9 adevăruri dure despre căsnicie

Posted on by racoltapetru6

1. Dragostea nu rezistă singură. Dragostea este o acțiune, nu doar un sentiment. Trebuie să muncești pentru căsnicia ta, să lupți, să o aperi și să o cultivi. Și trebuie să faceți amândoi asta. Nimeni nu poate menține viu de unul singur focul iubirii.

2. Vă veți răni unul pe celălalt. Viața în doi nu înseamnă doar momente frumoase, fericire, zâmbete și bucurie. Dar adevărul e că nimeni nu poate răni mai mult decât persoana pe care o iubești și este normal să fie așa, pentru că pui cel mai mare preț pe cuvintele sale. În toiul unei dispute, partenerul tău te poate lovi unde te doare cel mai tare, însă cel mai important este să vă rezolvați problemele până nu-i prea târziu.

3. Uneori veți pierde legătura. De multe ori simți că destinul tău e strâns legat de omul de lângă tine, dar sunt momente când această legătură dispare. E normal. Cel mai probabil, ești doar obosit(ă).

4. Vei avea gânduri ciudate. Nu, nu e vorba de gândul că te înșală sau de teama că te va părăsi cândva. ”Oare e mai bine să divorțăm?”. ”Aș fi mai fericit(ă) cu altcineva?” – astfel de gânduri îți pot da târcoale când lucrurile nu merg grozav, dar se pot insinua și în cele mai fericite cupluri. Oamenii se gândesc la asemenea lucruri noaptea sau când sunt singuri, însă ele sunt la fel de utile precum întrebarea: ”Cum ar fi fost dacă m-aș fi născut în Franța?”. Urmarea e logică: realizezi că îți pierzi vremea cu o prostie și îți vezi de viața ta.

Imagini pentru poze cu cupluri

5. Nu veți fi atrași pe veci unul de altul. O relație este foarte pasională doar la început. Însă, oricât de puternic ar fi focul iubirii, iubirea se domolește în timp. Uneori, asta poate fi o problemă. Cel mai important lucru este să nu cazi pradă disperării și să nu te gândești că poate n-ați fost meniți să fiți împreună pentru totdeauna. Stă în puterea voastră să treceți peste acest impas.

6. Căsnicia și copiii nu sunt o decizie, ci o provocare. Mulți cred în mod greșit că o căsnicie le va întări relația și venirea pe lume a copiilor va micșora distanța dintre soți. Ei bine, aceste convingeri nu se confirmă întotdeauna. Atât căsnicia, cât și statutul de părinte sunt de fapt niște teste care te vor ajuta să afli cum să fii un partener și un părinte bun. E ca mersul pe bicicletă – la început cu ezitări și chiar cu căzături, apoi cu încredere și cu satisfacția reușitei.

7. Nu veți fi mereu de aceeași parte a baricadei. Acesta este un adevăr dureros, dar e vital să-l înțelegeți și să-l acceptați. Oricât de uniți ați fi, în viață apar situații în care aveți opinii diferite. Chiar dacă obișnuiți să luați decizii de comun acord, mai devreme sau mai târziu, veți ajunge pe poziții diferite. Este foarte important să nu vă enervați și fiecare să încerce să se pună în pielea celuilalt pentru a găsi o cale de ieșire în situații complicate.

8. Uneori vă veți plictisi. Doar în visele noastre cuplurile stau mereu împreună și fac totul fără să se plictisească. În viața reală, o carte sau o întâlnire cu prietenii pot fi mai interesante decât o seară petrecută cu partenerul. Asta nu înseamnă că apare o ruptură între voi, ci doar că fiecare are nevoie câteodată să stea puțin deoparte, iar apoi regăsirea va fi interesantă și vă veți simți din nou minunat împreună.

9. Dragostea este foarte fragilă. Toate relațiile se bazează pe încredere, iar de multe ori aceasta pare foarte solidă. Dar tocmai această percepție este periculoasă, pentru că încrederea între soți se poate spulbera foarte ușor.

