Terapia cu slănină

Posted on by racoltapetru6
Slănina cu ceapă verde și roșii de grădină, plus caș de oaie
Slănină cu ceapă și roșii
Terapia cu slănină
Când cercetările medicale au descoperit acțiunile negative ale produselor alimentare noi, care au încercat să înlocuiască grăsimile tradiționale, specialiștii și-au îndreptat atenția către slănină, un aliment fără E-uri, coloranți și conservanți. Și au primit un răspuns la întrebarea: de ce strămoșii noștri au fost sănătoși și puternici? Ei bine, s-a dovedit că slănina întărește sistemul imunitar. Această calitate se datorează acidului arahidonic, care favorizează scăderea colesterolului, îmbunătățește funcțiile de protecție ale organismului și, de asemenea, este necesar pentru producerea compușilor chimici responsabili pentru răspunsurile imune și reacțiile inflamatorii.
.
Cantități mici de grăsime sunt de folos pentru inimă și vasele de sânge
Ele reglementează contracțiile musculare ale organelor interne, inclusiv ale mușchiului cardiac, și sprijină tonusul muscular. Fumătorii au, de asemenea, un beneficiu dacă mănâncă puțină slănină, datorită faptului că ea conține seleniu. Acest microelement întărește sistemul imunitar și previne oxidarea în organism. Astfel, pagubele produse de țigări se reduc parțial.
.
Slănina încetinește și intoxicarea alcoolică
prin acoperirea pereților stomacului cu grăsime și crearea pansamentului gastric, care previne absorbția rapidă de alcool din stomac. Alcoolul trece mai departe în intestin, unde, totuși, va fi absorbit, dar treptat. Grăsimea de porc este utilizată pe scară largă în medicina populară, încă din negura timpului. Iată câteva rețete din bătrâni:
.
Remediu pentru dureri de articulații
Înainte de culcare, se freacă bine articulațiile bolnave cu untură sau cu slănină veche, tocată prin mașina de carne, la care se adaugă o lingură de miere de albine. Deasupra se aplică celofan sau hârtie de pergament, se învelește cu un fular sau un batic de lână și se lasă să acționeze peste noapte.
.
Tulburarea mobilității articulare după traumatisme
Zona afectată se freacă cu 100 g grăsime de porc, amestecată cu o lingură de sare, apoi se bandajează cu un strat gros de lână.
.
Mastită
Pe locul inflamat se aplică o felie subțire de slănină veche, deasupra se pune o bucată de staniol de la o ciocolată sau dintr-un pachet de țigări și se bandajează sau se lipește cu leucoplast.
.
Eczemă
Se topește slănină nesărată și se răcește la 35 de grade. Se amestecă bine 2 linguri de grăsime topită cu albușuri de la 2 ouă crude, 100 g pastă din fructe de solanum (zârnă, lăsnicior), 3 linguri suc de rostopască. Alifia se lasă la macerat 2-3 zile, la rece, apoi se ung locurile bolnave, de 2 ori pe zi.
.
Dureri de dinți
O felie mică de slănină nesărată se aplică pe dintele dureros, între gingie și obraz, pentru 15-20 de minute. Durerile de dinți dispar treptat.
.
Pinten osos (ciocuri).
Preparați un unguent din 100 g slănină nesărată de porc, tocată mărunt, un ou crud și 100 ml oțet concentrat (esență). Borcanul cu amestecul se ține într-un loc întunecos, până la dizolvarea completă a slăninei, amestecând periodic. Înainte de procedură, călcâiul se ține în apă fierbinte, apoi se aplică pe zona dureroasă un tampon de vată îmbibată în unguent. Compresa se aplică pe timp de noapte, dimineața se spală talpa cu apă caldă. Durata tratamentului este de 5-7 zile.

