Horoscopul ţigănesc

Posted on by racoltapetru6

Un horoscop fascinant şi altfel, cu iz de legendă şi desprins parcă din poveştile ţigăneşti. Deşi nu este foarte cunoscut, este un horoscop străvechi, ce îşi are rădăcinile în Evul Mediu. Horoscopul ţigănesc se bazează ca şi cel European pe 12 semne/simboluri, ce corespund unei anumite perioade de naştere. Spre deosebire de acesta, horoscopul ţigănesc are ca punct de plecare elemente dragi şi comune din viaţa de zi cu zi ale acestor suflete nomade.

HOROSCOPUL ŢIGĂNESC

21 ianuarie – 19 februarie – CUPA

20 februarie – 20 martie – CAPELA

21 martie – 20 aprilie – PUMNALUL

21 aprilie – 20 mai – COROANA

21 mai – 20 iunie – SFEŞNICUL

21 iunie – 21 iulie – ROATA

22 iunie – 22 august – STEAUA

23 august – 22 septembrie – CLOPOTUL

23 septembrie – 22 octombrie – MONEDA

23 octombrie – 21 noiembrie – CUŢITUL

22 noiembrie – 21 decembrie – TOPORUL

22 decembrie – 20 ianuarie – POTCOAVA

.

CUPA (21 ianuarie – 19 februarie)

Cupa este un simbol al uniunii, dar şi al flexibilităţii întrucât lichidul turnat în cupă îi ia cu uşurinţă forma. În legendele ţigăneşti, cei doi miri împărtăşesc conţinutul aceleiaşi cupe, sugerând astfel conexiunea puternică dintre cei doi şi acceptarea unui destin comun. Cel născut în acest semn este creativ, sincer, ingenios şi îi place să îi vadă pe cei din jur fericiţi. Adoră la rândul său starea de a fi fericit şi tânjeşte după iubirea adevărată. Are o intuiţie deosebită, un suflet de răzvrătit şi sânge care clocoteşte. Îi place să aibă în preajma sa oameni care îi seamănă în concepţii şi viziuni. Întâmpină dificultăţi în a duce un lucru la bun sfârşit.

CAPELA (20 februarie – 20 martie)

Capela reprezintă esenţă divină existentă în fiecare din noi, credinţa, devotamentul şi iubirea necondiţionată, dar şi tăria care vine prin înţelegerea acestei naturi interioare umane. Cel născut în această zodie are sentimente puternice, un suflet pătimaş şi sensibil. Este o persoană predominant emoţională şi percepe lumea şi mediul înconjurător prin intermediul sentimentelor şi a intuiţiei sale. Ştie să iubească într-un mod spiritual şi pur, sensibil şi visător. La exterior, este o persoană calmă şi paşnică, având controlul oricărei situaţii. Are iniţiative şi viziuni atunci când vine vorba de a intreprinde ceva pe plan profesional.

PUMNALUL (21 martie – 20 aprilie)

Pumnalul reprezintă lupta, dar el sugerează totodată şi onoarea, victoria, voinţa de a câştiga. Iniţial, în legendele ţigăneşti, pumnalul era folosit de nomazi pentru a-şi croi drum în pădure printre hăţişuri. Prin urmare, pumnalul este şi un simbol al pionieratului, al deschizătorului de drumuri. Cel născut în zodia Pumnalului este o persoană căreia îi place competitivitatea. Îi place succesul, dar şi drumul până acolo. Este impulsiv şi îşi pierde cumpătul cu uşurinţă, însă dacă învaţă tehnici de autocontrol se poate descurca excelent în poziţii de conducere. Nu are răbdare cu cei din jurul său, însă dă dovadă de răbdare şi perseverenţă atunci când vine vorba de obiectivele sale. Este ambiţios şi nu se dă bătut până când nu obţine ceea ce îşi doreşte. Dacă îl iubeşti, te va iubi la rândul său. Dacă l-ai rănit, aşteaptă-te să te rănească. Poate fi răzbunător şi crud.

COROANA (21 aprilie – 20 mai)

Coroana este asociată cu ideea de aur, de strălucitor, de nobleţe şi putere. Ea sugerează totodată iubirea pură şi valoarea, conferind statut şi importanţă celor care o au. Cei născuţi în zodia Coroanei sunt oameni ai simţurilor, ataşaţi de tot ce înseamnă confort, lux, trai bun. Au determinare atunci când vine vorba de a obţine ceea ce-şi doresc, dar şi perseverenţă. Sunt admiraţi sau invidiaţi pentru acest lucru. Iubesc odihna şi relaxarea. Nu sunt făcuţi să muncească pentru alţii, ci pentru ei înşişi, de aceea se descurcă excelent pe cont propriu, în propriile afaceri. Sunt fideli atunci când iubesc şi îşi doresc cu orice preţ stabilitatea în viaţa lor, fie ea materială sau emoţională. Iubesc şi admiră tot ce este frumos. Pot fi încăpăţânaţi şi orgolioşi.

