Ovidiu Bojor, doctor în farmacie, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale, este unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti români în terapia cu plante. Este fondator al fitoterapiei moderne româneşti, având contribuţii importante şi în domeniul fitocosmeticii. Anul acesta a împlinit 88 de ani. Este plin de energie şi poftă de viaţă, graţie plantelor pe care le-a studiat cu pasiune o viaţă întreagă şi care i-au insuflat energia lor vitală. A condus patru expediţii ştiinţifice pentru cercetarea florei medicinale din Himalaya. Unul din sfaturile sale preferate pentru cei care vor schimbări în viaţa lor pentru a-şi menţine sau a-şi recupera starea de sănătate este:
,,Imaginaţi-vă viaţa ca pe o oglindă în care în care vă reflectaţi”
ŞAPTE ELEMENTE CARE NE SCURTEAZĂ VIAŢA
1. INVIDIA
Este o adevărată boală a vremurilor noastre, căpătând proporţiile unui fenomen social, mai ales pe meleagurile noastre. De la omul simplu, neinstruit, needucat şi până la intelectualul sau savantul membru corespondent, plin sau onorific al academiilor de ştiinţe, niciunul nu îngăduie să fie întrecut de colegul, colaboratorul sau compatriotul său. Un filozof antic spunea: ,,Invidia roade pe invidios precum rugina roade fierul” – maximă care spune totul despre efectul nociv al acestui sentiment, generator de frustrări cronice, care pot încheia prematur şi trist o viaţă. Numai bucurându-te de binele aproapelui îţi poţi atrage binele tău.
2. LUPTA NELOIALĂ PENTRU EXISTENŢĂ
Forma luptei pentru existenţă este una dintre legile fundamentale ale vieţii, valabilă pentru orice organism (de la virus, bacterie sau animal, până la Homo sapiens). Dacă Darwin a descris legea selecţiei naturale (conform căreia supravieţuiesc speciile cele mai bine adaptate), el nu a întrevăzut şi legea ,,selecţiei artificiale”, poate pentru că pe vremea lui lupta neloială pentru existenţă nu era atât de acerbă ca în zilele noastre. Cu alte cuvinte, dacă un individ cu înzestrare intelectuală şi morală modestă este mai abil şi mai rapid decât altul, dotat superior sub raport intelectual şi etic, primul îl va răpune pe cel cu adevărat bun. Ca urmare, rezultatul selecţiei artificiale constă în faptul că urmaşii celui rău vor prolifera, lăsând ca moştenire descendenţi şi mai răi, astfel încât cei buni şi înzestraţi vor dispărea treptat. Nu trebuie, totuşi, să fim pesimişti. Este doar punctul inferior al sinusoidei evoluţiei noastre; să sperăm că doar pe termen relativ scurt ne aflăm în prezent la baza sinusoidei, urmând ca, mai devreme sau mai târziu, să ne ridicăm spre punctul maxim al acesteia. În orice caz, existenţa noastră este compusă din aceste coborâşuri şi suişuri, amplasate pe o spirală ascendentă, ce va tinde întotdeauna spre bine şi frumos, prin dorinţa ancenstrală, genetic divină, sădită în noi atunci când am fost creaţi.
3. FUGA DUPĂ ACUMULĂRI MATERIALE CU ORICE PREŢ ŞI ORICE MIJLOACE
Este un punct integrant al selecţiei artificiale. Cu ce preţ se plăteşte însă această goană după bani şi averi? În primul rând, cu ritmul de viaţă alert, care antrenează alimentaţia improvizată, la ore întâmplătoare, excesul de stimulente şi excitante ale sistemului nervos, uzul şi abuzul de medicamente chimice. În loc de orice comentariu, vă propunem spre meditaţie următorul verset din Noul Testament: ,,Vindeţi averile voastre şi daţi-le în milostenii; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară nesleită în ceruri, unde furul nu se apropie, nici molia nu le strică”. (Luca, 12:33).
