Zâmbete în weekend

Posted on by racoltapetru6

* Sunt total favorabil căsătoriei gay, dar numai între politicieni. Tot ce poate contribui la neînmulţirea lor este benefic pentru toată lumea!!

* Între prietene: – Dragă, îmi vizitezi atât de des pagina de Facebook încât nu înţeleg cine eşti: amanta soţului meu sau soţia amantului meu…

* Durata unui minut variază în funcţie de care parte a uşii de la baie te afli.

* Un beţiv mângâie capul unui camarad de cărat pahare la gură, chel, şi-i spune:

– Auzi? Capul tău seamănă la pipăit cu fundul nevestei mele.

Chelul îşi mângâie capul şi răspunde:

– Tu ştii că ai dreptate?

* Se trezeşte dimineaţă toată familia. Părinţii se pregătesc să plece la serviciu, Bulă la grădiniţă. Mama e la duş, iar în timpul acesta, tatăl intră în baie să-şi spele dinţii. Văzându-şi soţia, apetitul sexual creşte şi se apucă ei de treaba lor ,,părintească”. Când erau în plin proces, intră Bulă în baie şi vede toată scena. Tatăl, văzându-l pe Bulă, se gândeşte: ,,Trebuie să inventez ceva, să nu şcochez copilul”. Astfel că începe s-o lovească pe nevastă-sa peste fund, zicând în acelaşi timp:

– Na, altă dată să nu-l mai baţi pe Bulişor. Ai înţeles?

Şi continuă s-o lovească. Bulă, bucuros:

– Aşa tati, bravo, dar poate regulezi şi motanul, să nu mă mai zgârie!

* Bineînţeles că ajutorul psihologului este întotdeauana binevenit. Dar să înjuri este mult mai ieftin.

* S-a ajuns la concluzia că expresia: ,,Toţi bărbaţii sunt la fel” a fost inventată de o chinezoaică, care şi-a pierdut bărbatul în mulţime!

* – Oh, scuzaţi-mă, era cât pe ce să mă aşez pe ochelarii dumneavoastră.

– Nici o problemă… au văzut ei lucruri mult mai nasoale…

* Un câine, văzând pomul de Crăciun, a exclamat: ,, În sfârşit au tras curent electric şi în WC!”

* În sat, la discotecă: – Domnişoară, dansezi?

– Nu.

– Atunci hai să ne ajuţi să împingem un tractor.

* Un tip a sunat astăzi la ziarul local pentru a plasa un anunţ la matrimoniale.

– Ce aţi vrea să scrieţi în anunţ?, l-a întrebat tipul de la ziar.

– ,,Mic de statură, grăsuţ şi chel, caută blonde înalte, cu sânii mari, exclusiv pentru sex. Fără obligaţii”.

– Mă cam îndoiesc că veţi obţine prea multe răspunsuri la asta… i-a răspuns angajatul ziarului.

– Ai dreptate, zice tipul… Poţi adăuga şi brunete, totuşi…

* Vasile povestea prietenilor: – Pot să spun că sunt un tip norocos.

– De ce?

– Păi, nevastă-mea tocmai mi-a spus că pot s-o invit pe secretara mea cea sexy la noi acasă, în weekend-ul ăsta, să-i ofer ceva de băut şi apoi să fac sex cu ea cât poftesc…

– Chiar aşa ţi-a zis Maricica?

– Mă rog, de fapt a zis: ,,Mă duc la ţară la mama, aşa că va trebui să rămâi singurel acasă tot weekend-ul şi să te descurci singur…

* Consultaţie la ginecolog: – Trebuie să vă previn, domnule doctor, că soţul meu vine după mine peste o jumătate de oră!

– Dar nu vă fac nimic condamnabil!

– Tocmai… şi timpul trece…

* O tipă face dragoste cu un student: – Ai terminat?

– Nu, sunt în anul IV!

* –  Ce-ţi place mai mult, apa plată sau cea carbogazoasă?

– Nu contează, de prună să fie…

* Indiciu popular: Dacă rândunica zboară cu coada înainte, ai să primeşti salariul sau pensia mărită.

* Dacă mai aveţi ceva de pierdut – înseamnă că încă nu e pierdut totul…

* Şeful este persoana care vine la timp la serviciu în ziua în care tu întârzii şi întârzie în acele zile în care vii tu la timp.

* ÎNTREBARE: – Care e deosebirea dintre logica bărbatului şi cea a femeii?

RĂSPUNS: – Cea a bărbatului – e mai corectă, cea a femeii – mai interesantă.

* 100 de boxeri au fost întrebaţi despre pericolul sportului pe care-l practică. 10% au spus că boxul este periculos pentru sănătate. 90% nu au înţeles întrebarea.

* Un african, după ce se întoarce din România, este întrebat:- Cum ţi s-a părut clima de acolo?

– Ei, e rău, că e tot timpul iarnă. Şi dacă, cu cea verde, mai merge – cu cea albă – e rău de tot.

* Un minut până la închiderea magazinului. Vânzătorul se pregăteşte să închidă, când intră o doamnă.

– Vai, ce bine că am ajuns înainte să închideţi! Pui congelaţi aveţi?

Vânzătorul deschide frigiderul şi scoate de acolo ultimul pui. Îl pune pe cântar şi: 0,9 kg.

– Dar mai mare nu aveţi? – întreabă femeia.

Vânzătorul pune puiul înapoi în frigider şi îl scoate din nou, îl pune pe cântar şi apasă uşor cu degetul: 1,3 kg!

– Foarte bine, – se bucură femeia – îi cumpăr pe amândoi!!!

* Tatăl vine la oraş, în vizită la fiul student. A sosit seara târziu, e întuneric afară şi nu se vede nici o mişcare, nimeni pe care să întrebe, aşa că se apropie de cămin şi strigă:

– Stelian Popescu unde stă?

Se aude o voce plictisită:

– Sprijină-l de uşă că venim noi să-l luăm!

* – Doctore, sunteţi sigur că am 27 de săptămâni de sarcină şi nu 22?

– Absolut!

– Doamne, nu m-am căsătorit cu cine trebuia!!!

* Şeful, prezentând un nou angajat, le spune celorlalţi:

– Acesta este noul venit în echipa noastră. Arătaţi-i, vă rog, cu ce vă ocupaţi, când aveţi impresia că sunt cu ochii pe voi.

* La vamă, la deschiderea portbagajului, vameşul stupefiat îi întreabă pe ocupanţii maşinii: – A cui e mitraliera asta?

– Nu e a noastră!

– Dar a cui?

– A lui Kalashnikov!

* Pe şosea rulează un automobil, când după o curbă apare un semn de circulaţie: viteza maximă – 40 km/oră. Şoferul încetineşte până la 20 km/oră. Este oprit totuşi de către un poliţist, care-l întreabă:

– Şi de ce te furişezi aşa?

* Doi zgârciţi au pus un pariu: cine va pune mai puţin în cutia milei de la biserică. Şi iată că se apropia cutia pentru bani. Primul pune o monedă de un ban şi priveşte triumfător spre celălalt. Acesta spune calm:

– Pentru amândoi!!!

* – Puteţi ghici câţi ani am?, întreabă cochet o doamnă.

– Scuzaţi-mă, dar nu am nici o idee!

– Vă dau un indiciu: fiică-mea merge la grădiniţă…

– E educatoare?

