15 cele mai uimitoare și ciudate coincidențe

Posted on by racoltapetru6

Viața este plină de coincidențe, unele minore – însă, ocazional, extraordinare. Există o listă a 15 dintre cele mai incredibile și extraordinare coincidențe.

15. Cartea copilăriei

Cartea copilariei Anne Parrish ParisÎn timp ce romanciera americană Anne Parrish cutreiera librării în Paris, în anii 1920, a găsit o carte care a fost una dintre preferatele copilăriei sale – Jack Frost și Alte Povestiri. A ridicat cartea cea veche și i-a arătat-o soțului ei, spunându-i despre cartea pe care și-o amintea cu afecțiune, de pe vremea când era copil. Soțul său a luat cartea, a deschis-o și, pe prima pagină, a găsit inscripția: „Anne Parrish, 209 N. Weber Street, Colorado Springs”. Era chiar cartea Annei.

14. Noroc la Poker

Noroc la Poker Robert Fallon juca pokerÎn 1858, Robert Fallon a fost împușcat mortal – un act de răzbunare al celor cu care juca poker. Fallon, susțineau ei, a câștigat potul de 600$, trișând. Cum scaunul lui Fallon era gol și niciunul dintre ceilalți jucători nu era dornic să ia acum cei 600$ cu ghinion, au găsit un jucător pentru a lua locul lui Fallon și au mizat cu cei 600$ ai mortului. Până la momentul în care poliția a apărut, pentru a investiga omorul, noul jucător a transformat cei 600$ în 2.200$. Poliția a cerut ca cei 600$ originali să fie dați rudei celei mai apropiate a lui Fallon – doar pentru a descoperi că noul jucător s-a dovedit a fi fiul lui Fallon, care nu își văzuse tatăl de 7 ani!

13. Morți Gemene

Morti Gemene frati gemeni de saptezeci de ani au muritÎn 2002, frații gemeni de șaptezeci de ani au murit la interval de câteva ore unul de celălalt, în urma unor accidente separate pe același drum din Finlanda de Nord. Primul dintre gemeni a murit atunci când a fost lovit de un camion, în timp ce își conducea bicicleta în Raahe, 600 kilometri nord de capitala Helsinki. El a murit la doar 1,5 km distanță de locul în care fratele său a fost ucis. „Aceasta este pur și simplu o coincidență istorică. Deși drumul este unul aglomerat, accidentele nu se întâmplă în fiecare zi”, a declarat ofițerul de poliție Marja-Leena Huhtala, către Reuters. „Mi s-a făcut părul măciucă, atunci când am auzit că cei doi erau frați, și chiar gemeni identici. Mi-a trecut prin cap că poate cineva de sus a avut ceva de spus în asta”, a spus ea.

12. Coincidența lui Poe

faimosul scriitor de povestiri horror, Egdar Allan PoeÎn secolul al 19-lea, faimosul scriitor de povestiri horror, Egdar Allan Poe, a scris o carte intitulată „Povestirea lui of Arthur Gordon Pym”. Cartea era despre patru supraviețuitori ai unui naufragiu, care s-au aflat timp de mai multe zile într-o barcă, înainte de a se decide să moară și să-l mănânce pe asistentul al cărui nume era Richard Parker. Câțiva ani mai târziu, în 1884, iola cu rame, Mignonette, a naufragiat, cu numai patru supraviețuitori, care s-au aflat într-o barcă timp de mai multe zile. Într-un final, cei trei membri seniori ai echipajului au recunoscut că l-au omorât și l-au mâncat pe asistent. Numele asistentului-camerist era… Richard Parker.

11. Coincidență Regală

In Monza, Italia, Regele Umberto I,În Monza, Italia, Regele Umberto I, a mers la un mic restaurant pentru a lua cina, acompaniat de aghiotantul său, Generalul Emilio Ponzia-Vaglia. Când proprietarul restaurantului a luat comanda Regelui Umberto, Regele a observat că el și proprietarul erau practic identici, la față și la constituție. Ambii bărbați au început să discute asemănarea izbitoare dintre ei și au descoperit mult mai multe similarități.

1. Ambii au fost născuți în aceeași zi, a aceluiași an, (14 martie, 1844).

2. Ambii au fost născuți în același oraș.

3. Ambii s-au căsătorit cu o femeie cu același nume, Margherita.

4. Patronul de restaurant și-a deschis restaurantul în aceeași zi când Regele Umberto a fost încoronat Rege al Italiei.

5. Pe 29 iulie 1900, Regele Umberto a fost informat că patronul de restaurant a murit în acea zi într-un accident misterios de vânătoare, iar în timp ce acesta își exprima regretul, un anarhist din mulțime l-a asasinat.