4. SCHIMBAREA BRUSCĂ A MODULUI DE VIAŢĂ
Implică un timp suficient de adaptare. Confortul asigurat de viaţa modernă, folosirea abuzivă a mijloacelor mecanice de deplasare, lipsa de mişcare şi efort fizic, sedentarismul şi renunţarea la multe ore de odihnă şi somn, absolut necesare refacerii organismului şi în special a etajelor superioare ale sistemului nervos central, provoacă dereglări cu repercursiuni majore pentru organism.
5. SUPRA-POLUAREA
Într-o lume din ce în ce mai poluată, supra-poluarea individuală cu tutun, alcool, cafea, ceai chinezesc, băuturi şi sucuri artificiale sau chiar droguri, alimente produse prin mijloace chimice (îngrăşăminte artificiale în exces, hormoni de creştere, insecticide, erbicide, funicide etc., dintre care unele foarte nocive), medicamente sintetice, hrană chimizată şi manipulată genetic reprezintă cauza a numeroase maladii care ca un efect reducerea mediei de vârstă.
6. ÎNDEPĂRTAREA DIN CE ÎN CE MAI ACCENTUATĂ DE NATURĂ
Uitând că noi înşine facem parte din ea, prin această adevărată declaraţie de război ne facem rău în primul rând nouă. Nesocotind cele zece porunci şi alte principii de bază care definesc statutul de OM, indiferent al cărei religii aparţine fiecare dintre noi, nu facem decât să ne îndepărtăm de creaţie şi de Creator. Desigur, nu ne putem întoarce la natură în sensul simplist al noţiunii. Nu dorim să ne întoarcem la epoca de piatră a dezvoltării tehnologice, însă, deşi trăim în ziua de azi sub semnul civilizaţiei, în era atomică şi a cuceririi cosmosului, foarte mulţi dintre noi ne aflăm, din păcate, într-o epocă de piatră a evoluţiei spirituale. Oare mileniul în care am intrat va fi mai raţional sau mai spiritual, sau măcar mai religios, dacă nu mai credincios în Forţa Supremă căreia îi datorăm existenţa?
7. SUB ASPECT MORAL, ETIC ŞI RELIGIOS, FACEM MARI GREŞELI
Greşelile se răsfrâng asupra noastră şi ne scurtează viaţa. Ne urâm aproapele, relaţiile inter-umane se pervertesc pe zi ce trece. Cât de evoluat spiritual este omul zilelor noastre? Omul, care a născocit diabolicele lagăre de exterminare şi clinicile psihiatrice de distrugere a sufletelor, care ucide de dragul de a ucide sau în numele unei doctrine sau convingeri politice, este el superior canibalului pe care l-am condamnat în trecut? Sacrificiul uman şi animal au fost abolite, formele primitive ale ofrandelor aduse zeilor prin uciderea şi arderea fiinţelor pe rug sunt de mult lăsate în urmă… Dar care este diferenţa dintre acele sacrificii şi cele din epoca modernă a industriei alimentare, bazată în mare parte pe consumarea proteinelor alimentare provenite din animale sacrificate? Pe ce se bazează dreptul moral asupra vieţii animalelor pe care le privim ca hrană? Din punct de vedere moral, suntem răspunzători de comportamentul nostru faţă de aceste fiinţe vii, subordonate voinţei şi puterii noastre.
Revenind la obiectul acestei lucrări – pledoaria pentru longevitate – menirea ştiinţelor biologice şi biochimice, în special a biotehnologiilor actuale şi viitoare, constă în necesitatea de a găsi substituenţi şi echivalenţi alimentari pentru a înlocui carnea. Dar până atunci, să nu uităm că resursele enorme în proteine vegetale şi animale ale Oceanului Planetar nu sunt decât foarte puţin valorificate. Carnea animalului ucis de noi ascunde moartea în sine, deoarece ne grăbeşte, prin nenumărate boli cauzate de proteinele şi grăsimile animale, spre un sfârşit prematur.