* – Ei, tu! – strigă un poliţist pe motocicletă, ajungând maşina. – N-ai auzit când ţi-am spus să te opreşti?

– Am auzit, dar mi s-a părut că ai spus: ,,Bună dimineaţa, d-le senator”.

– Nu-i aşa, – spune cu un zâmbet poliţistul, – că astăzi e o zi frumoasă, d-le senator?

* Un tip care stătea cu chirie îşi invită într-o seară un prieten, la o bere. După câteva pahare, musafirul observă un lighean agăţat de perete.

– Ce-i cu ligheanul ăla?

– Nu-i lighean, ci un ceas vorbitor! – şi loveşte puternic în el.

De după perete se aude o voce:

– Tâmpitule, iar baţi noaptea la două jumate?

* Mulţi din cei necăsătoriţi visează să aibă o soţie frumoasă şi deşteaptă. Mulţi din cei căsătoriţi visează acelaşi lucru.

* Un poliţist încearcă să oprească un automobil. Dar, ignorând semnele, maşina îşi continuă drumul, aşa că poliţistul trage un foc şi îl răneşte pe şofer. După încă o împuşcătură, îl răneşte pe pasagerul din dreapta. Apropiindu-se de automobilul oprit, el strigă:

– Bine că te-ai oprit! A treia oară nu mai trăgeam în aer…

* Se întâlnesc două blonde, iar una spune:

– Ascultă, ştii că anul acesta, 8 martie va fi vineri?

– Serios?! Numai să nu fie în 13!

La moartea unui mare regizor

Posted on by racoltapetru6

Filmul, această dulce evadare din realitate, m-a fascinat dinainte de a cunoaşte tainele literelor şi a cifrelor. De cum am reuşit să mă deplasez, printre primele locuri pe care le vizitam ades, era sala de cinema veche, cu podele de lemn vechi, ce scârţâiau la fiecare pas de om matur. Dar eu eram un copilandru mititel ce se furişa printre picioarele controlorului de bilete şi apoi printre scaunele din faţă ale sălii întunecate, cu iz de aer închis. De acolo priveam fascinat ecranul ce aducea în faţa mea lumi necunoscute şi magice în care totul era posibil. Îmi imaginam dialogurile şi povestea putea căpăta orice sens voiam eu şi de fiecare dată era altul decât la vizionarea anterioară.

Când am mai crescut şi am învăţat să citesc, pasiunea pentru marele ecran s-a amplificat – dacă se mai putea – şi nu scăpam niciodată prilejul să văd un film, indiferent pe ce temă. Le-am descoperit apoi şi la televizor, unde aş fi rămas ore în şir cu privirile acaparate de cutia magică. Îi consideram pe actori nişte super-eroi iar pe regizor adevăraţi zei care-i manipulau după propria voinţă. Le cunoşteam numele, biografia şi aveam zeci de poze într-un album imens care-i înfăţişa în diferite ipostaze şi le descria viaţa de zi cu zi prin articole decupate din diferite reviste de specialitate (în special revista ,,Cinema” şi almanahuri).

De atunci, din primii ani de şcoală generală, am vrut să mă fac regizor de film. A fost prima mea opţiune şi a ţinut până la majorat, când am devenit mai realist şi ambiţia mea mi se părea prea greu de satisfăcut. Dar pasiunea pentru filme nu mi s-a estompat deloc: chiar şi azi văd câte două-trei filme zilnic.

Prin acest preambul poate veţi înţelege admiraţia mea pentru cei care fac filme, pentru actori, scenarişti şi regizori. Iar dintre cei din urmă, nu am cunoscut un altul mai mare la noi în ţară precum era inegalabilul Sergiu Nicolaescu. De fapt el era ridicat la puterea a treia, fiindcă îi întruchipa pe toţi cei mai sus pomeniţi: un actor cu şarm, un scenarist inspirat şi regizor talentat. Nu-mi place să fac comparaţii cu alţi monştrii sacri ai marelui ecran din alte ţări, mai ales de peste ocean, dar cei care obişnuiesc să caute asemănări, ar putea zice că Sergiu Nicolaescu a fost un Clint Eastwood al României.

Nu sunt sigur că am reuşit să-i văd toate filmele, dar fiecare din ele era pentru mine o minunată descoperire ce-mi lăsa în minte o experienţă nouă şi plăcută. Începând de la filmele lui istorice, continuând cu cele poliţiste şi pline de suspans şi apoi dramele melancolice şi impregnate de patima iubirii, înfăţişată în diferite forme şi situaţii.

Pelicula vieţii lui Sergiu Nicolaescu s-a întrerupt ieri, dar peliculele pe care le-a imprimat el cu atâta profesionalism vor rămâne mereu vii şi ne vor încânta de câte ori vom voii noi. Filmele îi poartă amprenta unică şi nimeni nu poate să-l copieze sau să-l imite. Se afirmă cu succes noi regizori pe firmamentul cinematografiei româneşti, care sunt apreciaţi din ce în ce mai mult şi peste hotare. Toată admiraţia mea pentru ambiţia şi talentul lor pe care-l descopăr şi-l urmăresc cu interes. E bine că măcar în acest domeniu ne facem cunoscuţi şi respectaţi, la câte deziluzii avem în alte privinţe. Marea mea speranţă este că voi apuca să prind momentul când vom lua şi noi un Oscar. Pentru mine ar depăşi chiar şi valoarea unei Cupe Mondiale la fotbal.

Dar până atunci, pot să afirm cu certitudine că Sergiu Nicolaescu a fost cel mai bun şi mai prolific regizor din istoria cinematografiei româneşti. El a contribuit fundamental la creşterea valorii producţiilor naţionale, impulsionând astfel o pleiadă de alţi confraţi mai tineri să ridice ştacheta, să diversifice temele, să la actualizeze pentru a se putea afirma. Era aşa cum spun marii actori care au jucat sub îndrumarea lui: un om exigent şi perfecţionist. Iar această perfecţiune o putem sesiza în toate cele peste 60 de producţii apreciate chiar şi peste hotare.

Înainte de a muri s-a retras din politică sperând totuşi că mai are câţiva ani pentru a-şi realiza proiectele în lucru. Îi era tare dragă meseria de regizor şi spera să moară cu mâna ridicată şi cu vocea-i hotărâtă care să strige : STOP CADRU! E singurul lucru care nu i-a ieşit aşa cum a vrut el. Corpul –  acel ambalaj perisabil care găzduieşte sufletul –  nu i-a mai urmat dorinţa şi i-a întrerupt elanul rămas nealterat. Acel corp nu l-a mai ascultat, aşa cum l-a ascultat pâna la vârsta de 82 de ani, şi aşa cum îl ascultau cei de pe platoul de filmare.

Astfel s-a mai dus un ,,magician” al artiştilor români din generaţia care ne-au făcut viaţa mai frumoasă, mai uşor de suportat. Din păcate se sting din ce în ce mai des şi rămân tot mai puţini. Lucesc în urma lor doar stelele imprimate pe trotuar, care le poartă numele. Ne vom duce şi noi să-i întâlnim şi poate că vor juca pentru noi în lumea de dincolo, cu acelaşi talent şi pasiune. Până atunci nu ne rămâne decât să le mulţumim pentru că au existat şi fiindcă au fost atât de minunaţi!