10. Copilul care cade

In Detroit-ul anilor 1930, un om numit Joseph Figloc

În Detroit-ul anilor 1930, un om numit Joseph Figlock a fost menit să devină o persoană uimitoare în viața unei tinere mame (și, aparent, incredibil de neglijentă). În timp ce Figlock mergea pe stradă, copilul mamei a căzut de la o fereastră înaltă, în capul lui Figlock. Căderea a fost amortizată și Figlock și copilul au scăpat nevătămați. Un an mai târziu, tot același copil a căzut de la aceeași fereastră, aterizând din nou pe Dl. Figlock, în timp ce acesta trecea pe dedesupt. Din nou, ambii au supraviețuit evenimentului.

9. Călugărul Misterios

In Austria secolului al 19-lea, un pictor aproape faimos numit Joseph AignerÎn Austria secolului al 19-lea, un pictor aproape faimos, numit Joseph Aigner, a încercat în mai multe rânduri să se sinucidă. În timpul primei încercări de a se spânzura, la vârsta de 18 ani, un călugăr capucin misterios l-a întrerupt pe Aigner. Și din nou, la vârsta de 22 de ani, același călugăr l-a împiedicat să se spânzure. Opt ani mai târziu, a fost condamnat la galere pentru activitățile sale politice. Însă din nou viața sa a fost salvată prin intervenția aceluiași călugăr. La vârsta de 68 de ani, Joseph Aigner a reușit într-un final să se sinucidă, folosind un pistol pentru a se împușca. În mod mod total nesurprinzător, același călugăr capucin – un bărbat al cărui nume Aigner nu l-a știut niciodată, a condus ceremonia de înmormântare.

8. Coincidență fotografică

Coincidenta fotograficaO mamă de naționalitate germană care și-a fotografiat bebelușul băiat în 1914, a lăsat filmul pentru a fi developat la un magazin din Strasbourg. În acele timpuri, unele dintre plăcuțele de filmare se vindeau individual. Primul Război Mondial a izbucnit și, neputând să se întoarcă la Strasbourg, femeia a renunțat la fotografie, considerând-o pierdută. Doi ani mai tîrziu, a cumpărat o plăcuță de film în Frankfurt, la peste 100 mile depărtare, pentru a o fotografia pe fiica ei nou-născută. Când a developat filmul s-a dovedit a fi o expunere dublă, cu fotografia fiicei sale supra-expusă peste fotografia de mai înainte a fiului său. Printr-o întorsătură incredibilă a destinului, filmul ei original, niciodată developat, a fost greșit etichetat ca nefolosit și apoi revândut tot ei.

7. Găsire Cărții

actorul Anthony Hopkins a fost de acord sa apara in Fata din PetrovkaÎn 1973, actorul Anthony Hopkins a fost de acord să apară în „Fata din Petrovka”, bazat pe un roman al lui George Feifer. Neputând să găsească un exemplar al cărții, niciunde în Londra, Hopkins a rămas surprins să descopere unul zăcând pe o bancă într-o stație de tren. S-a dovedit a fi exemplarul personal, adnotat, a lui George Feifer, pe care Feifer îl împrumutase unui prieten și care fusese furat din mașina prietenului.

6. Gemeni

Fratii gemeni, Jim Lewis si Jim SpringerFrații gemeni, Jim Lewis și Jim Springer, au fost separați la naștere și adoptați de familii diferite. Întrucât nu se cunoșteau, ambele familii și-au numit copiii James. Ambii James au crescut neștiind unul de celălalt și amândoi au căutat instruire în domeniul protecției legii, amândoi au avut talent la desen tehnic și tâmplărie și fiecare s-a căsătorit cu o femeie pe nume Linda. Amândoi au avut fii, dintre care unul a fost numit James Alan și celălalt James Allan.Frații gemeni au divorțat de soțiile lor și s-au căsătorit cu alte femei – amândouă numite Betty. Și amândoi au avut câini pe care i-au numit Tony.

5. Ucidere din răzbunare

Ucidere din Razbunare incheiat relatia cu prietena lui care, din disperare, s-a sinucisÎn 1883, Henry Ziegland a încheiat relația cu prietena lui, care, din disperare, s-a sinucis. Fratele furios al fetei l-a urmărit pe Ziegland și l-a împușcat. Crezând că l-a omorât pe Ziegland, fratele și-a luat apoi propria viață. De fapt, Ziegland nu a fost omorât. Glontele i-a atins doar fața, oprindu-se într-un copac. A scăpat la limită. Ani mai târziu, Ziegland a decis să taie același copac, care încă mai avea glontele în el. Uriașul copac părea atât de zdravăn încât a decis să îl arunce în aer cu dinamita. Explozia a propulsat glontele în capul lui Ziegland, omorându-l.

