racoltapetru6

Planeta în superlative

Posted on 9 March 201323 May 2013 by racoltapetru6

Merită citit!!!

Există aproximativ 210 ţări în lume. Mai jos sunt 24 lucruri pe care poate nu le ştiţi despre unele dintre aceste ţări.

24. Cel mai probabil să dispară sub valuri – Maldive

Cu toate discuţiile despre încălzirea globală şi creşterea nivelului mării, locuitorii din Maldive au cele mai multe motive să se teamă. Cu o înălţime medie de aproximativ 1,8 metri deasupra nivelului mării naţiunea lor este cea mai expusă de pe Pământ în cazul creşterii nivelului oceanului.

23. Populaţia cea mai supraponderală – Nauru

Cu peste 95% din populaţie supraponderali, naţiunea din mica insulă Nauru este, de departe, cea mai grasă de pe Pământ. Epidemia de obezitate este atribuită importului de fast-food din Vest, care a coincis cu un standard crescut de viaţă în secolul 20, datorită exporturilor sale de fosfat.

22. Drumul din corali – Guam

Deoarece Guam nu are plaje din nisip natural, ci numai corali, insula naţiune face asfalt utilizând un amestec de corali de ulei, refuzând importul de nisip din străinătate.

21. 350 de oi pe cap de locuitor – Insulele Falkland (Marea Britanie)

Cei aproximativ 3.000 de locuitori din Insulele Falkland cresc 1 milion de oi! Nu e de mirare, pentru că lâna este cel mai important produs la export.

20. Cel mai vechi stat suveran – Egipt

Acest lucru depinde în mare măsură de definiţia ta a unui stat suveran, dar în cazul în care acceptaţi prima apariţie a suveranităţii, apoi Egipt ar fi prima ţară din lume pentru că a obţinut-o o dată cu formarea primei dinastii, în 3100 î.Hr.

19. Cele mai multe lacuri din lume – Canada

Cu peste 3 milioane de lacuri (60% din toate lacurile din lume se găsesc în interiorul graniţelor sale), 9% din teritoriul canadian este de fapt luciu de apă dulce.

18. Cel mai probabil loc în care nu-ţi întâlneşti aproapele! – Mongolia

La 4 persoane pe kilometru patrat Mongolia este ţara cel mai puţin populată de pe Pământ. Comparaţi acest lucru cu Monk Kok, un cartier din Hong Kong, care are cea mai mare densitate a populaţiei din lume: 340.000 de oameni pe kilometru patrat!

17. Cel mai mare număr de tancuri – Rusia

Acesta este un titlu de glorie cam ciudat, dar Rusia are, de departe, cele mai multe tancuri din lume (21.000). Din nefericire, cele mai multe dintre aceste maşini sunt vechi (vestigii ale trecutului său). Deşi numeric stau mai prost (16.000), Statele Unite au în inventar modele mult mai avansate.

16. Ţara fără nici un râu! – Arabia Saudită

Sună um pic cam ciudat, dar aşa este! Pentru o ţară la fel de mare ca Arabia Saudită ar trebui să existe cel puţin un fel de apă curgătoare. Ei bine, nu este! Cele mai multe rezerve de apă proaspătă provin de la centrale de desalinizare sau rezervoare subterane.

15. Cea mai tânără populaţie din lume – Niger

În general, ţara cea mai tânără este apreciată prin calcularea procentului de locuitori mai mic de 15 ani. În prezent, Niger deţine această distincţie, cu aproximativ jumătate din populaţia sa abia ajunsă la puberitate (49%).

14. Ţara cea mai diversă din lume – India

În aproape fiecare domeniu – cultural, economic, climatic, rasial, lingvistic, etnic şi religios – India este ţara cea mai diversă din lume.

13. Ţara aflată cel mai aproape de dispariţie – Ucraina

Cu o scădere naturală a populaţiei de 0,8% anual, Ucraina îşi va pierde până în 2050 circa 30% din locuitorii săi.

12. Ţara cu cei mai mulţi locuitori ai săi care trăiesc în străinătate – Malta

După vremuri grele din punct de vedere economic, cuplate cu o rată crescută a natalităţii, Malta are astăzi o bogată experienţă în imigrare. Este semnificativ faptul că în prezent există viaţă malteză mai mult în străinătate decât în ţara în sine!

11. Ţara mai mică decât Central Park din New York – Monaco

Deşi Vatican este mai mic (0,17 km patraţi) faţă de Monaco (0,8 km patraţi), nu are rezidenţi permanenţi. Dar Monaco este cea mai mică ţară locuită permanent, deşi este mai mică decât Central Park.

10. Aproape în întregime acoperită de junglă – Surinam

În Surinam, 91% din suprafaţa sa este acoperită de junglă. O jumătate de milion de rezidenţi trăiesc de-a lungul coastei din apropierea capitalei. Doar 5% din populaţie (în principal indigeni) trăieşte în interiorul junglei.

9. Aproape în întregime defrişată – Haiti

Aşa arată văzută din satelit Haiti, o ţară grav afectată de despădurire, comparativ cu vecina ei Republica Dominicană.

8. Cea mai mare ţară fără ferme agricole – Singapore

Deşi în lume există un număr de naţiuni mici care nu au nici un fel de economie bazată pe agricultură (ex. Vatican), Singapore este cea mai mare dintre oraşele-stat!

7. Cele mai multe limbi vorbite – Papua Noua Guinee

Deşi engleza este limba oficială a acestui stat, doar 1-2% din populaţie o vorbeşte în fapt. Este ţara cea mai diversă lingvistic din lume, cu peste 820 de dialecte vorbite (12% din totalul mondial).

6. Cei mai mulţi oameni educaţi – Canada

Cu 50% din populaţia sa educată la nivel postliceal, Canada este ţara cea mai educată din lume. Este urmată de Israel la 45% şi Japonia cu 44%.

5. Ţara cu cea mai mare suprafaţă de deşert – Libia

Cu 99% din ţară acoperită de deşert, Libia este unul dintre locurile cele mai aride din lume. În unele dintre regiunile sale nu cade nici măcar o picătură de ploaie timp de decenii!

4. Cea mai violentă ţară din lume – Somalia

Deşi în ultimii trei ani Irak a fost socotită cea mai puţin paşnică ţară din lume, indicele global de pace clasează anul acesta Somalia pe locul întâi.

3. Ţara care produce cea mai mare cantitate de oxigen din lume – Rusia

Siberia este acoperită de aproximativ 25% din pădurile lumii (o suprafaţă mai mare decât cea a Statelor Unite), făcând din Rusia cel mai mare convertor de CO2 în compuşi respirabili.

2. Cel mai mare producător de opiu – Afganistan

Aproape incredibil, Afganistanul produce cantitatea enormă de 95% din opiul lumii. Nici măcar după 10 ani de ocupaţie, forţele americane nu au micşorat această ,,industrie”.

1. Cei mai mulţi oameni în spatele gratiilor – Statele Unite

Când vine vorba de locuitori încarceraţi, Statele Unite este lider mondial de necontestat. Cu 2,2 milioane de oameni în spatele gratiilor, SUA, deşi are doar 5% din populaţia lumii, se poate mândri cu cei mai mulţi puşcăriaşi (25% dintre cei încarceraţi în toată lumea). China este pe locul al doilea cu 1,5 milioane şi Rusia a treia, la 870.000.

Spovedania unui afemeiat

Posted on 6 March 201323 May 2013 by racoltapetru6

Astăzi, cu puţin timp înainte de Ziua Femeii, am găsit de cuvinţă să-mi mărturisesc cel mai mare păcat. Trebuie să recunosc că, de când m-am născut, am fost iremediabil atras de sexul frumos. De fapt cred că a fost o obsesie congenitală, fiindcă şi la naştere am întârziat câteva zile, insistând să mai rămân în pântecul femeii care mi-a dat viaţă.

Apoi, pe măsură ce creşteam şi simţurile mele se dezvoltau, toate erau parcă supuse înclinaţiei mele de a admira şi iubi fetele din jurul meu. Începând de la grădiniţă, când le căutam compania şi le mângâiam cu privirea cosiţele şi obrăjorii sidefaţi şi continuând cu şcoala în care mă îndrăgosteam de fiecare colegă care-mi adresa o privire şi de toate profesoarele pe care le-am avut.

Eram timid şi aproape de fiecare dată pasiunile amoroase ardeau mocnit în mine, creând scenarii în care totul era posibil şi pentru fiecare povestire găseam câte un final romantic şi fericit. Iubeam mereu şi doar eu ştiam cât sunt de îndrăgostit. Nu vedeam decât fete frumoase şi fiecare mă înfiora într-un mod tainic şi de nedescris. Iubeam nevinovat şi sincer.

Aşa a trecut adolescenţa, lăsându-mi ca amintire atâtea iubiri platonice, dar şi câteva sărutări stângace. Pasiunea şi atracţia nestăvilită pentru femeie nu s-a atenuat nici la maturitate, ci a căpătat noi valenţe, noi etape. Pentru mine sexul opus reprezintă tot ceea ce este mai frumos şi sensibil, puritatea şi gingăşia vieţii, sensul primordial al existenţei mele. Mă vrăjesc ochii misterioşi al femeii, mă încântă părul ei mătăsos, mă farmecă vocea ei cristalină şi mă hipnotizează mersu-i graţios care conferă personalitate.

Îmi place s-o privesc ca pe o operă de artă, s-o miros ca pe o floare de crin îmbătător, să o ascult ca pe cea mai lină simfonie şi să o mângâi precum pe o broderie de mătase delicată. Mă impresionează şi prin preocupările pe care le au, meseriile cărora le dau o notă de distincţie feminină. Profesoarele îmi inspiră respect şi admiraţie, femeia de la birou mă atrage prin prestanţa ei, avocatele prin distincţie şi competenţă, poliţistele prin uniforma ce le sporeşte misterul şi tot aşa aş putea să le enumăr fiecărei profesie calităţile minunate pe care le-o conferă această minunată fiinţă.

Junele mă farmecă prin inocenţa şi prospeţimea lor, femeile mature mă dau gata cu eleganţa şi zâmbetul irezistibil, iar cele mai în vârstă mă atrag cu experienţa şi chipul lor blând. Nu am întâlnit femei urâte şi le-am iubit pe toate. Le-am iubit platonic, marea majoritate fără să ştie. Am să fiu mereu îndrăgostit de sexul frumos, atâta vreme cât voi trăi, chiar dacă risc să fiu catalogat ca afemeiat.

Da, sunt un afemeiat irecuperabil, dar nu sunt un Casanova sau un Don Juan. Prefer să cred că sunt un Romeo înconjurat de o mulţime de Juliete. Iubirea mea se doreşte să fie paşnică, iar dacă cineva are de suferit de pe urma ei, acela sunt doar eu. O plăcută şi dulce suferinţă pe care am simţit-o toată viaţa şi care am ales să o port mereu în mine, până ce lumina sufletului se va stinge.

Deşi mai sunt aproape două zile până la Ziua Femeii, vreau să le urez de pe acuma frumoaselor de pe acest pământ să fie iubite mereu, măcar atât de mult cât le iubesc eu!

Micul profet

Posted on 5 March 201325 May 2013 by racoltapetru6

I se spune MICUL PROFET şi a uimit lumea ştiinţifică. Boris Kiprianovici, alintat de familie Borişca, este deja o vedetă internaţională, fără să-şi fi dorit el, ori familia lui, vreodată aşa ceva.

Relatări INCREDIBILE ale BĂIATULUI CARE A TRĂIT PE MARTE

Băiatul care pretinde că a trăit pe Marte şi că are o misiune de îndeplinit pe Terra, alături de alţi copii supradotaţi ca şi el – numiţi ,,copiii indigo”, a atras nu doar atenţia amatorilor de senzaţional, ci a comunităţii ştiinţifice. Articolul pe care ziarul ,,Pravda” i-l dedica în 2004 l-a făcut celebru şi a fost tradus în numeroase alte limbi, iar de atunci, micul Boris e urmărit cu maxim interes atât de specialişti, cât şi de cei preocupaţi de misterele lumii.