Sursa: Graiul Maramureșului

Nefiscalizate

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* No, iară-i bai. De vreo două zile, găinile mele nu se mai suie pe cuibar. Asta-i grevă fiscală!

Imagini pentru poze gaini de curte

* Un doctor și un avocat erau invitați la un dineu. Doctorul era enervat că toată lumea îl întreba câte ceva de sănătate și nu putea să se distreze. La un moment dat, îl întreabă pe avocat:
– Tu cum faci de nu-ți cere nimeni sfaturi juridice când nu ești la servici?
– Le trimit facturi exorbitante pentru consultanță în afara programului.
Doctorul se hotărăște să facă la fel, așa că, a doua zi la birou, se apucă de scris facturi. Când să le depună în cutia poștală, ca să fie ridicate de poștaș, vede că avea un plic. Îl deschide și era cât pe aci să facă infarct: primise de la avocat o factură!

* O doamnă se urcă în taxi și îi spune taximetristului:
– Vă rog să fiți atent că sunt mamă a opt copii.
Taximetristul se întoarce și îi răspunde doamnei:
– Eu să fiu atent?!

* – Alo, ce faci?
– Ard calorii!
– Adică faci gimnastică?
– Nu, îmi prăjesc niște carne…

* Obama, într-o mulțime de copii, împarte autografe. Un copil îi zice:
– Tatăl meu zice că ne interceptați convorbirile telefonice și internetul.
Obama:
– Acela nu e taică-tău!

* IUBITA MEA:
În anul care a trecut am avut 365 de tentative de a face dragoste cu tine, din care am reușit de 36 de ori, ceea ce înseamnă, în medie, o dată la zece zile.
Iată lista cu motivele pentru care nu am avut mai mult succes:
– 54 de ori pentru că lenjeria era la spălat
– 17 ori pentru că era ora prea târzie
– 49 de ori pentru că erai prea obosită
– 20 de ori pentru că era prea cald
– 15 ori pentru că voiai să dormi
– 22 de ori pentru că te durea capul
– 17 ori pentru că-ți era teamă că trezim copilul
– 16 ori pentru că erai prea nervoasă
– 12 ori pentru că era ziua critică din lună
– 19 ori pentru că trebuia să te trezești devreme
– 9 ori pentru că susțineai că n-ai chef
– 7 ori pentru că te-a ars soarele prea tare
– 6 ori pentru că te uitai la emisiunea de noapte
– 5 ori pentru că nu voiai să-ți ciufulești coafura
– 3 ori pentru că ne aud vecinii
– 9 ori pentru că ne aude mama ta
Din cele 36 de reușite, rezultatul nu a fost satisfăcător:
– 6 ori pentru că stăteai pur și simplu întinsă
– 8 ori pentru că îmi aminteai că sunt găuri în stratul de ozon
– 4 ori pentru că mi-ai cerut să mă grăbesc, ca să terminăm odată
– 7 ori pentru că a trebuit să te trezesc și să-ți spun că am terminat
– o dată pentru că-mi era teamă că te-am rănit, din cauză că te-am simțit mișcându-te.
IUBITUL MEU:
Am senzația că încurci puțin lucrurile. Iată motivele pentru care n-ai fost în stare de mai mult decât ți-a reușit:
– 36 ori pentru că n-ai venit deloc acasă
– 5 ori pentru că ai venit beat și te-ai dat la pisică
– 21 ori pentru că nu ți s-a sculat
– 33 ori pentru că te-ai terminat prea repede
– 19 ori pentru că s-a culcat înainte de a începe
– 38 ori pentru că ai lucrat până târziu
– 10 ori pentru că aveai un cârcel în talpă
– 29 ori pentru că trebuia să te trezești devreme ca să joci golf
– 2 ori pentru că te-ai bătut și ai primit un șut în testicule
– 4 ori pentru că ți s-a înțepenit fermoarul de la pantaloni
– 3 ori pentru că ai răcit și îți curgea nasul
– 2 ori pentru că ți-a intrat o țepușă în deget
– 20 ori pentru că ai uitat la ce te-ai gândit toată ziua
– 98 ori pentru că n-ai avut timp, deoarece trebuia să te uiți la meci
Iar când am fost împreună și stăteam nemișcată, era din cauză că m-ai confundat cu cearșaful. Și nu despre stratul de ozon vorbeam, ci te întrebam cum ți-ar plăcea mai mult, pe la spate sau în genunchi…
Iar când ai simțit că m-am mișcat, s-a întâmplat din cauză că ți-ai dat drumul la gaze și eu încercam să primesc aer.