4. Scarabeul de aur

Structura si Dinamica psihicului Scarabeul de AurDin Structura și Dinamica psihicului: „O tânără femeie pe care o tratam, a avut, într-un moment critic, un vis în care primea un scarabeu de aur. În timp ce îmi povestea acest vis, stăteam cu spatele la fereastra închisă. Dintr-o dată, am auzit un zgomot în spatele meu, ca un ciocănit ușor. M-am întors și am văzut o insectă zburătoare, care bătea la fereastră, pe dinafară. Am deschis fereastra și am prins creatura, în timp ce zbura înăuntru. Era cea mai apropiată analogie a scarabeului de aur pe care îl găsim la latitudinea noastră, un gândac scarabaed, un cărăbuș-rose comun (Cetona aurata) care, contrar deprinderilor obișnuite, a simțit în mod evident nevoia de a intra într-o cameră întunecată, în acel moment aparte. Trebuie să admit că nu mi s-a întâmplat niciodată ceva asemănător înainte sau de atunci încoace, și că visul pacientei a rămas unic în experiența mea” – Carl Jung.

3. Taxi

Taxi BermudaÎn 1975, în timp ce conducea o motoretă în Bermuda, un om a fost accidental lovit și ucis de un taxi. Un an mai târziu, fratele bărbatului a fost omorât în exact același mod. De fapt, conducea aceeași motoretă. Și pentru a continua șirul ciudățeniilor și mai mult, l-a lovit același taxi, condus de același șofer – și care ducea până și același pasager!

2. Descoperire la hotel

Descoperire la HotelÎn 1953, reporterul de televiziune Irv Kupcinet era în Londra, pentru a transmite încoronarea Ellisabeth-ei a II-a. Într-unul dintre sertarele din camera sa de la Savoy, a găsit câteva obiecte pe care, identificându-le, a constatat că aparțineau unui bărbat numit Harry Hannin. Întâmplător, Harry Hannin – o vedetă a baschet-ului din faimoasa echipă Harlem Globetrotters – era un prieten bun al lui Kupcinet. Însă povestea mai are încă o întorsătură. Doar două zile mai târziu, și înainte de a-i putea spune lui Hannin despre descoperirea norocoasă, Kupcinet a primit o scrisoare de la Hannin. În scrisoare, Hannin îi spunea lui Kucinet că în timp ce era cazat la Hotel Meurice în Paris, a găsit într-un sertar o cravată – cu numele lui Kupcinet pe ea.

1. Coincidență istorică

Coincidenta Istorica Thomas Jefferson si John AdamsViețile lui Thomas Jefferson și John Adams, doi dintre fondatorii Americii: Jefferson a creat Declarația de Independență, arătându-i ciorne ale ei lui Adams, care (împreună cu Benjamin Franklin) a ajutat la editarea și cizelarea ei. Congresul Continental a aprobat documentul pe 4 iulie, 1776. În mod surprinzător, și Jefferson și Adams au murit în aceeași zi, 4 iulie, 1826 – la exact 50 de ani de la semnarea Declarației de Independență.

 

Planeta Paradis: Pregătiri

Posted on by racoltapetru6

Nimănui nu i-a spus Relu despre întâlnirea cu bătrânul din grotă. Pe de o parte, nu era sigur dacă a fost reală sau doar o viziune provocată de șocul cutremurului și al pericolului de după. Pe de altă parte, se temea să nu fie privit cu suspiciune și îngrijorare, așa cum s-a întâmplat după halucinațiile provocate de sirene, sau căderea emotivă de la moartea Olguței. Cu toate acestea, real sau nu, semnalul primit nu trebuia neglijat, întoarcerea ronilor fiind un pericol care trebuia întâmpinat cum se cuvine.

Pista pentru aterizarea zifarilor era funcțională și noul Mare Șef făcea aproape zilnic naveta între fui-ul halanilor și familia sa, adesea împreună cu Bogdănel, pe care l-a numit responsabil cu pregătirea militară a tinerilor. Aveau nevoie de antrenament, de arme noi și implementarea unei atitudini agresive în confruntarea cu un inamic superior din punct de vedere fizic și al dotărilor. De asemenea, câteva cuvinte din limba ronilor puteau să ajute foarte mult și chiar să facă diferența dintre viață și moarte.

Moara a fost terminată și a început să macine prima recoltă de porumb, minunându-i pe halani și bucurându-i pe pământeni. Din cele două butoiașe cu praf de pușcă aduse cu zifarii, au confecționat artizanal noi cartușe pentru arme improvizate sau chiar pentru cele două puști de vânătoare. Doar cei mai talentați vânători primeau arme de foc și se antrenau într-o echipă de elită. Din ea făceau parte Hita, Șivu, Ucu, Bobo, Laca și, bineînțeles, Relu și Bogdănel. Toți cei șapte trebuiau să știe a zbura la perfecție cu zifarii și să patruleze pe rând în jurul muntelui, pentru a da alarma în caz de pericol. Zifarul răposatului Mare Șef îl moștenise Ucu și doar el se ocupa de îngrijirea lui.

