Ciclic îmi arunc privirea peste întinderea mării,
după ce ai plecat imprevizibil spre un orizont îndepărtat,
precum o corabie în care mi-am încărcat toate speranțele,
cu dorința vinovată ca mai degrabă să se fi scufundat în adâncuri
decât să fie prădată de pirați cuceritori.
Dar tu revii de fiecare dată în portul cu brațe primitoare,
ai velele sfârtecate de furtuni imprevizibile,
împreună le vom coase și încerca pe vreme bună,
până când te vor mâna alte vânturi,
iar eu voi rămâne cu ochii spre zările răpitoare
și cu inima suferindă de atâtea desprinderi.
racoltapetru6 
Ce frumos, trăiri îmbrăcate în cuvinte!
Mulțumesc mult pentru compliment!
❤
Mulțumesc!
Versiunea în oglindă. ❤
Într-adevăr, e o replică muzicală foarte potrivită, Zaraza. ❤
Am iertat mereu și am sperat până s-a scufundat corabia,
💙💙💙
Mulțumesc!
Versuri minunate de dragoste, ai un talent excelent de poet, te felicit si iti doresc sa se implineasca visele! O seara faina iti doresc! 🙂
Sărut mâna pentru aprecierile generoase și urarea binevenită, dragă prietenă! Să fii iubită și mereu iubitoare! ❤
Well, ancora ai putea fi chiar tu. Doar că e corabia năbădăioasă. 🙂
Cred că nicio ancoră nu rezistă unei astfel de corăbii. 😉