* Un european ajunge la un trib izolat din Africa și șeful de trib îl ia să-i arate atracțiile locale. Într-o vale, mai la dos, era un scaun rotitor, împrejurul căruia stăteau pe pământ șase negrese frumușele.
– Asta, zice șeful de trib, este ruleta noastră africană.
– Adică?
– Vă așezați pe scaunul rotitor, vă învârtiți și cea în fața căreia vă opriți vă oferă o partidă de amor.
– Și care-i riscul?
– Una dintre ele e canibală…

* Un marinar se întoarce acasă după trei ani și își găsește nevasta ținând în brațe un bebeluș.
– Fii sinceră cu mine și spune-mi cu care dintre prietenii mei l-ai făcut.
– Eee, ia uită-te la el! Ce crezi că numai tu poți să ai prieteni?

* Plin de tatuaje și cercei în nas, un pușcăriaș vine la votare, cercetează atent buletinul de vot și exclamă:
– Cum, toți nebunii ăștia-s în libertate?!

* Ora șase dimineața. Într-o florărie non-stop intră un tip bine îmbrăcat, dar cu semne de om nedormit și obosit:
– Vă rog să-mi dați un buchet de flori pentru soție. Mai frumoase…
Apoi, gândindu-se un pic, adaugă:
– Și să fie mai moi, vă rog!…

Copilul mării (13): Furia mării

Posted on by racoltapetru6

Furtuna a început cu adevărat pe la amiază, când s-a întunecat ca într-o apocalipsă și marea a început să fiarbă mânioasă. Norii negri s-au unit într-o plapumă compactă și joasă, de ziceai că vrea să se împreuneze cu apa ce-și trimitea solii prin valuri tot mai înalte. „Temerarul” părea o jucărie ale cărei comenzi au fost trecute în mâinile naturii, scuturată zdravăn din toate părțile, acoperită periodic de cascade înspumate și apoi împinsă iarăși spre creste înșelătoare. Precum un chibrit ce nu se poate scufunda, dar nici nu are vreo putere să se împotrivească.

Imagine similară

Pasagerii de pe vas erau aruncați dintr-o parte în alta și încercau cu disperare să se prindă un obiect fix. Să ieși din cabine ar fi însemnat sinucidere, dar unii oameni sunt făcuți să înfrunte orice pericole. Cazimir era unul dintre aceia la care simțul datoriei prima înaintea fricii de moarte, oricum ar fi arătat ea. Cu mare efort a ajuns în apartamentul doctorului Tibor, știind că acesta avea nevoie de tot sprijinul.

– Ți-a luat ceva vreme!, îl întâmpină șeful său, țipând pentru a acoperi mugetul valurilor. Toți oamenii sunt la post?

– Cred că da, rosti omul în timp ce-și trăgea sufletul și își elibera capul de sub gluga impermeabilă. Cel puțin așa era înainte de potopul ăsta.

– Doar crezi?!, întrebă doctorul, iritat.

– Liniile de comunicare au căzut, iar pe punte nu se poate ieși. E prăpăd!

– Nu există așa ceva! Tocmai tu să spui asta?

– Serios, domnule doctor. Așa ceva n-am mai văzut și nici n-am auzit: circulă rechinii pe vas ca în adâncul mării. Dar nu numai ei, am văzut foci, delfini și o caracatiță!

– Fugi d-aici, mă’ Cazimire, că tu ai halucinații! O să mergem împreună în control. Nimic nu mă poate împiedica, iar furtunile le mănânc pe pâine, la micul dejun.

