La cazanul cu umor

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Pilotul unui avion către turnul de control:
– Mi s-a terminat combustibilul, cred că o să cad.
Turnul:
– Ok, mulțumesc, te ștergem de pe listă.

* Există două motive pentru care femeile au dureri de cap:
1. Vor un bărbat, dar nu-l au.
2. Au un bărbat, dar nu-l vor.

* La psihiatru:
– Mda, ce probleme aveți?
– Uit.
– Dați exemple.
– Păi, când mă bag în pat cu amanta, uit de nevastă.
– Și când te bagi în pat cu nevasta?…
– Uit de ce m-am băgat…

* – Iubitule, îți plac chiloții mei? Trei ore am stat să-i aleg…
– Da, dă-i jos.

* Nu știu de ce plouă afară, dar, ca om însurat, tind să cred că e vina mea.

* Soțul către soție:
– Ai văzut-o, dragă, pe tânăra aceea care zâmbea la mine?
Soția:
– Nu-i nimic iubitule, și pe mine m-a bufnit râsul când te-am văzut prima oară…

* Discuție între doi amici:
– În ultimul an, tot primesc scrisori de amenințare și nu pot face nimic.
– Dar de ce nu anunți Poliția?
– Nu are rost, scrisorile sunt de la Finanțe…

* Un bordel la moldoveni, patroana către angajată:
– Marișico, opreștii, fă, plășerili, că suta-i falsă!
– Târziu, șefu, domnul tocmai a jubilat…

* Într-un bar din Paris, pe automatul de prezervative, stă scris:
„Dacă aparatul nu funcționează, vă rugăm să îl căutați pe șef. Dacă funcționează, căutați fetele de la bar!”

* – Sper că ai prezervativul la tine!
– Nu, dragă, dar am analizele la zi, n-am SIDA!
– Foarte bine, n-aș fi vrut să o iau a doua oară!

* – Bună ziua, sutiene numărul zero aveți?
– Nu, dar vă putem oferi alifie contra bubelor.

* Un scoțian se plângea de seviciile unei firme de curățătorie:
– E prea scump. Eu nu v-am adus decât o singură rufă la spălat!
– Aveți dreptate, dar într-un buzunar al gecii dumneavoastră am găsit două tricouri, în altul un pulover și în al treilea alte două tricouri.

* O stewardesă americană îl întreabă în avion pe un pasager de rasă arabă:
– Doriți ceva de băut, un vin sau coniac, whisky, bere?…
– Nu, mulțumesc, nu pot să beau, deoarece peste câteva clipe voi conduce avionul.

* Un om însetat dă peste o fântână în deșert. Se apleacă, dar nu se vedea dacă este secată și nici cât este de adâncă. Caută în jur și găsește o piatră pe care o aruncă în fântână, ascultând cu urechea. Nu se aude nimic. Mai caută în jur și vede o bară de fier, pe care o aruncă în fântână, însă nu aude nimic nici de data aceasta. Oare ce să fie?
Deodată, vede un nor de nisip în depărtare, se apropie, din nor apare o cămilă și se aruncă direct în fântână. Nevenindu-i să creadă ce vede, omul însetat se întreabă ce o fi pățit cămila. Apare apoi un arab, căutând ceva. Îl întreabă pe omul de lângă fântână:
– N-ai văzut cumva o cămilă?
– Ba da. Tocmai a sărit în fântână.
– Cum să sară în fântână, când eu am legat-o de bara de fier?…

* Vorbesc două prietene:
– Am făcut cunoștință pe net cu trei bărbați: primul este bogat, al doilea deștept, iar al treilea este un dansator desăvârșit. Oare pe care să-l aleg?
– Știi, dragă, cred că cel mai ușor e să-l înveți pe primul să citească și să danseze.

* Scufița Roșie:
– Bunico, de ce ai ochii așa de mari?
– Bunico, de ce ai urechi așa de mari?
– Bunico, de ce ai dinți așa de mari?
Bunica:
– Hai, gata că mă enervezi. Pune lupa aia pe masă și cară-te!

