13 + 1

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Ai auzit?, nevasta lui Spiridon a născut tripleți…
– Care Spiridon? Angrosistul?
– Da.
– Așa-i trebuie. Să vadă și el cum e când comanzi o marfă și ți se trimite mai mult…

* O pescăriță nervoasă, către peștișorul de aur:
– Ți-am spus să faci din bărbatul meu un armăsar!
– Păi, am făcut…
– Nu cum trebuia! Când mă dezbrac, doar nechează și rânjește ca prostu’…

* Gheorghe:
– Măi Ioane, io o să adopt un copil englez.
Ion:
– Dar de ce englez?
Gheorghe:
– De-aia, că atunci când va începe copilul să vorbească, o să învăț și io o limbă străină.

* Omul care poate face o femeie să-i tremure genunchii, vocea, să o treacă toate emoțiile și să suspine este… stomatologul.

Imagine similară

* Într–o seară vine Ion acasă obosit și flămând. Deschide ușa de la frigider, după care imediat o trântește și o ia pe Maria la bătaie. Apoi se culcă.
În acest timp, Maria se gândea: ”Mă, poate i-o fi fost foame și nu i-a plăcut ce-a văzut în frigider”.
A doua zi pleacă Ion la serviciu și Maria se apucă să gătească: sarmale, pilaf, friptură, piure etc.
Când vine Ion acasă, deschide ușa de la frigider, o trântește și iar o ia la bătaie pe Maria. Acum, femeia se gândește că ar fi vrut și ceva de băut.
Pleacă Ion a treia zi la serviciu și Maria se duce la magazin să ia votcă, vin, bere. Când vine Ion seara acasă, deschide ușa de la frigider, o trântește și din nou o ia la bătaie pe Maria. Asta nu mai știa ce să creadă: „Poate o fi vrut și desert…”
În fine, a patra zi pleacă Ion la serviciu și Maria se apucă să facă prăjituri, plăcinte…
Când vine bărbatul acasă, deschide ușa de la frigider, o trântește și țipă:
– Fă, Mărie! De câte ori ți-am spus să stingi becul de la frigider, că facem economie?!

* Un copil plânge în fața casei. Un polițist se apropie și-l întreabă:
– Ce faci băiețel aici, de ce plângi?
– Tata o bate în casă pe mama!
– Poftim?! Cum îl cheamă pe taică-tu?
– Nu știu… și nici mama nu vrea să spună, că de-aia ia bătaie…

* Soția cu lacrimi în ochi, îi zice soțului:
– Nesimțitule, nici măcar nu îți pasă de ce plâng! Vrei să îți zic de ce plâng?
– Femeie, nu mă interesează, oricum n-am atâția bani!

* Borfașii amatori jefuiesc o bancă… cei profesioniști înființează una!

* Windows a elaborat o versiune specială pentru Rusia.
La instalarea driver-ilor (pentru printer, modem, monitor… etc) apare un mesaj ”A fost detectat un dispozitiv nou, hai să bem pentru asta”

* Iubesc mult reclamele de la ProTv. Ai timp să mergi să-ți iei un suc. Din frigider. De la benzinărie. Din Mamaia.

* Doi spărgători mascați, gata de a intra în acțiune. Zice unul:
– Nu-mi plac oamenii neglijenți! Tu nu vezi că ți s-a dus un fir de la ciorap?

* Bulă în armată se necăjește că nu își primește solda. Nervos, dă un ultimatum:
– Domnule caporal, ori îmi primesc solda, ori îmi cumpăr un pistol mitralieră și mă privatizez!

* Bulă la frizeria unității stă pe un scaun învecinat cu cel pe care stătea un ofițer. Voia să se tundă pentru permisia de a doua zi.
După ce a fost tuns, ofițerul e întrebat de frizer:
– Să vă dau cu gel și apă de păr?
– Nu, în niciun caz, dacă miros așa se gândește nevastă-mea că am fost iarăși la bordel.
La care Bulă:
– La mine puteți liniștit să dați și cu gel, și cu apă de păr, prietena mea nu știe cum miroase în bordel!