Dumnezeu să-l odihnească pe Sergiu Nicolaescu! Dumnezeu să-i odihnească pe toţi!

Primiţi cu Pluguşorul??

Posted on by racoltapetru6

Pluguşorul 2013

.

Ahoo, Ahoo copii şi fraţi,

Ochii din calculator nu-i luaţi,

Pe messenger să intraţi,

La prieteni să uraţi:

.

La mulţi ani cu bucurie!

Şi un BUZZ să-mi daţi şi mie,

Sau, ignoraţi să-mi daţi din prima,

Că n-am făcut bine rima,

.

Ia ieşiţi din invizibil,

Că doar eu sunt disponibil.

Cu urări de nota 10

Pentru 2013:

SĂRBĂTORI FERICITE,

VISE ÎMPLINITE,

O VIAŢĂ FRUMOASĂ,

MULŢI DOLARI PE MASĂ,

MINTE SĂNĂTOASĂ,

INIMA VOIOASĂ

ŞI PICIOARE

SPRINTEITOARE.

BUCURII – DRAGI COPII,

FIŢI CUMINŢI – DRAGI PĂRINŢI

ŞI VOINICI – DRAGI BUNICI.

BUCURAŢI-VĂ DE VIAŢĂ

CĂ-I SUBŢIRE CA O AŢĂ.

SĂ UITĂM DE TOATE,

SĂ LE DĂM LA SPATE,

SĂ NE BUCURĂM

ŞI SĂ NE DISTRĂM.

CE POT SĂ MAI SPUN?

S-AVEM UN AN MAI BUN,

CU ROADE PE MASĂ,

CU VREME FRUMOASĂ

ŞI BELŞUG ÎN CASĂ,

SĂ FIM SĂNĂTOŞI,

LA SUFLET FRUMOŞI.

.

La mulţi ani, cu sănătate,

Că-i mai bună decât toate!

.

Dacă ţi-a plăcut mesajul

nu îţi scărpina obrazul,

Dă-l şi tu în continuare,

Că doar ai o listă mare!

.

La anul şi la mulţi, mulţi ani!

Parveniţii

Posted on by racoltapetru6

În ultimele două decenii am reuşit să intrăm şi noi în rândul ţărilor înzestrate. Acum putem fi liniştiţi: avem şi noi şomerii noştrii, oameni ai străzi care dorm în canale sau în cutii de carton, faliţii noştrii – cum spunea marele Caragiale – dar şi miliardarii noştri, care de multe ori sunt sinonimi cu parveniţii. Acei oportunişti care au ştiut să speculeze ocaziile oferite de lipsa sau ineficienţa unor legi, pentru a cumpăra ieftin şi a vinde scump sau pur şi simplu a acapara nişte bunuri, devenind astfel bogaţi peste noapte.Şi, ca tot ce ne-a lipsit atâta vreme, această specie de parveniţi a proliferat făcându-ne pe noi parcă mai înzestraţi în această privinţă.

Sunt mulţi şi avizi în etalarea cât mai agresivă a bunurilor pe care au reuşit să le acumuleze. Îi vedem la televizor cu ghiuluri imense de aur pe degete, cu ceasuri aurite de zeci de mii de euro, cu maşini scumpe ce ies din curţile unor vile cu suprafeţele unui teren de fotbal, iar trofeul suprem sunt piţipoancele cât mai tinere, pe care unii le împrospătează periodic cu nonşalanţă.

De obicei sunt nişte cretini care abia dacă au reuşit să-şi ia diploma de bacalaureat şi care pocesc sistematic limba maternă. Dar privirea lor e arogantă şi atitudinea dispreţuitoare faţă de cei care nu poartă un costum de firmă, iar când vor să-şi arate credinţa şi dărnicia, o fac cu mare tam-tam, în văzul camerelor de luat vederi, cu expresia mai mult sau mai puţin voalată: “luaţi şi voi nenorociţilor!”

Ei trăiesc în alte sfere şi privesc de sus norodul care se zbate pentru pâinea de zi cu zi. Ei au trecut în alt nivel şi ţintesc acum cât mai multă putere şi publicitate care să le mângâie orgoliul nemăsurat. Îşi investesc banii în scaune parlamentare, în funcţii cu putere de decizie care să poată afecta cursul economiei, a societăţii şi, în final, a istoriei naţionale. Astfel am ajuns să fim conduşi de o şleahtă de parveniţi care sunt cu totul paraleli cu cultura sau tehnocraţia, mai mult ca necesară în această perioadă grea.

Tot pe ei îi vedem şi pe scările tribunalelor sau chiar ocupând temporar câte o celulă de lux, dar cu veşnica motivaţie că acuzaţiile care li s-au adus sunt de ordin politic. E drept că rar se întâmplă să-şi primească pedeapsa pentru faptele comise, căci în orice instituţie şi la orice nivel s-a văzut şi dovedit că banul e cel care influenţează deciziile finale, fie ele chiar şi judecătoreşti. Dar dacă, printr-o minune sau prin ilegalităţi prea evidente pentru a fi muşamalizate, un astfel de speciment ajunge să fie condamnat la închisoare cu executare, el va ieşi curând cu studii completate în şcoala penitenciarului. Va reveni în funcţii de conducere, pentru că –  nu-i aşa? –  la noi, de la parlamentar la puşcărie şi invers, e un drum foarte scurt şi cât se poate de firesc.

De acolo, din vârful lanţului trofic, înconjurat de paparazzi care-i sorb cuvintele din gură, va continua să susţină inepţii, să-i denigreze pe toţi cei care nu-i aduc osanale, să se laude cu puterea şi bogăţia. Ne putem intersecta cu el pe şosele, sau să-l întâlnim, dacă ne dă mâna, prin vreo staţiune de cinci stele. Dacă sunteţi un om decent şi nu purtaţi un costum Armani, asortat cu accesoriile unui bulibaşă, nu aveţi şansa să fiţi tratat cu respect. El te citeşte imediat după cum arăţi şi nu dă două parale pe ceea ce ai în cap.

Pe lângă aurul pe care-l etalează obsesiv, parvenitul vrea să arate că e şi cult. De aceea cumpără tablouri renumite, după consultarea în prealabil a unui specialist. Chiar dacă nu le înţelege şi nu pricepe de ce costă atât de mult nişte “mâzgălituri”, el le afişează pe pereţi în văzul tuturor, pentru a face şi în acest fel impresie. Păi, dacă e la modă…

E la modă să se meargă la munte, că e iarnă şi mulţi profită de zăpada de acolo. Păi, dacă e la modă, hop şi el – să fie văzut de “înalta societate”, de camerele de luat vederi, să apară la televiziuni şi să-l vadă toată naţia cum se plimbă el cu mâinile la spate şi cu nasul pe sus. Ce contează că habar n-are să schieze, că-i e frică să se dea cu sania; principalul e că e acolo unde se filmează. Acolo unde e şi preşedintele ţării, primul ministru şi alţi demnitari care sunt asaltaţi de reporteri.

Unii nu suportă publicitatea şi sunt deranjaţi de întrebările agasante ale cucoanelor cu microfon. Ar vrea să facă ei lista cu întrebări şi să fie interogaţi doar când le convine. Adică atunci când au cu ce să se laude sau când vor să atragă electoratul. În rest, ciocul mic! Democraţie, democraţie, dar nici chiar aşa! Doar n-o să lase presa să se creadă egală cu cele din alte ţări, mai evoluate.