* Observați cu câtă frică deschid românii plicurile.
„Dacă o fi de la poliție, de la bancă… sau mai rău, Doamne ferește, o invitație la nuntă…”

Minciunile bărbaților și ale femeilor

Top 8 minciuni ale bărbaților:

  1. Tu ești unica (care-mi crede poveștile)
  2. Mă gândesc la tine (când sunt cu altele)
  3. Am ieșit la o bere cu prietenul meu (și prietenele lui)
  4. Este doar o amică (cu drepturi la alte alea)
  5. Am nevoie de tine (departe)
  6. Sunt fidel (numai când sunt cu tine)
  7. M-am lăsat dus de val (cu toate)
  8. S-a întâmplat doar o singură dată (asta că ai aflat tu)..

Top 10 minciuni ale femeilor:

  1. Nu mărimea contează.
  2. Nu sexul contează.
  3. Nu am fantezii.
  4. Era la reducere.
  5. Nu îmi plac cuvintele murdare.
  6. Mă doare capul.
  7. Sunt obosită,
  8. E doar un prieten.
  9. Nu aș schimba nimic la tine.
  10. Sunt gata în 5 minute!

 

De ce sunt actualele rase de pui așa de mari?

Cercetătorii de la Universitatea Alberta din Canada au realizat un studiu pentru a vedea cum se dezvoltă rasele contemporane de pui comparativ cu rasele crescute în trecut.

puiii

Fotografia realizată de ei ilustrează perfect diferența de greutate între cele trei rase analizate. Toți puii au primit exact aceeași hrană și nu au fost tratați cu antibiotice sau alte medicamente. Rasa cea mai mare se numește Ross 308 și a fost obținută pentru a asigura o cantitate cât mai mare de carne în zona pieptului.

Singurele diferențe dintre cele trei specii sunt cele genetice. Astfel, rasa crescută în anul 2005 este de patru ori mai mare ca rasa din anul 1957, deși hrana primită este aceeași. Noile rase, din cauză că sunt așa de mari, au diferite probleme de sănătate. Cercetătorii au observat la aceste păsări un sistem imunitar mai slab și diferite afecțiuni cardiace și osoase.

Datorită noilor specii, consumul de carne de pui a crescut în ultimii ani, această carne devenind mai ieftină, mai accesibilă.

Rezultatul cercetării a fost publicat în revista Poultry Science.

Sursa: Vox

Planeta Paradis: Întâlnire potrivită

Nici nu se putea un prilej mai potrivit pentru o petrecere comună între roni, halani și pământeni, fiecare contribuind cu ce avea mai bun. Omuleții de pe munte veneau cu șiși-ul lor înșelător și multă carne afumată, ronii cu vinul și focurile lor înalte, iar pământenii cu pâine proaspătă și mămăligă făcută la ceaun, cum nu se mai văzuse pe Planeta Paradis. În plus, fiecare neam cânta la instrumentele lui muzicale, adăugând dansuri cu care voiau să impresioneze și întreceri între războinici, din cele mai diferite. Pe toți îi unea voia bună și mândria de a fi contribuit cu ceva special la această uniune.

În centrul acestei sărbători, care se anunța de durată, era întins cortul cel mare al Reginei, iar ea stătea alături de Relu și pământenii lui, Ucu și ceilalți trei comandanți, precum și Țamorul cel nou. Spre seară, focul lor era cel mai semeț, muzicanți de tot soiul îi alintau, în timp ce slujitori din ambele sexe și tabere se străduiau să-i încânte cu bunătăți. Ronii erau bucuroși că Zakala petrece alături de ei, iar halanii fericiți că Marele Șef și-a găsit o pereche atât de nobilă.

Noaptea i-a prins tot alături pe cei doi sărbătoriți, privind la stele, continuând să-și descarce amintirile și să-și mărturisească gândurile, în ciuda vacarmului care-i înconjura. La un moment dat, Zakala a observat brățara pe care o purta Relu și l-a întrebat despre rostul și proveniența ei. Bărbatul i-a satisfăcut curiozitatea și chiar a scos-o pentru a i-o arăta mai bine. Cu un gest surprinzător, Regina s-a ridicat și a zdrobit-o cu piciorul de o piatră.

– Ce înseamnă asta?, strigă Relu, uluit.

– Stai liniștit, e doar o invitație, zise ea zâmbind.

– Cum așa?!

– Trebuie să-ți spun și eu ceva, subiect despre care n-am vrut să-ți vorbesc până acum.

Regina se așeză la loc și îl luă de mână pe pământean.