Abilitate incredibilă

S-a născut la 11 ianuarie 1996, în oraşul Volski din regiunea rusă Volgograd, într-o familie din clasa medie (mama medic dermatolog, tatăl ofiţer în rezervă) şi a provocat de la bun început uimire. Mama lui l-a adus pe lume fără nici o durere, iar ulterior a constatat că ,,puiul meu rareori plângea şi nu se îmbolnăvea niciodată”. A fost capabil să-şi menţină capul la numai 15 zile şi să-şi privească mama în ochi, performanţe pe care bebeluşii le reuşesc abia la câteva luni. A rostit primul cuvânt (,,baba”) când avea 4 luni, iar la vârsta de 7 luni, inspirat de ce a văzut pe un perete, a construit prima propoziţie: ,,Vreau un cui”.

La vârsta de un an şi jumătate, copilul putea deja să citească titlurile mari din ziare. Câteva luni mai târziu a desenat folosind culorile violet şi galben, iar specialiştii care i-au analizat ,,pictura” au tras concluzia că e vorba de contururi umane, cu aurele lor energetice. La grădiniţă, Boris şi-a şocat educatoarele cu memoria excepţională şi o abilitate incredibilă de a acumula noi informaţii, dar şi de a folosi noţiuni complicate, cu mult peste puterea de înţelegere a unui preşcolar. ,,Nimeni nu l-a învăţat asta”, a povestit presei mama lui, Nadejda. ,,Dar uneori se aşează în poziţia lotusului (poziţie de yoga) şi începe să vorbească despre Marte, despre sistemele planetare, civilizaţii îndepărtate… Ceva ce nu ne vine să credem urechilor!”

Borişka şi-a speriat părinţii înşirând numele planetelor sistemului nostru solar, ba chiar şi ale sateliţilor şi ale altor galaxii, ei crezând că băieţelul lor şi-a ieşit din minţi. Abia când au verificat în tratatele de astronomie au constatat că micuţul vorbea ,,ca din cărţi”. ,,A început să le vorbească oamenilor despre păcatele lor. A abordat un individ pe stradă pentru a-i spune să termine cu drogurile. Bărbaţilor le spunea să înceteze să îşi înşele nevestele… Micul profet îi avertiza pe oameni despre necazuri şi boli viitoare, ceea ce a creat o reputaţie nefavorabilă părinţilor săi”, a titrat presa rusă. Lumea a aflat repede despre acest băieţel ieşit din comun, dar puţini au fost cei dispuşi să îl ia în serios.

Secretul Prosperinei

La vârsta de 5 ani, Borişka a început să vorbească despre o planetă numită Prosperina, care ar fi dispărut cu sute de mii sau poate chiar milioane de ani în urmă. Părinţii au fost din nou uimiţi, fiindcă nimeni în casa lor nu pomenise vreodată acest nume. Micuţul a povestit că Prosperina a fost lovită şi sfărâmată în bucăţele, dar că locuitorii ei au reuşit să se teleporteze în a cincea dimensiune, pe care o descriu drept ,,lumea paralelă”.

Pe atunci el era pe Marte, de unde soarta Prosperinei a fost observată cu mare atenţie. Borişka mai susţine că parte din copiii planetei dispărute au ajuns, sub o formă sau alta, pe Pământ, ,,ceea ce ar explica de ce se nasc aici micuţi care par să-şi amintească o viaţă anterioară trăită în alt colţ de univers şi care se descriu pe ei înşişi drept extratereştri”, după cum a notat presa rusă. Interesant este faptul că, în 2005, deci mult mai târziu decât l-a pomenit băieţelul, numele Prosperia a fost propus pentru a zecea planetă descoperită în sistemul nostru solar (situată teoretic după Neptun şi având de trei ori dimensiunile lui Jupiter), problema fiind că denumirea fusese dată, în 1985, asteroidului 399.

La bordul unor navete spaţiale

Boris a mai povestit de-a lungul timpului, printre altele, că a trăit în repetate rânduri pe Marte, ,,o planetă locuită şi acum, dar în subteran, dat fiind că acolo s-ar fi produs o catastrofă nucleară, soldată cu pierderea atmosferei”. Potrivit băiatului, marţienii respiră gaz, nu oxigen, şi de aceea nu îmbătrânesc, precum pământenii.

El mai susţine că a zburat de nenumărate ori de pe Marte către Terra, dar şi către Jupiter, la bordul unor navete spaţiale pe care uneori le pilota singur! Băiatul a mai relatat şi despre prietenul său… Lemurian, care avea ,,ca şi restul populaţiei, 9 metri înălţime”, şi care a pierit chiar sub ochii lui, ucis de o stâncă în timpul unui uriaş cataclism terestru. ,,Nu l-am putut salva. Destinul nostru este să ne întâlnim în această viaţă”, spune băiatul.

Interesant este faptul că povestea lui despre existenţa şi dispariţia civilizaţiei Lemuriene a fost confirmată de un respectat profesor, Sumathi Ramaswamy, care a publicat, la editura Universităţii din California, cartea intitulată: ,,The Lost Land Of Lemuria”.

,,M-am dus spre camera lui, fiindcă l-am auzit vorbind cu cineva, deşi ştiam cu certitudine că e singur”, a declarat mama copilului într-un interviu acordat în 2007 pentru ,,Project Camelot” şi citat de ,,Nexus Magazin”. ,,Într-adevăr, era singur, iar în faţa lui se afla un mozaic colorat, făcut din piese de construit, reproducând cele două lanţuri din structura ADN! Le-am recunoscut imediat, fiindcă am studiat la Institutul de Medicină”, a adăugat mama.

Băieţelul îi spunea cuiva că a fost pilot pe o navetă de cercetare şi om de ştiinţă, dar că niciodată nu ar accepta să încrucişeze ADN uman cu ADN de reptilă, ceea ce ar contraveni legilor selecţiei naturale. După ce a rostit câteva cuvinte în latină, şocată, mama n-a mai stat să-l asculte, ci l-a zgâlţâit, întrebându-l cu cine vorbeşte. Borişka s-a trezit din transă şi, confuz, a murmurat: ,,Mă jucam doar”.

Detalii intergalactice

Mai târziu, când Nadejda a încercat să redeschidă subiectul, băiatul i-a spus doar că acele informaţii nu sunt destinate oamenilor şi că secvenţa ADN a marţienilor e diferită de cea terestră şi mai apropiată de cea Lemuriană. Mama a mai observat că referirile fiului la viaţa de pe Marte datează din perioade diferite. Pare deci că Boris îşi aminteşte episoade dintr-un interval care cuprinde mii de ani!

Băiatul, căruia îi plac filmele americane despre aventuri spaţiale, deşi consideră că denaturează realitatea, mai spune că a venit vremea ca fiinţe ,,speciale” (asemeni lui) să se nască pe Pământ, pentru a contribui la renaşterea planetei, după ce se vor produce catastrofe legate de apă. ,,Puţini oameni vor supravieţui”, afirmă Boris, care nu se teme de moarte: ,,Şi pe Marte, unde am trăit eu, a fost o astfel de catastrofă. Şi oameni ca noi încă mai trăiesc acolo”.

,,Băiatul de pe Marte” mai susţine că pământenii vor descoperi învăţături preţioase sub o piramidă încă nedescoperită. Potrivit lui Borişka, viaţa pe Pământ se va schimba ,,odată ce Sfinxul va fi deschis”, adică va fi declanşat mecanismul aflat în zona urechii statuii. Boris a oferit detalii legate de construcţia vehiculelor intergalactice. Luând o cretă, a desenat un obiect oval, explicând: ,,E compus din 6 straturi”. Stratul exterior – 25% – e făcut din metal dur, al doilea strat, de 30%, e din ceva asemănător cu cauciucul, al treilea, de 30%, e făcut din metal. Un ultim strat, de 4%, e dintr-un material special magnetic. ,,Dacă încărcăm acest strat magnetic cu energie, navele vor putea zbura oriunde în univers”, spune micuţul intrat încă din 2005 în atenţia cercetătorilor.

Unul dintre copiii-indigo

Ufologii, astronomii şi cercetătorii au căzut de acord că ar fi imposibil ca băiatul să fabrice toate aceste poveşti. Limbajul şi termenii ştiinţifici pe care-i foloseşte sunt utilizaţi de specialişti, iar medicii au fost de acord că Boris are abilităţi neobişnuite, cu toate că nu spun, bineînţeles, că a trăit pe Marte în trecut! Specialiştii de la Institutul de Magnetism, Ionosferă şi Unde Radio Terestre, din cadrul Academiei Ruse de Ştiinţe, i-au fotografiat aura.

,,Spectograma lui are o culoare portocalie, ceea ce înseamnă că are un puternic intelect”, a declarat profesorul Vadislav Lugovenko. Acesta susţine că băiatul este unul din norocoşii care, prin intermediul energiei, se poate conecta la rezervorul universal de informaţie, de unde extrag date la care, pe cale naturală, n-ar avea acces.

Cotidianul ,,Pravda” a scris de altfel că Borişca îşi încarcă bateriile, periodic, dintr-o zonă (Medvedetskaia Griada) recunoscută de localnicii din regiunea sa natală, Volgograd, ca având proprietăţi ciudate. Profesorul Lugovenko spune că ,,există nişte indivizi neobişnuiţi care s-au născut pe toate continentele în ultimii 20 de ani”. Oamenii de ştiinţă îi numesc ,,copii indigo”, iar Boris este unul dintre ei.

Seminţe de Stea

Potrivit profesorului Lugovenko, în zilele noastre este posibil să se măsoare puterile extrasenzoriale ale oamenilor, cu ajutorul unor dispozitive speciale. Oamenii de ştiinţă din toate colţurile lumii realizează cercetări extinse, în încercarea de a descoperi misterul copiilor fenomenali – copiii indigo (numiţi aşa după culoarea aurei pe care o au în jurul lor). S-a demonstrat că persoanele care au o capacitate a creierului mai mare decât cea ,,normală” pot deţine abilităţi speciale, cum ar fi clarviziunea, premoniţia sau telepatia.

Denumirea de copii-indigo a devenit cunoscută datorită lui Lee Carrol şi Jan Tober, autor ai cărţii omonime. Un copil-indigo pare să fie un copil care manifestă noi caractersitici şi tipare de comportament diferit, în general, de cele din trecut, iar aceste tipare sunt unice. Aproape toţi copiii-indigo au coeficientul de inteligenţă (IQ) de 130 şi 140. Dar sunt şi unii care au peste 160 (un IQ de 60 este considerat semn al înapoierii mintale, cel de 70-79 este la limită, 80-89 este considerat mediu de jos, 90-109 reprezintă media de inteligenţă, 110-119 este media superioară, 120-129 peste medie, iar începând cu 130 este considerat peste normal. Media IQ-ului pe glob este de aproximativ 100 de puncte). Coeficientul IQ arată că inteligenţa oamenilor creşte în mod spectaculos la noile generaţii.

Conform cercetătorilor care au studiat fenomenul, se pare că printre noi există un număr în creştere de copii cu abilităţi intuitive, intelectuale şi fizice remarcabile (clarviziune, telechinezie, claraudiţie, IQ genial, simţuri extrem de ascuţite, unii, dintr-o dată, încep să vorbească o limbă străină, sau au o forţă fizică neobişnuită). Ei povestesc, la vârste fragede, amintiri din vieţi trecute, îşi amintesc perioada din pântecul mamei, sau, mai surprinzător, uneori perioada de dinainte de concepţie.