Cazimir își privi șeful, pentru a vedea dacă are chef de glume, după care se uită cu îngrijorare spre urgia de afară. Dacă trece peste asta înseamnă că mai are multe zile de trăit, își zise el în gând.

În acest timp, alte două persoane se zbăteau să răzbească prin vântul aprig, valurile imense și ploaia deasă. În față pășea un bărbat solid, cu o funie al cărei capăt era legat împrejurul mijlocului său, iar celălalt de mijlocul femeii care-l urma. Mergeau spre proră, ajutându-se de balustrade sau orice altceva puteau să le ofere siguranță în fața tăvălugurilor ce se succedau. De parcă erau într-un vis, ființe marine curioase se opreau preț de un val să-i cerceteze, după care venea apa și îi ducea în direcții imprevizibile, aducând altele. Femeia, din ce în ce mai obosită, a scăpat din mână sprijinul pe care se baza și a zburat cu valul peste bord. Nici bărbatul nu rezista prea bine, dar se ținea cu ambele mâini de o bară. Simțea că dacă și-ar fi desprins o mână, pentru a încerca recuperarea celei partenerei pierdute, nu s-ar mai fi putut menține pe vas.

Dar minunile nopții nu încetau, și astfel el văzu cum limba unui val aduce lângă el o făptură desprinsă parcă din basme. Un copil cu părul lung și chipul luminat de fulgerele furtunii, care prinse frânghia și trase cu putere. Nici nu era nevoie de mai mult, pentru că un alt val spectaculos îi ușură misiunea și îi aduse la picioare femeia ce păruse pierdută. Era vie și își reveni după ce tuși de câteva ori. Apoi, fără să-și mai permită vreo uimire, au acceptat ajutorul neașteptat până la coborârea în încăperea vizată. Paza lipsea și ușa era închisă, dar asta nu era o problemă de nerezolvat pentru căpitanul Mircea și fiica lui, după cum probabil ați ghicit.

Înăuntru era întuneric beznă, însă la lumina lanternei au putut descoperi o imagine cutremurătoare. În mijlocul cabinei, se găsea un tub transparent de circa doi metri în diametru. Era plin cu apă, de jos și până sus, iar în ea plutea Paul. Părea adormit, fiindcă nu reacționă la intrarea lor. Femeia se apropie emoționată și bătu cu mânerul lanternei în suprafața de sticlă groasă. Niciun răspuns pentru început, dar bătăile au continuat, mai tari și mai dese, urmate de o chemare vocală:

– Paul? Paul!, sunt eu, Doina. Paul, mă auzi?

Băiatul îi urmă exemplul și îi rosti, la rândul lui, numele. Bărbatul de alături era prea impresionat de priveliște pentru a putea scoate un cuvânt. Chemările au avut efect și ochii Omului Scoică s-au deschis ca dintr-un somn prelung. Chipul lui se lumină de bucurie, transmițând această stare și celor trei vizitatori. Doina își lipi palma de recipient și șopti cu gura larg deschisă:

– Mi-a fost dor de tine!

Paul o imită, potrivindu-și mâna sidefată în dreptul celeilalte și rostind în surdină: „Și mie de tine!”

– Cum îl putem scoate?, interveni Mircea cu o curiozitate firească.

– Nu puteți!, se auzi o voce autoritară din spatele lor. Doar eu pot să fac acest lucru.

Era doctorul Tibor, însoțit de Cazimir și încă două „gorile” înarmate.

Semne care arată că vei fi concediat

Posted on by racoltapetru6

Șeful tău nu mai vorbește cu tine: Unul dintre primele semn care indică o concediere este faptul că șeful tău, care te includea în ședințe și alte întâlniri, nu mai vorbește brusc cu tine. Dacă șeful tău nu mai vorbește cu tine, atunci ai probleme. Înseamnă că acesta a renunțat la a mai lucra cu tine, iar ție îți va fi destul de greu, deoarece nu mai simți că ești unul dintre pionii importanți pentru succesul viitor al echipei.

