varianta îi iese și odată cu ea drumul spre libertate și privilegii postprezidențiale, îi este netezit!

Alături de violatori, moaște politice, cutremure și hoți, udreanca ocupă tot mai mult ecranele. Culmea, a trebuit să aflu, în străinătate, că România a obținut și anul acesta rezultate foarte bune în agricultură. Asta e!

Se strigă intens: Alegerile vor fi fraudate! Nu, fraților, nu mai e nevoie! Oficializarea prostituției politice, și la nivel local, a rezolvat problema. Primul primar, un oltean, a făcut pasul. Ca acest patrihot, om de onoare și fără pată, vor fi cu zecile! Soluția democratică, alegeri anticipate în localitățile unde există blocaje, a fost ignorată! E mai simplu așa, cu aleșii noștri, oameni de cuvânt, unul și unul! Astfel, alegerea președintelui ideal, pentru continuarea furăciunilor, se va rezolva în doi timpi și trei mișcări. Mutarea se va da în plic cu 24 de ore înainte. Ori, ori!

Degeaba se îngrijorează însuși Unchiul Sam! De la marginea Bucureștilor. Curtea Constituțională se va prostitua așa cum i se va cere! Unii europeni se fac că nu știu cu cine au de-a face! Prestidigitatorii noștri din sistemul cripto-mafiot îi vor face și de astă dată! Așa cum s-a întâmplat în toți cei 25 de ani postdecembriști. Se pare că Occidentul asta își dorește!

Vor curge amnistiile, măririle de pensii, promisiunile, condamnările de senzație, dreptatea până la capăt (!?!)… în timp ce politrucul Ponta va mânca liniștit popcorn! În semn de solidaritate cu americanii!

Clovnul național nu încetează să declare că-i cel mai bun și mai priceput în conducerea destinelor țărișoarei, pentru care are numai proiecte de succes. Ca și pentru Europa. Unul și unul! De ne bagă în tot felul de belele. Ne amenință, ritos, că va părăsi Cotroceniul doar în ultima zi de mandat. De Ignat!

Apropo, mă tot sâcâie un amic, de peste baltă, cu ce-i acela băsism! Că nu găsește cuvântul în dicționat?!

Băsism = regim bazat pe: manipulare în interes personal; crearea unei false Opoziții; realizarea de proiecte bazate pe încălcarea flagrantă a legislației; amestecul direct în treburile celorlalte puteri (în special în ale Puterii judecătorești, dar și în ale Guvernului, Parlamentului, serviciilor secrete…); prezentarea unor eșecuri notorii, ca fiind adevărate succese (era să scriu succesuri); promovarea nonvalorilor (frați, surori, fiice, gineri, cumnați, cumetri) în posturi decizionale sau asigurarea unor sinecuri fără acoperire.

Pe scurt, e regimul care a creat grupuri de tip mafiot, prin care se fură la greu și se manipulează boborul la nivel național și local. Mulțumit, sir?

De ce nu-l găsim în dicționare? Simplu! Cuvintele noi nu ajung imediat în dicționare. Astfel, nu găsim nici ceaușism. Și, de ce nu, pontism!

ULTIMA ORĂ!

Se pare că virusul „fumuri” a funcționat și în cazul Simonei Halep! La fel ca și la echipa Steaua. Dar, cu Steaua, deja, m-am obișnuit. Să sperăm că îi va fi învățătură de minte! Dacă nu, se va alătura altor meteoriți, sutelor de olimpici din învățământul românesc și a altor vârfuri de moment din alte domenii, care au intrat în anonimat din cauza aceluiași virus. E greu de luptat cu el!

Bunicul meu a fost atât de sărac încât își încheia haina cu greieri…

Sursa: e-mail

Mă piș pe el vot!

PUNCTE DE VEDERE

Merită citit serios până la capăt. Doar la ultimele 2 fraze ai voie să râzi, chiar în hohote, cum am făcut eu! ADEVĂRUL ADEVĂRAT, din care nu scapă nimeni ne-udat.

„Dacă prin vot am putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm” – MARK TWAIN

„Un popor care votează corupți, impostori, hoți și trădători nu este victimă! Este complice! – GEORGE ORWELL

Mă piș pe el de vot. Mă piș pe cei care odată la 4-5 ani îmi amintesc că am dreptul să votez și că trebuie neapărat să profit de acest drept, chiar dacă celelalte îmi sunt încălcate. Mă piș pe politicienii care îmi cerșesc votul, la fel cum mă piș pe jurnaliștii care încearcă să mă manipuleze pentru ca stăpânii lor să obțină votul meu. Mă piș pe micii și pe berea politicienilor. Mă piș pe partidele lor. Mă piș pe cei care mi-au distrus țara de un sfert de veac și pe cei care refuză să-și dea seama că în tot acest timp am fost conduși de aceeași gașcă de trădători. Mă piș pe cei care mi-au vândut țara pe bucăți și ne-au obligat să ne părăsim casa pentru a fi sclavii străinilor pentru o mână de bani. Mă piș pe legile lor, făcute doar pentru ei, împotriva noastră. Mă piș pe ea de politică. Mă piș pe babele care votează PSD-ul din inerție, în loc să se îndeletnicească în continuare cu pupatul icoanelor, moaștelor, mâinilor popilor sau a microfoanelor.