* Trei polițiști se prezintă la comisia de examinare pentru a avansa în gradul următor.
Intră primul, comisia pune întrebarea:
– Ce e negru cu șireturi?
– Vă bateți joc de mine sau asta e întrebarea?
– Răspunde corect și ești avansat, zice unul din comisie.
– Ok, răspunsul corect este PANTOFUL.
– Excelent, ai luat gradul, să intre următorul.
Aceeași întrebare, același răspuns, ia și al doilea gradul.
Între timp, cât al doilea era înăuntru, primul îi zice celui de-al treilea că nu e mare scofală, că te întreabă ce e negru cu șireturi și bineînțeles că e pantoful.
Intră al treilea bucuros și fără emoții. Comisia pune întrebarea:
– Ce stă pe perete și face tic–tac?
Liniște, iar după un timp:
– Daaaaa’… are șireturi?, întreabă polițistul.
– Nu, zice unu’ din comisie.
– Păi atunci este sandaua.

Copilul mării (15): Perla iubirii

Posted on by racoltapetru6

continuare

Paul o privi de data asta cu pasiune, lăsând la o parte orice jenă. Ba mai mult, se apropie de trupul ei fierbinte și îi luă mâna mică între palmele-i butucănoase, mângâind-o cu grijă.

– Știu că am fost egoist, căutând să-mi salvez viața și să înțeleg ce se întâmplă cu mine. Acum, după ce au trecut atâția ani de la accidentul care mi-a schimbat viața, cred că ar fi fost mai bine să mor atunci decât să sufăr atâta de dorul tău și al mamei mele.

– Nu spune asta, îi acoperi Doina gura cu degetul arătător al mâinii libere. Nu trebuie să mori, ci să ne fii alături.

Zicând acestea, femeia își scoase de sub bluză lănțișorul care-i atârna la gât, arătându-i singura mărgea care era prinsă în el.

– Îți mai amintești perla pe care mi-ai lăsat-o la despărțire? Doar prin ea te simțeam aproape, în fiecare seară când o strângeam în pumn și mă culcam cu gândul la tine. Eu îi dădeam căldura inimii mele, iar ea mă asigura că ești viu și ne vom reîntâlni cândva. Știam că e o parte din trupul tău și n-are cum să mă mintă, așa cum nici tu nu m-ai minți vreodată. E tare ca tine, pură ca sufletul tău și strălucitoare cum ar trebui să ne fie iubirea.

– Iubirea noastră are granițe și, oricât ar fi de mare, nu poate ajunge la împlinirea firească. Îți amintești ce a zis doctorul T?

– La naiba cu doctorul!, se zburli Doina. Luceafărul lui Eminescu a coborât de pe cer pentru o muritoare. Tu ești aproape de mine și nu trebuie decât să dai drumul iubirii înlănțuite. Îți promit că nu voi fi dezamăgită.

Femeia îl cuprinse cu mâinile pe după ceafă și-l mângâie tandru, în timp ce din ochii ei se revărsa o pasiune mistuitoare, iar cuvintele îi curgeau ca o melodie șoptită. Paul vru să se asigure că semnele nu-l înșeală:

– Doiniță…, n-aș vrea să te rănesc. Crezi că e bine ce facem?, dar ea închisese ochii, iar gura îi era în căutarea buzelor lui.

Ca la o comandă invizibilă, lumina din dormitor se stinse complet, după care petalele exterioare se închiseră în jurul locuinței, lăsând totul sub dominația întunericului profund. Doina știa că Paul voia ca astfel să n-o sperie cu hidoșenia trupului său, dar era hotărâtă să meargă până la capăt, oricât de dureroasă ar fi această experiență. Toate simțurile îi erau pregătite, așteptând să analizeze fiecare atingere și fiecare sunet. Se aștepta la un anumit disconfort și chiar la momente de durere, având în vedere corpul dur cu care trebuia să se iubească, dar își spunea că amintirea chipului pe care-l mai avea în minte va amortiza aceste neplăceri.