Animalele carnivore sunt mult mai agresive decât erbivorele, după cum şi oamenii consumatori de carne sunt mai violenţi decât cei a căror alimentaţie este bazată pe fructe, legume, cereale şi seminţe. După cum se ştie, soia, miraculoasa plantă de cultură, precum şi alte leguminoase, ne oferă cantităţi importante de proteine superioare celor existente în carne şi chiar în cantităţi mai mari din punct de vedere procentual. Acest dar al naturii a salvat de la subnutriţie proteică cele mai mari populaţii ale globului, China şi India. Să sperăm că şi în ţara noastră îşi va câştiga locul bine-meritat. Pe lângă proteine, în aceste produse ,,vii” se găsesc toţi aminoacizii esenţiali, grăsimile şi glucidele, vitaminele, sărurile minerale, oligoelementele şi enzimele necesare organismului uman.
ŞAPTE ELEMENTE CARE NE PRELUNGESC VIAŢA
Deşi longevitatea a crescut statistic în ultima jumătate de secol, în special în ţările avansate din punct de vedere tehnic şi economic, acest indice nu este valabil pentru majoritatea ţărilor sărace.
Sunt multe ţări în care şansa de supravieţuire se situează între 40 şi 45 de ani. Cauzele principale sunt subalimentaţia, asistenţa şi educaţia sanitară precare, bolile cu răspândire în masă, scăderea natalităţii şi creşterea mortalităţii infantile. Ţara noastră se situează destul de aproape de ţările avansate, deşi natalitatea a scăzut simţitor în ultimul deceniu. Se constată o îmbătrânire a populaţiei, iar şansa de supravieţuire este cuprinsă între 72 şi 74 de ani. Ceea ce dorim să prezentăm în cele ce urmează se referă la calitatea vieţii, factor care depinde de fiecare din noi, de modul nostru de viaţă, de respectarea anumitor reguli până la adânci bătrâneţi, sub aspect fizic, mental şi spiritual.
1. ALIMENTAŢIA
În mod obişnuit, mesele sunt împărţite în trei etape. La unele popoare, masa principală este cea de dimineaţă, la altele, este cea de seară, obicei pe care-l considerăm mai puţin indicat. Sunt unele afecţiuni la care se recomandă cinci mese pe zi în loc de trei, dar aceasta numai cu consultarea medicilor specialişti. Noi recomandăm un regim preponderent lacto-vegetarian, dar nu exclusiv. În copilărie şi în tinereţe sunt necesare şi proteine animale uşoare (peşte alb, piept de pui, carne de curcan fără pieliţă). Pe măsură ce înaintăm în vârstă, necesarul de proteine animale trebuie redus.
Nu recomandăm carnea roşie şi grăsimile animale. În cazul în care nu puteţi renunţa la carne, se recomandă să începeţi masa cu o salată de legume. Un studiu relativ recent a demonstrat că, în cazul în care masa începe cu carne (corp străin introdus în organism), numărul leucocitelor creşte la 20.000. În cazul în care se începe cu salate, numărul de leucocite se păstrează în cadrul valorilor normale, de 9.000. Este recomasndabil să vă sculaţi de la masă înainte de a fi sătul, nu după ce v-aţi săturat. Nu vă grăbiţi la masă: mestecaţi bine alimentele, de zece ori înainte de-a le înghiţi şi nu beţi apă înainte de masă sau între felurile de mâncare. Alegeţi o zi de post pe săptămână pentru dezintoxicarea organismului.
2. MENTALUL
În mod obişnuit, nu folosim decât 25-30% din capacitatea creierului nostru. Prin educaţie şi meditaţie, putem folosi mult mai mult din această capacitate.
3. TIMPUL DE ODIHNĂ
Ideal ar fi să putem respecta cele trei opturi dintr-o zi: 8 ore de activitate, 8 ore de odihnă activă (sport, plimbări, lectură, muzică etc.) şi 8 ore de somn. Nu întotdeauna putem respecta acest ciclu ideal. Important este însă să respectăm cele 8 ore de somn, în special pe măsură ce înaintăm în vârstă. Nu vă culcaţi mai devreme de 3 ore după masă. Este bine ca înainte de culcare să faceţi o plimbare scurtă.