Imagine similară

Compania ta achiziționează un software care îți poate face treaba: Pe măsură ce tehnologia avansează, una dintre consecințele nefericite este că multe locuri de muncă sunt înlocuite de software. Dacă în compania ta este introdusă automatizarea care poate face tot sau o parte a muncii tale, atunci locul tău de muncă este în pericol. Întreabă-te de cât de mulți oameni ca tine va mai avea nevoie compania atunci când automatizarea va fi completă. Va avea nevoie de câțiva, dar automatizarea înseamnă reducerea costurilor, iar salariile și beneficiile sunt adesea cele mai mari costuri pe care le are compania.

Ești omis din procesul de comunicare: Unul dintre cele mai importante indicii conform căruia urmează o concediere este că te simți în afara discuțiilor. Deodată, șeful tău și chiar câțiva dintre colegii tăi nu vor să mai vorbească cu tine. Cu cât vorbesc mai puțini oameni cu tine, cu atât mai mult se pregătește șeful tău de concediere. Când o companie decide să renunțe la un membru al echipei, membrii ceilalți sunt informați cu privire la plecarea persoanei în cauză, iar managerii de resurse umane trebuie să găsească un înlocuitor pentru tine. Toate aceste lucruri pot avea loc fără ca angajatul care urmează să fie concediat să știe.

Compania ține evidența greșelilor tale: Un alt semn clar că trebuie să îți faci griji cu privire la siguranța locului de muncă este faptul că firma ta îți monitorizează greșelile. Dacă o companie vrea să te concedieze, va începe să colecteze dovezi conform cărora performanța ta lipsește. Acest lucru înseamnă că orice greșeală pe care o faci va fi înregistrată.

Sursa: Graiul Maramureșului

#Toamna mea

Posted on by racoltapetru6

Imagini pentru poze cu toamna

Trece-o doamnă pe ulițe,
Fără fandoseli sau fițe,
Și o știe fiecare
Că-i o doamnă de valoare.

Poartă o cunună deasă
Dintr-o verdeață aleasă
Să reziste la căldură
Sau la o brumă mai dură.

Rochia-i, muză picturii,
Lasă să se vadă nurii,
Și se scurge lin, prelungă,
Pe tot pământul s-ajungă.

E o doamnă prea stilată
Ca să fie supărată,
Mai bine-o punem la masă
Cu ce și-a adus de-acasă.

N-a venit cu mâna goală
Și ea ne-alege din poală
Cadouri dulci, cu toptanul,
Doar de-am fost harnici tot anul.

A sosit și pe la mine
Toamna ce mi se cuvine
Și am primit-o , chiar din prag,
Cu un surâs și un hashtag.

Dar din unele statistici,
Toamna are multe critici
Și de-aceea-s necesare
Poeme de promovare.

Exerciții ușoare

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Examen la anatomie. Profesorul:
– Ce organ al corpului omenesc reprezintă simbolul dragostei?
– La bărbat sau la femeie?, întreabă o studentă.
– Of, Doamne, oftează profesorul, pe timpul meu era pur și simplu inima.

* Cezar organizează o luptă între creștini și lei. În ziua cea mare, în mijlocul arenei – creștinii. Slabi, bătrâni, urâți, prăpădiți, tremurând din toate încheieturile, vai de capul lor.
Intră leii hămesiți, începe lupta, urlete, sânge, praf până la cer. Când se așează praful, în mijlocul arenei, creștinii teferi și scuipând alene câte un os de leu. Romanii, impresionați de forța credinței creștinilor, îi întreabă:
– Voi ce fel de creștini sunteți?
– Noi? Creștini-democrați!

* Telefoanele sunt mai subțiri și mai deștepte, pe când oamenii invers!

* – Doctore, cred că încep să-mi pierd memoria…
– Știu, zice doctorul, e a patra oară când vii azi!

* Alcoolul nu te ajută să scapi de probleme, dar nici laptele.

* Ion se pregătea să iasă pe ușă, când deodată este oprit de Maria:
– Ce faci, dragă, unde pleci?
Ion, foarte hotărât:
– La bar cu băieții, că în seara asta vine o fată din București să facă striptease!
– Dragă, asta pot să fac și eu dacă vrei, spune Maria zâmbind.
Ion, când aude face cale-întoarsă și scoate telefonul din buzunar. Maria îl întreabă:
– Ce faci, îi suni pe băieți să le spui că nu mai mergi la bar?
– Nu, nu, îi sun ca să-i invit aici!