Însă, spre plăcută surprindere, trupul îi era străbătut de fiori incitanți, de atingeri ușoare, începând de la felul în care a fost eliberată de haine și continuând cu mângâieri divine. Mâinile ei căutau cu fervoare sursa acelor plăceri, mirată să constate că nu mai găsea plăcile dure și uneori ascuțite, ci doar părți fine, ușor umezite și calde, care o ademeneau spre mângâiere. Buzele i-au fost acaparate de alte buze lacome, dulci-sărate, cu aromă de briză marină și cu freamăt de valuri neastâmpărate. Fiecare părticică a corpului avea partea ei de excitare, de parcă o mie de mâini și de buze se revărsau cu delicatețe asupra-i, într-un concert al simțurilor. Nici nu a știut când a fost penetrată, doar când a ajuns la extaz și-a dat seama că granița dintre ei a fost ruptă de tot, iar ea parcă face dragoste cu un zeu. Altă explicație nu putea să dea acelor plăceri infinite, acelor explozii de căldură care o inundau din toate părțile.

Imagine similară

Dacă ar fi fost puțină lumină, poate ar fi văzut de unde vin aceste senzații, dar numai cu mâinile, cu trupul și cu buzele nu reușea să-și imagineze cum s-a transformat ființa aceea dură într-o mașină de iubit. Aceste gânduri persistau și după ce, într-un târziu, Paul și-a încheiat prestația cu câte un sărut prelung pe sâni, pe buze și pe frunte. Niciunul nu a scos un cuvânt, de frică să nu strice momentul sublim în care respirațiile lor se auzeau puternic și la unison. Nici mai târziu nu au rupt tăcerea, fiecare din alte motive. Doina se temea parcă să nu se trezească din acest vis frumos și să descopere că ființa pe care întunericul a transformat-o într-un prinț fusese doar o iluzie. Paul era fericit și voia să savureze în liniște amintirea fiecărui moment.

Doina s-a trezit târziu a doua zi. Era singură în dormitorul luminat discret, iar cupola transparentă de deasupra lăsa să se vadă cum vietățile marine înotau alene și o priveau indiscret, de parcă ar fi înțeles cine e și ce a făcut peste noapte. Se rușină puțin, înainte de a-și lua pe ea halatul așezat pe marginea patului.Pe noptiera de alături trona o vază cu flori roșii și un bilețel cu mesajul „Te iubesc”.

Agitații

Posted on by racoltapetru6

Mi-am scrântit sufletul tot încercând să zbor,
L-am dus la spital să mi-l pună în gips,
Dar mi-au spus că nu au feșe
Dacă nu mi-am adus de acasă.

Mi-am gripat inima de prea dese bătăi,
Cardiologul m-a asigurat că e incurabilă
Și voi fi iar liniștit
Doar când va înceta să bată.

M-am țăcănit de atâtea gânduri,
Psihiatrul nu mă poate ajuta,
Pune întrebări fără noimă,
Doar pentru el.

Imagini pentru poze cu psihopati

Și toate acestea încercând să te găsesc,
Deși nu știu cum arăți sau cum te numești,
Dar sunt sigur că exiști.

Scoase la evaluare

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Tată, de ce sunt atâția porumbei adulți pe stradă și niciun pui?
– Draga mea, păi au luat exemplu de la deputații noștri, care-și cresc copiii în străinătate, dar fac zgomot și rahat pe-aici.

* Cei mai des întâlniți termeni figurați folosiți de o femeie:
Bine – cuvânt folosit pentru a pune capăt unei discuții în care știe că ea are dreptate și tu trebuie să îți ții gura închisă.
Nimic – înseamnă „ceva” și tu ar trebui să-ți faci griji.
N-ai decât – este o provocare, nu o permisiune, nu o face!
În fine – modul prin care îți spune elegant „du-te naibii”.
E în regulă – aici se gândește când, unde și cum vei plăti pentru greșeala ta.
Oau – nu este un compliment. Este pur și simplu uimită de cât de idioate pot fi unele persoane.