4. EVITAREA SEDENTARISMULUI
O viaţă normală este condiţionată de mişcare, care asigură o bună oxigenare a organismului. Chiar după pensionare, continuaţi activitatea care vă place sau alegeţi o activitate de care aţi fost privat în timpul muncii pentru câştigarea existenţei. Inactivitatea este primul pas spre mormânt. Continuaţi să munciţi într-un ritm obişnuit şi continuu opt ore pe zi. Nu neglijaţi exerciţiul fizic zilnic, în aer curat. Dormiţi cu fereastra întredeschisă atât timp cât sezonul vă permite.
5. CULTIVAREA OPTIMISMULUI
Un factor important care depinde de noi este optimismul şi încrederea în cei din jurul nostru. Să respingem tot ceea ce este negativ în relaţiile interumane. Să ne închipuim că viaţa este o oglindă în faţa căreia suntem şi ne privim: dacă zâmbim, zâmbetul se întoarce asupra noastră; dacă ne crispăm şi ne schimonosim figura, grimasa se întoarce tot asupra noastră. Cu alte cuvinte, toate gândurile şi acţiunile noastre de fiecare clipă, de fiecare zi, trebuie să fie pozitive, senine, optimiste. Vor beneficia de ele toţi cei din jurul nostru şi, în primul rând, noi.
6. PREVENIREA POLUĂRII
Ne referim, evident, la poluarea mediului, la faptul că trăim într-o ţesătură de iradiaţii şi decibeli, la care contribuie celularele, televizoarele, microundele, traficul zgomotos din marile aşezări urbane. Acesta este tributul pe care-l plătim confortului şi civilizaţiei moderne. Dar ne referim mai ales la poluarea pe care noi înşine ne-o provocăm: prin alimentaţia deficitară, prin consumul de alcool, droguri, tutun, medicamente sintetice, băuturi comerciale, conserve etc. Pentru sănătatea noastră şi prelungirea vieţii, trebuie să evităm poluarea de orice fel.
7, PORUNCA SUPREMĂ
Printre cele trei mari virtuţi teologice – credinţa, speranţa şi iubirea – pe primul loc am situa iubirea, ca factor determinant. Iubirea faţă de Creator şi faţă de aproapele nostru. Sub aspect spiritual: armonia din cadrul familiei, armonia relaţiilor sociale, armonia relaţiilor interumane, care se cuvine să fie normale şi corecte.
Dacă am încerca să definim, sub aspect ştiinţific, tehnic şi spiritual epoca în care trăim, am ajunge la o concluzie pesimistă: este epoca marilor cuceriri ştiinţifice, tehnice şi utilitare, dar în acelaşi timp, epoca ,,pietrei necioplite” a evoluţiei spirituale. Atâta timp cât predomină forţa, selecţia artificială, ura, răzbunarea, atentatele la viaţa celor fără apărare, conflictele între popoare în numele religiei sau al convingerilor politice, evoluţia noastră spirituală va stagna. Totuşi, sperăm să depăşim această situaţie de o gravitate fără precedent în istoria umanităţii. Speranţa se află în iubire şi în buna înţelegere între oameni.
TINEREŢE FĂRĂ BĂTRÂNEŢE ŞI VIAŢĂ FĂRĂ DE MOARTE
La prima vedere, această stare excepţională a tinereţii veşnice şi a eternităţii pare o utopie. În realitate, această dorinţă-nostalgie pe care a avut-o dintotdeauna orice muritor se poate împlini. Cu o singură, dar esenţială condiţie: să credem că spiritul nostru va exista pentru totdeauna. Dacă suntem convinşi de acest lucru, viaţa noastră va fi veşnică: viaţă fără de moarte. Dacă acceptăm legile conservării şi perenităţii materiei şi energiei, de ce să nu credem şi în veşnicia sufletului nostru?
,,Nimic nu se pierde, nimic nu se creează, totul se transformă”. De fapt, pe această preschimbare continuă se axează majoritatea religiilor lumii şi a sistemelor filozofice. Trebuie să învăţăm să ne folosim din ce în ce mai mult capacităţile nebănuite ale subconştientului.