În mod frecvent, ei povestesc despre interacţiunile lor cu ,,extratereştri”. Unii îi numesc ,,Copiii Razei Albastre”, ,,Seminţe de Stea” sau ,,Copiii Indigo”, dar s-ar putea numi şi ,,Copiii Mileniului”. Oricum ar fi, de când s-a născut şi până în prezent, părinţii lui Boris ar fi fericiţi dacă cineva ar reuşi să le clarifice, cu adevărat, situaţia băiatului lor…

Celebrii nespălaţi

Posted on 4 March 201323 May 2013 by racoltapetru6

Cele mai noi bancuri spun că NASA a decis să trimită români pe Marte, că ei oricum nu folosesc apa. E adevărat că suntem codaşii Europei în această privinţă şi că , cu mai puţin de 100 de ani în urmă, jandarmii îi alergau pe ţărani cu furtunul ca să-i spele, dar până de curând nici cealaltă parte a continentului nu excela la acest capitol. Ciuma, tuberculoza şi alte boli apărute din cauza lipsei de igienă făceau ravagii prin oraşele care azi se spală cu şampon şi te uimesc cu curăţenia lor.

Oraşele şi palatele nobililor, cele mai murdare

În secolul XVIII, măcelarii, de exemplu, îşi tranşau animalele chiar pe stradă, iar câinii trăgeau de intestinele animalelor sacrificate, sângele curgând în voie pe trotuar. Resturile, care nu puteau fi prelucrate şi refolosite, continuau să zacă pe străzi, iar mirosul pestilenţial trecea dincolo de oraşe. Doar ploaia mai reuşea să spele străzile, iar atunci resturile se scurgeau în adevărate şuvoaie şi torente de gunoi. La acea vreme, satele erau mult mai curate decât oraşele, palatele şi castelele nobililor, pentru că ţăranii şi-au săpat gropi pentru nevoile fiziologice. Orăşenii, în schimb, se uşurau pe unde apucau, pe stradă, pe scările clădirilor sau direct de la balcon.

În palatul francez Luvru, nu exista nici o toaletă. Dacă era nevoie, oaspeţii, curteni şi regi, fie se aliniau pe pervazul lung de la fereastră, fie li se aduceau oliţe de noapte, al căror conţinut se elibera în spatele palatului. Aşa era şi la Versailles. Doamnele de la palat, îmbrăcate strălucitor, aveau obiceiul ca în timpul discuţiilor şi uneori chiar în timpul slujbelor religioase, să se ridice şi, extrem de afectate, să se uşureze într-unul dintre colţurile camerei. Umbra arbuştilor frumos crescuţi din parcurile regale erau un loc preferat al curtenilor şi al slujitorilor pentru satisfacerea nevoilor fiziologice. Oamenii nu făceau notă distinctă.

Dar asta nu e tot. Oamenii nu erau nici ei mai curaţi decât oraşele. Se credea că băile slăbesc organismul şi deschid porii din piele, ceea ce ar fi condus la contractarea unor boli grave şi mortale. Băile publice se închideau, una câte una, prin decret regal. Dacă în secolele XV-XVI nobilii îşi făceau o baie o dată la 6 luni, în următorii două sute de ani ei, pur şi simplu, uitau definitiv unde se află cada. Toată igiena intimă în acele vremuri consta în spălarea fugitivă a mâinilor şi a gurii, dar nu şi a dinţilor. Conform medicilor vremii, faţa nu trebuia spălată cu niciun chip, deoarece acest lucru ar fi adus riscul deteriorării definitive a vederii. Dinţii albi şi sănătoşi erau un semn de pauperitate, iar cei cariaţi şi negri, un semn al bogăţiei.

Dacă ne referim la igiena corporală, oamenii mai înstăriţi foloseau câteva şerveţele parfumate cu care îşi ştergeau zonele intime; bărbaţii purtau între cravată şi cămaşă mici săculeţe cu ierburi aromate, iar femeile foloseau o pudră puternic aromatizată. Celebrele parfumuri franţuzeşti apar ca o nevoie de a acoper cu ceva aceste mirosuri, care erau emanate din cauza igienei intime inexistente. Cu toate acestea, oamenii îşi schimbau lenjeria de corp destul de des, deoarece se credea că aceasta adună toată mizeria corporală.

Preoţii catolici îi îndemnau pe enoriaşi să nu se spele, pentru a nu îndepărta de pe corp apa sfinţită de la botez. Nunţile la englezi aveau loc în general în luna iunie, pentru că singura baie din an se făcea în luna mai şi în prima lună a verii viitorii soţi încă miroseau acceptabil. Oricum, corpul era deja îmbibat de ,,miresmele” transpiraţiei şi ca să mascheze cât de cât mirosul neplăcut, miresele purtau în braţe un buchet de flori, de unde obiceiul buchetului purtat de mireasă!

Regina spaniolă Isabella Castillo a recunoscut că în toată viaţa ei s-a spălat de doar două ori, la naştere şi la nunta sa. Maria Stuart primeşte următoarele reproşuri de la mama ei: ,,Din totdeauna ai fost leneşă şi nu-ţi scoteai jegul de pe cap”.

Fiica unui rege francez a murit plină de păduchi. Regina Elisabeta I a Angliei a rămas celebră şi prin următoarea declaraţie, făcută cu mândrie: ,,Fie că e nevoie sau nu, eu o dată la trei luni tot mă spăl!”. Din cauza mizeriei în care trăia, papa Clement al V-lea se îmbolnăveşte de dizenterie, boală din cauza căreia va şi muri. Exemplele de acest fel sunt extrem de multe şi se întind şi de-a lungul secolelor următoare.

Henric IV

Regele care a pus interesele regatului mai presus de credinţa personală când a dat Parisului o liturghie, era şi un duşman al apei şi săpunului. Chiar dacă de o eleganţă deosebită – îşi schimba cămăşile în fiecare zi – acest rege cu pasiuni sexuale cel puţin dubioase nu s-a spălat niciodată. Pasionat vânător, el călărea ore în şir, urmând prada prin pădurile Franţei, după care, spre a-şi masca damful de transpiraţie, se stropea din belşug cu parfum. O amantă mai îndrăzneaţă, Gabrielle d’Estrees, i-a spus cândva că miroase ca un stârv, ceea ce probabil era perfect adevărat, iar a doua sa soţie, Maria de Medicis, a leşinat atunci când l-a întâlnit prima dată şi s-a spălat efectiv cu parfum, pentru a putea rezista alături de rege, în noaptea nunţii.

Ludovic XIV

Nici nepotul lui Henric, Ludovic XIV, măreţul Rege Soare, nu era atras de igienă. Se ştie clar că el nu a făcut în toată viaţa lui decât două băi, şi acelea la insistenţele medicilor, care le considerau un mijloc terapeutic. El prefera ca, în loc să se spele, să-i fie curăţată pielea cu o piele îmbibată în alcool şi apoi să fie pomădat cu o pulbere parfumată. Speriat de tot ce însemna medicină – e drept că la acea vreme chirurgia era încă la stadiul de ,,măcelărie” – Ludovic a refuzat o intervenţie la un picior cangrenat, intervenţie care i-ar fi putut salva viaţa, şi a murit.

Frederic cel Mare

Frederic a transformat Prusia dintr-o putere de mâna a doua într-o forţă militară de prim rang. Dar Frederic nu iubea doar glasul tunurilor, ,,muzică” plăcută urechilor sale, ci şi arta. El a fost un mare patron al artiştilor, coresponda cu iluminişti francezi, se voia despot şi cânta, cu plăcere, la flaut. A construit, la Sanssouci, un palat cum puţine sunt în Europa, dar pe de altă parte era extrem de deficitar la capitolul curăţenie. De pildă, în splendidele săli ale palatului său umblau nestingheriţi uriaşi ogari de vânătoare, care-şi făceau nevoile pe unde nimereau, iar regele făcea crize de isterie dacă îndrăznea cineva să cureţe după ei. Spre sfârşitul vieţii, probabil având mintea afectată de o maladie psihică, Frederic a devenit tot mai reclusiv. Nu-şi schimba hainele cu lunile, nu se spăla şi când a murit, în 1786, cămaşa lui era atât de murdară şi de ruptă încât valetul a trebuit să-i ofere una dintre cămăşile sale, pentru a fi îngropat.

Charles Howard, duce de Norfolk

Mare om politic britanic, ferm inamic al lui George III şi lider al opoziţiei faţă de acesta, în Regatul Unit, Charles Howard, duce de Norfolk ar fi fost un personaj admirabil dacă ar fi accepat, de bună voie, să se îmbăieze. Nu a făcut-o însă niciodată şi nu-i de mirare că a rămas în istorie drept ,,Dirty Duke”. Valetul său obişnuia să-l îmbete zdravăn şi doar aşa reuşea să-l bage în baie şi să-l săpunească, într-o epocă în care nasurile domnişoarelor de la curtea regală deja nu mai suportau mirosul de sudoare.

Harald I al Norvegiei

La 20 ani, Harald a moştenit de la tatăl său conducerea câtorva stătuleţe nordice, slabe şi risipite. El a făcut atunci jurământul că nu-şi va mai tunde părul până ce nu va unifica întrega Norvegie sub sceptrul său. A reuşit acest lucru, dar abia peste zece ani de zile, timp în care păduchii şi-au format adevărate comunităţi în pletele sale, de unde i-a rămas şi supranumele de Harald cel Păduchios.

Ludowig van Beethoven

Probabil că veţi fi uimiţi, poate chiar oripilaţi, să-l regăsiţi pe lista ,,nespălaţilor celebri” şi pe cel mai mare compozitor din toate timpurile. Dar acesta e adevărul. Beethoven nutrea o aversiune teribilă faţă de baie, aversiune dată de durerile de cap pe care apa i le provoca, din cauza intoxicării cronice cu plumb. Bolnav, ursuz, neînţeles – nu doar la figurat şi la propriu, fiindcă avea un defect de vorbire care-i făcea pe ceilalţi să nu înţeleagă adesea sensul cuvintelor sale, Beethoven s-a retras în sine şi a devenit un mizantrop, dar şi un adversar al curăţeniei. Puţinii prieteni pe care-i mai avea erau nevoiţi să-i fure, efectiv, hainele în timp ce dormea şi să i le dea la spălat.

Karl Marx

Filosoful de numele căruia se leagă una dintre cele mai întunecate perioade din istoria omenirii nu suporta apa deoarece îi provoca dureri atroce: gânditorul german suferea de o dermatoză extrem de gravă, manifestată prin apariţia de furuncule dureroase. El considera că igiena personală constituie un exces burghez, în schimb n-avea habar că durerile erau accentuate de fumatul excesiv şi de abuzul cronic de alcool. Marx se mândrea că paginile manuscrisului original de la Das Kapital erau pătate de propriul lui sânge, pretinzând că prin dureile sale, simţea pe deplin suferinţele proletariatului.

Mao Zedong

Programele social-politice ale lui Mao au dus la uciderea a milioane de chinezi, dar au ajutat la transformarea ţării sale dintr-un stat înapoiat, aproape feudal, într-una dintre cele mai mari puteri ale planetei. Atitudinea sobră, aproape cazonă, pe care liderul chinez o afişa în public nu era de complezenţă. Toată viaţa el a trăit foarte cumpătat, fără excese şi privea cu reticenţă confortul. Inclusiv baia sau spălatul pe dinţi îi provocau repulsie. De altfel, nu s-a spălat niciodată pe dinţi, ci prefera să mestece frunze de ceai, în vreme ce concubinele sale îi frecau trupul cu prosoape umede. Când un medic a avut îndrăzneala să-i ofere o periuţă de dinţi, Mao l-a privit cu dispreţ, argumentând că n-a văzut până atunci ca un tigru să-şi spele colţii.

Che Guevara

Revoluţionarul cel mai celebru al epocii moderne, care l-a ajutat pe Fidel Castro să ajungă la putere, iubea rugby-ul, vinul, friptura argentiniană de vită, îi plăcea să fumeze trabuc şi să poarte ceas Rolex, dar ura să facă baie. În copilărie, i se spunea ,,Chanco” (Purceluşul) din cauza acestei aversiuni şi se mândrea să poarte acelaşi tricou timp de o săptămână. Când a fost capturat în Bolivia, nu se mai spălase de luni de zile şi avea, în loc de pantofi, cinci perechi de ciorapi groaznic de murdari.