– A trecut parcă prea mult timp de când am avut și eu o întâlnire cu un trimis al zeilor. I se spunea tot Eiua și era îmbrăcat ca și al tău, ceea ce mă face să cred că era același. L-am implorat să-și arate chipul, pentru că m-am îndrăgostit de vocea lui și eram convinsă că el era Alesul pe care-l așteptam. Nu a cedat, dar mi-a promis că va trimite pe cineva care să mă merite. „Dar cum voi ști eu despre cine-i vorba?”, l-am întrebat înainte de despărțire. „Vei ști, dacă va fi cazul”, m-a asigurat el și a plecat în stele cu pasărea lui fără aripi. Când mi-a povestit Carmen de întâlnirea tragică pe care ai avut-o pe Pământ, mi-am dat seama că pe tine te-a ales Eiua. E timpul să-l chemăm la o nouă întâlnire, în care să ne dea explicații și să ne confirme sprijinul pentru familia pe care o vom întemeia și pentru planeta noastră.

– Pe la noi se i spune Căsnicie, iar cheful din această noapte seamănă cu Nunta ce o precede.

– Îmi plac obiceiurile voastre. Mai povestește-mi, îl rugă Zakala, privindu-l galeș în ochi.

– Conform tradiției pământene, spre dimineață ar trebui să ne retragem și să facem dragoste cu patimă. Prima experiență de acest gen pentru tine și ocazia de a rămâne însărcinată. Aș vrea tare mult să fim părinți!

– Vom fi! Simt asta.

Petrecerea a continuat toată noaptea și mult după răsăritul soarelui, chiar dacă au intervenit unele incidente cauzate de băutura în exces și de orgolii nestăvilite. Zakala și Relu nu mai erau afară, iar cei care nu se culcaseră șușoteau sau zâmbeau cu înțeles despre cele ce se puteau întâmpla în cortul bine păzit. Era încă un semn al păcii și al belșugului la care sperau.

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

– Știam eu că vei fi capabil să o schimbi pe Zakala, dinainte de a ne întâlni. Și nu prin acte de eroism, ci prin deciziile înțelepte, prin iubire și sacrificiu. Acestea sunt calitățile care sunt mereu la mare preț, dacă găsești ființa potrivită pentru a le împărtăși.

– Dar ai mințit, Eiua! M-ai asigurat că planeta e nelocuită și nu voi avea probleme mari.

– Eu i-aș zice tactică, nu minciună. Dacă-ți dezvăluiam adevărul, n-ai fi acceptat să vii, Zakala ar fi invadat continentul și exterminat toate celelalte seminții. E drept că era un risc, dar am mers pe intuiția mea. Așa cum ți-am mai spus, noi nu avem dreptul să intervenim direct, însă după această reușită voi fi promovat în funcția de comandant de navă-mamă. E și meritul tău, dar nu-ți voi rămâne dator. Când vei avea nevoie de ceva și îmi va sta în putere, voi fi la dispoziția ta.

– Încă ceva… Cine era bătrânul din grotă? Sau din visul Zakalei?

– Trebuie să le știi pe toate, Relu? Ce mai contează?

– Tu eraaai!!!

– Să aveți mulți copii și să fiți fericiți! Faceți ca, de acum înainte, acest loc să-și merite cu adevărat numele de PLANETA PARADIS!

 

SFÂRȘIT

Cu garnitură de umor

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Stewardesa:
– De ce strigați? De ce sunteți nervoși? Ok, v-a scuturat de câteva ori… Un gol de aer obișnuit. O zonă cu turbulențe… Se mai întâmplă… Gata, gata, ne liniștim. Totul e bine? V-ați calmat? Ok, merg să liniștesc și pasagerii!

* Dialog într-un autobuz:
– Mă scuzați, mi-ați ocupat locul.
– Locul? Și puteți demonstra?
– Pot. Sub dumneavoastră este o înghețată…

* Se întâlnește Bulă cu bunicul său în pușcărie.
– Ce faci, bunicule? De ce ești aici?
– Păi am pescuit fără permis…
– Și cât ți-au dat?
– 25 de ani.
– Nu se poate, ai mai făcut tu ceva…
– Păi am pescuit cu dinamită.
– Și? Ce ai prins?
– Ei… trei știuci așa… de vreo 30 cm, doi șalăi de 50 cm și vreo patru scafandri așa, mai mititei…

* – Unii pescuiesc fiindcă le place acest sport, alții din plictiseală, eu din cauza nervilor. Și dv.?
– Eu vreau să prind pește.