Joseph Murphy este unul din promotorii acestui sistem de gândire, arătându-ne nu numai puterea extraordinară a subconştientului, ci şi cum să valorificăm această resursă nebănuită, care stă la îndemâna oricui. În subconştient se depozitează reminescenţele tuturor faptelor noastre, fiind posibilă – în anumite cazuri şi condiţii încă foarte puţin cunoscute nouă – recuperarea unor întâmplări petrecute în alte vieţi sau proiecţia unor evenimente viitoare. Cum ne-am putea explica altfel senzaţia de ,,deja vu” a unor locuri sau oameni pe care ştim cu siguranţă că le vedem şi îi vedem pentru prima oară?
După asemenea consideraţii de ordin general, teoretic şi filosofic, trebuie totuşi să ne întrebăm ce să facem concret pentru a ne prelungi această viaţă şi a-i îmbunătăţii calitatea. Ei bine, în primul rând, trebuie să prevenim înainte de a trebui să vindecăm. Aceasta este, de fapt, medicina viitorului. Se vorbeşte din ce în ce mai mult despre îmbătrânirea precoce, aterosclerozei atribuindu-i-se un rol precumpănitor, chiar definitoriu pentru vârsta individului, apreciată conform stării arterelor sale. Actualmente, este unanim recunoscut în lumea medicală că fenomenul de îmbătrânire începe de la vârsta de 40 de ani. După această vârstă, capacitatea funcţională la nivelul diferitelor aparate, sisteme, ţesuturi, celule sau chiar molecule scade în fiecare an, în funcţie de individ, cu aproximativ 1%. Fenomenul de îmbătrânire este lent, dar permanent.
După vârsta de 60-70 de ani, apar profunde modificări morfo-funcţionale la nivel tisular, celular, molecular. Acest fapt nu trebuie însă generalizat, deoarece există din ce în ce mai multe excepţii individuale. Vârsta a treia, cum denumesc unii bătrâneţea, a crescut de la 60-70 de ani, la 80 de ani sau chiar mai mult. Este suficient să menţionăm populaţiile caucaziene, tibetane, pe cele din Ecuador sau Caşmir, care au cel mai mare număr de centenari. Explicaţia constă în modul de viaţă, incluzând aici şi alimentaţia.
În ţara noastră, longevitatea a crescut în ultima jumătate de secol cu 15-20 de ani. Numărul cel mai mare de centenari se găseşte în Delta Dunării, în judeţul Vrancea şi în unele zone din nordul ţării.
O influenţă importantă o au alimentaţia, mediul geografic, puritatea aerului, prelungirea activităţii fizice şi intelectuale, dar şi factorii de ordin genetic.
Prin urmare, după pensionare, este recomandabil ca omul să-şi continue activitatea cu care a fost obişnuit. Este şi acesta un element care contribuie la prelungirea vieţii. În plus, omul în vârstă dispune de un fond de timp mai mare ca înainte. Depinde însă de individ cum foloseşte acest timp. Mai întâi de toate, trebuie evitat sedentarismul. Mişcarea zilnică (eventual chiar şi numai mersul pe jos), după plăcerea şi capacitatea fiecăruia, prelungesc mult felul de a fi a tinereţii.
Sub aspect spiritual, relaţiile familiale contează foarte mult. Odată ajuns la ,,vârsta înţelepciunii”, omul trebuie să-şi perfecţioneze calităţile morale, intelectuale şi spirituale. Spectrul morţii fizice trebuie eliminat, gândindu-ne că sfârşitul acestei existenţe nu este decât începutul vieţii veşnice.
Se cuvine să ne impunem o auto-disciplină fizică, morală şi spirituală. Să cultivăm optimismul şi sentimentele nobile care definesc statutul de om. Să nu fim supăraţi pe nimeni, niciodată. Să ştim să iertăm şi să emitem numai sentimente pozitive care, în ultimă instanţă, tot asupra noastră se vor întoarce, la fel ca şi sentimentele negative.