Bancurile săptămânii

Posted on 3 March 20132 January 2023 by racoltapetru6

* Într-o dimineaţă de iarnă, soţul şi soţia ascultau la radio în timpul micului dejun. ,,Astăzi o să fie 8-10 cm de zăpadă. Vă rugăm să parcaţi maşinile pe partea de stradă cu casele numerotate cu numere pare, pentru ca să se poată trece cu plugurile de zăpadă”
Soţia se duce repede şi mută maşina. O săptămână mai târziu, dimineaţă, mic dejun, radio:
,,Astăzi o să fie 10-12 cm de zăpadă. Vă rugăm să parcaţi maşinile pe partea de stradă cu numere impare, pentru ca să se poată trece cu plugurile de zăpadă”
Soţia iar se duce şi mută maşina pe partea respectivă. O săptămână mai târziu:
,,Astăzi o să fie 12-14 cm de zăpadă. Vă rugăm să parcaţi…” Şi se întrerupe curentul. Soţia supărată şi îngrijorată întreabă:
– Dragul meu, nu ştiu ce să fac. Pe ce parte a străzii trebuie să parchez maşina?
Soţul cu o voce caldă şi înţelegătoare, cum o au toţi bărbaţii ce sunt însuraţi cu blonde, spune:
– De ce nu laşi tu maşina în garaj, de data asta?

* Mergeam cu maşina şi am observat flash-ul camerei de filmat. Am înţeles că am fost înregistrat pentru depăşirea vitezei, deşi ştiam că nu am depăşit-o. Pentru a mă convinge de asta am înconjurat un cartier şi m-am întors iarăşi pe acolo, cu 20 de km mai încet decât limita prevăzută, dar camera iarăşi m-a înregistrat.
Părându-mi-se amuzant, am mai trecut aşa de încă trei ori pe acolo, de fiecare dată filmând cu mobilul bordul maşinii pentru a avea proba că acea cameră rutieră de înregistrare e defectă şi deja mă gândeam că dacă îmi vine amenda, îi dau în judecată.
Peste două săptămâni, primesc prin poştă 5 chitanţe de amendă pentru că am mers vorbind la mobil şi fără să am centura de siguranţă cuplată…

* – Dragii mei colegi, azi este vineri, hai să cumpărăm o vodcă şi să o amestecăm cu suc.

– De care suc?

– Gastric.

* La Mall, o doamnă bine se suie pe cântarul cu fise, vâră o monedă şi citeşte: 58 kg. Lasă poşeta lângă cântar: 56.
Îşi scoate ghetuţele şi le pune lângă poşetă: 55.
Dezbracă hăinuţa şi-o aşează peste ghete: 52.
CLING… şi cântarul se-nchide.
– Domnişoară, poftim fise!… se aude un cor de bărbaţi din spatele ei.

* La doctor se prezintă un cuplu de 40-42 de ani: – Domnule doctor, eu am părul blond, nevasta mea e brună… De ce bebe-ul nostru are părul roşcat?
– Ce să vă zic… ? Dumneavoastră de câte ori faceţi dragoste cu nevasta?
– Păi…
– O dată la zi?
– Nuuu, mai puţin!
– O dată pe săptămână?
– Şi mai puţin!
– O dată pe lună?
– Ăăăăă… cam de 2-3 ori pe an!
– Atunci, e sigur de la rugină!

* O blondă supravieţuieşte unui accident cumplit, petrecut pe Autostrada Soarelui.Iese cu chiu cu vai (din fericire nevătămată) din grămada de fiare contorsionate şi declară poliţistului:

– Mergeam liniştită când, deodată, în faţa mea apare un brad. Cotesc stânga, acolo un brad, cotesc dreapta, ce credeţi? Încă un brad! Din cauza manevrelor bruşte, m-am dat peste cap de vreo 15 ori.

– Stimată doamnă, suntem pe autostradă şi nu este nici un copac pe o distanţă de câteva zeci de kilometri. Ceea ce aţi văzut dumneavoastră e odorizantul agăţat de oglindă…

O DESCOPERIRE FANTASTICĂ!

Posted on 2 March 201323 May 2013 by racoltapetru6

Respins de 197 de savanţi, un elev de 15 ani a inventat un test pentru depistarea cancerului

Jack Andraka din Crownsville, Maryland

Un elev de 15 ani ar putea salva viaţa a milioane de oameni din întreaga lume, după ce a inventat un test simplu, care depistează cancerul de pancreas în primele faze ale bolii.

Jack Andraka din Crownsville, Maryland, a inventat un test similar celui folosit pentru verificarea glicemiei. Un test va costa numai 3 cenţi şi analizează, dintr-o picătură de sânge, nivelul de mesotelină, un biomarker care apare în urina şi sângele celor care suferă de cancer. După ce este depistat, cancerul de pancreas ucide 19 bolnavi din 20, pentru că, de multe ori, este detectat prea târziu. În cazul folosirii acestui test, şansele bolnavilor de a se vindeca sunt de 100%, susţine tânărul.

Testul lui Jack are o acurateţe de peste 90%. El susţine că acest dispozitiv poate depista cancerul de plămâni sau ovarian, prin aceeaşi metodă. Mai mult, el poate fi modificat şi folosit pentru detectarea altor boli, cum ar fi HIV, tuberculoza sau contaminarea cu anumite bacterii. Rezultatele testului sunt gata în doar 5 minute.

Pentru proiectul său, Jack Andraka a primit marele premiu la târgul de invenţii Intel Science Fair 2012. A fost recompensat cu 75.000 de dolari, sub forma unei burse de studii, însă cea mai mare satisfacţie a lui este că a demonstrat tuturor că a avut dreptate. Nu mai puţin de 197 de oameni de ştiinţă l-au refuzat, atunci când el le-a cerut ajutorul, declarând că invenţia lui nu va funcţiona.

Singurul care a crezut în el a fost doctorul Anirban Maitra, profesor de oncologie la Universitatea John Hopkins, care l-a primit în laboratorul său şi i-a fost mentor.

Ideea lui Jack a fost foarte simplă: el a folosit anticorpi de mesotelină şi o hârtie specială de filtru, pe care a pus nanotubi de carbon. În prezenţa anticorpilor care arată existenţa cancerului, aceşti nanotubi se extind şi modifică proprietatea electrică a hârtiei. Cu cât semnalul electric este mai slab, cu atât este mai mare nivelul biomarkerului în sânge.

Jack şi-ar dori ca acest test să fie accesibil tuturor şi să poată fi cumpărat chiar şi din magazine. Dispozitivul costă 3 dolari şi poate fi folosit pentru 10 teste. Noua invenţie este de 168 de ori mai rapidă, de peste 26.000 de ori mai ieftină şi de 400 de ori mai precisă decât metodele anterioare de depistare a cancerului.

Adevăratele motive ale demisiei Papei Benedict al XVI-lea

Posted on 1 March 201323 May 2013 by racoltapetru6

PUNCTE DE VEDERE

Adevăratele motive pentru care Papa Benedict al XVI-lea a renunţat la conducerea Vaticanului

Demisia controversată pe care Papa Benedict al XVI-lea a pus-o pe masă în 28 februarie 2013 a născut foarte multe controverse în rândul opiniei publice. Motivul principal invocat de Joseph Ratzinger este epuizarea fizică, cauză pentru care trebuia să se retragă din funcţia deţinută. Aceasta este doar o acoperire sau pur şi simplu o explicaţie menită să distragă atenţia opimiei publice de la adevăratele motive care l-au obligat pe Ratzinger să părăsească un fotoliu care îi era destinat până la ultima suflare.

Presa italiană a elaborat diverse articole prin care încearcă să explice adevăratul substrat al actului de curaj pe care Ratzimger l-a făcut de curând. Se vehiculează că un scandal imens s-a născut la Vatican cu privire la gestionarea unor sume fabuloase de bani din cadrul Băncii Vaticanului, cunoscută şi sub numele de ,,The Institute of Religious Works”. 300 milioane de euro nu se pot justifica.

Bruxelles-ul emitea de foarte multă vreme semnale cu privire la o mai mare transparenţă a modului de administrare a banilor de care dispune Vaticanul. Toate aceste apeluri au fost făcute pentru că de zeci de ani se cunoaşte legătura puternică între anumiţi reprezentanţi ai Vaticanului şi Mafia. Sume imense de bani au fost spălate de mafia italiană prin intermediul Băncii Vaticanului. Toate aceste acţiuni murdare s-au petrecut cu acordul papilor, care au închis ochii din diferite motive.

* Conspiraţia din spatele asasinatului Papei Ioan Paul II

Cel care a încercat să rupă corupţia, dar şi procesul de spălare de bani, a fost Papa Ioan Paul I, care din motive lesne de înţeles a fost găsit otrăvit la doar doar câteva luni după ce a fost numit papă. De atunci, spălarea de bani, corupţia, cât şi colaborarea cu Mafia au fost tolerate de cei mai înalţi reprezentanţi ai Vaticanului. Chiar Papa Benedict XVI este acuzat de deturnare de fonduri şi spălare de bani – peste 300 milioane de euro – care conform anumitor surse nedezvăluite de presa italiană, nu se poate justifica în visteria Băncii Vaticanului.

Joseph Ratzinger

Anumite voci din Partidul Radical Italian susţin că ,,nimeni nu poate să fie făcut papă fără un trecut sordid, pentru că altfel nu ar mai putea fi controlat”. Structura Vaticanului este asemănătoare ca în orice altă companie şi cei din umbră îi conduc pe cei din lumina reflectoarelor, care nu sunt decât nişte marionete. Ratzinger a făcut foarte multe gafe atunci când a fost Cardinal şi din această cauză a fost ales în funcţia supremă. Acum, dacă a ales să părăsească corabia condusă de Mafie, va fi scos ţap ispăşitor pentru toate problemele murdare care există în Vatican.

Biserica are nevoie de o nouă reformă

Principalul maestru păpuşar care trage toate iţele la Vatican este Cardinalul Tarcisio Bertone. Acest ,,demon” îmbrăcat în straie bisericeşti este cel care face parte din Mafia italiană şi face toate jocurile spălării banilor. De asemenea, numeroase acuze de viol şi pedofilie sunt aduse celor mai mulţi dintre înalţii Vaticanului. Decadenţa a pus stăpânire pe una dintre cele mai sfinte instituţii ale lumii şi dacă o reformă generală, care să cureţe tor răul existent, nu se va produce, atunci colpasul va fi cuvântul cheie.

Cardinalul Tarcisio Bertone

,,Trebuie să înţelegeţi că în ţara mea Mafia, Guvernul şi Vaticanul sunt reprezentate de aceeaşi oameni şi au o singură preocupare: protejarea faptelor de corupţie”, susţine o persoană anonimă din mass media din Italia.

* Sfântul Malachia: Cel de-al 112-lea Papă va fi negru şi va aduce Apocalipsa!

Bineînţeles că problemele Vaticanului nu vor dispărea odată cu numirea următorului Papă, ci trebuie destabilizată întreaga structură mafiotă şi făcute publice toate actele de corupţie, sexualitate şi spălare de bani care au devenit o practică permanentă la Vatican.

La vârsta de 85 de ani, Papa Benedict XVI a demisionat. După cum se ştie din Biserica Catolică nu iasă decât cu picioarele înainte. Sistemul catolic e astfel făcut încât nimeni nu se poate retrage, nimeni nu poate demisiona de la vârful Bisericii. Iată că totuşi, Papa Benedict XVI a făcut-o, şi-a dat demisia, lăsând libere jocurile de putere de la Vatican. Riguros, bine organizat, Benedict şi-a dat demisia într-o zi şi o oră anume (28 februarie 2013, ora 00.00). Nimic nu e lăsat la voia întâmplării.