* Pe o trecere de pietoni, o persoană este lovită de o mașină. Șoferul iese repede și, aplecându-se asupra victimei, zise:
– Aveți noroc, eu sunt medic.
– Dar dumneata nu ai, eu sunt avocat, îi răspunde victima.

* Nu-mi place deloc de prietenul ăsta nou al tău, este un pierde-vară, de la depărtare părea prost, când s-a apropiat de mine m-am convins, unde l-ai cunoscut?
– Nu-i adevărat, tăticule, e un băiat deștept și îmi face atâta bine! În plus m-a vindecat de boala aia care o aveam în fiecare lună…

* Soțul vine seara acasă și o găsește pe soacră-sa tolănită în fotoliul lui.
– Bună seara… zice el
– Bună seara… răspunde ea.
– Ia stai!… zice el, după ce aude gemete ciudate în dormitor. Aia nu-i cumva nevastă-mea?
– Probabil…
– Și ce dracu face acolo?! Nu cumva și-o trage cu altul în propriul nostru pat conjugal?!
– Nu știu…
– Cum nu știi??!, explodează soțul, și de nervi o apucă pe soacră de păr și o târăște în baie, băgând-o cu capul în cada cu apă.
– Ce faci, nenorocitule?, zbieră soacra, între două scăldări. Vrei să mă îneci?!
– Ce să-ți fac?, îi răspunde el, afundând-o și mai abitir. Nu-mi ziceai tu să nu ies din cuvântul lui fiică-ta?
– Așa, și?!, bolborosește soacra disperată.
– Păi ia auzi cum strigă de dincolo: „Bag-o mai adânc!!!…”

* Am văzut la televizor că „Vremea va fi închisă”. Cred că DNA exagerează…

* – Prin ce se deosebește dragostea de sex?
– Dragostea îi alege pe cei demni, sexul – pe cei disponibili!

* O broască fără carapace este fără locuință sau dezbrăcată?
Răspuns: În primul rând e moartă.Pe urmă depinde de orientarea sexuală…

* O blondă drăguță intră în farmacie și întreabă:
– Aveți prezervative foarte mari de vânzare?
– Desigur că avem, vreți să cumpărați?
– Nu, dar vă supărați dacă am să aștept aici până intră cineva să cumpere?

* Puradelu’ îl întreabă pe Bulibașa ce este democrația:
– Atunci când cheltuim ajutorul social în două zile și apoi mergem și luăm ce-i al altuia, aia e democrația.
– Și ăla nu zice nimic?
– Ba da, dar aia e rasism.

* I: – Cum recunoști un iepuraș cu aripi?
R: – Are un vultur în spate.

* O femeie a vrut să-i facă soțului ei testul suprem. Tânăra i-a scris o scrisoare în care i-a spus că s-a săturat de el și că l-a părăsit, a lăsat-o la vedere, apoi s-a ascuns sub patul din dormitor. Bărbatul a ajuns acasă, a citit scrisoarea, a scris ceva, apoi a început să cânte și să danseze. Și-a luat telefonul și a sunat pe cineva.
„Bună, iubito, tocmai îmi schimb hainele și vin la tine. Cât despre proasta cealaltă, s-a prins în sfârșit că îmi băteam joc de ea și a plecat. Am făcut o greșeală imensă când m-am însurat cu ea. Îmi doresc să te fi întâlnit mai devreme. Ne vedem în curând, iubito!”, a spus soțul femeii, apoi a părăsit camera.
Plângând, femeia a ieșit din ascunzătoare și a citit ce i-a scris soțul ei: „Ți se vedeau picioarele, idioato. Mă duc după pâine”.

Ultima poezie a lui Vadim Tudor

Vadim  Tudor i-a făcut o poezie lui Iohannis: Sceptrul lui Mihai Viteazul / E la neamțul second-hand…

Corneliu Vadim Tudor, fost senator, europarlamentar și multiplu candidat la președenția României, a scris o poezie pentru președintele ales, Klaus Iohannis.

Tocmai această poziție a politicianului ne-a determinat să o publicăm în rândurile de mai jos, Vadim Tudor fiind unul dintre cei mai longevivi reprezentanți ai politicii naționale românești.

CĂPȘUNĂ VODĂ

E un munte de slănină
Și-are-o față ca de sodă
Toți românii se închină:
Iată-l pe Căpșună Vodă!

