Podul de flori

Posted on by racoltapetru6

Îmi amintesc și acum cu nostalgie cum am început asaltul către inima ta. Cu un fir plăpând de floare sălbatică pe care am cules-o de pe câmp, mergând către locul de întâlnire. Cu ajutorul lui a răsărit un zâmbet călduros pe chipul tău, ce mi-a topit inima și m-a făcut să-mi doresc mai mult. A urmat un trandafir rupt din grădina vecinei și apoi un buchet de gladiole cumpărate de la florăria din colț. Toate aceste daruri înmiresmate mi-au fost răsplătite cu gesturi tot mai tandre din partea ta, semne care îmi arătau că sunt pe drumul cel bun.

BucheteTrandafiri

Dar podul către inima ta nu era complet și mi-am dat seama că e timpul să apelez la piesa de rezistență. E vorba de o florărie online din București, care livrează „buchete de flori” la comandă, indiferent de locul în care vrei să ajungă. Iar eu voiam să-ți răpesc cât mai multe zâmbete, chiar dacă nu eram întotdeauna fizic lângă tine. Atunci închideam ochii și încercam să-mi imaginezi reacția de surprindere de pe chipul tău la primirea unui buchet de trandafiri sau chiar trandafiri la cutie. Iar pentru ca efectul să fie complet, am specificat celor de la BucheteTrandafiri.ro să adauge și câte un mic cadou la fiecare buchet sau coșuleț, cum ar fi bomboane de ciocolată, bomboane Raffaello și chiar cîte o șampanie pe care să o desfacem împreună.

Buchet din 35 de trandafiri multicolori

Cred că datorită acestor gesturi am avut norocul să-ți deschizi sufletul în fața mea și să-mi oferi iubirea mult râvnită. Sunt conștient că n-a fost ușor să te cuceresc și o să-mi fie și mai greu să te păstrez. Dar e o dulce misiune pe care vreau s-o duc până la capăt. În sprijinul meu vor fi toate florile din lume, pe care le voi comanda mereu doar de la profesioniștii ce m-au ajutat să-ți răpesc atâtea zâmbete și, în cele din urmă, inima. Cu un pod de flori ce nu se vor ofili niciodată.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2015

Bunătatea este înnăscută sau învățată?

Posted on by racoltapetru6

Altruismul este declanșat și stimulat de o serie de factori de mediu și nu este o calitate pe care oamenii o dobândesc prin naștere, potrivit unui studiu realizat de doi profesori de psihologie de la Universitatea Stanford din Statele Unite ale Americii, informează dailymail.co.uk.

maini

Originea altruismului, privit ca o calitate dobândită prin naștere sau prin educație, reprezintă unul dintre cele mai dezbătute concepte în psihologie.

Doi profesori de psihologie au realizat o serie de experimente pentru a demonstra că altruismul este declanșat de o serie de factori de mediu, nefiind o calitate pe care oamenii o dețin încă de la naștere.

În 2006, autorii unui studiu realizat pe copii în vârstă de 18 luni au descoperit că aceștia doreau să îi ajute pe voluntarii din experiment, fără ca acest lucru să le fie cerut expres.

Exprimarea comportamentului altruist la copiii cu o vârstă atât de fragedă s-a înscris în teoria împărtășită de mulți oameni de știință potrivit cărora ar fi vorba de o formă de altruism înnăscut. Studiul respectiv a stat apoi la baza unui număr de alte 12 cercetări științifice.

Cu toate acestea, Rodolfo Cortes Barragan și Carol Dweck, profesori de psihologie, au considerat că există mai multe aspecte pe care studiul din 2006 nu le-a luat în considerare. Ei spun că autorii experimentului din 2006 s-au jucat timp de câteva minute cu acei copii, pentru ca aceștia să se simtă confortabil în prezența voluntarilor implicați în studiu.