* Papa Benedict al XVI-lea cere imperativ introducerea Noii Ordini Mondiale

Se vehiculează ideea că până la Paşte un nou Papă să ocupe fotoliul principal de la Vatican. Această grabă probabil că are anumite inflienţe economice, politice, dar nu şi în ultimul rând profetice.

Profeţia Sfântului Malachia

Dacă ne întoarcem puţin în timp, acum ceva timp publicam un articol despre profeţia Sfântului Malachia (vezi articolul ,,Urmaşul lui Papa Benedict al XVI-lea” , tot de pe acest blog). Acesta, între anii 1139 şi 1140, a scris o profeţie incredibilă despre cei 112 papi de la Vatican şi viitorul omenirii. Trebuie să subliniem că Papa Benedict XVI a fost cel de-al unsprezecelea pontif, iar conform profeţiei Sfântului Malachia, cel de-al 112-lea va fi şi ultimul.

Conform acestui text, ultimul Papă cunoscut de oameni se va numi Petrus Romanus (Petru Romanul) şi va fi negru. În timpul acestui Papă omenirea va trece prin numeroase încercări traumatizante (războaie, foamete), pentru ca la un moment dat Apocalipsa să pună stăpânire pe întreaga planetă. Nu putem preciza dacă Apocalipsa va însemna sfârşitul vieţii pe Terra, dar cu siguranţă că foarte multe drame se vor năpusti asupra oamenilor. Iată ceea ce scria Sfântul Malachia despre cel de-al 112-lea Papă:

* #112: ,,Petrus Romanus” (Petru Romanul). Care va fi ultimul Papă, pentru că în timpul domniei sale va veni sfârşitul.

În timpul persecuţiei finale a Sfintei Biserici Romane va domni Petrus Romanus (Petru Romanul), care-şi va hrăni credincioşii în mijlocul multor suferinţe. După aceea, cetatea celor şapte coline va fi distrusă şi temutul judecător va judeca poporul său. Sfârşitul.

* Profeţiile Sfântului Malachia susţin că Apocalipsa este mai aproape ca niciodată

Următorul Papă va fi negru Peter Turkson

Cardinalul Peter Turkson este unul dintre numele vehiculate care ar putea să îl înlocuiască pe Papa Benedict al XVI-lea la şefia Bisericii Catolice, susţine publicaţia The Guardian. Cardinalul de Ghana, Peter Turkson, este preşedintele Consiliului Pontific pentru Justiţie şi Pace. El este considerat papabil de când a fost numit în acest post, în 2009, de Benedict al XVI-lea. Au existat mai multe speculaţii că noul Papă va veni din Africa, ca încercare a Bisericii Catolice de modernizare. Cardinalul de Ghana este favorit la casele de pariuri, alături de Angelo Şcola, arhiepiscopul de Milano.
Astfel, profeţia Sfântului Malachia este pe cale să se producă, şi atunci trebuie să ne aşteptăm ca Apocalipsa să se propage pe întreaga planetă. Conform celor scrise de sfântul călugăr, a venit vremea ca viaţa să ia o nouă formă. Dacă vom fi şi noi incluşi în această nouă formă, rămâne de văzut.

Sfântul Malachia, unul dintre cei mai mari profeţi ai omenirii, s-a născut în Armagh, Irlanda, în anul 1094. A fost botezat cu numele Maelmhaedhoc (latinizat ca şi Malachia). Înclinaţiile sale spre religie au fost certe încă de mic copil, cauză pentru care a fost educat de Imhar O’Hagan şi apoi de Abbad Armagh. În anul 1119 a fost hirotonisit ca preot de Sfântul Cellach.

Sfântul Malachia a avut o viaţă simplă, bazată în principal pe cuvântul religiei, iar studiul ocupa un loc important în viaţa sa austeră. Preotului Malachia i se atribuie foarte multe miracole pe care le-a desăvârşit de-a lungul vieţii sale, dar este cunoscut în zilele noastre pentru profeţiile pe care le-a făcut asupra viitorului omenirii. Între acestea, cea mai renumită profeţie se referă la Papi. Pentru fiecare dintre Papi, Sfântul Malachia a scris un motto caracterizant, începând cu Celestino al II-lea, ales în 1143, până la sfârşitul lumii. Sfântul Malachia a scris profeţia la Roma, între anii 1139 şi 1140, când era în vizită la Papa Inocenţiu al II-lea pentru a-i raporta problemele episcopiei sale. Atunci a înmânat acest manuscris Papei, pentru a-l consola în frământările sale. Papa păstră manuscrisul în arhivele romane, unde a rămas uitat până la descoperirea lui, în 1590 (Cucherat, ,,Profeţia succesiunii papilor”, ch. xv).
Iată ultima parte din profeţia Papilor:

* #101: ,,Crux de Cruce” (Cruce a Crucii). Pius al IX-lea (1846-1878)

* #102: ,,Lumen in caelo” (Lumină în cer). Leon al XIII-lea (1878-1903)

* #104: ..Religio Depopulata” (Religie devastată). Benedict al XV-lea (1914-1922)

* #105: ,,Fides intrepida” (Credinţă temerară). Pius al XI-lea (1922-1939).

* #106: ,,Pastor angelicus” (Păstor angelic). Pius al XII-lea (1939-1958). Recunoscut ca un mare intelectual şi apărător al păcii.

* #107: ,,Pastor y nauta (Păstor şi navigator). Ioan al XXIII-lea (1958-1963). Ioan al XXIII-lea a fost Cardinalul Veneţiei, oraş de navigatori. A condus Biserica la Conciliul Vatican II.

* #108: ,,Flos florum” (Floarea florilor). Paul al VI-lea (1963-1978). Pe scutul său apărea floarea de cri (Floarea florilor).

* #109: ,, De medietate Lunae” (A semilunii). Ioan Paul I (1978-1978). Numele său era ,,Albino Luciani” (lumina albă). S-a născut în Episcopia Belluno (din latinescul bella luna). A fost ales în 26 august 1978. În noaptea dintre 25 şi 26, luna era în ultimul pătrar (jumătate de lună). A murit în data de 28 Septembrie 1978, după o eclipsă de lună. De asemenea, naşterea sa, hirotonisirea sa sacerdotală şi episcopală au avut loc în nopţi cu jumătate de lună.

* #110: ,,De labore solis” (Munca soarelui). IOan Paul al II-lea (1978-2005). A făcut o muncă extrordinară şi vastă. În ziua sa de naştere şi în ziua morţii sale au fost eclipse de soare.

* #111: ,,Gloria Olivae (Gloria măslinului). Benedict al XVI-lea (2005-2013). Acesta ia numele de sfântul Benedict şi Benedict al XVI-lea. Benedictinii au fost o grupare denumită ,,Olivetanii”. Benedict al XV-lea s-a evidenţiat prin eforturile sale de pace în timpul Primului Război Mondial.

Papa cu numărul 112 şi ultimul Papă de pe lista Sfântului Malachia este Petru Romanul.

* #112: ,,Petrus Romanus (Petru Romanul). Care va fi ultimul Papă, pentru că în timpul domniei sale va veni sfârşitul.

,,În timpul persecuţiei finale a Sfintei Biserici Romane va domni Petrus Romanus (Petru Romanul), care-şi va hrăni credincioşii în mijlocul multor suferinţe. După aceea, cetatea celor şapte coline va fi distrusă şi temutul judecător va judeca poporul său. Sfârşitul.

Papa Benedict al XVI-lea cere imperativ introducerea Noii Ordini Mondiale

Într-un discurs susţinut la Consiliul Pontifical pentru Justiţie şi Pace, luni 03 decembrie 2012, liderul Bisericii Catolice, Papa Benedict al XVI-lea, a cerut crearea unui guvern global care să conducă o Nouă Ordine Mondială. Ca un mijloc de apărare globală, dar şi pentru siguranţa familiei, cât şi a societăţii actuale, Papa a cerut imperativ formarea şi introducerea unui guvern unic la nivel mondial.

În viziunea lui Benedict al XVI-lea, acest guvern nu trebuie să fie neapărat o superputere, ci un organism paşnic prin care omenirea poate să fie mai bine ghidată spre normele morale şi etice impuse de religie. O moralitate stabilită de cine?

,,Organismul propus (Guvernul Mondial) nu este o superputere concentrată în mâna a câtorva oameni care ar conduce omenirea şi i-ar suprima pe cei mai slabi, ci o forţă morală. Autoritatea morală i-ar influenţa pe toţi membri societăţii în conformitate cu o anumită raţiune şi ar putea fi limitată prin lege”, a susţinut Papa Benedict al XVI-lea.

Noua Ordine Mondială

Această doleanţă a fostului şef suprem al Bisericii Catolice nu este o surpriză dacă ţinem cont că în 2010 reprezentanţii Vaticanului au cerut înfiinţarea unei Bănci Centrale Mondiale, care să coordoneze toţi banii din lume. De asemenea, această bancă ar fi responsabilă cu reglementarea industriei financiare mondiale şi a ofertei internaţionale.

Vaticanul este în căutarea unui organism global şi implementarea unei Noi Ordini Mondiale pentru a menţine cât mai bine controlul asupra oamenilor din toată lumea. Este impresionant şi faptul că o instituţie care trebuia să se ocupe cu spiritualitatea devine brusc interesată de aspectele economice, politice şi nu în ultimul rând sociale ale omenirii. Nu putem să ne întrebăm decât dacă fostul Papă Benedict al XVI-lea nu este un reprezentant al Illuminaţilor, dacă doreşte cu ardoare implementarea Noului Guvern Mondial.

Djuna – reţete de sănătate (II)

Posted on 28 February 201323 May 2013 by racoltapetru6

Reţeta 2

Reţeta tibetană cu usturoi a fost prezentată şi în Evenimentul regional al Moldovei, din data de 28.03.2007. Această reţetă este veche de 5000 de ani şi este recomandată în vindecarea unor tumori, prevenirea infarctului miocardic şi prevenirea unor boli de stomac, precum ulcerul. În acelaşi timp, organismul este purificat de depuneri adipoase, se îmbunătăţeşte metabolismul, vasele sanguine devin elastice, creşte acuitatea vizuală, este prevenită ateroscleroza, cardiopatia ischemică, paralizia şi apariţia diferitelor tumori.
Pentru prepararea remediului, se spală şi se curăţă foarte bine 350 g de usturoi, apoi se pisează mărunt într-o piuliţă de lemn. După ce usturoiul este bine pisat, se ia cu o linguriţă 200 g din această compoziţie (partea mai suculentă) şi se introduce într-un vas ce conţine 200 ml alcool rafinat de 96 grade. Vasul se închide ermetic şi se ţine la rece, timp de 10 zile. Se strecoară maceratul prin tifon, se pune într-o sticlă bine închisă şi se mai ţine încă 3 zile. Pentru administrare, într-un pahar în care s-au pus 50 ml lapte rece, fiert în prealabil, se adaugă un număr anume de picături de suc de usturoi şi se bea cu 15 minute înaintea fiecărei mese.
Tratamentul se face timp de 11 zile, astfel: în prima zi se iau 2 picături dimineaţa, 2 la prânz şi 2 seara; a doua zi se iau 4 picături dimineaţa, 5 la prânz şi 6 seara; a treia zi se iau 7 picături dimineaţa, 8 la prânz şi 9 seara;în a patra zi se iau 10 picături dimineaţa, 11 la prânz şi 12 seara; în a cincea zi se iau 13 picături dimineaţa, 14 la prânz şi 15 seara.
Începând cu a şasea zi, picăturile se iau descrescător: 15 picături dimineaţa, 14 la prânz şi 13 seara; în a şaptea zi se iau 12 picături dimineaţa, 11 la prânz şi 10 seara; în a opta zi se iau 9 picături dimineaţa, 8 la prânz şi 7 seara; în a noua zi se iau 6 picături dimineaţa, 5 la prânz şi 4 seara; în ziua a zecea se iau 3 picături dimineaţa, 2 la prânz şi 1 seara. În ziua 11 se ia doza cea mai importantă, o doză de şoc, cu 25 de picături dimineaţa, 25 la prânz şi 25 seara.
Un lucru foarte important menţionat în reţetă este că tratamentul nu se poate repeta decât la 6 ani.