Îl votară căpșunarii
Risipiți în patru zări
Ne-au cam dat cu flit, hoinarii:
Votul marii răzbunări!

Ei au pedepsit o țară
Ce-n pustiu i-a alungat
Pentru pîinea lor amară
Ne-au dat un handicapat.

Strașnică mobilizare
Pe Facebook și Internet!
Hai la țară de vînzare
Are banner și-n closet!

A vîndut copii, turbatul
Plîng familii după ei
Na rinichiul, ia ficatul
Inima? 5.000 de lei!

N-am crezut că ne va bate
Dumnezeu așa de rău:
Ne-a arătat că se poate
După Chior – un Mutălău.

E mutant, n-are charismă
Zici că-i zombi împăiat
Berlinul ne-a tras o cizmă
Fiindcă prea des l-am trădat.

Rechinul IV se-nfiripă
La Dunăre și-n Carpați
Șmecherul n-are echipă
Doar niște băsiști mascați.

Iese Dosia la bătaie
Trei piftii-s la gușa ei
Sar în curul gol, din baie
Pleșu și cu alți lachei.

Doi bețivi își cer răsplata
Buldogul și Orban L.
Numai sapa și lopata
Mai vindecă PNL.

La fasole cu ciolannis
Stau la coadă interlopi –
La Putere tot golanii-s
Ați votat și-ați dat în gropi.

Ați vrut să scăpați de Chiorul
Dar, de fapt, voi l-ați salvat
Vă înjură tot poporul
Mai bine v-ați fi-mpușcat.

Hai, veniți acum acasă
Luați-vă țara-napoi!
Ah, ce farsă dureroasă
Și ce baie de noroi!

Iar e-n lanțuri țara asta
Ticăie bomba cu ceas
Ne-a lovit, din nou, năpasta
După un tătar – un sas.

Plîngi pînă îți crapă buza
Tu, nefericit norod:
Pe tronul lui Vodă Cuza
Stă Căpșună Voevod!

Sceptrul lui Mihai Viteazul
E la neamțul second-hand
Exilul belește prazul
Ce rușine! Ce mai brand!

Biată Țară Românească
Ești la capăt de destin…
Adolf Hitler să trăiască
Și nepotul lui cretin!

Sursa: e-mail

P.S.- Și eu care speram că Tribunul a adormit sau s-a vindecat.

Planeta Paradis: Anunțul

Trei zile și trei nopți au trecut de la plecarea Reginei pe munte, iar ronii au început să intre la bănuieli văzând că nu mai dă niciun semn de viață. La ultima adunare a comandanților s-au pus multe întrebări și s-au cerut răspunsuri concretizate prin măsuri eficiente. L-au adus pe Bogdănel în careu, pentru un interogatoriu dur. Băiatul nu știa nimic și se părea că pierduse legătura cu capii celor două tabere, iar asta era un lucru grav pentru orgolioșii invadatori.

Se vorbea de o conspirație în care Regina lor era prizonieră sau chiar ucisă. Dacă li se pregătea un atac prin surprindere pentru a-i elimina pe toți? Altfel Zakala nu i-ar fi abandonat, lăsându-i atâta timp fără explicații și îndrumări. Se impuneau acțiuni imediate pentru a contracara orice uneltire posibilă și găsirea divinei lor conducătoare. Prima dintre ele era alegerea unui comandant unic, un Țamor temporar, care să găsească și să organizeze operațiunea de căutare. Țamorul – un bărbat în vârstă și înțelept – hotărî imediat ca familia lui Bogdănel să fie sechestrată în casă până la aflarea adevărului. De asemenea și ceilalți halani care se aflau pe podiș au fost închiși în grajdul cavanelor și păziți sub amenințare.

Tânărul pământean, neavând nicio veste demnă de a liniști spiritele încinse, era bun doar de ostatic. Astfel că Țamorul crezu de cuviință să alcătuiască o echipă de căutători curajoși, care să-l cuprindă și pe Bogdănel. Ghidați de acesta, vor urca pe munte și vor ajunge în tabăra halanilor pentru a o vedea pe Regină. În cazul unui atac sau dacă Zakala pățise ceva, primul care va muri era băiatul.