Însă acea interacțiune, oricât de scurtă ar fi fost ea, i-ar fi determinat pe copii să adopte comportamente altruiste și ar fi influențat astfel rezultatul experimentului, spun autorii noului studiu. ”Copii se află întotdeauna în căutarea unor indicii sociale, iar acesta a fost unul proeminent”, a declarat Barragan, coordonatorul studiului.

Cei doi profesori americani au conceput un nou experiment, pentru a izola efectul pe care l-ar avea o perioadă de ”socializare” înainte de debutul testului. Studiul a fost realizat pe un eșantion de 34 de copii cu vârste între un an și doi ani, care au fost împărțiți în două grupuri.

În primul grup, voluntarii adulți trebuiau să se joace cu mingea cu fiecare copil și să discute ce acesta.

După câteva minute, adulții trebuiau să lovească ”accidental” un obiect aflat pe o masă și să observe dacă acel copil dorea să îl ajute să ridice obiectul în cauză – la fel ca în experimentul din 2006.

Diferența față de studiul din 2006 a fost operată în al doilea grup. În acesta, adultul și copilul trebuiau să se joace fiecare cu mingea lui – experiment cunoscut sub denumirea ”joc în paralel” – în timp ce adultul vorbea cu copilul. La fel ca în primul grup, după câteva minute, voluntarul adult trebuia să lovească și să dea jos un obiect de pe o masă.

Copiii implicați în jocul reciproc au fost de trei ori mai numeroși în ceea ce privește intenția de a-i ajuta pe adulți să ridice de pe jos obiectele dărâmate de pe masă, în comparație cu copiii care erau angajați în jocul paralel.

Atunci când cercetătorii au repetat experimentul, în condiții ușor modificate, cu alți copii, cei din grupul de joc reciproc au fost de două ori mai numeroși în ceea ce privește intenția de a-i ajuta pe adulți.

Potrivit acestor rezultate, comportamentul altruist ar putea fi determinat mai degrabă de relațiile interumane, chiar dacă acestea sunt de scurtă durată, decât de instincte.

Unul dintre argumentele susținute de cercetători în favoarea teoriei despre altruismul înnăscut avea la bază beneficiile aduse de adaptarea evolutivă – grija instinctivă față de cei din jur ar avea ca rezultat o îngrijire reciprocă, îmbunătățind propriile șanse de supraviețuire.

Sursa: Mediafax

Siguranță pe orice vreme

Posted on by racoltapetru6

Trebuie să recunosc că sunt un șofer amator cu foarte vagi cunoștințe mecanice, dar sunt și îndărătnic în a le acumula. De aceea m-am lovit adesea de probleme cu autoturismul, iar cele mai dureroase au fost cauzate de defectarea bateriei. Alte pene, cum ar fi cele de cauciuc sau de motor îți mai dau șanse să schimbi roata pe loc sau să ajungi cu chiu cu vai până la service, dar când nu mai ai curent, mașina rămâne ca paralizată.

Cunoscând asta, în fiecare iarnă aveam grijă să-mi verific periodic bateria, iar dacă nu circulam o perioadă mai lungă, să o aduc în casă pentru încărcare. Știam că frigul e un mare dușman al ei, dar nu m-am gândit niciodată că și canicula poate să-i vină de hac. Și asta tocmai când trebuia să merg în concediu. Îmi pregătisem de cu seară bagajele, și la prima oră a dimineții le-am coborât în mașină, nerăbdător să mă văd pe drum. Dar când să pornesc, nici pic de curent! Observând cum tot sucesc cheia în contact și apoi încerc alte butoane în căutarea unei pâlpâiri de lumină sau claxon, un șofer din parcare îmi zise zeflemitor:

– E moartă bateria, bre! Degeaba te chinuiești.

– Dar cum se poate?, că ieri dimineață mergea. Și n-am lăsat niciun bec aprins.