* Incredibil, furtuna din București a făcut ravagii… a rupt două panseluțe și a gonit fetele de pe centură!

* – Uneori mi-aș dori să pot opri timpul în loc, se confesează un tânăr iubitei.
– Ce romantic…, îi răspunde aceasta.
– În loc să-l pierd cu tine, completează el.

* La un spital de psihiatrie, telefonul sună în timpul nopții. O voce de bărbat întreabă:
– Spuneți-mi, vă rog, n-a scăpat ieri un bolnav de la ospiciu?
– Nu. Dar de ce întrebați?
– Cineva a fugit astă-noapte cu nevastă-mea…

* Cică într-o noapte, Bulă dormea dus. Pe la ora 2, aude o voce care-i zicea:
– Duu-te și iaaa-ți un looooz în plic…
Bulă se trezește, se uită, nu vede nimic, se culcă la loc. Scena se repetă de câteva ori.
Într-o seară, se enervează Bulă, se scoală, își ia geaca pe el și se duce la primul chioșc cu lozuri. Dă să pună mâna pe clanță… aude vocea:
– Nu de aiiiici…
Se duce la următorul chioșc, vocea iar… Scena se repetă.
Străbate Bulă jumătate de oraș până ajunge la o tarabă ponosită, într-un gang, unde un moș vindea lozuri.
– De aiiiici…
Bulă, încrezător, dă să pună mâna pe un loz, când vocea:
– Nu pe ăstaaaa…
Pe al doilea:
– Nici pe ăstaaa…
La al treilea:
– Ăssssstaaaaaa e ceeeel buuun…
Bucuros, Bulă plătește și ia lozul cu nerăbdare, îl sfâșie și se uită; pe loz scria necâștigător.
La care vocea:
– Ghiniooooon…

* Eu am să votez cu SRI-ul.
Pentru că oamenii de acolo ascultă ce zic votanții și după alegeri, nu numai în campanie…

* Plecasem din Constanța spre București.
M-am oprit la o benzinărie să folosesc toaleta. Prima cabină era ocupată, așa că am intrat în a doua. Abia m-am așezat, când aud din cabina cealaltă:
– Salut, ce faci?
Nu fac parte dintre aceia care intră în discuții într-un WC, dar acum am răspuns:
– Destul de bine!
La care tipul:
– Încotro mergi?
Ce întrebare! Discuția începea să fie bizară, așa că am răspuns scurt:
– București!
La care vecinul, mai nervos, spune:
– Auzi, fii atent! Te sun mai târziu, că am un tâmpit în cabina alăturată care-mi răspunde la toate întrebările. Pa!

Imagini pentru poze cu peștișorul de aur

* Cică era un om ghinionist rău de tot, da groaznic de ghinionist.
Aflat într-o zi la pescuit, prinde peștișorul de aur, care-i promite îndeplinirea unei singure dorințe, că, de, era super ghinionist.
Stă acesta, se gândește și îi spune:
– Peștișorule, fă-mă prinț, că ăștia au de toate și nu au probleme…
Se duce omul acasă, se culcă și, spre dimineață, o mână îl bate pe umăr și aude o voce că-i spune:
– Ferdinand, trezește-te, trebuie să pleci la Sarajevo!

Copilul mării (12): Umbre în noapte

Posted on by racoltapetru6

Cazimir era mâna dreaptă a doctorului T. Spre deosebire de ceilalți vlăjgani, care excelau prin forță, acest om de încredere era pirpiriu și destul de bătrân, dar inteligent și neobosit. Un sprijin serios în toate deciziile importante ale medicului, ales cu atenție și plătit pe măsură. Omul acesta ajunsese să poată anticipa aproape fiecare dorință și stare de spirit a șefului, evitând astfel să fie concediat, așa cum se întâmplase mai demult cu predecesorii lui. De data aceasta își dădea seama că ia parte la o operațiune importantă și foarte periculoasă, deci era cu atât mai vigilent. În plus, doctorul avea obiceiul să intervină prin controale inopinate, indiferent că erau în spital, în delegații sau, ca acum, pe vas.