Apoi, să încercăm să cunoaştem legile Naturii: cu cât vom fi mai aproape de ea, cu atât vom trăi mai bine şi mai mult pe acest pământ. În zonele temperate, în care trăim noi, trebuie să ne potrivim ,,ceasul biologic” în funcţie de cele patru anotimpuri, aşa cum, de altfel, face orice formă a vieţii integrate în natură. După cum arată Bob Flaws, doctor în medicină tradiţională chineză şi acupunctor, referindu-se la unul din cei mai mari iniţiaţi în domeniu, George Oshawa, primăvara şi vara sunt anotimpurile cele mai favorabile odihnei, reflecţiei şi înmagazinării forţelor de recuperare pentru cele două anotimpuri. Acelaşi autor recomandă ca primăvara să ne trezim devreme şi să facem o plimbare uşoară, relaxantă. În timpul verii, trebuie să ne trezim la fel de devreme şi să începem ziua cu o baie de soare. Toamna, oamenii trebuie să se culce devreme, iar activitatea fizică trebuie să fie axată pe strângerea recoltelor şi aprovizionarea pentru iarnă. Iarna este bine ca oamenii să se culce devreme şi să se trezească mai târziu ca de obicei, în acest anotimp trebuind să se instaleze un fel de stare de hibernare, de introspecţie şi de odihnă. În zonele cu două anotimpuri – musonică şi ,,post-musonică” – ceasul biologic trebuie adaptat la aceste condiţii, la fel ca şi alimentaţia.
Acelaşi Bob Flaws arată că arta de a trăi împreună cu anotimpurile are meritele ei, cel puţin în ceea ce priveşte respectarea unui program ordonat de viaţă şi alimentaţie. Dar trebuie să menţionăm şi faptul că unii longevivi ascultă de propriul lor ceas biologic. De pildă, foarte mulţi oameni cu vârste venerabile obişnuiesc să mănânce ponderat ori de câte ori le este foame. De multe ori, se trezesc noaptea pentru a mânca, apoi se culcă şi dorm liniştiţi. Secretul stă în cumpătare.
Tot în legătură cu relaţia om-natură, este necesar, chiar obligatoriu, să se respecte orele de muncă, odihnă activă şi somn, mai ales într-o viaţă agitată pentru câştigarea existenţei (sau, pentru unii, a averii). Este vorba de cele ,,trei opturi” pe care, dacă le respectăm, ne prelungesc viaţa şi ne scutesc de multe boli.
La fel ca şi Domnul, care după creaţie s-a odihnit în ziua a şaptea, să facem şi noi acelaşi lucru. Este indicat ca o zi pe săptămână să schimbăm mediul ambiant, în special dacă locuim în aglomerări urbane. Petrecerea unei zile pe săptămână în mijlocul naturii ne încarcă bateriile.
Dacă avem posibilitatea, să ne construim o casă. Toţi cunoaştem că soluţia cea mai bună este în sânul naturii. Dar cum acest lucru nu este posibil decât pentru puţini, măcar să ştim cum să ne aranjăm interiorul în care ne petrecem cam o jumătate de viaţă. Casa noastră trebuie să fie curată, cât mai aerisită şi cât mai puţin încărcată cu lucruri inutile. Patul în care dormim trebuie orientat cu capul spre nord şi picioarele spre sud, pe axa de rotaţie a Pământului. Foarte importantă este şi reducerea la minimum posibil a surselor de radiaţii electromagnetice (televizor, aparataj electric şi electronic, celulare, calculatoare, microunde) care ne influenţează negativ starea de sănătate fizică şi psihică.
Revenind la tema de fond a acestei publicaţii – alimentaţia – trebuie să subliniem faptul că fenomenul îmbătrânirii poate fi încetinit prin alimentarea celulelor organismului cu acizi nucleici, respectiv cu ADN (acid dezoxiribonucleic) şi ARN (acid ribonucleic). După cum se ştie, organismul nostru este o clădire construită din miliarde de cărămizi – celulele noastre – fiecare având o viaţă limitată. Studii ştiinţifice arată că aceste celule mor şi sunt înlocuite la un interval cuprins între 1 şi 2 ani.