Chiar şi aşa, presa a încurcat multe socoteli şi a contribuit decisiv la aducerea în faţa justiţiei a multor şefi ce se credeau intangibili. O fi având şi ea păcatele ei, dar măcar ne face să vedem mai clar cu ce tare a societăţii ne confruntăm. Iar cei vinovaţi, parveniţii naţiunii, se tem de mass-media, atunci când pune prea multe întrebări. Mai ales dacă acestea sunt justificate. Cum ar fi aceea dacă un anumit personaj de acest gen – exemplul cel mai elocvent – are pregătirea necesară pentru comisia legislativă a parlamentului în care a fost ales. Să fii văzut atunci ce izbucnire de furie incontrolabilă! Din fericire s-a limitat doar la iniţierea unor injurii, dar dacă nu ar fi fost camerele de luat vederi, sunt sigur că ar fi altoit-o pe impertinenta care a îndrăznit să-i pună o astfel de întrebare. Doar el are studii făcute după gratii – chiar dacă pentru prea scurt timp –  şi ştie cum vine treaba.

Chiar mă gândesc ca legile toate să fie făcute doar de cei care au făcut puşcărie. Poate ar fi mai potrivite cu realităţile din societatea noastră. Dar pentru asta ar trebui să fie băgaţi cu toţii, pentru o perioadă cât mai lungă, după gratii. Sunt sigur că fiecare are “un mort în debara”, o fărădelege de ascuns, iar pe de altă parte nu li s-ar simţi prea tare lipsa. Parol!

De Anul Nou – fără probleme vechi!

Posted on by racoltapetru6

Problema

Cât de greu e un pahar cu apă?

Într-una din zile, profesorul a venit la facultate, ţinând mâna în sus, cu un pahar plin cu apă.

– Cât cântăreşte acest pahar?, a întrebat profesorul

– 150 gr –  300 gr, au răspuns studenţii.

– Nu pot afla exact ce greutate are dacă nu îl cântăresc, a răspuns profesorul. Dar ce se va întâmpla dacă ţin paharul în mână timp de 5 minute?

– Nimic!, au răspuns studenţii.

– Ce se va întâmpla dacă ţin paharul în mână timp de o oră?

– O să simţiţi furnicături în mâna dreaptă!, au răspuns studenţii.

– Foarte bine! Şi ce o să se întâmple dacă îl ţin aşa o zi întreagă?

Unul dintre studenţi a intervenit:

– O să vă amorţească braţul! O să vă tremure tot corpul! Probabil o să paralizaţi şi vom fi nevoiţi să chemăm ambulanţa!, toţi colegii au râs.

– Foarte bine! Dar pe tot parcursul acestei zile, greutatea paharului se va schimba?

– Nu!, au răspuns studenţii în cor.

– Atunci de ce braţul meu va avea de suferit?

În clasă s-a făcut linişte…

– Ce ar trebui să fac pentru a scăpa de durere?

– Puneţi paharul acela jos!, a strigat unul dintre studenţi.

…………………………………………………………………………….

Problemele pe care le întâlnim în viaţă respectă acelaşi principiu. Ţineţi-le cu voi câteva minute şi vi se vor părea minore! Păstraţi-le câteva ore şi vă vor măcina! După câteva zile, vă vor paraliza şi nu veţi mai fi în stare să faceţi nimic!

Aşa că… LĂSAŢI ,,PAHARUL” JOS chiar în clipa asta, şi după un timp vei putea privi aceste ,,probleme” ca pe oportunităţi.

UNDE ESTE ATENŢIA, ACOLO MERGE ŞI ENERGIA!

……………………………………………………………………………….

Acum, la cumpăna dintre ani, vă doresc să aveţi puterea de a uita problemele care vă macină, de a ierta pe cei care v-au supărat, de a ajuta pe cei care sunt mai năpăstuiţi! Să vă încărcaţi cu iubire, fericire şi multă sănătate! Să aveţi un an mai bun decât cel care stă să treacă, dar mai rău decăt cei care vor veni după el! Să progresaţi astfel mereu, spiritual şi material.

AN NOU FERICIT ŞI LA MULŢI ANI!!!

Zâmbete în weekend

Posted on by racoltapetru6

* Bulă mergea pasiv pe stradă, când vede scris pe un gard: ,,Papagal rău!” Curios, intră în curte să vadă năzdrăvănia. Se apropie de o colivie în care era un papagal. Când îl vede, papagalul strigă:

– Azorel, şo pe el!

* – D-le doctor, soţia şi-a pierdut vocea. Ce trebuie să fac?

– Încercaţi să vă întoarceţi acasă noaptea pe la ora 3!

* Soacra către ginere:

– Şi de ce oare fiică-mea te iubeşte?

Ginerele:

– Să-ţi arăt?

* ÎNTREBARE: – De ce sunt atâţia bărbaţi crăcănaţi? RĂSPUNS: – Lucrurile fără importanţă sunt puse între paranteze.

* Vorbesc doi prieteni:

– Frate, sunt şocat, nevastă-mea vrea să facă sex în trei!

– De ce? Nu e chiar rău, gândeşte-te şi tu, senzaţii noi, vă mai împrospătaţi şi voi relaţia; priveşte din alt punct de vedere, e chiar cool, care e problema ta?

– Problema mea este că eu nu sunt pe listă!

* Un poliţist îi spune fiului:

– Să nu te prind că fumezi! La vârsta ta e devreme încă!

– Da tati, dar şi tu fumai când erai în clasa a 5-a!

– Da, dar eu aveam 17 ani!

* Cum se numeşte ştiinţific fundul bărbaţilor?

– Anus.

– Dar al femeilor?

– Bonus.

* – Maria, cum merge cu dieta?

– Bine, dragă.

– Ai slăbit mult?

– Ştii vulturul pe care l-am tatuat pe burtă?

– Da!

– Eeee, acum a devenit un colibri!!

* – I-am cumpărat lui soacră-mea un sejur în India…

– De la ce firmă?

– ,,Turist”.

– Ăştia sunt şarlatani. Te duc pe aeroportul din New Delhi şi te lasă acolo…

– Asta era şi ideea!

* O moaşă întrebă o tânără mamă:

– Tatăl copilului va fi prezent la naştere?

– Nu cred.

– De ce?

– Păi, nu se află în cele mai bune relaţii cu soţul meu.

* ÎNTREBARE: – De ce pe maşina de poliţie scrie ,,112″?  RĂSPUNS: – Să se ştie cum să se bage poliţaii în maşina, adică: 1 la volan, 1 în dreapta şi 2 în spate.

* – Tată, tată care e diferenţa dintre confident şi confidenţial?

– Tu eşti feciorul meu, de asta îţi sunt confident. Prietenul tău, vecinul nostru cu care te joci în ogradă, tot feciorul meu e, însă e confidenţial.

* O femeie, în farmacie:

– Aveţi ceva ieftin şi eficient pentru slăbit?

– Da, avem plasture.

– Şi unde se pune?!

– Pe gură!

* Un Maybach mare la stop. Un Tico vine cu viteză din spatele lui şi îl buşeşte. Pe ecranul computerului de bord apare: New hardware found. Install?