Au pornit de dimineață, 20 de luptători bine înarmați și conduși de Țamor, împărțiți în patru bărci greoaie. Drumul se anunța lung și periculos, dar decisiv pentru soarta prizonierilor. Dacă cei plecați nu dădeau niciun semn timp de două zile, Gavrilă, Carmen, Florica și halanii aveau să fie executați pe loc și apoi toată armata ronilor va porni la exterminarea semenilor de pe munte.

Vâslașii se osteneau din greu înfruntând curentul apei, în timp ce Bogdănel, păzit îndeaproape de o namilă cu pușcă, se ruga ca totul să fie bine acolo sus și temerile tuturor să se risipească. Miza era prea mare și ar fi păcat ca totul să se sfârșească tocmai când se părea că norocul le surâse. Și totuși, în sufletul lui, semne neliniștitoare îl măcinau și îl făceau să admită că ceva grav se întâmplase, altfel ar fi primit vești de la Relu.

Așa cum au prevăzut, au ajuns la trecerea peste canion chiar înainte de asfințit. N-au apucat, însă, să pună piciorul pe pod, când o săgeată îi avertiză că nu-s bine primiți. Ronii au trecut pe loc la imobilizarea și înconjurarea lui Bogdănel, făcând vizibil pericolul de a-l ucide în caz de pericol.

……………………………………………………………………..

Situația nu era mai calmă nici pe podiș, mai ales a doua zi, când așteptarea devenea tot mai greu de suportat. Comandanții priveau cu înțeles spre prizonieri, sfătuindu-se despre modul în care-i vor executa și apoi vor trece la cucerirea muntelui. Cel mai rapid și potrivit li se părea decapitarea, iar pentru asta unii își ascuțeau deja săbiile. În noaptea premergătoare pedepsei nu a dormit nimeni, fiecare zgomot făcându-i să tresară. Razele soarelui au adus o lumină dureroasă pentru osândiți, mai ales când au fost scoși din adăposturi. Primii care trebuiau să moară erau pământenii, și mulți dintre războinici și-ar fi dorit onoarea de a-i suprima. Dar comandanții cei mai influenți au avut prioritate.

Săbiile scoase din teci sclipeau în bătaia soarelui tot mai puternic, în timp ce Florica nu voia să-i dea drumul din brațe lui Carmen, iar Gavrilă cerea să fie primul care moare, pentru a nu fi martorul tragediei. Niciunul din ei nu plângea și poate că tocmai de aceea au putut vedea cei dintâi niște puncte la orizont. Fata a fost cea care a arătat cu mâna înspre petele care se măreau, transformându-se în trei zifari. De îndată, toate privirile le urmăreau cu sufletul la gură, iar când au ajuns deasupra lor, au deslușit și călăreții. Erau Zakala, Relu și Bogdănel. Exact la timp…

Ronii, pământenii și halanii au izbucnit cu toții în urale, precipitându-se să facă loc cât mai aproape pentru aterizare. Carmen s-a desprins din brațele Floricăi și a fugit să-și întâmpine tatăl. Florica și Gavrilă alergau înaintea fiului lor, în timp ce războinicii se închinau Reginei mult așteptate. Chiar și halanii râdeau și dădeau extaziați din mâini. Cu pași mici și calculați, cu chipul luminos și imperturbabil, cu gesturi scurte și expresive, Zakala se apropie de popor și îi vorbi:

– Voi cei care ați fost mereu alături de mine, care v-ați pus viețile în pericol și ați crezut în judecata mea, în soarta pe care v-am pregătit-o, în luptele pe care le-am purtat împreună și pe care le vom mai avea… Voi, neamul meu de viteji, mai aveți încredere în Regina voastră, Zakala? Îmi sunteți la fel de credincioși, gata să-mi urmați poruncile, oricare ar fi acestea?

Un DA puternic izbucni imediat din piepturile ronilor. Zakala le mulțumi cu un zâmbet și continuă:

– Iată ce am hotărât, pentru binele neamului nostru și al acestei planete: de astăzi nu vă veți închina doar mie, ci și noului Rege. Este venit de departe și are sânge de zeu, ca mine. A fost scris să ne întâlnim și să trăim împreună, alături de cele două seminții înrudite prin luptă: ronii și halanii. El mi-a salvat viața de mai multe ori, iar eu îi ofer încrederea și inima. Acesta este Regele vostru și Marele Șef al prietenilor noștri, Relu. Am zis și așa rămâne!