Copil fiind, viața care mă aștepta mi se părea atât de lungă încât mă credeam practic nemuritor. Periodic, îmi făceam planuri din cele mai fanteziste, convins că orice mi-aș propune să devin și să realizez e foarte posibil să se împlinească cu deplin succes. Începând de la a fi aviator -când vedeam avioanele survolând cerul -, medic – de câte ori aveam de-a face cu unul -, avocat  – despre care auzisem că e foarte bine plătit, profesor – de fiecare dată când îmi preda un dascăl devotat și binevoitor -, dar mai ales regizor – după ce vedeam câte un film bun, iar asta se întâmpla destul de frecvent. Doar că aripile sorții m-au purtat spre o meserie despre care nici nu auzisem până atunci, iar eu m-am conformat și am făcut tot posibilul să mă adaptez cât mai bine, fără să resimt frustrări.

Tot de mic, mi-am dorit să devin un om bun, așa cum am avut ocazia să întâlnesc mulți, mai ales că pe atunci nu concepeam ca unii să aibă mai multe fețe. Doar cei care se purtau urât cu mine, mă pedepseau des și îmi tăiau brutal speranțele mi se păreau răi, deși s-ar fi putut ca eu să nu le văd partea bună. Doar după ce am intrat în vâltoarea neîndurătoare a vieții mi-am dat seama că oamenii nu pot fi judecați cu ușurință, multe din calitățile și năravurile lor ascunzându-se după chipuri și fapte care nu se lasă lesne deconspirate.

Astfel am fost surprins de multe ori și dezamăgit de nenumărate persoane, însă am avut tăria să merg mai departe tot cu încrederea că voi deprinde capacitatea să citesc caracterele. Mai ales când m-am gândit că și eu fac parte dintre ei, imperfect și cu greșeli care-i afectează, adesea fără să-mi dau seama. Doar sunt o ființă umană educată pe rând de părinți, profesori și anturajul în care trăiam. Fiecare persoană cu care am avut o relație sau doar un contact memorabil și-a pus amprenta în împlinirea mea morală și intelectuală, indiferent că a fost de bine sau de rău. Important este să judecăm corect ce trebuie să învățăm de la fiecare și să aplicăm în comportamentul spre care tindem, acela de a fi cât mai bine crescut, adică unul intre oamenii buni la care speram să ajungem de când eram inocenți.

Chiar dacă lumea pare foarte rea, vreau să cred că subconștientul – și mai ales conștientul – a luat de la fiecare om cu care m-am intersectat cât mai mult din ceea ce trebuie pentru un caracter menit să fie așa cum nădăjduiesc să găsesc și eu la alții. Pentru că de la fiecare e ceva prețios de primit, depinde doar să știm care este acea parte a lui. Oricine ai fi, dacă am avut ocazia să ne întâlnim în realitate sau doar virtual, să știi că aș putea purta înăuntrul meu o parte din ce mi-ai transmis, poate și tu faci la fel cu o bucățică din ce ai preluat de la mine. Ar fi ideal să fie numai învățături bune, iar de cele nocive să ne putem debarasa fără regrete.