Careul de bancuri

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII
.
* Un bărbat se trezește la spital, bandajat din cap până-n picioare. Doctorul îi spune:
– Ah, văd că te-ai trezit. Probabil nu-ți mai amintești, dar ai fost implicat într-un accident multiplu. O să te faci bine, însă s-a întâmplat ceva. Încerc să fiu cât de delicat pot, asta nu schimbă faptul că penisul tău a fost tăiat și nu am putut să-l găsim.
Bărbatul oftează adânc în timp ce doctorul continuă
– Vei primi 9.000$ de la asigurări. Avem tehnologia să-ți construim un nou penis ce va funcționa la fel de bine ca precedentul, mai bine chiar! Dar costă 1000$ pe centimetru.
Bărbatul se ridică și se uită curios la doctor.
– Deci, zice doctorul, trebuie să te decizi câți centimetri vrei. Dar îți recomand să discuți subiectul ăsta cu soția ta. Adică, dacă aveai 5 cm înainte și decizi să-l faci de 9, e posibil să nu-i placă ce-i în plus. Dacă îl aveai de 9 și îl faci de 5, e posibil să fie dezamăgită. Așa că ea joacă un rol important în decizie.
Bărbatul se arată de acord și se hotărăște că trebuie să discute cu nevasta. A doua zi, doctorul se întoarce:
– Să vedem, zice el, ai vorbit cu nevasta ta?
– Da, răspunse bărbatul.
– Și te-a ajutat să iei o decizie?
– Absolut.
– Deci, la ce concluzie ați ajuns?
– Renovăm bucătăria!
.
* – Bulă, poți să ne spui cam care este programul tău zilnic?
– Păi, mă scol dimineața, mă îmbrac, ies pe coridor, șterg p**a c’o cârpă… Îmi iau micul dejun, după care îmi iau ghiozdanul, deschid ușa, închid ușa, șterg p**a c’o cârpă și mă duc la școală. Acolo învăț, mă întorc de la școală, șterg p**a c’o cârpă, îmi mănânc prânzul, îmi fac lecțiile și mă duc la plimbare; întâi șterg p**a c’o cârpă, mă plimb, mă-ntorc acasă, șterg p**a c’o cârpă. După aia cinăm în familie, eu șterg p**a cu o cârpă și mă duc să mă culc…
– Ascultă, Bulă, ești bolnav?
– Nu… Da’ de ce mă-ntrebați?
– Păi, tot timpul îți ștergi p**a cu o cârpă!!!
– A, nuuu! N-ați înțeles… Taică-meu s-a ales, nu de mult, deputat în parlament și bulangii ăia de vecini ai noștri, invidioși, tot timpu’ ne scriu p**a pe ușă…
.
* Un preot tânăr se scoală de dimineață, se îmbracă, se spală și se îndreaptă spre sala de mese. Pe drum, două călugărițe îl salută și pe urmă îi spun discret:
– Părinte, v-ați sculat azi-dimineață pe partea greșită a patului.
Preotul se miră și își continuă drumul. După alți câțiva pași se întâlni cu un coleg.
– Să știi că te-ai dat jos din pat azi-dimineață pe partea greșită!
Preotul se miră din nou, dar își continuă drumul. În sala de mese îl întâlni pe Episcop, care se uită lung la el.
– Știu de ce mă priviți așa! M-am dat jos din pat pe partea greșită.
– Nu, eu vroiam să te întreb de ce porți papucii călugăriței Paraschiva?
.
* Psihiatra o întreabă pe asistenta sa:
– Mai este cineva în sala de așteptare?
– Da, mai este un domn ce se crede invizibil…
– Ok, spune-i să vină mâine, că azi nu pot să-l VĂD!

Primul meu jurnal

Posted on by racoltapetru6

Am avut ocazia să citesc pe multe bloguri tot felul de jurnale, sub diferite titluri. Multe dintre ele se numeau „Jurnalul zilei de azi” și cuprindeau câteva întrebări standard sau mai originale, la care fiecare căuta să răspundă cât mai spiritual. Unii chiar reușeau și îi felicit, dar alții erau mai plictisitori. Nu am încercat să experimentez un astfel de format și probabil aș eșua dacă aș face-o. Dar un jurnal intim am ținut și eu, la fel ca mulți dintre voi. A fost primul și ultimul, și se întâmpla la vârsta de 15 ani, imediat după terminarea școlii generale.

