Eu sunt umilul muritor,
Mesager cu flori de dor,
Ce-ți stârnește sentimente
De iubire dependente.
Din grădina mea cu soare,
Îți trimit zilnic o floare
Menită să te invite
Pe câmpuri nemărginite.
Lasă-ți inima să zburde
Peste mlădițele crude,
Când natura e fragrantă
Și roua revigorantă.
Și-adăstând sub raze blânde,
Ai să simți doruri crescânde
Prin vene ce te inundă
Cu o dragoste profundă.
Iubește și nu regreta,
Aceasta e menirea ta:
Să te-ndrăgosteși mereu,
De ți-e ușor sau mai greu.
racoltapetru6 
PRETTY PATCH OF COLORFUL FLOWERS!
Thank you! It’s like a little slice of paradise.
Mai, Petru, prea e vioaie poezia ta pentru canicula de afară, dar o iau ca atare, pentru că nu s-ar fi asortat nici cu iarna. 🙂
M-a înviorat aerul condiționat de peste zi, altfel aș zăcea la pat de căldură. 😉
Mi-a placut foarte mult poezia ta de astazi, este cu voie buna si multa iubire! O seara racoroasa iti doresc! 🙂
Evident, dacă mesajul este să fie iubire și voie bună, atât la bine cât și la greu. Mulțumesc pentru reacție și îți doresc să fii iubită mereu! ❤