– Mata n-ai văzut ce caniculă a fost ieri? Și văd că locul unde o parchezi e fără pic de umbră toată ziua. E clar că s-a dus…

M-au trecut fiori pe șira spinării la gândul că mi-ar putea fi compromis tot concediu dacă nu ajung la timp pentru a confirma șederea. Ce era de făcut? Ce era de făcuuut? Nimeni din preajmă nu avea cablu să-mi dea curent și oricum mi s-a spus că ar fi doar o soluție de moment. Bateria tot moartă rămânea. Un magazin cu piese auto nu era prin apropiere, iar dacă găseam vreunul, trebuia să-mi scot bateria, s-o car până acolo, să aștept până-mi completează actele, să aduc bateria nouă și s-o montez cum știu eu. Mult timp pierdut, nervi și incertitudini.

Dar m-a străfulgerat atunci o idee cum nu-mi stă în caracter, poate ca o compensație la necazul în care căzusem. Am urcat repede în apartament și soluția salvatoare s-a ivit printr-un simplu link și o comandă la baterii auto cu montaj la domiciliu. Echipa BateriiAuto.net a venit imediat cu o baterie auto potrivită, a montat-o pe loc, a făcut măsurătorile necesare garanției și m-a scăpat de cea defectă. Și nici nu era un preț mare, așa cum mă așteptam inițial. Cert e că după câteva ore zburdam cu mașina pe șosea, fericit că necazul a fost de scurtă durată. De atunci port la mine datele lor de contact, nu că aș avea mereu probleme, dar e bine să mă simt în siguranță pe orice vreme și la oricât de mare depărtare de casă.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2015

O excursie la castelul Windsor – #jurnal de călătorie

Posted on by racoltapetru6

12 iunie – E ziua în care am intrat în posesia biletului de plecare în Anglia, în cadrul programului Work and Travel. Voi beneficia astfel de un schimb de experiență cu colegii români care lucrează la clinicile ”Dental and Medical” din Barking, East London. M-am felicitat în gândul meu pentru ideea de a apela din nou la CND Turism, care mi-a oferit mereu satisfacția unor circuite turistice de neuitat. Tot azi este și data în care încep acest #jurnal de călătorie, un mod mai eficient de a memora cele mai proaspete impresii trăite de-a lungul acestei experiențe unice pentru mine. Mai ales că eram hotărât să vizitez cel mai mare și mai vechi castel locuit din lume: Castelul Windsor.

13-16 iunie – A fost o perioadă de pregătiri intense, emoții inerente, de făcut cumpărături și împachetat, despachetat și iar împachetat, telefoane date și primite de la prietenii și colegii care veneau cu multe sfaturi și întrebări.

17 iunie – Am luat avionul și, după câteva ore de zbor lin, am aterizat pe aeroportul Heathrow din Londra. Era pentru prima oară când respiram aerul din Regatul Unit al Marii Britanii. Am fost cazat la un doctor stomatolog ardelean, care locuia în apropierea locului de muncă. Amândoi ne-am bucurat de cunoștință și am stat la povești până seara târziu. Eu i-am povestit despre locurile minunate din România, iar el mi-a făcut un mic instructaj înainte de a începe lucrul.

VacanteSpeciale.ro-Londra

18-20 iunie – N-am avut probleme cu acomodarea. Toți românii de acolo sunt foarte apreciați în munca lor, dar și amabili. Mă simțeam deja ca într-o nouă familie.

21 iunie – Primul meu weekend și prima ocazie de a vizita locul mult visat. Numele castelului Windsor este identic cu cel al orașului în care se situează, aflat în comitatul Berkshire. Castelul a fost construit în vremea lui William Cuceritorul (1066-1087), cu scopul de a asigura paza și protecția Londrei. Astăzi este una dintre reședințele favorite ale reginei Elisabeta. Pe sub clădirea castelului curge Tamisa, iar suprafața pe care o acoperă, împreună cu parcul său foarte apreciat de cei peste 1,3 milioane de vizitatori anuali, este de cinci hectare. De fapt, foarte multe obiective de aici sunt celebre și căutate de oamenii din întreaga lume, dar e nevoie de multe zile pentru a le vedea și fotografia pe toate. În această primă incursiune, am vizitat parcul și apoi Casa de Păpuși. Ghidul ne-a explicat că a fost construită sub îndrumarea arhitectului Sir Edwin Lutyens, timp de trei ani, fiind cea mai faimoasă casă de păpuși din lume. După cum vedeți, aici avem ocazia să admirăm numai obiective la superlativ.