* Cum gâdili o femeie mofturoasă?
– Gucci, Gucci, Gucci…

* La o trecere de pietoni, o persoană este lovită de o mașină. Șoferul iese repede și, aplecându-se asupra victimei, zice:
– Aveți noroc. Eu sunt medic!
– Dar dumneata nu ai, pentru că eu sunt avocat…

* Popescu îi spune prietenului său:
– M-am despărțit de soția mea amiabil: ea păstrează locuința, iar eu mașina și biroul.
– Bine, dar economiile voastre?
– Alea le păstrează avocatul…

* Două blonde priveau cu interes la o pereche de mănuși din cauciuc, aflate într-o vitrină.
– La ce pot folosi oare aceste mănuși?, întreabă una dintre ele.
– Păi, cum la ce?! Cu ele te poți spăla pe mâini fără să te uzi!

* Un preot mergea cu autovehiculul pe șosea. La un moment dat vede un măgar mort pe partea carosabilă. Nu mai merge mult și întâlnește un echipaj de poliție. Preotul trage pe dreapta și spune polițiștilor:
– Vedeți că la câteva sute de metri este un măgar mort pe șosea.
La care polițiștii răspund râzând:
– Părinte, ce spuneți, cum să-l îngropăm, cu preot sau fără preot?
– Dragii mei, eu doar am anunțat familia.

* Se face un control rutier.
Un polițist începător oprește o mașină și după ce controlează actele șoferului, negăsind alt motiv pentru a-și arăta zelul, spune:
– Semnalizarea dreapta spate nu funcționează! Ce s-a întâmplat cu ea?
Din mașină se coboară ăsta vizibil enervat și privește uimit spatele mașinii.
– Vedeți! Vă mai întreb o dată, ce s-a întâmplat cu semnalizarea?
– La dracu cu semnalizarea ta! Eu mă întreb ce s-a întâmplat cu remorca!

* Cum se cheamă când îți merge totul bine?
– Halucinații!!

* Călătorii unui tren care a ajuns la timp în Gara de Nord au mai stat 3 ore în vagoane, din obișnuință!

Imagine similară

* – Bunico, mâine avem ședință cu părinții. Poți să ajungi?
– De ce mă chemi întotdeauna pe mine la ședință?
– Pentru că tu nu auzi așa bine.

* La școală se organizează o excursie. Toți elevii se înscriu, numai Bulă nu. Merge învățătoarea acasă la el să vorbească cu mama sa.
– De ce nu îl lăsați pe Bulă în excursie?, întreabă învățătoarea.
– Știți, nu-l putem lăsa pentru că Bulă are un obicei, de când era mic nu poate dormi decât cu degetul pe buricul meu.
– Ei, lasă, că găsim noi o soluție.
Bulă pleacă în excursie, vine seara, iar învățătoarea îl ia și se culcă împreună. Peste noapte:
– Buuulă!, acolo nu este buricul…
– Dar ce, doamna învățătoare, ăla e degetul?

* Se duce un homosexual la doctor.
– Domnule doctor, am SIDA, ce pot să fac, mă puteți ajuta?
– Da, băiete. Bei 1 litru de lapte, mănânci 2 kg de prune nespălate împreună cu 3 roșii și un kilogram de zmeură, bei o cană mare de apă rece de la frigider, apoi dai cu o porție de iahnie, două beri reci și, la sfârșit, dai pe gât o cană de iaurt!
– Și o să-mi treacă, domnule doctor?
– Nu, mă, dar măcar în ultimele clipe ai să înțelegi și tu la ce folosește curul.