Ceilalți cai înaripați erau călăriți de pământeni, cu excepția Floricăi, ce se încăpățâna să refuze orice încercare de zbor, ea fiind acum ocupată cu grădina și bucătăria, unde primea ajutor de la Carmen, însă nu mereu. Fata era și ea atrasă de plimbările cu zifarul ei și lipsea adesea ore întregi, rătăcind prin văzduh și provocând îngrijorarea celor rămași acasă. Dar fata insista că-i o luptătoare bună și chiar se descurca foarte bine la tragerea cu arbaleta sau cu noile puști ușoare. Se antrena chiar și în duelurile cu sabia ușoară sau cu pumnalele. De aceea i se reproșa, de către Gavrilă și Florica, faptul că devenise prea băiețoasă și nici nu mai voia să audă de fuste și rochii, ci doar de pantaloni scurți sau lungi, după cum era vremea. Oare o va mai plăcea Bogdănel, când va veni vremea să devină un cuplu și să aibă familia lor?, se întreba femeia, cu năduf.

Timpul se scurgea liniștit, fără evenimente majore, dar cu activități dense și planificate cu rigurozitate. Vara a trecut pe nesimțite și toamna blândă i-a urmat exemplul. Iarna părea o binecuvântare pentru halani și pământeni, totodată, bănuind că în anotimpul rece și bogat în zăpadă vor fi scutiți de musafiri nepoftiți, indiferent că erau tochi sau roni. Alte pericole majore nu cunoșteau și nici nu încercau să-și imagineze. Și așa erau prea mari și ascultau mereu cu emoție povestirile celor doi pământeni scăpați din ghearele invadatorilor și a canibalilor. Mai ales când vremea potrivnică nu le-a mai permis să facă exerciții militare și se adunau în locuința Marelui Șef. Zborurile erau mai rare, date fiind troienele de zăpadă care se adunau repede.

Doar vânătoarea nu cunoștea ce-i aia pauză pentru halani, iar Relu nu pregeta să-i însoțească de fiecare dată. Departe de fui, la poalele muntelui, se ridica o construcție mare din lemn, în care erau adăpostite cavanele pe timpul iernii. În spatele porților înalte și păzite de străjeri se aflau grajdurile, iar în mijlocul perimetrului, o curte și o cabană pentru locuit. Îngrijitorii mulgeau animalele, le tăiau pe cele planificate și trimiteau laptele și carnea sus pe munte. În schimb, de acolo primeau haine și alte alimente de trebuință până la venirea primăverii. Relu și Bogdănel au avut plăcuta ocazie de a vizita o dată acest stabiliment, profitând de câteva zile mai călduroase. Și-au propus să revină pe la primăvară, pentru a participa la o vânătoare cu halanii de acolo, foarte pricepuți în pregătirea cărnii proaspete. S-au convins de asta când au rămas peste noapte la cabană și au mâncat ceva nemaipomenit de bun. A fost o petrecere cu mult șiși, o cafea tare din niște boabe foarte aromate și apoi un foc în care s-au aruncat un braț de frunze uscate. Fumul rezultat i-a adormit pe toți și i-a făcut să aibă vise atât de complexe și lungi încât ziceai că sunt reale.

Astfel s-a scurs și cea de-a doua iarnă pentru pământenii de pe Planeta Paradis. Zăpezile se topeau la fel ca anul trecut, inundând pășunea și pădurea de către șes. Relu venise printre ai săi, dornic să se întrețină cu fiecare din familie. Îi era dor de casă, de prieteni și de fiica lui, care se înălța și se întărea văzând cu ochii. De aceea a zăbovit mai multe zile de data asta, profitând de soarele cald și strălucitor. Într-o săptămână, apele s-au retras, lăsând iarăși un strat gros de mâl benefic ce se întărea imediat. Era timpul să plece către fui și ieșise să privească împrejurimile, alături de Bogdănel și Carmen. Dar când îndreptă binoclul spre ocean, un fior rece îi străbătu corpul. De acolo, de departe, se vedeau apropiindu-se mai multe corăbii mari și mici. Era o adevărată armadă.