Jurnal
.
Primisem de la cineva, în dar, o agendă frumoasă, învelită în piele roșie. Avea câte două pagini liniate pentru fiecare zi și parcă mă invita să-mi aștern gândurile. Nu am putut rezista ispitei, mai ales că persoana care mi-a dăruit-o a făcut-o tocmai pentru a mă încuraja să țin un jurnal. Am început numaidecât să redau în scris tot ceeea ce gândeam și făceam în fiecare zi. De la meniul fiecărei mese de la internat sau de acasă, la cărțile pe care le citeam, notele primite, filmele văzute și cronica lor, până la concluziile pe care le trăgeam despre anumite întâmplări sau oamenii cu care relaționam. Scriam foarte mărunt și umpleam fiecare spațiu de hârtie, astfel încât rândurile erau dese și multe. Iar gândurile relatate între cele două coperți erau extrem de sincere și de periculoase totodată, dacă ar fi ajuns pe mâini străine.
Din păcate s-a adeverit încă o dată că de ce ți-e frică nu scapi. La internat, ca și în pușcărie de altfel, sunt niște legi care seamănă foarte mult cu cele ale junglei. Întotdeauna există un ins mai tare, care, ajutat de locotenenții săi, îi domină și terorizează pe ceilalți. Dacă nu încerci să-i subminezi autoritatea și te ferești din calea lui, ai toate șansele să scapi nepedepsit. Asta dacă nu este atras de ceva din lucrurile tale. Pe mine a pus ochii când a văzut în repetate rânduri că scriu în agenda roșie. Curiozitatea l-a făcut să-mi subtilizeze jurnalul în momentul când nu era la mine. Cu toate că era un semianalfabet, a avut atâta răbdare încât să-și dea seama că dacă ar fi deconspirat celor din jur anumite pasaje, ar fi fost o catastrofă pentru mine. Atunci a început șantajul.
Bani nu prea aveam, dar mi-a cerut să-i cedez gustarea de la ora 11.00 și cina. Iar pentru a nu da de bănuit, trebuia să mă prefac că nu-mi place salamul cu soia (că doar în asta consta gustarea), iar seara să nu mă prezint la masă. În schimb am fost asigurat că nimic din ceea ce am scris despre colegi și profesori nu o să „transpire”, iar la sfârșitul anului voi primi jurnalul înapoi. Faptul că am făcut foame aproape două luni nu m-a supărat atât de tare precum lipsa jurnalului în paginile căruia mă obișnuisem să mă descarc. Totuși, am tăcut și am răbdat.
Pe la sfârșitul lui noiembrie, Ivan (că așa-l chema pe tiran) a fost internat de urgență în spital, cu diagnosticul de hepatită. Atunci am aflat că șantajase și pe alți colegi, pe unii cu bani, pe alții tot cu mâncare. Astfel, în lăcomia lui fără margini, se îmbuibase prea tare, iar ficatul a cedat. Am profitat de lipsa lui, am spart lacătul valizei sale și mi-am recuperat mult râvnitul jurnal. Era o după-amiază de toamnă târzie și grădinarul făcuse un foc pentru a arde frunzele din curtea școlii. M-am apropiat de flacăra fumegândă și, cu durerea unei mari rupturi interioare, mi-am așezat gândurile în mijlocul frunzelor. S-a văzut imediat că erau foarte inflamabile, fiindcă focul s-a înviorat dintr-o dată și agenda s-a topit în câteva minute.
De atunci nu am mai ținut nici un jurnal. Prea mult suferisem pentru primul, chiar dacă la început îmi oferise satisfacții. Prefer să-mi păstrez gândurile doar pentru mine, iar dacă am ceva de spus, să o fac public, fără teama că voi fi judecat.