* ÎNTREBARE: – De ce nu poate fi considerat sexul un sport? RĂSPUNS: – Deoarece în sport câştigă cine termină primul!

* – Dragul meu, îţi aminteşti, astă toamnă ai fost la pescuit?

– Da, şi?

– A sunat ştiuca să-ţi spună că e însărcinată.

*-  Cred că cea mai mare fericire pentru o femeie este să se căsătorească cu bărbatul pe care îl vrea.

– Hm… Cea mai mare fericire pentru o femeie este să se căsătorească cu bărbatul pe care îl vrea altă femeie!

* Soţul şi soţia, acasă. Sună telefonul. Soţul ridică receptorul, ascultă jumătate de minut fără să scoată un cuvânt, apoi îl pune la loc.Soţia:

– Cine a fost?

– Probabil cineva de la Meteorologie a greşit numărul. A întrebat: “Draga mea, orizontul este curat?”

* Unei doamne în vârstă i s-a propus pentru prima dată să încerce berea. Savurând băutura, ea a fost surprinsă:

– Ciudat! Gustul ei îmi aminteşte de medicamentul pe care soţul meu l-a luat în ultimii douăzeci de ani!

* La audieri, suspecta blondă:

– Ei bine, dacă totuşi ai găsit verigheta, de ce nu a-ţi predat-o poliţiei?

– Pentru că avea gravat în interior: “A ta, pentru totdeauna”!

* Într-un local, doi prieteni îşi beau liniştiţi cafeaua când sirena maşinii pompierilor a început să sune strident. Brusc, unul dintre cei doi se ridică şi zice:

– Scuză-mă, dar datoria mă cheamă…

– Bine, dar tu nu eşti pompier voluntar!

– Eu nu, dar soţul Silviei, da!

* – Luaţi loc. Ce vă supără?

– Nu e vorba de mine.

– Dar de cine?

– De soacră-mea. Şi-a dislocat ieri falca şi nu poate să vorbească. Vreau să aflu dacă situaţia e de moment sau sunt şanse să dureze.

* Un marinar stă în portul Marsiliei şi bea de nu se mai ţine pe picioare. Un trecător intră în vorbă:

– Ştiţi că anual mor peste 10.000 de francezi, din cauza băuturii?

– Nu mă interesează. Eu sunt rus…

* Doi tipi, la închisoare:

– Câţi ani ţi-au dat?

– 15

– Pentru ce?

– Am spart un geam la serviciu.

– Dumnezeule! Pentru atât? Unde lucrai?

– Pe un submarin.

* Preotul sună la uşă. Dinăuntru se aude o voce cristalină:

– Tu eşti, îngeraşule?

– Nu, răspunse slujitorul Domnului, dar lucrăm la aceeaşi firmă.

* Într-o zi, Bulă vine cu papagalul la şcoală.

– Bulă, ce caută papagalul aici?, întreabă învăţătoarea.

– Păi… Nu pot risca. Când eram acasă l-am auzit pe tata zicând: ,,Imediat ce pleacă Bulă la şcoală îţi nenorocesc păsărica!!!”

* Fiul discută cu tatăl său:

– Tată, să ştii că totuşi mama conduce automobilul mai bine decât tine!

– Eşti sigur? Eu n-aş spune aşa ceva!

– Dar tu singur ai afirmat că n-ai putea să faci nici 10 metri cu frâna de mână trasă, pe când mama a reuşit să parcurgă aşa 12 km!

* Doi nebuni:

– Lasă-mă să-ţi bat un cui în cap!

– Nuuu, că dacă dai pe lângă, îmi spargi capul cu ciocanul!

* Un inginer german îi spune colegului său italian:

– Dă-mi fier şi oţel şi îţi construiesc un portavion!

La care italianul:

– Dă-mi-o pe soră-ta şi îţi fac şi echipajul!…

* ÎNTREBARE: – Care-i asemănarea dintre politicieni şi porumbei? RĂSPUNS: – Cât timp sunt jos, îţi mănâncă din palmă, dar când ajung sus, se cacă pe tine!

* O babă merge la farmacie:

– Daţi-mi vă rog un Acid Acetilsalicilic.

– Vreţi o aspirină, nu?

– Aşa-i maică. Că tot îi uit numele…

* Fata cea mare, către tată: – Tată, sunt lezbi!

– Bine, pot înţelege.

Fata cea mică: – Tată, sunt lezbi!

– La naiba, şi tu!? Nu e nimeni în casa asta căruia să-i placă bărbaţii?

– Ba da, tată, mie-mi plac!, răspunde fiul.

* Doi naufragiaţi au reuşit cu greu să ajungă pe o insulă pustie.

– Suntem pierduţi!

– Nu-ţi face griji, ne găsesc ei!

– Crezi?

– Sunt sigur! Am datorii de peste 100 de milioane de dolari!

* – De ce bei, prietene?

– Ca să-mi înec amarul. Dar nu reuşesc pentru că nesimţitul a învăţat să înoate…

Scrisoare către fiică

Posted on by racoltapetru6

“Viaţa e grea, nu cocoloşeşte pe nimeni. Să nu spui despre nimic că nu e treaba ta”.

Pe 8 iunie 1950, la nouă luni după ce a fost arestată de poliţia secretă cehă pentru că ar fi condus un complot împotriva regimului comunist, Milada Horakova(politician) a fost găsită vinovată de ,,înaltă trădare”. A urmat un proces transformat în show de radio (a fost transmis în direct la radio), în timpul căruia Horakova şi-a păstrat atitudinea sfidătoare.

Pe 27 iunie, în ciuda strigătelor de protest internaţionale din partea unor personalităţi precum Albert Einstein sau Winston Churchill, Milada Horakova a fost executată la închisoarea Pankrac din Praga. În noaptea de dinaintea execuţiei, Milada Horakova i-a scris o scrisoare fiicei sale de 16 ani.

În 1991, preşedintele Vaclav Havel a decorat-o pe Horakova post-mortem cu Ordinul Tomas Garrigue Massaryk.

Scrisoarea pe care Horakova a redactat-o pentru fiica ei:

,,Dumnezeu a binecuvântat viaţa mea de femeie prin tine. Aşa cum tatăl tău a scris într-o poezie când se afla în închisoare, Dumnezeu ni te-a dat pentru că ne-a iubit. Alături de dragostea pe care mi-a dat-o tatăl tău, tu eşti cel mai de preţ cadou pe care l-am primit de la Destin. Cu toate acestea, Providenţa mi-a plănuit viaţa în aşa fel încât nu am apucat să-ţi împărtăşesc tot ceea ce aveam în minte şi suflet pentru tine. Motivul nu este că te-am iubit puţin. Te iubesc la fel de mult şi de pur cum orice mamă îşi iubeşte copilul. Dar am înţeles că scopul meu este să mă asigur că viaţa ta şi a altor copii va deveni mai bună.

Am fost nevoite să trăim separat pentru foarte multă vreme. Şi acum este a doua oară când Soarta ne desparte. Să nu fii speriată şi supărată pentru că nu mă voi mai întoarce. Învaţă, copilul meu, că viaţa este o chestiune serioasă. Viaţa e grea, nu cocoloşeşte pe nimeni şi pentru fiecare mângâiere pe care o primeşti de la Ea, primeşti apoi zece lovituri. Să te obişnuieşti cu asta repede, să nu laşi lucrul acesta să te învingă. Decide să lupţi. Ai curaj şi scopuri clare şi vei câştiga lupta cu viaţa.