Prima noapte s-a așternut în liniște, sub un cer aproape complet senin, de parcă voia cu tot dinadinsul să contrazică prognoza meteorologilor. La urma urmei și ei pot să greșească, doar oameni sunt. „Temerarul” tăia cu semeție apele mării, iar pasagerii încercau să se simtă, pe cât posibil, ca într-o călătorie de plăcere. Așa că, printre treburile care le reveneau, se bucurau de asfințit și apoi de stele și lună, mai aproape ca niciodată. Doar Cazimir nu avea timp de privit cerul, chiar dacă umbla de colo-colo pe punți, verificând fiecare zonă și convingându-se că fiecare om e la postul lui. Oricum nu se lipea somnul de el nici când n-avea ce face, darămite acum.

Doctorul își vedea de studiile lui, căpitanul Mircea era în cabina de comandă, iar o parte din oameni se odihneau în dormitoare. Bătrânul credincios începea să simtă răcoarea nopții, de aceea raidurile îi erau tot mai rapide și cu pauze mai lungi. Trecuse bine de miezul nopții, când într-o astfel de ieșire i se păru că vede o siluetă ce se strecura tăcut pe puntea principală. Fiind un om lucid, își zise că nu poate să fie doar o iluzie, dar nici în stafii nu credea. Se grăbi să o urmărească la lumina lunii, dar probabil că zgomotul pașilor l-au dat de gol și o pierdu imediat. Nu pentru multă vreme, însă. Așteptând gânditor sub adăpostul scărilor, avu bucuria să vadă cum silueta face cale întoarsă. De data asta se descălță și o urmări cât se poate de silențios.

După statură și felul în care se mișca, părea să fie o femeie, iar asta îl duse cu gândul la singurul pasager de acest gen de pe iaht. Bănuiala i-a fost confirmată atunci când, după o raită de la prora la pupa, umbra se retrase în dormitorul căpitanului Mircea și al fiicei sale. Era clar că ăștia doi ascund ceva, iar el avea datoria să-i țină sub observație, să facă niște cercetări.

Imagine similară

Parcă era mulțumit de rezultatul strădaniilor din acea noapte, atunci când se retrăgea spre cabină cu încălțămintea în mână. Doar că o altă umbră, de data asta mai mică și mai iute, se perindă ca o părere prin fața lui. Ce naiba se întâmplă, că doar nu e noaptea umbrelor?! De data asta nu se mai feri, ci o luă la fugă în direcția în care a dispărut fantasma. Astfel o zări din nou, doar că de data asta părea ireală și plutea deasupra lui, făcând cercuri concentrice și parcă râzând în batjocură. Niciun om nu putea zbura așa, deși părea mai degrabă o pasăre fără aripi. Nici vedenie nu putea să fie, nu i se întâmplase niciodată. După câteva zeci de minute de așteptare, Cazimir fu nevoit să se retragă, pătruns de răcoare și de fiori. Nu adormi deloc până la primii zori, când a ieșit pe punte și a rămas cu ochii ațintiți spre siajul lăsat de vas. Acolo l-a găsit doctorul, ieșit și el să ia o gură de aer proaspăt.

– Ei, ce părere ai de prima noapte pe mare?, întrebă acesta bine dispus. Am recuperat câteva ore, fără să ne prindă pic de furtună.

– Mda, în privința asta e bine…, răspunse gânditor Cazimir.

– Și în care privință ar fi rău?, se interesă doctorul.

– Nu știu ce să zic…

Ar fi vrut să-i povestească de umbrele nopții, dar, dacă-i vorbea de cea plutitoare, se temea că va fi privit cu suspiciune sau batjocură. Mai bine îi arăta ceva concret.

– Vedeți dv-stră cei doi câini de mare care ne urmăresc?

Doctorul se folosi de binoclu, pentru a-i distinge mai bine.