Vineri 13

Posted on by racoltapetru6

Să nu credeți că sunt superstițios, ba chiar combat cu toată convingerea prejudecata sau concepția unora că viitorul ți-e stabilit dinainte de către astre, cifre, nume sau alte născoceli de acest gen. Titlul l-am pus doar ca reper al zilei de azi, să nu mă rătăcesc în timp, dar și pentru că mi-am amintit de celebrul film american cu aceeași denumire. Îmi plac producțiile de groază și la vremea când l-am vizionat prima dată mi s-a părut că e de calitate. Chiar și cu toate continuările care au urmat. De fapt, pe atunci, oferta de filme era slabă și mai târziu i-am găsit multe defecte: trucaje ieftine și un subiect sângeros al cărui epilog era ușor de intuit.

Jason
.
Fiind unul dintre popoarele cele mai superstițioase, americanii au scos bani frumoși înviindu-l de mai multe ori pe maleficul Jason și oferindu-i o mulțime de victime care țipau de mai mare dragul înainte de a fi măcelărite. Nu degeaba în multe din clădirile de peste ocean, nici nu există etajul 13, de parcă ghinionul n-ar ști să numere și să lovească în nivelul care vine după 12. Extrapolând, ar trebui să fie eliminată din calendar și ziua de 13, botezând-o, de exemplu, 12 bis. Poate așa vor fi mai puține întâmplări nefericite! 🙂
Dar să-i las pe americani cu problemele lor și să revin la ale mele, că e mult mai aproape. De la prima oră a acestei zile cu un titlu atât de promițător, am simțit că o să-mi meargă mai bine ca de obicei. Afară e alb și frumos, înăuntru e cald și bine, iar eu nu aveam de ieșit în oraș pentru a-mi încerca abilitatea pe gheața lucioasă de pe trotuare. Chiar dacă s-ar întâmpla ca prejudecățile să aibă un cât de mic fundament, ce rău mi se putea întâmpla între cei patru pereți?, mă întrebam eu ironic și sfidător.
Era trecut de ora 9, când a sunat telefonul – pe ăsta nu l-am luat în calcul. O voce amabilă mă anunța că mi-a fost blocat contul de debit din bancă din cauza unor datorii la fisc. Era vorba de peste 1000 de Roni, bani destinați cheltuielilor de Crăciun. Așa că am căutat imediat numărul instituției financiare și mi-a răspuns o doamnă mai puțin amabilă, spre deloc. I-am spus păsul meu și după ce m-a găsit pe calculator, a zis rece:
– Aveți, întra-adevăr, o datorie la noi. În luna iunie a anului trecut ați scos o sumă de bani din bancă și nu ați achitat impozitul aferent pe dobândă.
– Cum așa, domniță, dar nu trebuia să mi se rețină acest impozit? Eu nu am cerut decât banii ce mi se cuvin!
– Dumneavoastră ați avut un depozit diferit, cu o dobândă mai mare. În acest caz, trebuie să-l achitați din mână, la sediul nostru din Baia Mare…
– Și când pot să fac această plată?
– Azi e zi scurtă și nu cred că mai apucați, săptămâna viitoare e prea aglomerată că vin sărbătorile… veniți după Anul Nou.
– Vai domniță dragă, dar am nevoie de banii din cont, tocmai pentru aceste sărbători!, am implorat-o eu cu toată dulceața pe care o mai puteam găsi în exprimare.
– Asta nu ne privește pe noi. Trebuia să vă gândiți pâna acum și să vă achitați la timp datoriile către stat.
– Dar aici, în Seini, nu există posibilitatea de a plăti?
– V-am mai spus: numai la sediul din Baia Mare!
– Despre ce sumă e vorba?
– Ăăăă… numai puțin… cu penalizări cu tot… 13 lei. La revedere, domnule!
V-am spus că nu sunt deloc superstițios. Iar suma pentru care fiscul mi-a blocat economiile e doar o simplă coincidență. Cred cu convingere!

