Indiferent de contextul în care s-ar consuma acest fapt, condamnarea la închisoare nu poate fi un episod facil în viața unui om. De aceea, deținuții încearcă să se adapteze, pe cât posibil, la un mod de viață lipsit de confortul tipic în libertate. Și, cum nevoia îl învață pe om, este deja de notorietate inventivitatea adesea surprinzătoare a celor aflați în spatele gratiilor: spre exemplu, ambalajul gol al unui tub de pastă de dinți sau bățul unei acadele consumate, lucruri de care oricine s-ar descotorisi pe loc, devin „instrumente” valoroase în pușcărie. Cele mai multe asemenea elemente sunt considerate de gardieni materiale de contrabandă și confiscate pe loc, dacă sunt descoperite. Totuși, asta nu îi împiedică pe condamnați să recicleze și să refolosească materiale disponibile pentru a crea, iar și iar, obiecte surprinzătoare.
Mașinării și aparate electronice
Unele închisori de minimă securitate din lume le permit deținuților să folosească plite electrice în celule. Totuși, majoritatea instituțiilor de acest fel interzic asemenea posesiuni, lucru care nu îi împiedică însă pe prizionieri să născocească ingenioase dispozitive improvizate, cu ajutorul cărora să își gătească singuri mâncarea. De exemplu, grătarul din imaginea alăturată este invenția unui condamnat german, care a avut la îndemână un încălzitor stricat, folie de aluminiu și niște fire electrice.
De asemenea, fie că menirea i-a fost aceea de a contribui la realizarea unor obiecte artistice, unelte, sau arme – ceea ce rămâne un mister – micul strung din cea de-a doua imagine reprezintă un exemplu perfect al felului în care deținuții folosesc elementele din jurul lor pentru a construi mașinării ingenioase. Câteva bucăți de plastic rupt, niște baterii, fire electrice, bandă magnetică și cauciuc au fost de ajuns pentru ca un condamnat să construiască un adevărat dispozitiv.
Cum alcoolul nu este permis în închisori, prizionierii din toate vremurile au încercat să-și prepare licori bahice combinând cele mai neașteptate substanțe. Totuși, pentru ca reacțiile chimice corespunzătoare să aibă rezultatele așteptate, sunt aproape întotdeauna necesare temperaturi ridicate. De aceea, un instrument esențial din arsenalul oricărui condamnat „respectabil” este un fierbător submersibil, asemenea celui din imagine: lame de ras și un cablu electric pot fi de ajuns pentru a fabrica o asemenea ustensilă. Nimeni nu pretinde, firește, că întrebuințarea sa ar fi sigură.
Prizionierii, îndeosebi aceia care au marfă de contrabandă pe care trebuie să o ascundă, stau permanent de veghe pentru a „mirosi” din timp operațiunile de percheziție a celulelor. Și se pot pregăti cu o mai mare eficiență pentru asemenea cercetări dacă au un echipament pentru microfonul și stația de recepție din imaginea alăturată. Presupunând că un deținut are, cumva, posibilitatea de a îl strecura în camera gardienilor, acest mic transmițător îi va permite prizionierului să asculte tot ceea ce se discută pe domeniul paznicilor. Construit din componente de radio-casetofon, micul aparat poate fi folosit și pentru transmiterea mesajelor între celule, în cazul în care în celula destinatară se află un receptor asemenea celui ilustrat în imagine.
Tatuajele și detenția merg mână în mână și, virtual, probabil că nu există condamnat cu ani mulți de ispășit care să fii ocolit această formă de însemnare. Cum este o practică reprezentativă pentru închisori, aplicarea tatuajelor se realizează într-o varietate de moduri: unii prizionieri folosesc lame de ras pentru a zgâria și secționa pielea înainte să o frece cu cerneală; alții utilizează o agrafă de hârtii sau un ac pentru a introduce cerneala, în timp ce unii găsesc mijloace de a improviza un pistol pentru tatuare. Tot ce trebuie este o sursă de alimentare (baterii), un ac de cusut sau alt obiect subțire și ascuțit și câteva alte elemente pentru a le asambla.