Copilul mării (15): Perla iubirii

Posted on by racoltapetru6

Rana comisarului Bud arăta urât, de aceea s-au adunat îngrijorați în jurul lui. Se impunea oprirea imediată a hemoragiei, iar Doina se oferi imediat să îl îngrijească. Pentru că, după cum spunea ea, o jurnalistă bună trebuie să știe de toate câte puțin, mai cu seamă la acordarea primului ajutor. Glonțul trecuse prin antebraț, dar nu îi atinsese osul, deci nu era nevoie decât de o curățare temeinică și un pansament strâns. Polițistul insista să se întoarcă la timona vasului, însă se vedea pe el că avea nevoie de odihnă la pat. Paul îl asigură că-i poate ține locul, fiind familiarizat cu comenzile și cunoscând bine zona în care navigau. O mică problemă s-a ivit când omul-scoică a trebuit să intre în cabina de comandă, care era blocată pe dinăuntru de Hassan, bucătarul navei. Omul – speriat peste măsură de arătările nopții – a trebuit liniștit și asigurat că nu mai există monștri marini pe punte, iar când, în sfârșit a deschis ușa și l-a văzut pe Paul, a scos un strigăt de groază și a leșinat.Trecând cu seninătate peste toate acestea, Marin era foarte fericit de reîntâlnirea cu Paul, mai ales că avea șansa să-i cunoască pe prietenii ce-i veniseră în ajutorul lui.

Ca o recompensă pentru întunericul zilei, seara a venit cu o înseninare completă, ce permitea astrelor să-și reverse toată strălucirea de care dispuneau. Furtuna și-a adunat vânturile nebune și s-a îndreptat spre alte zări, plictisită de aceeași luptă zadarnică. Vasul și-a recăpătat controlul și acum înainta victorios, în timp ce chipurile pasagerilor săi deveneau tot mai vesele. Iar bucuria le-a explodat în exclamații când din adâncul apelor a apărut floarea mult așteptată: Insula Nopții. Era exotică și îi aștepta cu petalele deschizându-se.

După ancorare, au coborât bărcuța motorizată cu care au intrat pe unul dintre canalele micului paradis. Hassan își revenise, dar încă nu se putea scoate de la el vreun cuvânt inteligibil, în afară de exclamații de uimire. În centru i-a întâmpinat o intrare scăldată de jeturi de apă multicolore, ce dansau în ritmul unei melodii romantice. În urmă se putea distinge o trenă lungă din viețuitoare marine jucăușe și dornice să le fie admirată fiecare săritură acrobatică. Totul părea un vis pentru Bud, Doina și Hassan, o stare din care se temeau că se vor trezi printr-o mișcare bruscă sau un gând nepotrivit. De aceea nu îndrăzneau să vorbească decât în șoaptă, iar fiecare gest le era lin și bine calculat.

Marin era încântat să preia rolul de gazdă, să le arate celor trei oaspeți locuința și cât mai multe din accesorii. Deși erau obosiți după o zi atât de grea, invitații au participat la o cină aparte, compusă din ingrediente cu care nu erau deloc familiarizați. A fost momentul când bucătarului turc i-a revenit graiul, exclamând înciudat, spre hazul celorlalți:

– Halal mâncare! Da’ voi nu gătește nimic?

Imagini pentru imagini cu alge marine

Noroc că Bud a avut inspirația să ia de pe vas o sticlă cu coniac, din care s-au cinstit amândoi până au golit-o. După asta, nu prea mai conta că peștele era crud, iar algele nesărate. Nici somnul nu s-a lăsat mult așteptat pentru cei doi bărbați, Paul aranjându-le două paturi îmbietoare și invitându-i să se cufunde în așternuturile moi. Marin ar mai fi vrut să asculte poveștile noilor prieteni, dar își dădu seama că oamenii pământului obosesc repede și au nevoie de mai mult repaos. El, fiind mai rezistent, alese să-și petreacă restul nopții cu prietenii care-l așteptau în adâncuri. Dormitorul rămase doar pentru Doina, dacă asta ar fi fost și voia ei, doar că ea nu putea să se despartă de Paul o noapte întreagă.

– Te-am visat atât de mult în ultima vreme!, îi șopti ea după ce s-au retras împreună.