Maria Tănase – Mata Hari a României?

Posted on by racoltapetru6

Despre Maria Tănase și relațiile ei cu unele servicii secrete se speculează de multă vreme. Nimeni nu se încumetă încă să dea un răspuns clar, dacă a făcut spionaj sau nu. Dar poveștile și legendele despre Mata Hari a României rămân și merită să fie spuse.

https://i0.wp.com/zinnaida.ro/wp-content/uploads/2012/07/Maria-Tanase-150x150.jpg

 

Istoricul Mihai Pelin, în lucrarea sa „Un veac de spionaj, contraspionaj și poliție politică”, povestește că la sfârșitul anilor ’30 artista era foarte apropiată de Maurice Negre, corespondentul de la București al agenției Havas și rezident al serviciilor speciale franceze. Mai mult, în 1940, Maria face un turneu la Ankara și Istanbul și în acea vreme toată lumea știa că cele două orașe erau locul de întâlnire favorit al agenților secreți.

Se spune că tot anii ’40, Maria Tănase a fost curtată de serviciul secret al armatei germane, Abwehr, care a încercat să o recruteze printr-unul din iubiții ei și că aceasta a refuzat. Tot istoricii susțin că până la urmă Maria Tănase a ajutat Serviciile Secrete Române pe toată perioada celui de-al doilea război mondial. În 1941, diva a avut o relație foarte apropiată cu Alfred de Chastelain, ofițer în serviciile secrete britanice. În februarie 1941, Alfred părăsește România și preia în Istanbul conducerea filialei SOE (structură a spionajului britanic) ce includea și România. În Turcia, De Chastelain avea să-i propună Mariei să nu se mai întoarcă în România, oferindu-i un post la radio Londra. Artista însă refuză oferta și se întoarce în țară, unde e arestată. Este acuzată de spionaj, că ar fi conlucrat cu rețeaua de spionaj britanic. Probele sunt insuficiente, iar artista este eliberată.

A fost sau nu Maria Tănase agent secret? Și-a folosit talentul și pofta de bărbați și în slujba unor servicii secrete? Dovezi certe nu există, iar legendele despre destinul unei femei excepționale ca Maria Tănase nu vor aduce prea curând la lumină adevărul gol-goluț.

 

Punct final competiției SuperBlog 2013

Posted on by racoltapetru6

Ieri dimineață am intrat și eu în posesia clasamentului final al concursului de advertoriale organizat de SuperBlog. E prima competiție de acest gen la care am participat și de aceea nici nu mă așteptam la vreo performanță. Chiar am menționat în postarea de înscriere că „voi fi mâncat cu fulgii cu tot” de către bloggerii cu experiență, care cunosc foarte bine cerințele unei astfel de confruntări. Tot atunci, însă, am spus că nu am nimic de pierdut, fiindcă timp am suficient și sunt atras întotdeauna de întreceri, în orice domeniu ar fi ele. Iar acum pot să spun că am învățat multe, tocmai pentru că nu știam aproape nimic despre regulament și alte chichițe tehnice pe care le-am prin pe parcurs.

Prin urmare am pornit cu un handicap de 190 de puncte penalizare, deși articolele le-am scris la timp, dar n-am știut cum să le trimit. Apoi nu cunoșteam cum se ajunge la pagina de documentare a fiecărui articol și, astfel, nu am îndeplinit criteriile cerute de juriu. Alte puncte pierdute. Doar la ultimele postări am realizat cum trebuie să fac pentru a respecta condițiile impuse și astfel că punctajele finale au fost între 90 și 100. Era însă prea târziu pentru a recupera și, în final, m-am clasat pe locul 95 (din cele 270 de bloguri înscrise la startul competiției, din care au participat activ 215), cu un punctaj total de 2089. Se putea și mai rău, dar se putea și mult mai bine. Per ansamblu sunt mulțumit, mai ales pentru experiența acumulată, pe care sper să o pot folosi într-o ocazie viitoare.