La pețit

Posted on by racoltapetru6

Tare mândru era tata de motocicleta cea nouă și de-abia a așteptat să-mi iau carnetul de conducere. Voia să-l duc la plimbare, în vizită la un văr îndepărtat pe care nu-l mai văzuse de ani buni. Știa că locuiește în Vama, jud. Satu Mare, chiar pe drumul ce ducea spre vestita stațiune Valea Măriei. Era o dimineață de duminică atunci când ne-am urcat pe CZ-ul roșu, sclipind sub primele raze de soare. Eu la ghidon, iar tata în ataș, că-i era frică să mergem pe două roți. Poate tot de frică mi-a atras atenția să mân mai încet, ori pentru că ținea să vadă și, mai ales, să fie văzut de cât mai mulți cunoscuți.

Am găsit cu greu casa lui Feraru, care era chiar fierar, potcovind caii din localitate, confecționând obiecte metalice și ascuțind cuțite sau alte scule tăioase. După ce s-au îmbrățișat, cei doi bărbați au făcut prezentările necesare. Vărul lui tata avea o nevastă casnică – grăsuță, micuță și zâmbitoare – și două fete, de 17 și 30 de ani. Prima era frumoasă ca o floare de primăvară și o chema Carmen, iar cea de-a doua se numea Garofița și arăta cu mult mai bătrână decât cele trei decenii recunoscute, poate din cauza dinților lipsă sau a privirii încrucișate cu care privea în timp ce zâmbea cu gura până la urechi.

Erau o familie săracă, dar ne-au primit cu brațele deschise și cu masa întinsă, cu ce aveau ei mai bun: o pălincă adusă imediat de la vecinul de vizavi; o slănină cu ceapă și brânză cerută de la vecinul din fața casei; apoi o ciorbă de fasole cu ciolan, iar la final cu o plăcintă cu cartofi udată cu un vin primit atunci de la vecinul din spatele casei. În timp ce mâncam și povesteam, o priveam adesea pe Carmen, care-și apleca privirea rușinată parcă, vreme în care sora ei mare mă tot îndemna să mănânc din ce-mi punea în față. Gazdele mă întrebau multe lucruri, la care eu răspundeam automat și lapidar, în timp ce tata le mai înflorea. Că am loc de muncă bun, sunt băiat cuminte și caut o fată pe măsură.

Feraru zâmbea și mă bătea pe umăr, asigurându-mă că am venit unde trebuia, după care-mi făcea cu ochiul. Eu mă uitam din nou la Carmen și ea zâmbea la fel de timid ca pâna acum. După masă, tata și prietenul lui au propus să mergem, dară, și la Valea Măriei, pentru a ne cinsti cu câte o bere și a vedea stațiunea de aproape. Nu încăpeam decât trei într-o tură, așa că am făcut încă un drum, pentru Carmen și mama ei. Garofița a rămas acasă, pentru a spăla vasele, după cum s-a lăudat privind cruciș și lăsând să i se vadă doi colți de dinte.

Între timp, cei doi bărbați au rezervat o masă pe care au umplut-o cu halbe de bere, mici și cafea. Se înțelegeau bine și, din când în când, simțeam că eu eram subiectul discuției lor aprinse. Am fost convins de asta când Feraru mi-a spus pe șleau că i-ar plăcea să-i fiu ginere. Bucuria mi-a fost atât de mare încât am plătit eu toată consumația, chiar și cele câteva pahare sparte de „socru” din lipsa tot mai accentuată a echilibrului. Dar când o vedeam pe Carmen, nici un sacrificiu nu mi se părea prea mare, iar prima impresie conta foarte mult. Învingând timiditatea, am reușit să dialogăm și să aflăm mai multe unul despre altul. Eu aveam 19 ani și eram în primul an de muncă, ea mai avea un an de școală și visa la un prinț pe cal alb. „Sau pe o motocicletă roșie”, m-am gândit eu, încurajat de gazdele noastre.

A sosit și timpul să ne despărțim, după ce i-am readus acasă pe toți. Feraru m-a strâns la piept și m-a pus să-i promit că voi veni la pețit cât de curând, că doar are „o fată ca o floare, nu degeaba o cheamă așa!”. Căutând febril privirile lui Carmen, n-am fost prea atent la alte amănunte, cum ar fi încercarea Garofiței de a mă țuca, încurajată de maică-sa. Am plecat oftând după compania fetei îndrăgite, care se retrăsese în casă, probabil de sfială sau regret. Pe drum, îmi făceam tot felul de iluzii și plănuiam deja noua vizită în Vama, chiar fără să fiu însoțit de tata sau altcineva.Visele s-au spulberat după ce am oprit motorul în fața casei noastre. Zice tata:

– Să știi că n-a fost deloc frumos că te-ai ferit de țucătura Garofiței! Ce fel de pețitor e ăla care nu-și sărută cu drag viitoarea nevastă?!

– Ce tot spui acolo, tată?! Dar nu de Carmen era vorba???

– Carmen?!! Fii serios, băiete! Aia încă-i la școală și, în plus, are deja un pețitor cu mașină străină, nu cu o biată motocicletă!