– E vina mea, răspunse el în aceeași tonalitate. M-am gândit la tine, iar tu ai recepționat telepatic.

– Și cu Marin comunici așa?

– Da, dar el a fost afectat de mutații și percepe integral fiecare mesaj. Iartă-mă, dar mi-era dor de tine.

– Ooo, Paul, dragul meu… și mie îmi era dor, zise Doina, invitându-l să ia loc lângă ea.

– Chiar mă iub…? Nu ai spus-o numai ca să mă încurajezi?, întrebă Paul, așezându-se cu sfială pe pat.

– Aaaa… te-am iubit mereu, chiar dacă uneori nu-mi dădeam seama. Acum sunt convinsă.

– Și m-ai visat așa cum arăt acum sau cum arătam înainte?

Femeia stătu puțin pe gânduri, încercând să-și amintească.

– Nu-mi dau seama. Cred că nici nu ți-am văzut chipul. Știam pur și simplu că ești tu. Nici nu mă interesa cum arăți, ci doar ce gândești, ce-mi spui…

Tăcerea se așternu din nou. De data asta, Paul reluă:

– Ești fericită?

Doina râse ceva mai tare și își duse mâna la gură.

– Acum mă simt bine, deci sunt fericită. La fel cum eram cu tine, în tinerețe.

– Și eu sunt fericit acum. Îți mulțumesc că ai venit, Doiniță, spuse el zăbovind cu plăcere asupra numelui.

– Îmi promiți că n-ai să mai fugi? Vei rămâne mereu alături de mine, Paul?

va urma

Eu zic că-s bune

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Doi prieteni se opresc să facă plinul la o benzinărie unde este afișat un anunț: „La un plin aveți șansa de a câștiga o partidă de amor gratis”.
Fac plinul, se duc să plătească, și vânzătorul îi pune să aleagă un număr între 1 și 10.
– Șase, zice unul din ei.
– Nu ați câștigat, le zice vânzătorul. Mai încercați și altă dată.
A doua zi și a treia zi vin din nou, dar fără succes.
– Știi ceva, eu cred că e trucat concursul ăsta, zice unul din ei.
Celălalt îi răspunde:
– Nu cred, soția mea a câștigat de două ori până acum!

* Soțul se întoarce mai devreme acasă și-și găsește soția în pat cu un tip necunoscut:
– Faceți cunoștință, el este soțul meu, iar acesta este Vasile. Și până când voi o să vă cunoașteți mai bine, eu mă duc să chem salvarea.

* Ieri am fost la un restaurant atât de scump, că atunci când am vrut să comand felul doi, mi-au cerut adeverință de salariu…

* O bătrânică sună la pompieri:
– Pisica mea nu vrea să coboare din copac. Veniți, vă rog, s-o dați jos!
– Nu vă faceți griji. O să stea cât o să stea și o să coboare singură.
– Dar dacă nu coboară și moare de foame?
– Mătușică, ai văzut vreodată un schelet de pisică în copac?

Imagini pentru poze cu pisici în copac

* La ora de chimie:
– Dorel, aurul expus în aer liber suferă vreo schimbare?
– Da, doamnă profesoară.
– Într-adevăr. Și anume?
– O schimbare de proprietar!

* – Mămico, spune-mi, te rog, când m-ai făcut, doreai o fetiță sau un băiețel?
– Ca să-ți spun drept, voiam numai să mă uit la film…

* Apel telefonic:
– Alo, spitalul?
– Nu, aici e Morga.
– Uf, e prea devreme pentru mine.
– Nu-i nimic, noi vă așteptăm!

* Celsius, Fahrenheit și Kelvin se jucau în fața blocului. Pentru că făceau prea multă gălăgie, a ieșit cineva la balcon și le-a zis:
– Hai, ce e cu gălăgia asta??? Fiecare la scara lui!

* Bulă la recrutare îi dă medicului o foaie pe care scrie: „Nu pot să vorbesc, sunt mut”.
Medicul îl lovește cu putere cu ciocanul:
– Aaaaaaah!!!
– În regulă, mâine învățăm litera „b”!