Nu am fost la gala laureaților din cauza distanței (425 km, doar dus) și a timpului neprielnic pentru o astfel de incursiune. Știu că mai am multe de învățat și în localitatea mea nu prea am de la cine. Tot ce prind pe parcursul unui timp îndelungat, o fac din întâmplare sau din ce aud de la alți bloggeri. De aceea profit de ocazie ca să le mulțumesc acelor binevoitori care-mi mai dau niște sfaturi utile și binevenite. De asemenea îi felicit pe cei care au scris lucrări foarte inspirate și s-au clasat între primii 50! Aș vrea foarte mult ca la anul să-i întâlnesc personal și să le strâng mâna. Până atunci, le urez un Crăciun Fericit și sărbători cât mai frumoase! 🙂

Marele secret al Casei Regale Britanice

Posted on by racoltapetru6

Prințul Charles nu este tatăl lui Harry. Află care este cel mai mare secret al Casei Regale Britanice!

O investigație efectuată de mai mulți oameni de presă din Anglia a scos la iveală una dintre cele mai mari minciuni pe care o ascunde Casa Regală Britanică. Tatăl biologic al prințului Harry nu este Charles, așa cum s-a crezut până acum, ci un fost amant din anii ’80 al Dianei, James Hewitt.

Potrivit relatărilor unor vechi angajați ai Casei Regale Britanice, relațiile amoroase dintre prințesa Diana și soțul său Charles au încetat să mai existe încă din 1980, cu 4 ani înaintea nașterii lui Harry. În acest timp, prințesa l-a cunoscut pe James Hewitt, un fost ofițer al cavaleriei regale. În presă au apărut zvonuri că cei doi ar fi avut o relație extragonjugală abia în 1989, la doi ani după nașterea lui Harry, dar Hewitt, invitat la o emisiune televizată, a recunoscut că a cunoscut-o pe prințesă la începutul anilor 1981. Ofițerul cavaleriei britanice s-a aflat sub hipnoză când a relatat cu lux de amănunte cum s-a petrecut idila cu Diana. Fructul dragostei lor a fost Harry.

Pentru ca povestea să nu răsufle în presă și pentru ca adevărul să fie bine ascuns de urechile curioșilor, Casa Regală Britanică a inventat cea mai mare minciună de la al Al Doilea Război Mondial încoace, atunci când Neville Chamberlain îi asigura pe cetățeni că Marea Britanie nu va intra în război cu Germania. Astfel, s-a spus că Hewitt și Diana s-ar fi cunoscut abia în 1986 și speculațiile că Charles nu este tatăl lui Harry au fost eliminate pentru totdeauna. Mai mult de atât, Hewitt a fost amenințat cu moartea în nenumărate rânduri dacă ar fi avut curajul să divulge adevărul opiniei publice.

Povestea a prins până în clipa în care numeroase rude ale fostului ofițer au declarat în public că au certitudinea că Harry este copilul biologic al lui Hewitt. În 1995, prințesa Diana a recunoscut public că în tinerețe a avut o relație extraconjugală cu Hewitt, moment în care ofițerul a fost declarat persoana non grata și eliberat din funcție. Fiindcă s-a temut că va fi dezonorat, bărbatul a vrut să fugă în Franța și să se sinucidă. Din anumite motive nu și-a putut duce planul la bun sfârșit, iar doi ani mai târziu Diana a murit într-un accident de mașină, alături de iubitul său de atunci, Dodi al-Fayed.

Familia regală

Cine este tatăl lui Harry? James Hewitt (stânga) sau Charles (dreapta)? În prezent se speculează că lui Hewitt i se pregătește înscenarea morții, pentru momentul de slăbiciune când a recunoscut voalat că este tatăl biologic al lui Harry.