Zilele trecute am aflat cu profundă tristețe că s-a stins din viață omul care m-a găsit și introdus în șahul competitiv al anilor 70-90. E vorba despre Deac Gheorghe, căruia i-am dedicat un articol în urmă cu aproape 15 ani. De atunci l-am mai întâlnit o dată, când eram în vizită la redacția ziarului județean „Graiul Maramureșului”. M-a invitat insistent să revin în competiții și să las deoparte literatura, pentru că șahul e cel care ne unește și ne produce mai multe satisfacții. Nu l-am ascultat, pentru că ar fi trebuit să fac multe drumuri între Seini și Baia Mare.
În iarna aceasta m-am înscris la competiția națională ChessMania, mai mult pentru a ne reîntâlni după atâția ani, dar s-a întâmplat ca el să fie bolnav și să nu poată veni la hotelul care ne găzduia. După ce i-am aflat numărul de telefon, ne-am propus să ne vedem la viitoarea ediția a concursului, însă viața lui a ajuns la final înainte de a-mi vedea visul împlinit. Redau mai jos articolul din ziar care m-a bulversat pur și simplu. Regret că nu am nicio poză cu mentorul meu, pentru că, în modestia lui, nu-i plăcea să fie fotografiat, deși avea un chip blând și mereu luminat.
IN MEMORIAM Ec. GHEORGHE DEAC
„Azi,18 iunie 2026, se împlinesc 40 de zile de la clipa plecării spre ceruri a economistului Gheorghe Deac
S-a născut acum nouă decenii în străvechea localitate CUHEA, fostă reședință a voievodatului de Maramureș „posesiune principală și capitală”.
A fost un economist de mare valoare, care timp de peste patru decenii și-a desfășurat activitatea în cadrul Direcției Comerciale și cu precădere în cadrul serviciului Plan – Dezvoltare, îndeplinind majoritatea timpului funcția de șef serviciu, unul dintre cele mai importante sectoare din cadrul Consiliului Popular Județean, ulterior Consiliul Județean Maramureș.
În funcțiile de mare răspundere pe care le-a îndeplinit a sprijinit și îndrumat pe cei care au coordonat în teritoriu unitățile administrativ-teritoriale în realizarea unor obiective de mare importanță pentru locuitorii acestora, printre acestea și cele din localitatea natală Bogdan Vodă, de care a fost mereu atașat.
Pe plan extraprofesional a sprijinit activitatea sportivă din județ, fiind un împătimit a mai multor ramuri sportive și cu precădere al sportului minții „Șahul”, pe care l-a practicat cu pasiune și unde a obținut rezultate remarcabile pe plan județean, această îndeletnicire nu a părăsit-o până în ultimele zile din viață, fiind o prezență cotidiană, mai ales după pensionare, la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, alături de colegi și prieteni iubitori ai acestei admirabile activități.
Dacă ar mai fi printre cei vii, la data de 30 iunie a.c. ar fi împlinit venerabila vârstă de 90 de ani.
Pentru toate realizările obținute de-a lungul întregii vieți merită reverență, pioasă recunoștință și prețuire din partea celor care i-au fost colaboratori și a celor care l-au cunoscut în diferite ipostaze din întreg Maramureșul pe care l-a iubit și prețuit până în ultimele clipe din viață.
Merită ca rezultatele obținute în îndelungata activitate să-i fie recunoscute la adevărata valoare.
Ne rugăm la Bunul și Atotputernicul Dumnezeu să-l odihnească în pace și să-i primească sufletul cald și generos în Împărăția Sa cea cerească.
Să-i fie memoria binecuvântată”
Jr. Vasile Coman
din „Graiul Maramureșului”, joi, 18 iunie 2026
Condoleanțe.
Mulțumesc!
Pare că a fost o persoană cu adevărat deosebită. Cei mai mulți, când ajung la vârf, se lăfăie în mărirea lor și nici că le pasă de ceilalți. Domnul Deac a profitat de funcție să ajute, iar asta spune multe despre dumnealui. Mă bucur că ai avut ocazia să-l întâlnești și să-i câștigi prietenia, chiar dacă n-ai câștigat nici o partidă de șah în fața dumnealui.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Am fost norocos să-l întâlnesc, mai ales eu, dar și toți ceilalți care l-au cunoscut și au beneficiat de ajutorul, încurajările și sfaturile lui. Dacă aș fi știut că se va stinge anul ăsta, făceam orice pentru a-l revedea și a ne confrunta pentru ultima dată pe tabla de șah. Regretul acesta îl voi simți mereu.
Mulțumesc, Jo!
Fara sa ma gandesc prea mult, am ajuns la pagina ta, si surpriza sa dau peste comentul tau “Omagiu mentorului tau la sah Dl Deac Gheorghe, un om minunat la care tu ai vb foarte frumoase, si uite ca nu ai reusit pe final sa l intalnesti “Dumnezeu sa l ierte si sa l odihneasca🙏
Sunt încântat că ai ajuns să te descurci ușor în a intra pe blogul acesta, dragă Micuța! E pentru a doua oară în câteva zile și sper să perseverezi în continuare. De data asta ai nimerit peste un articol trist, dar soarta nu ne oferă doar bucurii. Sper să-mi fii părtașă și la vești bune, cât mai multe! ❤
Sunt puțini oamenii pe care îi întâlnim și care cu această ocazie, ne schimbă cursul vieții în mod pozitiv.
Amintirile tale fac ca uitarea să nu se aștearnă peste această persoană.
Dumnezeu să-l odihnească!
Mulțumesc mult, Lau! Într-adevăr, Gheorghe Deac a fost persoana care mi-a influențat cel mai mult destinul, în bine. Iar asta nu se poate uita niciodată.
O data in viata intalnesti un om deosebit care-ti influenteaza viata in mod pozitiv! Amintiri frumoase si momente de neuitat! Respect si condoleante!
Așa este și îți mulțumesc că îmi ești alături la acest modest omagiu dedicat unui om mic de statură, dar cu un suflet foarte mare! ❤
Frumoase amintiri, să te bucuri pentru ele, dragă Petru! Și să nu mai amâni alte lucruri, asta e învățătura luată de aici. Știi cum se spune – și așa este – mai bine să regretăm că am făcut ceva, decât că n-am făcut! Dar viața e complicată și e musai să o luăm așa cum este ea! ❤
Am mai avut parte de asemenea regrete, după ce am pierdut alte persoane dragi, dar se pare că tot nu m-am învățat minte. Parcă nu-mi vine să cred că o anumită persoană poate să moară în termen scurt, mai ales dacă vorbesc cu ea și pare sănătoasă. Mulțumesc pentru reacție, dragă Zaraza! ❤
Atunci mai degrabă cred că trebuie să accepți că viața așa cum o știm aici pe pământ are un sfârșit. Numai nemurirea ne poate salva de asemenea regrete. Partea bună e că am cunoscut oameni care ne-au luminat clipele.
Dumnezeu sa-l ierte !
Mulțumesc! Sper că acum joacă șah cu îngerii.
Dragă Petru,
evocarea ta mi-a produs o emoție specială: bunica mea dinspre tata, Dumnezeu să-i odihnească!, era din Cuhea și numele ei de fată a fost Maria DEAC!
În zona aceea sunt mulți cu numele Deac, oameni dintr-o bucată, cu judecată, care ating ani frumoși, datorită traiului sănătos pe care-l duc. Mulțumesc frumos, maestre!