22 iunie – Azi am vizitat mai multe încăperi încărcate cu comori ale istoriei, adevărate muzee cu portete, statui și cadouri primite din alte state. Am remarcat creații de Michelangelo, Leonardo Da Vinci, Raphael și Canalleto, dar și porțelanuri din China, care erau fără asemuire de frumoase. Printre informațiile acumulate de această dată e faptul că în castel locuiesc circa 160 de oameni, la care se adaugă 200 de angajați.

23-27 iunie – Nu vreau să vă rețin atenția cu zilele în care am lucrat, deși au avut și ele farmecul lor. Plus că după-amiaza vizitam Londra, împreună cu unii dintre colegi, dornici să-mi arate ce-i mai interesant de văzut.

28-29 iunie – Am continuat cu sârg explorarea altor obiective ale Castelului Windsor, cum ar fi capela Sfântului George, dar am ținut neapărat să asist și la schimbarea gărzii, care, deși se spune că nu mai are același fast ca odinioară, pe mine m-a impresionat atât de mult încât am văzut-o de două ori.

30 iunie- 4 iulie  – Ultima săptămână din acest schimb de experiență, prea scurt și prea frumos ca să-l uit vreodată. Înainte de a pleca la aeroport, mi-am revăzut jurnalul și mi-am făcut un scurt sumar, pe care vi-l prezint aici. Sper să revin cu poze mai multe și descrieri detaliate.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2015

 

Să nu uităm că-i duminică

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Un domn revine din Canada, după 30 de ani, în orașul natal. Acolo dă de un restaurant nou. Intră omul, se așează la masă și așteaptă. Vine chelnerul și îi dă meniul. Omul refuză politicos meniul, ia lingura din dreapta și începe să o miroasă. După 2 minute zice:
– Simt că aveți ciorbă de burtă, ciorbă de perișoare, ciorbă de fasole și supă de tăieței,iar specialitatea casei este ciorba de burtă.
Chelnerul rămâne perplex.
– De unde știi, domnule?
– Se simte pe lingură, are miros mai puternic de ciorbă de burtă, de aia se servește mai des, e specialitatea voastră. Aș dori o porție.
Urmează felul 2, chelnerul dă să-i zică omului ce poate alege, dar acesta din nou îl oprește, ia furculița și o miroase. După 2 minute, zice:
– Serviți antricot de porc, friptură de pui la rotisor și sărmăluțe, dar specialitatea dvs. sunt micii cu muștar.
Chelnerul rămâne din nou siderat, merge la bucătărie, ia o linguriță, o cheamă pe doamna Lenuța, bătrâna bucătăreasă, și-i bagă lingurița în chiloți. Revine cu lingurița la masă și îl întreabă pe client:
– Ia să vedem, domnule, dacă știi și ce desert avem.
Clientul ia lingurița, n-o miroase nici 5 secunde și strigă:
– Cum?? Lenuța mai lucrează aici?

* Deodată, într-o bisericuță, vine necuratul. Toată lumea țipă, se sperie, fuge afară, doar un bătrânel stătea liniștit la locul lui.
Necuratul îl întreabă:
– Ce faci, bătrâne, tu nu te sperii?
– Nu! Trăiesc cu sora ta de 53 de ani și știu ce îți poate capul.

* În ziua de astăzi, sunt o mulțime de escrocherii pe internet, însă pentru doar 19,99$ vă pot învăța cum să le evitați…!