* Medicul zice:
– Citește cu voce tare, ce scrie acolo pe tablă!
Bulă: – Care tablă, eu nu văd nicio tablă!?
– Foarte bine, răspunde doctorul. Nici nu e vreo tablă acolo. Apt. Următorul…

* La recrutare, Bulă este întrebat:
– Ce meserie ai?
– Comediant.
– Comediant!? Ia arată ce știi, mă!
Bulă iese pe ușă afară și strigă la cei care așteptau:
– Puteți pleca acasă. Eu am primit locul acesta…

* S-a luat hotărârea ca la fiecare stație de benzină să existe un psihiatru și un polițist. Primul ca să verifice sănătatea mintală a celor care cumpără produse petroliere, iar cel de-al doilea pentru a-i lua în primire pe cei declarați sănătoși de către primul și a-i întreba de unde au avut banii.

* Polițistul vine acasă. Nevasta-i spune:
– Fiul nostru trebuie să meargă la școala ajutătoare!
– Ți-am spus eu că e capabil!…

* Un bărbat merge la o întâlnire cu o femeie cunoscută printr-un site matrimonial, și pe care nu o văzuse niciodată. Pentru cazul în care nu i-ar fi plăcut de ea, el a aranjat cu un prieten să îl sune după un sfert de oră, ca să își asigure o scuză pentru o situație de urgență.
Se întâlnesc cei doi la o cafenea, iau câte o cafea, schimbă câteva fraze, dar bărbatului îi este clar că nu-i place femeia. În sfârșit, e căutat la telefon, și atunci el își cere scuze și se duce să vorbească în holul hotelului. Când se întoarce, tipul afișează o față tristă și îngrijorată:
– Îmi pare rău, dar trebuie să plec. Bunicul meu tocmai a murit…
– Slavă Domnului!, zice femeia. Dacă nu murea al tău, ar fi murit al meu peste 5 minute!

Copilul mării (14): Puterea dragostei

Posted on by racoltapetru6

Un întrerupător făcu lumina să inunde dintr-o dată încăperea, alungând cu brutalitate orice urmă de întuneric și îndoieli. Până și marea și-a încetat mugetul, pentru a nu pierde nimic din acțiunea explozivă care se anunța. Calitate confirmată de la început prin câteva focuri de armă, trase de doctorul Tibor în containerul cilindric.

– După cum vedeți, pereții sunt bine blindați, le spuse acesta cu mândrie. Iar eu v-am anticipat din nou mișcările. Așadar: Bine ați venit pe ”Temerarul”! Păcat că am rămas fără căpitan, dar nu puteam să le am pe toate, nu-i așa? Totuși, sunt curios să știu cine ești dumneata și ce rol joci în această poveste, domnule Mircea… Hei, tu, băiete! Stai cuminte dacă nu vrei să te rănesc!

Avertismentul îi era adresat lui Marin, băiatul nud ce nu avea răbdare să stea într-un loc.

– Mă bucur că ni te-ai alăturat, dar ai răbdare până îți vine rândul. Deocamdată, vorbeam cu fostul căpitan…

– Comisar de poliție Bud, îi satisfăcu curiozitatea cel vizat. În această calitate, te anunț că ești arestat și îți cer să predai toate armele.

– Ia te uite cu cine avem onoarea! Permite-mi, însă, să am ceva rezerve, având în vedere că te-ai strecurat cu acte fictive pe această navă. La fel ca doamna ce te însoțește, despre care spuneai că-i retardată. O fi tot de la poliție?

– Nu tocmai!, răspunse femeia cu iritare în glas și arătând spre prizonierul acvatic. El este iubitul meu și am venit să-i fiu alături.

– Iubitul tău?! Fii serioasă, cucoană! Doar n-o să faci dragoste cu un monstru marin capabil să sperie orice om. E ceva pervers, nu crezi?