Înainte de moarte, celulele se reproduc, însă nu cu aceleaşi proprietăţi şi capacităţi ca în adolescenţă sau tinereţe. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, capacităţile noilor celule se deteriorează. Aceşti acizi nucleici pot întineri celulele nou apărute la senectute. Astfel, se consideră că pentru organismul uman, necesarul de acizi nucleici este de cca 1,5 g pe zi.
Aceşti acizi există în germenii de grâu, pâinea integrală, algele marine, fulgii de ovăz, ciuperci sau leguminoase (în special din soia, fasole, linte, mazăre, spanac, andive), completate cu sucuri de fructe sau legume, cu miere, produse lactate şi ouă, fără a mai avea nevoie de carne. Este vorba, aşadar, de un regim lacto-vegetarian, numit şi ,,regim de viaţă lungă” sau alimentaţie macrobiotică, după cum arată şi practică în Occident medicul japonez Nyioiti Sakaurzawa, cunoscut şi sub numele de George Oshawa (la care am făcut referire). Potrivit acestui specialist în sistemele de medicină tradiţională, hrana ideală pentru persoanele în vârstă ar consta în: cereale nedecorticate, care trebuie să reprezinte 60% din alimente, legume şi fructe la care se adaugă şi seminţe (30%), iar restul de 10% ouă, lapte şi carne. În ceea ce priveşte sursa de proteine de origine animală (carnea), este preferabil să fie înlocuită cu speciile de peşte cu carne albă (de apă dulce). Această alimentaţie constituie şi hrana profilactică pentru toţi cei care au depăşit vârsta de 40 de ani.
În multe religii, imclusiv în cea creştină, se recomandă postul. Sub aspect spiritual, este un bun exerciţiu de abstinenţă, de voinţă, de autocontrol şi de învingere a instinctelor primare. Sub aspect medical, postul reprezintă principalul factor de dezintoxicare a organismului şi de repaos al aparatului digestiv. În general, se recomandă o zi pe săptămână de abstinenţă totală de la mâncare, băuturi alcoolice, fumat şi activitate sexuală. În această zi, vom consuma numai apă, dar de bună calitate, absolut necesară pentru hidratarea organismului. În timpul anului, se vor alege două perioade mai lungi, de circa o lună, în care se vor consuma numai fructe, legume şi seminţe oleaginoase, completate cu pâine integrală, germeni de grâu, fulgi de ovăz şi de soia şi miere în loc de zahăr. Necesarul de sare poate fi asigurat foarte bine din legume.
Fiindcă am recomandat postul pe perioade limitate, este bine să fie consultat un bun medic dietetician (nutriţionist), în special de către cei care suferă de debilitate fizică, de boli ale aparatului cardio-vascular sau renal, de boli infecţioase, cancer etc. La sfârşit de capitol… ne exprimăm speranţa că am izbutit să transmitem un mesaj celor ce doresc să-şi prelungească viaţa şi să-şi amelioreze starea de sănătate fizică şi psihică, prin schimbarea modului de a trăi cu care au fost obişnuiţi o viaţă întreagă. E adevărat că nu va fi deloc uşor, dar merită să încercăm! Vom pleda întotdeauna pentru supremaţia spiritului asupra materiei.
Oricât de mult vom reuşi să ne prelungim zilele bune, să asigurăm trupului nostru o viaţă îndelungată şi sănătoasă, va veni în cele din urmă momentul despărţirii. Trupul nostru va intra, în mod firesc, în cadrul circuitului biologic natural. Să privim acest fenomen normal, cu zâmbetul pe buze: cine a trăit demn, ştie să moară demn. Convinşi fiind că sufletul nostru, prin însăşi originea lui, este veşnic, nu vom muri niciodată. Abia atunci vom înţelege sensul tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte…
.
Extras din cartea ,,Pledoarie pentru o viaţă lungă. Sănătate prin seminţe, legume şi fructe”, de Ovidiu Bojor şi Catrinel Perianu, Editura Fiat Lux, 2005.