S-a prăbușit ceru’ peste mine! Cât de prost am picat și ce rușine îmi era! Firește că nu am mai vizitat familia Feraru, chiar dacă am trecut de multe ori pe lângă casa lor.

Inversiunea

Posted on by racoltapetru6

– PUNCT CONTROL 7, aici NOVA 3, cer impuls pentru intrarea în Gaura de Vierme cu datele 00733C. Recepție…

– NOVA 3, aici PUNCT CONTROL 7, transmitem impuls pentru intrarea în Gaura de Vierme cu datele 00733C, în 10 secunde.

-… PUNCT CONTROL 7, aici NOVA 3, nu am primit impulsul cerut. Repet: nu am primit impulsul cerut. Ce s-a întâmplat? Recepție…

– Căpitane, din datele radarului reiese că PUNCT CONTROL 7 a dispărut!

– Fir-ar să fie! Am mai pierdut o echipă cu tot cu stație. Și i-am avertizat de atâtea ori să nu mai pună politicieni în funcții de decizie. Au făcut iar o Inversiune și au direcționat impulsul către ei. Acum sunt pierduți în Univers, fără vreo șansă de salvare. Păcat de aparatura de ultimă generație!

La început a fost… zâmbetul

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII
.
* Cu câteva zile înainte de atentatul de la 11 septembrie de la WTC, băiatul lui Bin Laden vine plângând acasă.
– Ce-ai pățit?, întreabă Bin Laden.
– Am luat un 4 la geografie!
– De ce?
– M-a întrebat profesorul care e cea mai înaltă clădire din New York.
– Și tu ce-ai răspuns?
– Empire State Building.
La care, după câteva momente de gândire, Bin Laden răspunde:
– Las’ că aranjează tata…
.
* Soțul și soția, români, sunt pentru prima dată la un restaurant, în Paris. Se apropie chelnerul de ei, le dă meniul, totul în franceză. Soțul încearcă să facă o comandă:
– Silvuple, le carne, le paste, le cartofi, le pâine, le vin…
Vine chelnerul și le aduce exact ce au comandat. Soțul, mulțumit, îi zice soției:
– Vezi, draga mea, mă descurc bine cu franceza, ai fi rămas flămândă fără mine!…
La care chelnerul:
– Ați fi rămas flămânzi amândoi, dacă nu eram eu din Botoșani!
.
* Într-o piață, o băbuță vindea mărar. În fiecare dimineață, un tip cumpăra de la băbuță o legătură de mărar, plătea 50 bani și o lăsa acolo. Într-o zi, plătește 50 bani, vrea să plece, dar băbuța îl trage de de mânecă.
– Vrei să știi de ce cumpăr și nu iau mărarul?, întreabă tipul.
– Nu, maică. Dar, de azi, mărarul s-a făcut un leu.
.
* La restaurant:
– Să vă pun și niște ciupercuțe?
– Nu, mulțumesc, mie-mi place să le culeg singur!
– Cum doriți! Eu aș putea să le risipesc pe podea…
.
* Un tip, pe stradă, vede o blondă belea, îmbrăcată în roșu. Se duce la ea și îi zice:
– Când văd roșu, devin taur…
La care ea:
– Dacă văd 100 de euro, devin vacă.
.
* În spital se afla un pacient grav bolnav. Rudele se adunaseră în sala de așteptare unde, în final, intră un medic obosit și abătut.
– Îmi pare rău că trebuie să vă dau o veste proastă, spuse privind fețele îngrijorate, singura speranță pentru ruda d-voastră este transplantul de creier. Este încă experimental, riscant și din punct de vedere economic, dar rămâne alegerea d-voastră.
Rudele rămăseseră așezate, ascultând veștile proaste. În sfârșit, unul întreabă:
– Ca să știm, cât costă un transplant de creier?
– Depinde, răspunse medicul. 5.000 euro e creierul de femeie, 50 euro cel de bărbat.
Se lasă o lungă perioadă de liniște, timp în care femeile din sală încercau să nu râdă și evitau privirile bărbaților, chiar dacă unele zâmbeau. În final, curiozitatea îl împinse pe unul să întrebe:
– D-le doctor, de ce această diferență de preț?
Medicul zâmbi la această întrebare atât de inocentă și răspunse:
– Cele de bărbați costă mai puțin pentru că sunt singurele creiere folosite, celelalte sunt ca noi.
.
* Un melc bate la ușa unui urs. Iese ursul, se zgâiește, nu vede pe nimeni, după care se uită în jos și dă de melc. Enervat, îl ia de guler și-l azvârle cât poate de departe. După 6 luni se aud iar bătăi în ușa ursului, care iese din casă și dă cu ochii de melc.
Melcul, nervos: – Ia ascultă, mă, ce-a fost faza asta de adeneauri?
.
* Un copil de pe stradă striga la mama sa, aflată în casă:
– Maaamăăă!
Mai tare:
– Maaamăăă!!
Apoi și mai tare, stârnind vecinii la geamuri:
– Maaaaaamăăăăăă!!!
În sfârșit, apare mama la fereastră, nervoasă:
– Ce s-a-ntâmplat, copile?
– Cheamă-l pe tata!
.
* Un cuplu de peste 100 de ani vrea să divorțeze. Judecătorul le spune:
– Nu vă dați seama ce ridicoli sunteți? Ați trăit împreună aproape un secol și tocmai acum v-ați găsit să divorțați?!
– Noi am vrut mai demult, dar am așteptat să ne moară copiii, ca să nu-i traumatizăm.
.
* – Domnule polițist, mi-am lăsat aici mașina și acum nu o mai găsesc. Or fi furat-o? Ce să mă fac?
– Unde ați lăsat-o?
– Aici lângă trotuar.
– Ați avut mare noroc, dacă nu v-ar fi furat-o, v-aș fi amendat. Aici parcarea este interzisă.