– Dumneata vorbești de ciudățenii?, continuă femeia, care nu era alta decât Doina. Am auzit eu ce monstruozități creezi în laboratoarele din spital, fără autorizații sau cunoștința autorităților.

– Destul cu vorba, că nu am timp și răbdare să vă lămuresc. Luați-i pe toți trei și puneți-i sub pază. Misiunea e îndeplinită și putem să ne întoarcem pe uscat. Poate că insula aceea nici nu există.

Cele două matahale îi luară în vizor pe comisar și pe Doina, în timp ce Cazimir se apropie de băiat. Doar că Bud nu era omul care să cedeze atât de ușor, astfel că, nu se știe de unde, îi apăru în mână un pistol. A fost doar o iluzie, spulberată scurt de doctorul care l-a dezarmat cu un glonț țintit în brațul drept. Momentul de panică a fost folosit de paznici pentru a pune mâna intruși și a-i imobiliza, în ciuda împotrivirilor ce au urmat. Ba tocmai această opunere i-a făcut să apeleze la măsuri mai dureroase, iar în cazul femeii, se vedea cum bărbatului îi face plăcere s-o siluiască.

Între zgomotele acestei confruntări era cam greu să fie auzit și un sunet mai slab, dar constant, ce venea dinspre bazinul transparent. Și totuși, unul câte unul, toți cei prezenți au ajuns să vadă cum Paul încerca să fisureze geamul cel gros, folosindu-se de tăișul dur al scoicilor ce-i înveleau mâinile. Se făcu tăcere, fiecare fiind curios să vadă dacă această idee va avea vreun rezultat sau era doar o încercare disperată, fără sorți de izbândă. Marginea sidefie aluneca lin pe suprafața netedă, precum un diamant pe sticlă, lăsând o zgârietură ce părea neînsemnată la o asemenea grosime. Dar omul-scoică nu părea descurajat, ci continuă până reuși să unească linia ce desena un cerc la baza recipientului. După care, se întinse pe spate, se sprijini cu mâinile de partea opusă și împinse cu picioarele interiorul cercului. O dată, de două ori, de trei ori… Nimic.

Doctorul răsuflă ușurat și zâmbi bucuros, în timp ce prietenii lui Paul se arătau dezamăgiți. Dar tocmai când se pregăteau să revină la problemele lor, se auzi o bufnitură eliberatoare, după care apa țâșni cu putere peste pardoseaua fină a cabinei. În câteva secunde, bazinul era complet gol, iar trupul masiv al lui Paul se înălța amenințător pentru oamenii doctorului. Gloanțele au început să șuiere, ricoșând în diferite direcții din trupul impenetrabil al bestiei și provocând panică printre trăgători. Doar doctorul își păstra calmul și încerca zadarnic să-i încurajeze. După ce au încasat câteva lovituri dureroase, și-au dat seama că lupta devenise inegală și au bătut în retragere. Șeful lor mai avea, însă, un as în mânecă: pistolul cu electroșocuri, de puterea căruia era sigur.

Stând pe scara ce dădea în cabină, descărcă cu satisfacție prima serie de curent paralizant, dar, spre dezamăgirea lui, efectul nu a fost cel scontat. Monstrul tresări, îngenunche câteva clipe și gemu prelung. Atunci se auzi vocea Doinei:

– Paul! Fii tare, dragul meu! Te iubesc!

Urmă o nouă tresărire, urmată de un spasm, ca de deșteptare. Namila se ridică încet, dar hotărâtă, privind cu mânie spre doctor. Acesta aplică alt șoc, apoi altul, dar parcă ființa devenise imună. Abia atunci și-a dat seama Tibor că lupta e pierdută și se impune să-și scape pielea. A ieșit în fugă, împreună cu Cazimir, și a apelat la planul de fugă, în caz de urgență. În timp ce Paul era copleșit de revederea iubitei și cu toții își făceau griji pentru rana comisarului, de afară se auzi zgomotul unui elicopter care se ridica. La scurt timp, furtuna își reluă intensitatea.

Imagini pentru poze cu elicoptere mici