Ştiu că sunt multe lucruri confuze pentru tine acum şi că ai vrea să-mi pui multe întrebări. Într-o bună zi, probabil că te vei întreba de ce mama ta, care te-a iubit atât de mult, a gestionat problema vieţii într-un mod atât de bizar. Poate că tu vei găsi o soluţie mai bună. Bineînţeles, acest lucru nu se va întâmpla decât dacă vei şti foarte multe lucruri. Nu numai din cărţi, în primul rând de la oameni. Învaţă de la toată lumea. Treci prin lume cu ochii deschişi şi ascultă nu numai durerile şi interesel tale, dar şi pe cele ale altor oameni. Să nu spui despre nimic că nu e treaba ta. Nu, totul trebuie să te intereseze, trebuie să compari, să compui fenomene individuale. Omul nu trăieşte singur pe lume. (…)

Fii conştientă de acest lucru mai mult decât am fost eu: abordează totul în viaţă în mod constructiv – fereşte-te de negarea inutilă – nu de orice negare, pentru că oamenii trebuie să se opună Răului.

Să ştii să-ţi organizezi scara valorilor bine nu înseamnă numai să te cunoşti pe tine bine, dar şi să cunoşti caracterele oamenilor din jurul tău, să cunoşti viaţa cu trecut, prezent şi viitor. Înseamnă să ştii, să înţelegi. (…)

Examinează, gândeşte, critică şi, cel mai important, critică-te pe tine. Să nu-ţi fie ruşine să recunoşti un lucru atunci când realizezi că e adevărat, chiar dacă, cu puţin timp în urmă spuneai că nu e adevărat. Să nu-ţi fie teamă să-ţi exprimi părerile. Când ajungi la concluzia că ai dreptate, trebuie să te lupţi pentru părerea ta, să fii pregătită să mori pentru ea.

Cum spunea Wolker, moartea nu e un lucru rău. Dar evită moartea sistematică, care are loc atunci când oamenii se îndepărtează de viaţa reală şi de ceilalţi oameni. (…)

Trebuie să-ţi găseşti calea. Caut-o singură şi nu lăsa nimic să te oprească, nici măcar amintirile despre mama şi tatăl tău. (…)

Învaţă să iubeşti munca. Orice muncă, dar să o faci bine. Să nu-ţi fie teamă de nimic şi totul va fi bine.

Nu uita de dragoste în viaţa ta. Dacă soarta te va ajuta, vei găsi pe cineva cum a fost tatăl tău, o persoană al cărei drum va fuziona cu al tău. Vorbesc despre dragostea fără de care nu poţi trăi fericit. Să nu fărâmiţezi niciodată dragostea, învaţă să o dăruieşti cu adevărat. (…)

Am aflat că înveţi bine la şcoală şi că vrei să-ţi continui studiile. Am fost foarte mulţumită. Chiar dacă, într-o zi, vei fi nevoită să abandonezi şcoala şi să munceşti, nu te opri din învăţat şi studiat. (…)

Nu cere foarte mult de la viaţă, dar stabileşte-ţi obiective înalte. Nu se exclud una pe cealaltă. (…)

Janiko, ai grijă de bunicul Kral şi de bunica Horakova. Inimile lor bătrâne au nevoie de consolare. Vizitează-i des şi lasă-i să-ţi povestească despre tinereţea mamei şi a tatălui tău, ca şi tu, la rândul tău, să le-o poţi povesti copiilor tăi. Numai aşa un om poate deveni nemuritor. Aşa vom continua noi prin tine.

Şi încă un lucru, alege-ţi prietenii cu grijă. (…)

Îţi sărut părul, ochii şi gura. Te mângâi şi te ţin în braţe (te-am ţinut atât de puţin în braţe). Voi fi mereu lângă tine”.

Adio dureri de încheieturi

Posted on by racoltapetru6

“De ceva vreme mă dor toate încheieturile”

1. Referitor la solicitarea d-lui Alexandru din Detroit, USA, publicată în E. AS nr. 1029, îi indic o reţetă care îl va scăpa de toate afecţiunile de care se plânge. Reţeta este foarte ieftină, uşor de preparat şi mai ales de folosit.

REŢETĂ: Se cumpără din farmacii o sticlă de spirt sanitar de 1/2 l, în care se pun 2 linguriţe de sare grunjoasă (ce se foloseşte pentru murături, sare naturală, curată) şi 2 linguriţe sare de lămâie (se găseşte în magazinele alimentare).

Această combinaţie se ţine la macerat 6 zile. Se agită continuu, în fiecare zi, pentru topire şi omogenizare. În final, se filtrează conţinutul prin tifon. Se clăteşte sticla şi se reintroduce lichidul filtrat.

CUM SE FOLOSEŞTE: Locurile care dor se vor unge de două ori pe zi, la început, apoi, după scăderea durerilor (de regulă, durerile dispar repede), se repetă masarea până la deplina vindecare. Nu se aplică pe răni sângerânde, nu se bea, nu se ating ochii!

Am folosit şi folosesc acest preparat şi l-am recomandat şi unor cunoscuţi care sunt mulţumiţi de înlăturarea durerilor pe care le au la articulaţii şi dureri musculare. Vă doresc succes şi să ne ajutăm reciproc, cu tot ce ştim de bine pentru sănătate şi cheltuieli băneşti cât mai mici.

GHEORGHE AFLOREI (85 de ani) – Aleea Herculane nr.5, ap. 7, Cluj-Napoca, jud Cluj.

2. Stimate domn, în ultimii ani, datorită serviciului, care mă obligă să mă deplasez prin toată ţara, am contractat dureri serioase ale umerilor, încheieturilor mâinilor, şi cele mai puternice, la glezne şi la bolţile labelor picioarelor. Dar anul trecut, întâmplător, am aflat despre un remediu natural care ia foarte rapid durerile. Este ceva de necrezut!

În toamnă, când au apărut castanele (au început să cadă din pomi), am cules o cantitate mai mare. Le-am mărunţit şi le-am pus în borcane cu gura mai largă şi care se închideau cu capac etanş. Se umplu cam trei sferturi de borcan, deasupra am turnat spirt alb medicinal, să depăşească cam cu două degete compoziţia castanelor mărunţite. Eu le-am pus în borcan de 0,800 kg. Din când în când, le mai mişcam puţin. După circa 2-3 luni, când spirtul devine maroniu la culoare şi mai lipicios, vă ungeţi cu el pe locurile dureroase. În câteva ore, durerea dispare.

Se repetă ungerea până la dispariţia totală a durerii. A se evita ungerea seara, înainte de culcare, pentru că se pătează aşternuturile. Şi ziua se poate păta lenjeria, dar efectul este extraordinar. Nu-ţi vine a crede că durerile îngrozitoare rămân o amintire. În caz că revin – se repetă operaţia de ungere.

Vă doresc multă sănătate şi să vă fie de folos:

CONSTANŢA ANGHEL – str. Sibiu nr. 23, bl. H1, sc. C, ap. 44, sector 6, Bucureşti, cod 061536.