Muzica poate influența negativ memoria

Posted on by racoltapetru6

Muzica ar putea influența în mod negativ capacitatea de memorare a oamenilor, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii de la Georgia Institute of Technology din Statele Unite ale Americii, informează dailymail.co.uk.

dj

Acesta ar putea fi motivul pentru care mulți oameni nu reușesc să memoreze numele persoanelor cu care fac cunoștință în timpul petrecerilor și pentru care unii dintre conducătorii auto „se rătăcesc” atunci când radioul este pornit în trafic.

Oamenii de știință americani au descoperit că muzica poate să afecteze capacitatea de concentrare a oamenilor, mai ales după ce aceștia au trecut de prima tinerețe. Ei cred că acest fapt ar putea avea implicații importante pentru persoanele de vârsta a treia și pentru cele care își dau întâlniri în cafenele și în alte locuri zgomotoase. În schimb, studenții care au participat la studiu nu au avut nicio problemă – muzica nu le-a afectat performanțele.

Dar participanții adulți și-au amintit cu 10 procente mai puține prenume atunci când ascultau muzică în fundal, în comparație cu situațiile în care au făcut cunoștință cu diverse persoane în spații liniștite. „Adulții trecuți de prima tinerețe au probleme atunci când vine vorba de concentrare și de ignorarea zgomotelor irelevante”, a explicat Audrey Duarte, cercetătoare la Memory and Aging Lab de la Georgia Institute of Technology din orașul american Atlanta, coordonatoarea studiului.

„Memoria asociativă intră și ea în declin odată cu vârsta. Pe măsură ce îmbătrânim, ne este mai greu să ne amintim numele asociate unor chipuri și spațiile în care au avut loc anumite conversații”, a adăugat ea.

Descoperirea ar putea avea implicații deosebite pentru cei din azilurile de bătrâni și pentru persoanele care preferă să organizeze întruniri oficiale în afara clădirilor de birouri.

Sursa: Mediafax

Planeta Paradis: Cutremurul

Posted on by racoltapetru6

A venit rândul pământenilor să se sfătuiască dacă se cuvine să accepte propunerea măgulitoare a halanilor. Funcția de Mare Șef era o răspundere majoră, care aducea multe schimbări în cadrul familiei, mai ales că Relu ar fi trebuit să stea mult timp printre supușii săi. Pe de altă parte, refuzul i-ar fi supărat și chiar jignit pe aceia care-și puneau speranțe în prietenul lor. Acesta a fost principalul motiv pentru care Relu a fost sfătuit de ai lui să primească titlul și să găsească o cale prin care să-și împartă timpul între fui și locuința de la malul oceanului.

Primul ordin dat de noul Mare Șef a fost să se defrișeze arborii pe o distanță suficient de mare pentru o pistă de aterizare a zifarilor. Apoi, pământenii au pornit spre casă, însoțiți de Hita și Șivu, urmând ca Relu să revină în zbor. Dar tocmai când urmau să traverseze canionul, s-a produs cutremurul.

Relu era în față și trecuse de jumătatea podului, când pământul s-a mișcat puternic iar funiile dinspre grupul care-și aștepta rândul s-au desprins, căzând în paralel cu zidul de pe malul opus. Pământeanul a apucat să se prindă și acum stătea atârnat, balansându-se, în timp ce cutremurul părea că nu se mai oprește. Era în pericol ca și capătul ăsta al podului să cedeze și omul căută febril un punct de sprijin în stânca de care se tot freca. Așa a văzut, lateral sub el, o nișă care părea destul de mare pentru a-i permite o aterizare și adăpostire temporară. S-a balansat mai mult, a calculat riscul și a sărit cu curaj. Aterizarea a fost perfectă, iar cei de pe malul celălalt au răsuflat ușurați.