* Ce faci, vecine? Nu mergem și noi la pescuit? Luăm și noi un șpriț, o sticlă cu vin, poate mai vin și vreo două gagici!
– Și undițe, nu luăm?
– Hmm, zici să luăm și d-alea?

* Pentru a oferi un plus de spectacol transmisiunilor meciurilor de șah, cât și pentru a atrage cât mai mulți telespectatori, mutările cele mai bune vor fi reluate cu încetinitorul, din diferite unghiuri.

* S-au gândit oltenii să-și mărească teritoriul, așa că s-au adunat cu toții lângă un munte și au început să-l împingă. De atâta împins li s-a făcut cald și și-au dat căciulile jos, continuând activitatea. Un moldovean ce trecea pe acolo, văzând atâtea căciuli la un loc, puse mâna și le adună, văzându-și de drum după aceea. La un moment dat, un oltean se uită înapoi și zise:
– Bă, am împins destul că, uite, nu se mai văd căciulile!

* Două țărănci scoteau din pământ cartofi și îi puneau în coșuri. La un moment dat, una dintre ele găsește doi cartofi foarte mari și zice:
– Ăștia doi îmi amintesc de ouăle lu’ Gheorghe!
– Sunt așa de mari?
– Nu, sunt așa de negre de pământ.

* Bulă la școală. Întreabă profesoara:
– Copii, care este opusul propoziției „Copiii fac greșeli în întuneric”
Bulă răspunde:
– Greșelile în întuneric fac copii.

* Un avion din Malaezia e dat dispărut deasupra Vietnamului. Pădurarii din Apuseni au fost deja contactați pentru ajutor!

* Se trezește Băsescu într-o dimineață.
Observă că afară a nins în acea noapte, cam 5 cm, și iese pe balcon să admire peisajul, când vede scris pe zăpadă, sub balcon, cu urină, ”mâine ai să mori”.
Se anunță toate organele abilitate – SIE, DIE, SPP, SRI etc. – care încep să analizeze cazul.
Peste o oră apar rezultatele.
– Șefu, am făcut toate cercetările și avem două vești: una bună și una proastă.
– Începe cu cea proastă.
– La analiza urinei a rezultat că aceasta aparține lui Boc.
– Nu se poate! Nu puteam primi o veste așa de proastă. Era ultima persoană la care mă puteam gândi. Și vestea bună?
– La testul grafologic a ieșit că este scrisul lui Tăriceanu.

Din limbajul gesturilor

Posted on by racoltapetru6

Ce reprezintă gesturile mâinilor îndreptate spre cap?

Semnalele pe care le trimit oamenii prin limbajul corpului sunt foarte utile, deoarece le trădează gândurile și sentimentele pe care le trăiesc. Cu puțină atenție și practică se pot observa imediat și traduce astfel de semne.

Gestul de a duce mâna la gură când râzi de cineva

O persoană care duce mâna la gură în timp ce vorbește arată că spune ceva exagerat sau neadevărat, reflectă dorința ei de a înșela sau de a bârfi pe cineva. Ticurile inconștiente ale unor oameni pot trăda anumite lucruri despre ei, obiceiuri pe care le au și ceea ce simt în anumite situații.

Stare de anxietate

Anxietatea se poate citi prin îndreptarea mâinii spre buze sau spre gură, dar și prin ciupirea ambelor buze cu degetele. Acest gest era în copilărie înlocuit cu ducerea degetului mare în gură. De regulă anxietatea poate duce și la apariția mâncărimii la nas, din cauza creșterii tensiunii arteriale ce produce inflamarea mucoasei nazale. Astfel, o persoană anxioasă poate avea tendința de a duce degetele la nas și de a se scărpina inconștient. Cu siguranță vi s-a întâmplat, când erați stresat sau emoționat, să aveți furnicături la nas și să simțiți nevoia de a duce degetul la nas pentru a scăpa de disconfortul creat.