– Da… ce-i cu ei?

– Îi privesc de o bună bucată de vreme. Se pare că țin cu tot dinadinsul să nu rămână în urma noastră, ceea ce nu stă în caracterul speciei, că doar nu-s delfini.

– Și ce-i cu asta? Te deranjează doi pești? Împușcă-i! Măcar faci un antrenament la tir, râse medicul bătându-l pe umăr. Iar nu ai dormit azi-noapte? Hai să bem o cafea împreună.

Cazimir acceptă invitația, ca de fiecare dată, dar nu savură deloc gluma cu împușcatul. Era ceva ciudat în apele astea, și parcă nu ar fi fost destul, vântul începea să sufle tot mai insistent, adunând nor cu nor pe cerul tot mai întunecat.

Mândria ne fură energia și puterea de viață

Posted on by racoltapetru6

Mândria este sursa multor emoții și gânduri negative, care la rândul lor pot provoca boli și suferință. O persoană care dorește să acumuleze putere personală, adică energia vitală care este necesară pentru a depăși obstacolele, își va realiza ușor intențiile de a lucra asupra lui și va reuși să scape de mândrie. Dar, pentru a scăpa de aroganță, trebuie să o recunoaștem.

 

Imagine similară

Semnele caracteristice ale mândriei:

1. Mândria este un sentiment al propriei infailibilități. Acești oameni simt că ei au întotdeauna dreptate, sunt mereu înclinați să critice pe cineva, să vorbească, să bârfească și să învinuiască.

2. Următoarea manifestare a mândriei este mila de sine. O astfel de persoană se concentrează numai pe el însuși, începe să joace rolul de tiran sau sacrificator al vieții sale.

3. Atitudinea arogantă. Persoana se simte superioară altora.

4. Atitudinea ocrotitoare față de cineva. O astfel de manifestare este aproape de condescendență. De obicei, persoana care ajută pe cineva are nevoie de recunoștință și respect.

5. Umilirea altora și a lor înșiși. Există oameni care se consideră învinși, indiferent de situație, și dacă văd pe cineva că este mai sus, sunt dispuși să se târască în genunchi în fața lor.

6. Manifestarea propriei importanțe sau ideea că „fără mine lumea nu poate exista”. Acești oameni cred că numai de ei depind toate: pacea, munca, familia. Aici există o linie foarte fină între responsabilitate și importanța de sine.

7. Atitudinea prea gravă. Acești oameni trăiesc cu sentimentul că ei sunt foarte importanți. Iar acest sentiment le dă motive să se enerveze. Iar atunci când ceva nu merge așa cum își doresc, se ridică și pleacă. Această situație este întâlnită în familiile care divorțează. Fiecare dintre soți consideră că, procedând astfel, vor arăta forța caracterului lor, dar greșesc.

8. O importanță excesivă, la rândul său, dă naștere unei alte probleme – persoana începe să se concentreze asupra a ceea ce cred alții despre ea. Este fixată pe problema lui și vorbesc în mod constant despre el.

9. Sentimentul de superioritate asupra altora. Omul începe să-și elogieze virtuțile. Și face acest lucru pentru că are un complex de inferioritate.

10. Refuzul asistenței. Oamenii mândri nu permit altor persoane să îi ajute. De ce? Pentru că ei vor să obțină toate succesele.

Sursa: Graiul Maramureșului

Epigrama care mușcă (CCXLIV)

Posted on by racoltapetru6

Mulți parlamentari sunt supărați că unii procurori mai au nesăbuința să-i pună sub acuzare și chiar să-l cerceteze pe cel mai mare baron al țării, Liviu Dragnea. Acum, când se anunță fonduri noi, tocmai bune de delapidat.

RĂPITORUL 

Imagini pentru poze liviu dragnea la pescuit 2017

Și-a-nsușit o baltă mare,

Printre alte multe lucruri,

Și crede c-are scăpare

Dacă-noată-n ape tulburi.

.

P.S. – DNA n-o lasă baltă

Și tot dragheză Belina,

Afacere necurată

Ce pute precum latrina.