Atunci când gătești cina pe o plită încinsă, ingenios improvizată, există o mare probabilitate dă îți dorești și o condimentare adecvată a mâncării. Dar, cum nu îți este permis să iei în celulă oliviera cantinei, recipiente în care să depozitezi conținutul ei – sare și piper -, precum cele din fotografie, se dovedesc la fel de potrivite.
Nu este greu de ghicit sau de înțeles că, în închisoare, plictiseala se instalează cu ușurință, astfel că deținuții improvizează totdeauna mijloace ingenioase prin care să își distragă atenția și chiar să se distreze. În imaginile alăturate se pot observa zaruri și chiar un frumos set de piese de șah, toate obținute din hârtie mestecată, sau pastă de hârtie, care, în pușcărie, se fabrică din hârtie igienică, apă și lipici.
Apoi, această măsuță, confecționată din pachete de tăiței și bandă adezivă de hârtie, este perfectă pentru jucat zaruri sau pentru a savura masa în celulă. E un exemplu perfect al felului în care prizionierii reciclează orice e posibil pentru a construi, apoi, obiecte pe care și le doresc sau de care au nevoie. Inventivitatea lor neobosită adaugă, un mic plus de confort, ordine și chiar frumusețe unui mediu altfel neplăcut și dur.
Lumânările nu sunt nici ele permise într-o închisoare, din simplul motiv că ele pot declanșa cu mare ușurință un incendiu sau pot fi folosite ca arme. Acest lucru nu înseamnă, în mod necesar, că ele nu pot fi, totuși, găsite într-o instituție de detenție. Prizionierii folosesc recipiente goale de iaurt sau de alte feluri, ulei pentru bebeluși și ață pentru a încropi lumânări care să le servească pentru iluminat după ora stingerii, pentru a steriliza acele și pentru a executa diverse alte sarcini care presupun folosirea unei flăcări.
Totuși, atunci când prizionierul are nevoie să aprindă o lumânare improvizată sau o țigară cu greu obținută, evident nu poate scoate, pur și simplu, o brichetă sau un chibrit din buzunar. De aceea, s-au scornit multe mijloace prin care un deținut poate avea acces la foc, sau măcar la o scânteie. Exemplul din imasginea alăturată este unul simplu și cu un un aspect chiar plăcut, din care cu ușurință se pot deduce cărui scop îi servește „dispozitivul”: un fir conectat la catodul (polul minus) unei baterii. Atunci când utilizatorul dorește să obțină foc, nu trebuie decât să atingă anodul bateriei cu celălalt capăt al firului, iar porțiunea dezizolată din mijlocul firului începe să se încingă.
Mulți deținuți folosesc arta ca pe un mijloc de a suporta încarcerarea. Cutiile de creioane improvizate din ambalaje de pastă de dinți servesc cu succes drept medii de stocare a creioanelor colorate pe care unii dintre cei aflați după gratii le folosesc pentru a se manifesta artistic, desenând diferite imagini.
De asemenea, dacă un deținut reușește să intre în posesia unuei anumite cantități de „iarbă” (marijuana) în pușcărie, posibilitățile de a o fuma reprezintă deja partea ușoară. Prizionierii au inventat pipe din sute de materiale diferite. Cea luată ca exemplu aici, improvizată dintr-un tub de pastă de hrean, este cu adevărat ingenioasă, mai ales pentru că, atunci când este rulată, arată complet inocent.
Să fii închis pentru perioade lungi de timp te face să duci dorul multor lucruri, dintre care sexul nu se află deloc spre capătul de jos al listei. Ca bărbat, atunci când nu ai mai văzut o femeie reală timp de luni sau ani de zile, un prosop împăturit, cu o pungă de plastic și o cantitate generoasă de ulei de corp tind să arate destul de tentant. Vorbim aici despre un areal în care prizionierii, atât bărbați, cât și femei, par să dispună de o rezervă nesecată de creativitate; jucăriile sexuale din închisoare au fost, mai devreme sau mai târziu, scornite din aproape orice obiect sau material accesibil într-un asemenea loc.