Gest de seducție la femei

La femei, gestul de a duce mâna la gură poate fi senzual și poate indica dorința de apropiere. Desigur, în acest caz și un zâmbet poate trăda această dorință. Atingerea buzelor cu degetele poate fi interpretat ca un gest de seducție. Aplicarea unui balsam pe buze, dintr-o cutiuță, prin atingerea buzelor cu degetul, poate fi incitant pentru un bărbat. Mângâierea delicată a adânciturii gâtului sau a zonei de deasupra claviculei poate însemna un gest de flirt a unei femei față de un bărbat. Această zonă a gâtului este foarte atrăgătoare la femei și nu va trece neobservată, mai ales dacă este pusă în evidență în fața unui bărbat.

Gest care indică mirarea sau îngrijorarea

Dacă acest gest este realizat brusc și este însoțit și de o privire mirată poate indica nervozitatea și surpriza. Îngrijorarea și rușinea sunt trădate tot de un asemenea gest de ducere a palmei la gură. O persoană care nu este sinceră sau spune minciuni are tendința de a duce mâna la gură. De asemenea, atingerea nasului cu degetul este tot un gest de înșelătorie.

Ducerea mâinii la bărbie este un gest care arată că persoana analizează și evaluează ceea ce a spus persoana din fața sa. În anumite cazuri, un astfel de gest poate indica plictiseală și o stare de oboseală. Pentru a desluși exact despre ce este vorba trebuie căutate mai multe indicii care să trădeze starea interlocutorului. Ținerea bărbiei în pumn sau în palma cu degetele strânse arată interesul ascultătorului pentru ceea ce spune cel din fața lui. Uneori însă apare plictiseala și starea de somnolență, ceea ce e clar că discuția a devenit deja lipsită de interes.

Suspiciune și neîncredere

Scărpinatul cu degetele în cap sau după gât, dar și înclinarea capului, pot indica suspiciunea ascultătorului cu privire la ce i se spune. Deci frecarea lobului urechii și o scărpinare pe cap sau pe gât poate însemna neîncredere, înșelătorie și incertitudine. Frecarea insistentă a gâtului poate însemna și plictiseală sau enervare în urma discuției.

Gestul de atingere a urechii

Înclinarea corpului într-o parte, coborârea privirii sau atingerea urechii sunt semne care arată dezinteres pentru persoana care vorbește. Oamenii plictisiți, care nu vor să mai asculte persoana din față, fac inconștient acest gest de atingere a urechii cu degetele. De asemenea, atingerea urechii poate fi considerat un gest respingător, deoarece se spune că nu este frumos să ne scobim în ureche în public.

Plăcerea de a meșteri

Posted on by racoltapetru6

Mulți dintre noi se bucură când au ocazia să-și demonstreze talentul și îndemânarea prin construcții de mică sau de mai mare amploare. O plăcere care s-a amplificat, pentru mine, atunci când m-am mutat la casă cu curte, unde au apărut imediat ocaziile de a-mi dovedi mai întâi mie însumi de ce sunt în stare. Începând cu treburi cotidiene și aparent plictisitoare, până la proiecte complicate și de mare anvergură. Iar primul lucru care l-am învățat a fost că atunci când ai o sculă bună, treaba e pe jumătate făcută și calitatea e aproape garantată.

Prima treabă de care m-am lovit a fost tăierea ierbii, când am apelat la coasă și seceră, după caz. Dar m-am lămurit curând că e mult m-ai ușor și rapid să folosesc o motocoasă. Am luat exemplu de la vecin,  un gospodar sadea, cu multe acareturi, utilaje și dotări moderne. Au urmat la rând alte proiecte, cum ar fi repararea gardului și construirea unei cuști pentru câinele pe care voiam să-l adoptăm. Mi-am dat seama că aveam nevoie și aici de scule electrice potrivite, mai precis de o drujbă și un motofierăstrău. Mai ales la cușca pentru iepuri, pe care visam s-o construiesc.

