Toamna nu vine cu surle și trâmbițe,
ea se infiltrează de obicei sub acoperire,
iar noi o simțim când cămările sunt aproape pline,
norii își leapădă simultan scutecele
și păsările stau mai puțin la taifas.

În anotimpul care ne ia adesea prin surprindere,
ne uităm la termometru doar când strănutăm de trei ori,
semn că-i de făcut rocada hainelor din dulap,
o mutare pentru care intrăm în criză de timp.

Cu doamna asta nu e de glumit nici când zâmbește,
chiar și frunzele căzute poartă pe ele câte o poantă amară,
recomandabil a fi deslușită cu melancolie
și împărtășită apoi cu romantism.

Toamna nu se uită în calendar,
ea poartă în desagă o misterioasă agendă,
completată anticipat pentru fiecare an
cu cerneală invizibilă… pe foi de ceapă.