Adevărul despre vitamina D (II)

Posted on by racoltapetru6

Predecesorii noştri nu erau nevoiţi să ,,gonească după remediu” sau ,,să militeze pentru un tratament de vindecare” prin nişte strângeri de fonduri ridicole; ei pur şi simplu păşeau în lumina soarelui, fiind vindecaţi de cancer prin simpla expunere la acţiunea razelor solare. Plimbarea pe afară, în sine, constituie ,,vindecarea” de cancer, despre care industria susţine că ar necesita miliarde de dolari pentru cercetări adiţionale. Singurul lor scop este ignoranţa oamenilor!

Adevărul izbitor în această materie este că medicina modernă are tot interesul ca oamenii să rămână ignoranţi în ceea ce priveşte efectele vindecătoare ale vitaminei D. Supravieţuirea financiară a industriei medicale depinde în mod absolut de acest lucru, astfel încât cele mai influente organizaţii medicale vor diminua în mod sistematic importanţa acestei vitamine, refuzând categoric să o recomande pacienţilor lor. NCI nu recomandă vitamina D şi nici fundaţia Komen for the Cure. AHA, AMA, ADA şi FDA, toate refuză să recomande vitamina D, în schimb promovând din toate puterile medicamentele sintetice, patentate, aducătoare de profituri uriaşe şi care nu vindecă nimic.

În principiu, în industria de asistenţă medicală există o conspiraţie a tăcerii în ceea ce priveşte vitamina D, această industrie depinzând de bolile amintite pentru a le aduce profituri. Şi bineînţeles, această tăcere va persista, deoarece companiile au scopul de a genera profit, şi dacă faci parte dintr-o afacere care scoate bani de pe urma bolilor, de obicei nu te prezinţi în faţa oamenilor spunându-le cum să se trateze gratis. Dintr-o perspectivă orientată pe profit, educarea oamenilor despre vitamina D, nu are nici un sens din unghiul de vedere al industriei de asistenţă medicală. Ei profită (ca de obicei) de pe urma oamenilor.

Nu puteţi împiedica vitamina D! Nu puteţi ascunde adevărul pentru totdeauna despre vitamina D. Ştiinţa este absolut imperioasă. Mai bine zis, este incontestabilă. Iată nouă adevăruri incontestabile despre vitamina D.

Majoritatea populaţiei vestice suferă de deficienţă de vitamina D. Deficienţele de vitamina D promovează printre alte probleme de sănătate, cancerul, diabetul, osteoporoza, afecţiunile renale, depresia, obezitatea şi afecţiunile inimii.

Deficienţa de vitamina D poate fi remediată cu o suplimentare cu vitamina D sau prin expunerea raţională la acţiunea razelor solare.

Produsele de protecţie împotriva radiaţiilor solare împiedică generarea vitaminei D la nivelul pielii, cauzând în continuare deficienţe de vitamina D în rândul consumatorilor care utilizează astfel de produse.

Remedierea pe scară largă a deficienţelor de vitamina D ar reduce semnificativ apariţia afecţiunilor degenerative în rândul populaţiei, economisind naţiunii, literalmente, trilioane de dolari, reprezentând cheltuielile colective de asistenţă medicală pentru următorul deceniu.

Suplimentele de vitamina D sunt extrem de convenabile. Prevenirea bolilor prin administrarea suplimentelor de vitamina D este o investiţie mică în sănătate care se răsplăteşte de 100 de ori (sau mai mult) prin economisirea cheltuielilor legate de asistenţă medicală.

Vitamina D este extrem de sigură. Din reacţia oamenilor care îşi administrează suplimente cu vitamina D reiese că, practic nu produce efecte secundare negative, chiar şi la doze zilnice aparent mari precum 4000-8000 IU (de 10 ori mai mare decât RDA-ul – doza zilnică recomandată – curent în America)

Deficienţa de vitamina D este cauzată – în mare măsură – de stilul de viaţă modern desfăşurat în spaţii închise. Oamenii trăiesc, lucrează şi se distrează în casă, sub lumină artificială. Acest lucru este motivul absenţei expunerii la lumina naturală (raze solare), prin care se generează vitamina D.

Vitamina D reduce dramatic susceptibilitatea la boli infecţioase, precum gripa sezonieră şi H1N1. Vitamina D ,,declanşează” sistemul imunitar şi îi permite să funcţioneze mai agresiv în lupta împotriva invaziei virale. Mai bun decât vaccinurile, mai sigur decât medicamentele…Vitamina D depăşeşte ca eficienţă vaccinurile.

Vitamina D depăşeşte ca eficienţă medicamentele anticancerigene. Depăşeşte ca eficienţă medicamentele prescrise pentru vindecarea osteoporozei. Vitamina D vindecă mai eficient diabetul decât medicamentele anti-diabet.

Mereu şi mereu: vitamina D se dovedeşte a fi mai sigură, mai eficientă şi mult mai convenabilă decât medicamentele scumpe vândute la preţuri de monopol. Mai mult, prin natura sa este evident compatibilă cu organismul uman, din moment ce corpul uman produce efectiv vitamina D când are această ocazie (este expus la acţiunea razelor solare).

În plus, spre deosebire de produsele farmaceutice, vitamina D nu dăunează mediului înconjurător. Excesul de vitamina D spălat de ploaie nu contaminează peştii, precum produsele farmaceutice.

Toate aceste adevăruri evidente despre vitamina D, ne pun pe gânduri: cum se explică faptul că reforma în sănătate nici măcar nu menţionează acest nutrient? Dacă vreţi într-adevăr să reformaţi sănătatea naţiunii, trebuie să începeţi cu remedierea epidemiei de deficienţă de vitamina D în rândul populaţiei.

Când vine vorba de menţinerea sănătăţii oamenilor, toate medicamentele din lume nu pot face cât poate vitamina D… simplu, convenabil şi sigur. Nu vă costă nimic. Nu aveţi nevoie de reţetă. Nu trebuie să consultaţi medicul. Nici măcar nu trebuie să cumpăraţi suplimente pentru a intra în posesia vitaminei D. Doar faceţi o plimbare pe afară, sub lumina soarelui, şi veţi iniţia singur procesul de auto-vindecare a organismului dvs.

Tocmai această idee – că pacienţii îşi vor putea vindeca singuri propriul lor cancer doar plimbându-se în natură – este cel mai temut lucru în lumea cancerului şi a industriei de vaccinuri. Industria farmaceutică este speriată de moarte la ideea că oamenii vor deveni educaţi în materie de nutriţie şi îşi vor da seama că vitamina D, singură, elimină nevoia de sutele de medicamente şi vaccinuri potenţiale.

Declanşează procesul de vindecare, protejează organismul de boli, şi singura ameninţare majoră pe care o prezintă este la adresa profitabilităţii industriei de asistenţă medicală care domină astăzi medicina. Dacă medicina modernă ar putea interzice vitamina D, ar face-o imediat. Totuşi, prin încercările sen. McCain de a distruge suplimentele nutriţionale ar putea, într-un final, izbuti.

Adevărul despre vitamina D (I)

Posted on by racoltapetru6

Lumea modernă este bântuită de epidemia deficienţei de vitamina D, această epidemie fiind de o astfel de profunzime şi gravitate încât, face ca gripa porcină H1N1 să pară doar 0 simplă răceală. Deficienţa de vitamina D nu doar că se extinde în mod alarmant, dar este şi cauza principală a altor boli grave precum cancerul şi diabetul, osteoporoza şi afecţiunile inimii.