Tot vecinul mi-a explicat că mașinile electrice Makita sunt cele mai performante și rentabile, așa că n-am mai stat pe gânduri și i-am urmat sfatul. Am profitat de această ocazie și mi-am luat o mașină de tuns gard viu, că era la un preț atractiv. Apoi am trecut la treabă, fără niciun alt ajutor decât sculele cu care mă mândream. Era prima construcție de anvergură pe care o făceam de unul singur și aveam pretenția ca iepurii mei să se bucure de un confort sporit. Bineînțeles că am făcut în prealabil o schiță și am măsurat de zece ori înainte de a trece la acțiune.

Gtools_mic

Trei zile am meșterit la „bijuteria” mea, dar la urmă am fost fericit ca și cum aș fi ridicat o vilă! Locuința era gata și arăta chiar mai bine decât am sperat. N-am putut rezista tentației și i-am făcut o poză înainte de a o popula cu gingașele animăluțe. Chiar și vecinul m-a felicitat pentru reușită.

A trecut ceva vreme de atunci, iar iepurii mei au sporit precum le e felul. De câte ori trec prin fața cuștii, îmi amintesc zâmbind cât de plăcută a fost această primă experiență… și mai fac câte o poză cu locatarii. Acum sunt dotat cu mai multe scule electrice GTools, cu care sunt capabil să fac față unor proiecte mult mai complicate.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2015

Polemică și Ceartă în PC

Posted on by racoltapetru6

În ziua aceea, piesele se încălziseră în PC-ul ce funcționa de câteva ore. Hard Disk-ul era cel mai nervos și se plângea de toate celelalte componente, dar în special de ventilator.

– Mereu ai fost încet, dar acum ai depășit orice limită de jos. Eu, care am atâtea pe cap, trebuie să fiu răcorit pe măsură, dar tu te învârți cu viteza melcului, de parcă ai fi o piesă de muzeu. Ai o muncă necalificată și nici măcar pe aia nu poți să o faci ca lumea.

– Ia mai taci și nu te da atât de mare! Crezi că numai de tine trebuie să am grijă? Vă încingeți de fiecare dată și fiecare piesă așteaptă să o răcoresc pe ea mai tare. Iar eu funcționez non-stop, cum mulți dintre voi n-o faceți.

– Normal că trebuie să mergi încontinuu, că numai atâta știi. Pe când eu sunt cea mai importantă componentă din sistem și trebuie să fiu la parametri optimi pentru a reda cu fidelitate ceea ce am acumulat. Doar sunt creierul, și toți aveți misiunea să mă slujiți cu devotament și fără pauze sau sincope. Altfel veți fi schimbate cu alte piese, noi și mai performante.

logo_marketonline_mic

Un murmur de teamă și nemulțumire se auzi în carcasa PC, iar ventilatorul șuieră o replică:

– De parcă tu nu poți fi schimbat…

Hard Disk-ul nu apucă să răspundă, fiindcă în sistem se instală panica.

– Ce este, ce este?, se auziră voci îngrijorate.

– Sursa nu mai rezistă, rămânem fără inimă, răspunse Hard Disk-ul îngrijorat.

fsp-logo_mic

– Păi ia comandă tu repede o inimă nouă de la magazinul MarketOnline.ro, că acum există Sursa Fortron, îi sugeră ventilatorul. Sunt sigur că astfel o să scăpăm de toate necazurile.

– Nu-mi spune tu ce să fac. Doar fă-ți treaba, și eu voi intra pe promoții componente . Că nu e prima oară când comand de acolo. Ca să știe fiecare piesă ce-o așteaptă dacă nu funcționează la capacitate. Imediat apelez la surse FPS și e înlocuită cu una nouă. Gata! Stingerea până vine depanatorul, că prea s-a încins atmosfera.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2015