Arme
Este redudant de spus că închisoarea reprezintă unul dintre cele mai periculoase locuri în care un om poate trăi. La fel, se înțelege de la sine că armele nu sunt permise, dar și că această interdicție nu înseamnă câtuși de puțin o problemă pentru acei deținuți deciși să provoace niște pagube celor cu care au răfuieli. Țepușa din stânga imaginii a fost făcută dintr-o componentă metalică a unei mașini de scris, ascuțită ulterior. Arma din dreapta este un ciob de plexiglas, cu mâner improvizat din bandă izolatoare înfășurată pe porțiunea inferioară a obiectului. Atunci când folosesc arme de plexiglas, condamnații șubrezesc adesea lama, astfel încât aceasta să se rupă în corpul victimei, iar mânerul cu amprentele atacatorului să rămână în posesia acestuia din urmă, pentru a putea scăpa de el.
În imaginea următoare, lama cu aspect de spadă – având un aspect realmente ucigător -, ascunsă într-un crucifix, a fost confiscată de la un prizionier dintr-o închisoare germană. Obiectul a fost fabricat de către deținut în atelierul pușcăriei. Este vorba despre un exemplu sofisticat de armă folosită în detenție; majoritatea sunt improvizate din materiale primitive, cum ar fi oasele de pui, periuțe de dinți ascuțite la capete și pungi de plastic topite și apoi întărite. Unii condamnați își înmoaie armele în excremente pentru a spori șansele ca victima să sufere de o infecție chinuitoare și letală.
Prizionierii tind să fie destul de răbdători, dat fiind faptul că majoritatea au timp grămadă la dispoziție. Așa că, atunci când își doresc cu adevărat să încropească un obiect, reușesc să colecteze piesele necesare, până la urmă. Biciul terifiant din stânga imaginii este construit dintr-o bucată de lemn luată de pe undeva, in șiret de pantofi și lame de ras. În dreapta, boxul infernal a fost confecționat dintr-o răzătoare, probabil furată din bucătăria închisorii.
Artă
După cum am spus și mai devreme, prizionierii recurg adesea la artă pentru a-și ocupa timpul în detenție. Materialele pe care le folosesc pot fi extrem de comune, precum creioane și hârtii, sau neobișnuite și surprinzătoare. Un material comun întrebuințat de condamnați este cel din ambalajele de chips-uri, bomboane și gumă de mestecat. Aceștia împăturesc ambalajele până obțin fășii subțiri, pe care le întrețes pentru a crea tot felul de forme, unele meritând chiar numele de sculpturi.
Chiar dacă pare incredibil, micile motociclete viu colorate din imaginea alăturată sunt, toate, făcute din materiale reziduale și obiecte recuperate de Chip Jarett, un deținut din Michigan. Motocicletele lui Jarett au fost prezentate în cadrul câtorva expoziții artistice având ca tematică viața în detenție și au fost chiar vândute colecționarilor.
Și în final, ca o încununare absolută a talentului artistic de care pot da dovadă cei din spatele gratiilor, iată niște creații de artă fascinante ale lui Michael Harms, un condamnat din Illinois. Scaunele au fost sculptate cu acul de cusut în săpun de calitate superioară (săpunul standard nu este potrivit pentru astfel de întrebuințări). Sunt extrem de detaliate și de complexe, mai ales raportat la dimensiunile pe care le au: niciunul nu este mai mare de câțiva centimetri. Cel puțin la fel de impresionant este și faptul că artistul a confecționat și dulapuri pentru scăunele, folosind bețișoarele acadelelor, pe care le-a modelat cu unghiera. Culoarea și textura ce imită lemnul au fost obținute cu rugină din bureți de sârmă și cu mici cantități de mină de la creioanele colorate. Odată finalizate, scaunele pot fi vândute pentru câteva sute de dolari fiecare.
racoltapetru6 