Sfintirea posturilor de radio si televiziune Trinitas.

Mă piș pe Antena 3 și pe cărnații de acolo, cu pretenții de jurnaliști. Mă piș pe cei care cred că Băsescu e singurul vinovat pentru situația României de astăzi. Mă piș pe Ponta și pe barca lui cu care îl plimbau jandarmii prin satele inundate, de parcă era excursie în Veneția. Mă piș pe jandarmii cărora le-a ordonat să bată țăranii care își apărau casa, la fel cum mă piș pe șpaga pe care a primit-o pentru a aproba începerea explorării miniere la Roșia Montana și a gazelor de șist. Mă piș pe Doina, cu sau fără apelativul de „fă”. Mă piș pe Udrea și pe mișcarea ei populară, când singura mișcare la care se pricepe e cea din cur. Mă piș pe Antonescu și pe asemănarea lui cu împăratul din „Războiul Stelelor”. Mă piș pe Tăriceanu și pe masonul de tac’su. Mă piș pe Năstase, pe ouăle lui, pe cartea pe care a scris-o în închisoare și pe mătușa Tamara. Mă piș pe piticul-porno Boc și îmi pare rău că nu și-a rupt gâtul în emisiunea lui Andrei Gheorghe. Mă piș pe Dan Diaconescu, pe Elodia și pe toate cazurile oteviste de dispăruți, omorâți sau bântuiți. Mă piș pe Vadim și pe falsul lui patriotism, pe care s-a pișat prin prietenia sa cu evreii americani.

Mă piș pe ungurii care vor să rupă o bucată din Ardealul nostru. Mă piș pe Mazăre și pe vacanțele lui în Madagascar, când o mare parte a poporului nici măcar nu-și mai amintește cum se scrie „vacanță”. Mă piș pe mumia de Iliescu, care parcă și-a propus să ne îngroape pe toți. Mă piș pe baronii locali, indiferent de partidele din care fac parte. Mă piș pe regii țiganilor și pe cei care vor să mă amendeze pentru că îi numesc „țigani”, nu „romi”. La fel cum mă piș pe evreii care îmi interzic prin lege să neg Holocaustul. Mă piș pe basarabenii care au crescut prețul la țigările de contrabandă. Mă piș pe divertismentul pornografic de mahala al lui Măruță sau Capatos. Mă piș pe scandalurile mediatice și pe cei care le urmăresc cu sufletul la gură, de parcă propriile lor vieți ar depinde de ele. Mă piș pe Suleyman Magnificul și pe cei care îl sug din priviri, fără să știe măcar cine a fost Ștefan cel Mare. Mă piș pe Prigoană, pe piciorul lui de lemn, pe televiziunea lui manelistică și pe mahalagioaica de nevastă-sa. Mă piș pe Oana Zăvoreanu, pe scandalurile ei, pe cimitirul ei și pe mă-sa. Mă piș pe bărbosul care a căștigat Eurovisionul și pe cei care îl numesc „femeia cu barbă” când, de fapt, nu e decât un bărbat travestit. Mă piș pe Nașul care și-a făcut partid, scufundându-se astfel și el în cocina politică. Mă piș pe EBA, Vanghelie, Grapini, Șova și alți semi-retardați care au funcții importante, deși sunt mai proști decât euglena verde. Mă piș pe Becali și pe continua lui victimizare, de parcă ar fi primul cioban aruncat după gratii. Mă piș pe Pițurcă, pe pariurile lui și pe divorțul lui, când noi am avea nevoie să divorțeze de echipa națională. Mă piș și pe Irinel Columbeanu, doar pentru că mi-am amintit de el.

Mă piș pe Uniunea Europeană care ne-a băgat într-un rahat mai mare decât cel în care eram. Mă piș pe FMI și pe banii lor, la fel cum mă piș pe datoria noastră către ei. Mă piș pe prințul Charles și pe livezile pe care le tot cumpără în Ardeal, precum și pe adevăratul motiv al vizitelor sale în țara noastră. Mă piș pe străinii care nu ne suportă, la fel cum mă piș pe românii care le dau motive să nu ne suporte. Mă piș pe cei care dau Bisericii terenuri și o parte importantă din bugetul nostru și o scutesc în continuare de impozite și taxe, la fel cum mă piș pe afacerile Bisericii și pe averile enorme ale popilor. Mă piș pe cei care ne mint că există democrație sau libertate, când de fapt nu suntem decât niște sclavi  moderni. Mă piș pe continua manipulare la care suntem supuși, din toate părțile. Mă piș pe cei care ascund adevărata istorie a neamului nostru și pe cei care încearcă să distrugă primul popor al lumii. Mă piș pe masonerie, pe zeii ei și pe Noua Ordine Mondială. Mă piș pe românii care, din lupi viteji, s-au transformat în oi cretine. Mă piș pe cei care așteaptă să fie salvați, în loc să ia problema în propriile mâini. Mă piș pe cei care cred că salvarea țării va veni din partea unor politicieni.

Mă piș pe toți cei care se simt ofensați de limbajul meu trivial, precum și de faptul că le-am jignit politicienii favoriți. Mă piș și pe mine pentru că am tăcut aproape 25 de ani, dintr-o prostie impardonabilă. Iar la următoarele alegeri, promit că voi bea multă bere, pentru a mă pișa cum trebuie și pe acel vot.

Sursa: e-mail