Reţeta 3 (Djuvana Davitasvili)

O altă reţetă asemănătoare, numită ,,Elixirul tinereţii” a prescris celebra vindecătoare Djuna Davitasvili.

,,Elixirul tinereţii”

Este indicată în special persoanelor care au probleme legate de inimă şi circulaţia sângelui. Se pisează foarte bine 300 g usturoi, într-o piuliţa de lemn. 200 ml din cantitate se scot de pe fundul vasului şi se pun într-un borcan de sticlă, împreună cu 200 ml alcool de 90°. Se închide bine şi se ţine 10 zile la macerat. Tratamentul va dura 11 zile, cu o jumătate de oră înaintea fiecărei mese, preparatul luându-se în câte 20 ml lapte rece, după cum urmează:

ZIUA 1: – 2 picături dimineaţa (D), 2 picături la prânz (P), 2 picături la cină (C);

ZIUA 2: – 4 D, 5 P, 6 C;
ZIUA 3: – 7 D, 8 P, 9 C;
ZIUA 4: – 10 D, 11 P, 12 C;
ZIUA 5: -13 D, 14 P, 15 C;
ZIUA 6: -15 D, 14 P, 13 C;
ZIUA 7: -12 D, 11 P 10 C;
ZIUA 8: – 9 D, 8 P, 7 C;
ZIUA 9: – 6 D, 5 P, 4 C;
ZIUA 10: – 3 D, 2 P, 1 C;
ZIUA 11: – 25 D, 25 P, 25 C
*Djuna nu specifică la cât timp se poate repeta această terapie dar având în vedere asemănarea cu cele prezentate anterior, este posibil ca şi aceasta să se repete la 6 ani.

Reţeta 4 (Djuna Davitasvili)

O reţetă relativ simplă se bazează pe amestecul obţinut din 500 g usturoi pisat, cu zeama de la 24 de lămâi. Se pune într-un borcan, se acoperă cu tifon şi se ţine 24 de zile, amestecându-se periodic. Se consumă câte o lingură la o jumătate de pahar cu apă, seara, înainte de culcare.

Reţetele celebrei vindecătoare Djuna Davitasvili

Djuna Davitasvili este un nume foarte cunoscut, cu puternice rezonanţe speciale pentru milioane de oameni. Dar nu despre persoana sau personalitatea vestitei vindecătoare vom vorbi mai jos, ci vom reproduce – fără comentarii – o serie de sugestii şi reţete pentru terapia (sau profilaxia) diverselor afecţiuni ce-i macină pe români. Luaţi vă rog ceva de scris şi notaţi-vă!!! Este extrem de important pentru că este extrem de… util!!! Alimentaţia stă la baza sănătăţii, doar dacă ştim sau nu să o facem prin prisma raţiunii, şi nu doar a pornirilor animalice.

Djuna identifică trei categorii mari de alimente, după cum urmează:

1. carne, peşte, zeamă de carne, ouă, fasole (bob), ciuperci, nuci, floarea soarelui (seminţe), vinete. Aceştia sunt ,,acizii”!!!

2. verdeaţă, fructe, legume, pepene verde, pepene galben, vin sec, unt, grăsimi, ulei vegetal. Le putem spune… ,,neutrele”. O să vedeţi de ce.

3. pâine, paste făinoase, orez, cartofi, zahăr, miere de albine. Acestea sunt ,,bazele”!!!

Pentru curăţarea organismului de substanţele dăunătoare acestuia, introduse în corp prin alimentaţia curentă, trebuie să se ţină seama de câteva reguli uşor de respectat. Categoria nr. 1 de alimente reprezintă acizii, iar categoria nr. 3 – bazele.
Nu se amestecă la aceeaşi masă alimentele din categoria 1 cu cele din categoria 3. Se pot combina categoria 1 cu categoria 2 sau categoria 2 cu categoria 3.
Diferenţa dintre mesele acide şi cele bazice trebuie să fie de minimum 3 ore.
În curăţirea organismului, lactatele sunt excluse. Nu se bea apă în timpul mesei, ci abia la o oră după aceasta. Tot cu o oră mai târziu se pot consuma şi fructe, întrucât ele se digeră mai repede decât restul alimentelor.
Pe lângă alimentele enumerate mai sus, dimineaţa şi seara se consumă câte un căţel de usturoi. Curăţirea organismului se face, de preferinţă, în luna iunie.

Anexite, fibrom, boli vaginale

Se toacă mărunt ceapa, se pune într-un tifon şi se unge acest tampon cu unt nesărat. Se introduce în vagin, noaptea. Acelaşi procedeu se poate face cu untură de gâscă.
Doamnelor şi domnişoarelor, vă spunem noi la ,,Se întâmplă acum”, atenţie mare la măsurile de igienă pe care trebuie să le luaţi în ceea ce priveşte tifonul, ceapa (perfect curăţată şi spălată) şi untul (musai curat şi proaspăt)!!!

Spondiloza (lumbago)

Se aplică ,,la cald” frunze de brusturi, cu partea nelucioasă pe locul dureros. ,,La cald” înseamnă în timpul crizei de lumbago!!! O altă procedură: un amestec obţinut din:
– ridiche neagră tocată mărunt şi
– o căpăţână de usturoi pisat,
amestec aplicat pe locul respectiv.

Scleroza vasculară cerebrală

Se toacă mărunt o lămâie şi se amestecă cu măceşe (un pahar), răchiţică (un pahar) şi miere de albine (un pahar). Se iau câte 20-40 g înainte de masă.
De asemenea, aceloraşi bolnavi li se recomandă ceaiul din rădăcină de pătrunjel sau 20 g scoarţă de scoruş fiartă timp de 2 ore în 0,5 l apă şi băută zilnic, de 2-3 ori câte o lingură. Atenţie români: un pahar înseamnă 250 ml!

Reţetele Djunei pe bază de miere şi scorţişoară sunt considerate şi azi un panaceu aproape universal, vindecând de boli de inimă, de colesterol şi glicemie, până la artrite şi alte dureri locale, ca şi boli de piele.

În principiu, ingredientele de bază sunt mierea, scorţişoara sub formă de praf şi apa plată. Funcţie de boală variază cantitatea de miere, ori cea de scorţişoară, ca şi modul de utilizare intern, sau extern.
Pentru prevenţie, se amestecă în părţi egale:
– 3 linguriţe cu praf de scorţişoară, cu
– 3 linguriţe de miere
iar pasta obţinută se dizolvă în 750 ml de apă plată încălzită (fără a o fierbe sau clocoti – la aproximativ 45-50 de grade Celsius).
Soluţia se bea de trei ori pe zi (câte 250 ml) cu jumătate de oră înainte de masă.
Pentru leacuri locale, pasta nu se mai dizolvă în apă, ci se aplică local.
Pasta este foarte bună pentru acnee sau pentru arsuri, ori pentru dureri reumatice sau de artrită.

O foarte bună aplicare a amestecului de miere şi scorţişoară este în curele de slăbire. Este un tratament foarte eficient pentru obezitate, dar şi pentru scăderea rapidă în greutate. Pentru o cură de slăbire eficientă încercaţi diferite reţete pe bază de miere, scorţişoară şi lămâie. Cea mai celebră cură de slăbire cu miere este următoarea: se amestecă o linguriţă de miere cu puţină scorţişoară măcinată, se adaugă un pahar cu apă fierbinte şi se acoperă timp de 30 de minute. Băutura rezultată se filtrează şi se bea dimineaţa, pe stomacul gol, înainte de a lua micul dejun.

Mai multe amănunte pentru fiecare boală în parte:

1. Boli de inimă

Întinde pe pâine miere şi presară puţină pudră de scorţişoară, în locul gemului. Este recomandat consumul zilnic, la micul dejun.
Datorită faptului că această combinaţie îmbunătăţeşte circulaţia sanguină şi întăreşte ritmul cardiac, persoanele cu probleme cardiovasculare au posibilitatea să prevină eventualele probleme apelând cu încredere la această combinaţie.

2. Artrita

Aplică o pastă din cele două ingrediente (o parte de miere în două părţi de apă călduţă plus 1 linguriţă cu pudră de scorţişoară) pe locul afectat şi masează încet. Experţii de la Universitatea din Copenhaga au efectuat un experiment în care 200 de persoane afectate de artrită au fost tratate timp de o săptămână cu o cană de apă fierbinte amestecată cu o lingură de miere şi 1/2 linguriţă de scorţişoară pudră. Rezultatele au arătat că 73 dintre persoanele tratate au scăpat complet de dureri în interval de o lună. Aşadar, nu strică să consumi în fiecare dimineaţă pe stomacul gol o cană din acest amestec.

3. Pierderea părului

Amestecă:

– ulei de măsline cald cu
– 1 lingură de miere şi
– 1 linguriţă de scorţişoară pudră
şi întinde-o pe păr înainte de baie.
Se lasă să acţioneze timp de 10-15 minute, după care se îndepărtează.

4. Infecţii urinare

Pentru a-ţi proteja vezica urinară, amestecă:

– un pahar cu apă călduţă (250 ml)
– 1 linguriţă cu miere şi
– 2 linguri cu pudră de scorţişoară
Apoi se bea.

5. Dureri de dinţi

Aplică de câte ori este nevoie o pastă formată din:

– miere (5 linguriţe) şi
– pudră de scorţişoară (1 linguriţă), pe dintele afectat.

6. Colesterol

Adaugă:

– scorţişoară (3 linguriţe) şi
– miere (2 linguri) în
– apă fiartă sau ceai verde, şi apoi bea.
Specialiştii susţin că nivelul colesterolului ,,rău” este redus cu până la 10% într-un interval scurt de numai 2 ore de la administrarea băuturii. Mai mult, studiile de specialitate arată că mierea de albine naturală, dacă este consumată cu regularitate şi în cantităţi mici, ne scapă de problemele colesterolului. Dar, asta nu înseamnă că trebuie să uităm de regimul alimentar pe care trebuie să-l urmăm cu stricteţe.

7. Răceală

– apă călduţă – miere (1 lingură) şi
– scorţişoară (1/4 linguriţă)
Face bine la tuse şi curăţă sinusurile

8. Indigestie

Se ia o lingură cu miere presărată cu scorţişoară înainte de masă, pentru a scăpa de aciditate şi a accelera procesul de digestie.

9. Longevitate

Consumă regulat ceai cu miere şi scorţişoară. Se pune la fiert:

– 3 căni cu apă în care se adaugă
– 4 linguri cu miere şi
– 1 lingură cu scorţişoară.

1o. Acnee

Aplică o pastă formată din:

– miere (3 linguri) şi
– scorţişoară (1 linguriţă), pe coşuri, înainte de culcare.
Îndepărtează cu apă călduţă a doua zi.

11. Obezitate

Pentru a scădea în greutate, fierbe în apă:

– miere (1 lingură) şi
– scorţişoară (1/2 linguriţă)
şi apoi se bea acest amestec în fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, cu o jumătate de oră înainte de micul dejun.

12. Respiraţie urât mirositoare

Gargară cu miere şi scorţişoară amestecate cu apă fierbinte.

Probleme cu stomacul

Mierea în combinaţie cu scorţişoara îndepărtează senzaţia de balonare şi reduce intensitatea durerilor de stomac.

14. Sistemul imunitar

Datorită conţinutului de vitamine şi fier din mierea de albine, combinată cu scorţişoara, apără sistemul imunitar de acţiunea nocivă a radicalilor liberi.