Urma operațiunea de salvare, pentru care trebuiau aduse funii lungi și mobilizați zeci de halani. Până atunci Relu nu putea decât să se așeze și să aștepte. În timp ce privea mai atent locul, privirea i-a fost atrasă de o intrare îngustă și neobservată până atunci. Curios, s-a strecurat într-o grotă întunecoasă, dar cu o luminiță slabă și îndepărtată, ce părea să-l atragă. Mergea aplecat pe un covor de mușchi, ținându-se de pereții laterali. Astfel a ajuns într-o încăpere dotată cu o masă și două scaune de piatră. Pe masă ardea o lumânare, iar pe unul dintre scaune stătea un bătrânel uscățiv și cărunt, ce părea că doarme.

– Te așteptam, omule!, șopti acesta abia mișcându-și buzele și parcă mijind ochii. Ia loc.

Relu se supuse automat, în timp ce chipul îi trăda mirarea.

– Haide, întreabă-mă ce te frământă. Vrei să știi cine sunt și de unde te cunosc.

– Cam așa ceva…

– Poți să-mi spui cum vrei și ai rosti o parte din adevăr, dar niciodată complet. Spune-mi Trecut, Viitor, Viață, Moarte, Putere, Destin, Zeu, Diavol, Eu, Tu, El, Necunoscutul, Prietenul, Dușmanul… Din toate câte puțin. Iar dacă mai adaugi și Atoateștiutorul, vei afla de ce te cunosc.

– Nu pot să cred! Chiar le știi pe toate? Până și viitorul?, se arătă neîncrezător Relu.

– Știu ce ți-e scris, dar nu-i obligatoriu să se împlinească. O parte depinde de tine și de cei de care ești înconjurat. Destinul e planificat, dar mai trebuie îndeplinit. Și multe cazuri au fost când s-a ales praful de toate prezicerile.

– Nu mai spune! Și până acum mă încadrez în așteptări? Ce destin mă așteaptă?

– Dacă nu te-ai fi încadrat, nu ne-am fi întâlnit. Iar viitorul ți-e plin de grele încercări, dar măreț și important pentru multe alte destine.

– Aștept detalii…

– Greșești, omule! Nerăbdarea e pentru cei slabi! Ce ai vrea să-ți spun? Cât ai de trăit? Ca să te arunci în lupte ca un nesăbuit și să-ți schimbi destinul? Vrei să afli unde vei ajunge? Ca să ții brațele încrucișate și să aștepți să se împlinească? Doar ți-am spus că nimic nu-i bătut în cuie și trebuie să lupți pentru orice îți e scris.

Pământeanul răbufni:

– Dacă spui că mă cunoști, trebuie să știi că toată viața am luptat! Și cu ce m-am ales? Mi-am pierdut amândoi părinții în accident. Apoi s-a stins soră-mea într-o tragedie teribilă. M-am auto-exilat pe o planetă străină, unde mi-a murit nevasta și copilul. Iată ce am primit în schimbul luptei!

– De ce te plângi? Crezi că alți oameni, alte ființe, nu au trecut prin astfel de încercări? Poate chiar mai grele. Nu poți să apreciezi cu adevărat fericirea, dacă nu cunoști din plin nefericirea. Succesul facil, fără pierderi dureroase, nu e un merit, ci un noroc. Iar norocul te slăbește, în loc să te întărească.

– Și atunci, ce vrei de la mine? Ai venit să răsucești cuțitul în rană? Să-mi spui că am un destin măreț, pentru care am plătit mult, dar care nu-i sigur că se va împlini? De asta te-ai ascuns în văgăuna asta, așteptând sau provocând un cutremur?

– Fii liniștit, că nu am provocat eu cutremurul, dar știam că se va produce. Te-am așteptat pentru a te asigura că sorții sunt de partea ta. Vei aduce pacea pe această planetă binecuvântată, dacă vei lua deciziile potrivite. Răsplata va fi pe măsură și atunci vei înțelege rostul fiecărei jertfe.
.
– Pacea?! Va urma un război? Cine cu cine?

– Du-te, că prietenii te așteaptă…

Bătrânul închise iar ochii și nu mai scoase un cuvânt. Chiar și lumânarea se stinse, secătuită. Relu își dădu seama că n-avea altceva de făcut decât să se întoarcă spre ieșire. Șivu și Hita erau acolo, așteptându-l suspendați și cu funiile pregătite. După ce podul a fost reparat, au revenit să-l caute pe bătrânul misterios, dar n-au găsit nicio intrare. De parcă nici n-ar fi existat, ci totul a fost doar o nălucire.