Un studiu publicat în ediţia din martie 2010 a Jurnalului de Endocrinologie Clinică şi Metabolism (Journal of Clinical Endocrinology and Metabolism) a arătat că un procent şocant de 59% din populaţie suferă de deficienţa de vitamina D. Mai mult, aproape 25% din persoanele testate prezintă un nivel extrem de scăzut de vitamina D în organism. Autorul principal al studiului, Dr. Richard Kremer de la Centrul de Sănătate al Universităţii McGill spune că ,,Nivelurile anormale de vitamina D sunt asociate cu o întreagă gamă de boli, inclusiv cancerul, osteoporoza şi diabetul, precum şi tulburările cardiovasculare şi cele legate de sistemul imunitar”. Acest nou studiu confirmă existenţa unei legături clare între deficienţa de vitamina D şi grăsimile stocate în organism.

Acest lucru susţine teoria susţinută cu mulţi ani în urmă în Natural News, despre faptul că razele soarelui facilitează pierderea grăsimii în organism. Vitamina D ar putea fi mecanismul hormonal prin care acest fenomen al pierderii grăsimii operează în corpul uman. Însă rezultatele cercetărilor legate de vitamina D nu se opresc aici.

Activatorul sistemului imunitar

Cercetările recente desfăşurate la Universitatea din Copenhaga au dezvăluit că vitamina D activează sistemul imunitar prin “armarea” celulelor T, astfel încât acestea să combată infecţiile. Această nouă cercetare, condusă de profesorul Carsten Geisler de la Departamentul Sănătăţii, Imunologiei şi Microbiologiei Internaţionale de la Universitatea din Copenhaga, a arătat că, fără vitamina D, celulele T ale sistemului imunitar rămân dormante, neoferind deloc protecţie, sau doar într-o mică măsură împotriva invaziei microorganismelor şi viruşilor.

Dar prezenţa vitaminei D în circuitul sangvin face ca celulele să fie ,,armate” şi să detecteze invadatorii, distrugându-i şi eliminându-i  din organism. Cu alte cuvinte, vitamina D acţionează precum cheia de contact a maşinii dumneavoastră. Maşina nu va porni, doar după ce aţi introdus cheia în contact şi aţi pornit motorul. În acelaşi fel, sistemul dvs. imunitar nu va funcţiona decât dacă este activat din punct de vedere biochimic de către vitamina D.

Dacă începeţi sezonul rece cu o deficienţă de vitamina D, sistemul dumneavoastră imunitar este practic lipsit de apărare împotriva gripei.De aceea, persoanele care se îmbolnăvesc sunt cele care petrec mult timp în casă şi îşi desfăşoară activitatea la interior, fiind astfel expuşi la o deficienţă cronică de vitamina D.

De fapt, persoanele care au decedat din cauza H1N1 sufereau de deficienţă de vitamina D. Practic ele nu mai beneficiau de protecţia oferită de sistemul imunitar, fiind astfel ţinte uşoare pentru gripa porcină.

Aceste descoperiri legate de ,,armarea” sistemului imunitar de către vitamina D au fost publicate în ,,Imunologia Naturii” (Nature Immunology). Prin comentariile pe marginea descoperirilor, cercetătorii au consimţit că ,,Oamenii de ştiinţă ştiau de foarte mult timp  că vitamina D este importantă pentru absorbţia calciului şi că această vitamină a mai fost implicată în boli precum cancerul şi scleroza multiplă, dar ceea ce nu au realizat este faptul că  vitamina D este crucială  pentru activitatea sistemului imunitar – lucru care ne este clar acum”. (Sursa UK Telegraph).

Se pare însă că CDC şi WHO ignorează complet această cercetare, altfel ar fi recomandat vitamina D pentru combaterea epidemiei H1N1, în locul injecţiilor de vaccin. Vitamina D ar fi fost mult mai eficientă (şi mai puţin costisitoare) în lupta împotriva epidemiei decât vaccinurile, mai ales că aceste vaccinuri nu îşi exercită efectul doar în cazul unei reacţii din partea sistemului imunitar, iar pentru această reacţie prezenţa vitaminei D este indispensabilă în organism!Şi pentru că vaccinurile prezintă efecte secundare nedorite, precum afecţiuni grave neuorologice într-un număr redus de cazuri, singurul efect secundar al vitaminei D este că previne apariţia a 77% din cazurile de cancer.

Numitorul comun al afecţiunilor

Ceea ce ne este acum foarte clar în urma desfăşurării tuturor noilor studii, este că deficienţa de vitamina D poate fi numitorul comun al majorităţii bolilor degenerative moderne, cu efecte devastatoare. Pacienţii cu insuficienţă renală suferă la unison de deficienţă de vitamina D, iar diabeticii se află de obicei în aceeaşi situaţie. Persoanele care suferă de cancer, prezintă aproape în toate cazurile deficienţă gravă de vitamina D, precum şi persoanele cu osteoporoză şi scleroză multiplă. De fapt, deficienţa de vitamina D poate fi cauza principală a atât de multor afecţiuni degenerative, încât remediind deficienţa în rândul populaţiei, ar putea foarte bine devasta ,,industria de asistenţă medicală”. orientată spre profit.

Cu alte cuvinte, educaţi populaţia în legătură cu vitamina D, şi industria cancerului va suferi pierderi devastatoare de profit (vitamina D previne 4 sau 5 din toate tipurile de cancer). Acesta ar putea fi motivul pentru care atât de multe companii şi organizaţii non-profit a căror autoritate şi putere depind de boala de cancer( şi de alte boli) se angajează atât de activ în lupta împotriva conştintizării importanţei vitaminei D.

Institutul Naţional pentru Cancer, de exemplu, cea mai prosperă organizaţie non-profit la nivel mondial, publică neîncetat reclame care ocupă o întreagă pagină, având scopul de a înspăimânta oamenii în legătură cu razele solare, în felul acesta menţinându-i în starea de deficienţă de vitamina D. Cu totul întâmplător, această deficienţă serveşte interesele de putere ale NCI, această instituţie asigurându-se că oamenii vor rămâne doborâţi de cancer, chiar dacă ar putea beneficia gratuit de o soluţie de vindecare (razele solare) deja accesibilă.

În mod similar, FDA nu are nici un interes ca oamenii să afle adevărul despre vitamina D, deoarece consumatorii bine informaţi ar consuma în mod inevitabil mai multe suplimente de vitamina D, reuşind astfel să prevină tot felul de boli şi afecţiuni, pe care industria farmaceutică se bazează în continuare pentru profiturile sale de monopol. Fiecare pacient care ia vitamina D, induce o pierdere financiară, reprezentând banii plătiţi pentru medicamente în tratarea cancerului, diabetului sau afecţiunilor inimii.

La fel, nici celelalte organizaţii non-profit din industria cancerului, nu doresc ca oamenii să afle adevărul despre vitamina D. Ei preferă să vândă în continuare produse ridicole prevăzute cu simbolul Panglica Roz (simbolul internaţional pentru lupta împotriva cancerului de sân) pretextând astfel strângerile de fonduri pentru continuarea cercetărilor desfăşurate ,,în căutarea remediului pentru cancer”, o căutare fictivă şi care a fost sortită eşecului încă de la început, deoarece razele solare vindecă şi previn cancerul încă din momentul apariţiei omenirii pe această planetă.

………………………………………………………………….