15. Cancer

O serie de studii efectuate recent au demonstrat eficienţa acestei combinaţii în tratarea cancerului stomacal şi osos. Pe lângă tratamentul prescris de oncolog este indicat să iei de 3 ori pe zi câte o lingură cu miere de albine presărată cu scorţişoară.

16. Oboseala

Ca să eviţi stările de epuizare şi somnolenţă pe care le resimţi în cursul zilei, poţi să apelezi la acest remediu excelent şi să constaţi pe propria piele efectele revigorante. Amestecă într-un pahar cu apă o linguriţă cu miere de albine şi presară puţină pudră de scorţişoară. Bea un pahar dimineaţa şi unul după-amiaza, când te cuprinde toropeala.

Tinereţe fără bătrâneţe

Am descoperit şi deţin în prezent secretul tinereţii fără bătrâneţe şi a nemuririi corpului omenesc. Am reuşit această performanţă în mai multe etape. Prima a fost în urma învăţării medicinei tradiţionale chinezeşti de pe meridianele energetice. Practic am înţeles un anumit lucru important şi anume că primim de la cer energie yang şi de la pământ energie de tip ynn. Aceste două energii trăiesc în corpul omenesc combinate şi pentru a fi cât mai sănătoşi şi energizaţi, trebuie să ne formăm deprinderea de a le capta în cantitate cât mai mare prin creştetul capului şi tălpile picioarelor. Moartea practic intervine când acestea sunt în cantitate foarte mică şi se separă total una de alta. Aceste energii yang şi ynn sunt cele mai sănătoase întrucât nu au în ele nici un pic de toxine. Pe lângă aceste energii mai sunt şi cele ale celulelor corpului. Avem peste 200 de tipuri de celule în corp. Practic câmpurile bioenergetice produse de aceste celule grupate în organe, ţesuturi, muşchi etc. trebuie să migreze prin corp în sens corect şi nu invers, pentru a nu se produce blocaje.
Există o strânsă dependenţă între aceste migraţii de biocâmpuri energetice ale celulelor şi comenzile mentale care le vor face să curgă armonios sau să le blocheze producând deteriorarea sănătăţii.
De asemenea alimentaţia sănătoasă şi fără toxine asigură hrănirea cu nutrienţi corespunzători a celulelor care alături de o bună oxigenare a sângelui dă randament maxim.
În fine, pentru a trage o concluzie importantă, trebuie relevat faptul că tinereţea fără bătrâneţe înseamnă menţinerea biovibraţiilor pe care le-am avut în perioada tinereţii, adică ancorarea lor pentru tot restul vieţii în locaţiile din care au izvorât şi terminat în perioada tinereţii.
Asta este ceea ce oamenii nu pot ţine sub control.
Eu unul am reuşit să controlez această tehnică şi prin urmare controlez nemurirea la nesfârşit.
În prezent piaţa e plină de produse de detoxifiere, oxigenare, nutrienţi, suplimente nutritive, dar nu există perceperea înţelegerii că dacă nu se face un cuplu de voinţă emoţional bioenergetic între suprafaţa cerebrală şi dirijarea biocâmpurilor energetice produse de celule prin corp, nu se poate menţine tinereţea eternă.

Djuna – reţete de sănătate (I)

Posted on 27 February 201323 May 2013 by racoltapetru6

Curăţirea limfei şi a sângelui

Dimineaţa, se beau 100 ml de apă rece, în care s-a dizolvat, după gust, sare amară, atât cât să fie băubilă.

Se prepară un suc din:

– portocale (900 ml)

– grapefruit (900 ml)

– lămâie (200 ml)

La o oră după ce s-a băut soluţia de sare amară, se beau primii 100 ml din sucul respectiv şi 100 ml de apă fiartă şi răcită.

Apoi, aceeaşi cantitate (100 ml suc şi 100 ml apă răcită) se bea la fiecare jumătate de oră, până se termină cantitatea de 2 litri din fiecare. Tratamentul durează 3 zile.

Mare atenţie: în perioda când se face acest tratament extrem de util organismului… nu se mănâncă şi nu se bea nimic altceva!!!

Curăţirea ficatului

Timp de 2 zile, zice Djuna, se beau câte 5-6 pahare de suc de măr.

În a treia zi, bolnavul se culcă la ora 19 (şapte seara) pe partea dreaptă, cu o sursă de căldură (pernă electrică sau sticle cu apă fierbinte) sub ficat.

Se prepară un amestec din:

– 3 linguri de ulei de măsline

– 3 linguri zeamă de lămâie

care se bea din sfert în sfert de oră, pe durata a circa 2 ore.

Atenţie oameni buni: cantitatea totală trebuie să fie de 300 ml ulei de măsline şi 300 ml zeamă de lămâie. A doua zi de dimineaţă se face clisma, ocazie cu care veţi elimina toate reziduurile de la ficat.

Curăţirea rinichilor (mai ales pentru cei cu pietre – calculi renali)

Pe parcursul unei săptămâni, nu se mănâncă decât pepene verde cu pâine neagră.

În ziua a şaptea, între orele 2 şi 3 (noaptea), se face o baie caldă, cu corpul cufundat în apă până la gât şi se mănâncă pepene verde rece.

Chiar dacă nu vă vine a crede… după circa o oră, vor fi eliminate pietrele. În cazuri extrem de rare este nevoie ca procedura să fie repetată după două săptămâni!!!

Curăţirea articulaţiilor de săruri (spondeloză, artrită, poliartrită)

Djuna a găsit un leac şi pentru cei care au mari probleme cu articulaţiile:

– se fierb 5 g foi de dafin în 300 ml apă, timp de 5 minute, după care se ţin într-un termos 3-4 ore.

– pe parcursul a 12 ore, se consumă lichidul, luându-se câte o linguriţă.

– tratamentul durează 3 zile, însoţit de alimentaţie de regim, dar o singură dată pe an.

Boli de plămâni (tuberculoza, bronşita etc.)

Se face un amestec din:

– 500 g miere de albine

– 5 căpăţâni de usturoi, pisate

– 5 lămâi tocate în maşină

Amestecul se lasă 7 zile la macerat.

Se consumă câte 4 linguri, seara, înainte de culcare, înghiţindu-se foarte încet.

Hipertensiune

Una dintre cele mai frecvente şi păcătoase probleme ale românilor… iată ce zice Djuna:

– În fiecare dimineaţă să consumaţi o… sfeclă roşie coaptă.

– Seara mâncaţi o salată făcută din sfeclă roşie crudă, usturoi şi morcov ras stropite cu ulei.

Simplu şi eficient!!!

Reumatism

Aici problema mare o constituie… materia primă şi vremea.

Trebuiesc râme din acelea cu care se dă la peşte sau care se găsesc în pământ reavăn şi… trebuie vreme frumoasă!!!

Se pun, într-un borcan de 0,5 l, râme, într-un strat de circa 2-3 cm grosime.

Peste ele se toarnă gaz lampant sau alcool de peste 90%, atât cât să le acopere cu 2 cm şi se ţin la… soare 7 zile.

Tratamentul propriu-zis constă în frecţii pe zonele afectate cu gazul (alcoolul) respectiv. Aşteptaţi vremea însorită. Doar aşa are efect.

Reţeta 1

Această reţetă a unui farmacist antic a fost găsită în 1972, într-o mănăstire budistă din Munţii Tibetului.

Acest preparat din extract de usturoi curăţă organismul de grăsimi şi pietre, îmbunătăţeşte metabolismul şi astfel toate vasele sangvine (re)devin mai elastice. Reglează greutatea corpului, topeşte cheagurile de sânge, vindecă diafragma miocardică bolnavă, arterioscleroza, inapetenţa (lipsa poftei de mâncare), sinuzita, hipertensiunea, bolile bronho-pulmonare, face să dispară artritele, artrozele şi reumatismul. Vindecă gastritele, ulcerul stomacal şi hemoroizii, absoarbe orice fel de tumori externe şi interne, vindecă diferitele tulburări de vedere şi auz, impotenţa. Are efect benefic asupra întregului organism.

Mod de preparare:

Într-un borcan de sticlă se pun:

– 350 grame de usturoi zdrobit peste care se toarnă:

– 220-250 de grame alcool de 95-96°, rom sau tărie

Borcanul se închide ermetic şi se pune în frigider timp de 10 zile.

În cea de-a 11-a zi se filtrează totul cu o strecurătoare foarte fină sau cu tifon.

Lichidul obţinut se toarnă în acelaşi borcan şi se pune încă 2 zile în frigider.

După această perioadă remediul este gata pentru tratament (picăturile se pot lua cu puţin lapte sau apă, înainte de a începe să mâncăm), după cum urmează:

NUMĂR DE PICĂTURI (începând de la ziua 1, până în ziua a 12-a):

ZIUA/MICUL-DEJUN/PRÂNZ/ CINĂ

1/1/2/3

2/4/5/6

3/7/8/9

4/10/11/12

5/13/14/15

6/16/17/18

7/12/11/10

8/9/8/7

9/6/5/4

10/3/2/1

11/15/25/25

12/25/25/25

Se va continua cu câte 25 de picături, de 3 ori pe zi, până la terminarea întregii cantităţi.

Terapia nu se poate repeta decât o dată la 5 ani!!!

Atenţie:Alcoolul nu trebuie să conţină alte substanţe (clorură de benzalconiu sau metanol).

Pentru reţeta miraculoasă, veche de… 5000 de ani, este recomandată utilizarea alcoolului rafinat (alcool alimentar) de origine agricolă (grâu, secară, porumb etc.) obţinut prin fermentătie alcoolică, distilare şi rectificare, la o concentraţie de 90-96%.

Acest sortiment de alcool este de preferat, deoarece are un conţinut minim de componente sau substanţe toxice cum ar fi alcol metilic, alcooli superiori, aldehide, cetone etc.

Nu se recomandă utilizarea primei părţi de distilat (fruntea) obţinută la distilarea borhoturilor de fructe (sau alte zaharoase), deoarece acest produs de distilare are un conţinut crescut de substanţe toxice.

Pe timpul păstrării amestecului de usturoi în alcool pentru macerare, timp de 10 zile, se recomandă omogenizarea zilnică a acestuia. Altfel spus: amestecaţi în borcan în aşa fel încât usturoiul pisat să se amestece cu alcoolul şi să-şi lase mai bine ,,tăria”. Usturoiul folosit şi… folositor sănătăţii voastre trebuie musai să fie românesc, să fie usturoi cu mustăţi, din acela cu care ne-am obişnuit în copilărie. Usturoiul de import, alb ca spuma laptelui şi ambalat în plăsuţe arătoase… trebuie privit doar.

De cumpărat treceţi la cel ,,bătrânesc” pe care l-aţi mâncat acasă la părinţi sau bunici. Atenţie mare: vă spunem noi, la ,,Se întâmplă acum”, secretul curăţării, tăierii şi pisării usturoiului, atât pentru reţeta cu alcool cât şi pentru mujdei sau orice altceva: nu-l atingeţi de metal! Curăţaţi-l cu unghiile sau cu un cuţit de… lemn. Pisaţi-l în mojar de porţelan sau sticlă. Dacă nu aveţi, folosiţi clasicul ,,pisălog” din lemn. În nici un caz în piua de metal în care pisaţi nuci sau alte alimente!

O ultimă precizare: pentru copiii mai mici de 14 ani, cura cu ,,usturoiul vindecător” se va face doar după o consultare a medicului.

Raportul lui Pilat (II)

Posted on 26 February 201323 May 2013 by racoltapetru6

Într-o zi, Irod veni la mine în pretoriu. Când s-a ridicat să plece, după câteva cuvinte neînsemnate, m-a întrebat ce părere am despre Iisus Nazarul. Eu i-am spus că după părerea mea, Iisus este un mare filozof, după cum unele naţiuni mari adesea produc, şi că învăţăturile sale, cu niciun chip, nu pot fi socotite ca fiind eretice sau primejdioase, iar Roma este dispusă a-i îngădui toată libertatea de a vorbi şi este îndreptăţit prin faptele sale.Irod a surâs ironic şi salutându-mă, cu respect prefăcut, s-a depărtat.

Se apropia marea sărbătoare a evreilor; conducătorii religioşi plănuiau să se folosească de această ocazie şi de exercitarea populară care are loc întotdeauna la sărbătoarea Paştilor lor. Oraşul era arhiplin de o populaţie turbulentă care dorea moartea Nazarineanului. Spionii mei mi-au raportat că Arhiereii şi Fariseii întrebuinţează tezaurul templului ca să mituiască în acest scop pe popor. Primejdia creştea pe fiecare oră. Am scris atunci Prefectului Siriei să-mi trimită imediat o sută de soldaţi de infanterie şi tot atâţia de cavalerie, dar el a refuzat să-mi trimită. M-am văzut atunci rămas singur, numai cu o mână de soldaţi; nişte păzitori îmbătrâniţi în mijlocul unui oraş răsculat, neputincioşi de a reprima o răscoală şi fiind silit să o tolerez.

Răsculaţii au pus mâna pe Iisus şi cu toate că ei simţeau că nu au de ce să se teamă de Pretoriu, crezându-mă alături de conducătorii lor, în privinţa aceasta, au continuat să strige: ,,Răstigniţi-l!” Trei partide se uniseră împotriva lui Iisus: Irodienii, Saducheii şi Fariseii.

Saducheii, a căror conduită era sprijinită de două motive: ei îl urau pe Iisus şi doreau să scape de sub jugul roman. Aceştia nu au putut uita niciodată intrarea mea în sfântul lor oraş, cu steaguri care purtau chipul împăratului Roman, deşi eu cu acea ocazie am făcut o greşeală din necunoaşterea legilor lor. Totuşi, în ochii lor, profanarea aceasta nu s-a micşorat. O altă nemulţumire pe care o purtau în ei era propunerea mea de a întrebuinţa o parte din tezaurul templului pentru ridicarea de clădiri publice. Din cauza acestei propuneri ei erau plini de amărăciune.

Fariseii erau duşmanii pe faţă ai lui Iisus şi nu le păsa prea mult de guvernul nostru. Ei au fost siliţi să înghită timp de trei ani şi jumătate pilulele amare pe care Nazarineanul le arunca în faţa lor, în public, oriunde se ducea, şi fiind prea slabi şi sfioşi şi neavând curajul de a lua singuri măsurile dorite, ei au fost bucuroşi de a se uni cu Irodienii şi Saducheii.

Pe lângă cele trei partide, ei mai aveau de luptat împotriva unei populaţii îndârjite şi totdeauna gata de a se uni la răscoală şi de a se folosi de confuzia şi neînţelegerea ce rezulta din aceasta. În felul acesta Iisus a fost târât înaintea Arhiereului şi condamnat la moarte.

Cu această ocazie, Casa Arhierelui a săvârşit umilul fapt de supunere: el şi-a trimis prizionierul la mine, ca să pronunţ eu osânda definitivă asupra lui. Eu i-am răspuns că, deoarece Iisus este Galilean, afacerea cade sub jurisdicţia lui Irod şi am poruncit să-l trimită la el. Acel tetrah viclean şi-a mărturisit umilinţa, pretextând a avea respect faţă de mine, prin sutana Cezarului, mi-a încredinţat mie soarta acestui om.

Îndată palatul meu a luat înfăţişarea unei cetăţi ocupate. Fiecare moment ce trecea sporea numărul tulburărilor. Ierusalimul era inundat de populaţia adunată de prin munţii Nazaretului. Se pare că toată Iudeea se afla la Ierusalim.

Eu îmi luasem de femeie (soţie) o domnişoară dintre Gali, care avusese nişte premoniţii pentru viitor. Plângând, ea s-a aruncat la picioarele mele şi mi-a zis: ,,Păzeşte-te! Să nu te atingi de omul acesta, pentru că el este Sfânt! Noaptea trecută eu l-am văzut în vis. El umbla deasupra apelor. El zbura pe aripile vântului şi vorbea furtunilor şi peştilor mării şi toate erau supuse voinţei lui. Chiar şi râul de pe muntele Kidron curgea plin de sânge. Statuile Cezarului erau pline de murdăria Golgotei. Catapetesmele dinlăuntrul templului s-au dărâmat şi soarele s-a întunecat ca îmbrăcat în doliu. O! Pilate. rău mare te aşteaptă dacă nu vei asculta sfatul femeii tale. Blestemele Senatului Roman! Teme-te de puterea Cerului!”

Pe la timpul acesta treptele de marmură gemeau sub greutatea mulţimii, iar Nazarineanul era adus iarăşi la mine. Eu am pornit spre sala de judecată, urmat de garda mea. Într-un ton aspru, am întrebat pe popor ce vrea!…

,,Moartea Nazarineanului” a fost răspunsul. ,,Pentru ce crimă?”, am întrebat eu. ,,El a hulit pe Dumnezeu şi a profeţit dărâmarea templului. El se numeşte pe sine Fiul lui Dumnezeu, Mesia, Regele Iudeilor”.

Eu le-am spus că justiţia Romană nu pedepseşte astfel de fapte cu moartea. ,,Răstigneşte-l, răstigneşte-l!”, izbucni însă strigătul de la gloata înfuriată. Strigătele gloatei înfuriate zguduiau palatul din temelie. În mijlocul acestei zarve nemaipomenite nu era decât un om liniştit şi calm. ACESTA ERA IISUS DIN NAZARET.

După mai multe sforţări, fără rezultate, de a-l scăpa de furia acestor persecutori înverşunaţi, eu am luat o măsură care pentru moment mi se păru că va servi ca să-i scap viaţa: am dat poruncă ca el să fie biciuit, apoi cerând ligheanul cu apă, em m-am spălat pe mâini în faţa mulţimii, arătând prin aceasta dezaprobarea mea pentru acest fapt. Dar în zadar. Aceşti mizerabili nu s-au mulţumit decât cu viaţa lui.

În desele noastre tulburări civile eu am fost de mai multe ori martor al furiei popoarelor dar, din câte am văzut, nimic nu se poate asemăna cu aceasta. Într-adevăr s-ar putea spune că în această ocazie toate spiritele rele din ţinutul infernului s-au strâns în Ierusalim. Mulţimea părea că nu umblă pe picioare, ci umblă pe sus, urlând precum valurile unei mări înfuriate. O mare neastâmpărată se întindea de la porţile Pretoriului până la muntele Sion, cu strigăte, cu fluierături cum nu s-a mai auzit niciodată în istoria Romei.

Ziua s-a întunecat ca un amurg, asemeni celui văzut la moartea lui Iulius Cezar cel Mare, care s-a întâmplat tot aşa pe la mijlocul lui Martie. Eu, Guvernatorul provinciei răsculate, stăteam rezemat de o coloană a palatului meu, gândindu-mă la înfricoşătorul fapt al acestor oameni cruzi care târau spre execuţie pe nevinovatul Nazarinean.

Toţi dispăruseră din jurul mei. Ierusalimul scosese afară pe locuitorii săi care se înşiraseră pe părţile funebre ce conduc spre Geronica (Golgota). Un aer de jale şi întristare mă acoperea. Garda mea însoţise pe cavaleri, iar sutaşul, pentru a arăta o umbră de putere, se străduia să facă ordine. Eram lăsat singur şi cu inima zdobită şi mă gândeam că ceea ce s-a petrecut în momentul acesta stătuse mai mult în puterea zeilor, decât în puterea omului.

Deodată se auzi un mare strigăt ce venea de pe Golgota, care părea că este adus de vânt şi care anunţa o agonie pe care urechea omenească n-a mai auzit-o vreodată. Nori mari, întunecoşi şi negri s-au coborât şi au acoperit aripa templului şi aşezându-se asupra oraşului, l-a acoperit ca un val, şi un puternic cutremur de pământ a zguduit totul. Atât de înfricoşătoare au fost semnele ce s-au văzut, atât pe ceruri cât şi pe pământ, încât se zice că Dionisie Acropagul ar fi exclamat: ,,sau că autorul naturii suferă, sau că Universul se sfârşeşte.”

Către ceasul dintâi al nopţii mi-am luat mantaua pe mine şi am pornit pe jos în oraş, spre porţile Golgotei. Jertfa era consumată!… Mulţimea se întorcea în cetate, dar de fapt doar agitată, dar şi posomorâtă şi cu feţele întunecate şi mohorâte de disperare. Mulţi erau cuprinşi de frică şi de remuşcare pentru cele ce văzuseră. De asemenea am văzut pe mica trupă de ostaşi, trecând mâhniţi, iar purtătorii steagului îşi învăluiseră capul în semn de întristare. Am auzit un ostaş murmurând în cuvinte străine, pe care eu nu le-am înţeles. Ici şi colo se vedeau grupuri de oameni şi femei adunaţi şi, când aruncau privirea spre muntele Calvarului, rămâneau nemişcaţi, ca în aşteptarea vreunei alte minuni a naturii.

M-am întors în Pretoriu întristat şi plin de gânduri care mă frământau. Urcându-mă pe trepte se puteau vedea stropii de sânge care curseseră de la Nazarinean.După un timp a venit la mine un bătrân, cu o grupă de femei plângând, care rămăseseră la poartă, iar el s-a aruncat la picioarele mele plângând amar. L-am întrebat ce vrea şi el mi-a zis: ,,Eu sunt Iosif din Arimateia şi am venit să cer de la tine îngăduinţa de a îngropa pe Iisus din Nazaret…” I-am zis: ,,Cerinţa ta se va împlini…”

Atunci, primind raportul că Iisus este mort, am poruncit lui Naulius să ia cu sine ostaşi şi să supravegheze înmormântarea, ca să nu fie împiedicată. Câteva zile mai târziu mormântul a fost găsit gol. Ucenicii săi au vestit în toată provincia că Iisus s-a sculat dintre morţi cum prezisese el.

Îmi mai rămăsese numai această datorie, ca să fac cunoscut împăratului această întâmplare dezgustătoare şi neobişnuită. Chiar în noaptea aceea, ce a urmat catastrofei neaşteptate, am început a face acest raport şi, de către ziuă, s-a auzit un sunet de pe Calvar, intonând aria Dianei, care a venit la urechile mele!…

Aruncându-mi privirile spre poarta Cezarului, am văzut apropiindu-se o trupă de soldaţi şi am auzit sunetul trâmbiţei care intona marşul Cezarului. Erau întăririle care mi se făgăduiseră, cele două mii de ostaşi aleşi, şi pentru a grăbi sosirea lor, au călătorit toată noaptea. A fost hotărât de soartă!… am strigat eu cu amărăciune şi frecându-mi palmele, ca marea nelegiuire să fie îndeplinită şi ca pentru scopul de a împiedica răscoala de ieri, trupele de ostaşi să sosească astăzi!!!… Soartă crudă, cum îţi baţi joc de soarta muritorilor! Era prea adevărat ce a strigat Nazarineanul de pe cruce: ,,S-a sfârşit”.

Acesta este cuprinsul raportului şi rămân al Majestăţii Voastre supus, cu respect şi smerenie.

Guvernatorul PONŢIU PILAT.

Făcut în Ierusalim, în a XXVIII-a zi a lunii Martie.

Anul 4147 de la creaţiune.

	racoltapetru6 on Luate în vizor
	racoltapetru6 on Luate în vizor
	racoltapetru6 on Luate în vizor
	racoltapetru6 on Luate în vizor
	Sinka Gabriella on Luate în vizor

	racoltapetru6 on Luate în vizor
	racoltapetru6 on Luate în vizor
	racoltapetru6 on Luate în vizor
	racoltapetru6 on Luate în vizor
	Sinka Gabriella on Luate în vizor