SFEŞNICUL (21 mai – 2o iunie)

Sfeşnicul cu lumânări este prezentat în legendele ţigăneşti pe post de călăuzitor şi pentru iluminarea corturilor. El este un simbol al luminii şi al adevărului, sugerând totodată înţelepciune şi cunoaştere. La rândul său, lumina sfeşnicului este asociată cu speranţa, agerimea mintală, cu vivacitatea spiritului. Nativul acestei zodii are o inteligenţă sclipitoare pentru care este admirat şi apreciat. Este totodată comunicativ. Îşi face cu uşurinţă prieteni datorită firii sale calde, deschise. Curios din fire şi dornic de informaţii noi, îi place să cerceteze dincolo de aparenţe. Este atras de studiu şi învăţătură.

ROATA (21 iunie – 21 iulie)

Roata este asociată cu Luna şi emoţionabilitatea, cu mişcarea şi instabilitatea, ba chiar cu maternitatea însăşi. Cei care se află în acest semn sunt guvernaţi de impulsuri şi emoţii. Sunt sensibili din punct de vedere emoţional şi pot fi răniţi cu uşurinţă. Au adesea schimbări de dispoziţie, iar roata trece dispoziţia lor zilnică printr-o gamă largă de emoţii, învârtindu-i într-un cerc al bucuriei şi al tristeţii, al tristeţii şi al bucuriei. Sunt paşnici şi inofensivi de obicei şi rareori îşi ies din fire cu adevărat. Atunci când o fac însă, fereşte-te de mânia lor. Au o înclinaţie spre reverie şi adoră să viseze cu ochii deschişi. Pun suflet în relaţiile lor de iubire şi sunt posesivi faţă de partenerul lor.

STEAUA (22 iulie – 22 august)

Steaua ţigănească are 6 vârfuri, fiind alcătuită din două triunghiuri echilaterale, sugerând cerul şi pământul, ceea ce este deasupra, ceea ce este dedesupt, dar şi succesul şi dezvoltarea interioară. Nativul acestei zodii s-a născut să strălucească şi să se facă remarcat. Este o persoană plină de pozitivism şi de optimism. Are un fel aproape magic de a fi, care îi cucereşte pe cei din jur. Nu se lasă înfrânt de greutăţile vieţii, iar atunci când se ridică o face cu fruntea sus. Vrea să fie cel mai bun în ceea ce face şi să obţină respectul celorlalţi. Steaua este o zodie norocoasă şi acest nativ are parte de cele mai multe ori de o soartă favorabilă.

CLOPOTUL (23 august – 22 septembrie)

Fiind utilizat pe post de ceas, Clopotul este asociat cu ideea de timp şi punctualitate, dar şi de autodisciplină şi voinţă. Semnul zodiacal al Clopotului se învârte şi în jurul ideii de perfecţiune. Nativul acestei zodii este eficient, organizat şi capabil, asumându-şi roluri centrale în societate. În acelaşi timp, este o persoană minuţioasă şi conştiincioasă, atrasă de detalii. Îi place să se bucure de viaţă, însă în propriul fel şi anume moderat. Are simţ critic constructiv de care se foloseşte adesea. Are tendinţa de a avea aşteptări prea mari de la cei din jurul său şi a le cere mai mult decât ar fi normal.

MONEDA (23 septembrie – 22 octombrie)

Moneda are două feţe, simbolizând fizicul, dar şi spiritualul, bogăţia materială, dar şi pe cea spirituală. Totodată, moneda este asociată şi cu ideea de justiţie şi echilibru. Nativul acestui semn este o persoană agreabilă, înzestrată cu un farmec aparte şi talente deosebite. Unul din talentele sale este acela de a-i face pe cei din jur să se deschidă emoţional, destăinuindu-se şi împărtăşindu-şi sentimentele. Îi place să ştie că i-a ajutat într-un fel anume pe cei din jur şi de aceea are mulţi prieteni care ţin cu adevărat la el. Ţine cont de imagine şi de aspect şi este atras de artă şi de tot ce este estetic, frumos. Îi place dreptatea şi este expert în negociere şi în a intreprinde lucruri noi. Se hrăneşte din dragoste şi din sentimente. Are nevoie să se afle în permanenţă în acea stare de ‘a fi îndrăgostit’.

CUŢITUL (23 octombrie – 21 noiembrie)

În cultura ţigănească, cuţitul este asociat cu maturitatea, cu puterea, cu maturitatea, dar şi cu viaţa şi cu moartea. A avea pâinea şi cuţitul în mână înseamnă a avea la îndemână toate modalităţile pentru a trăi şi a supravieţui. Cel născut în zodia Cuţitului are un temperament iute şi irascibil şi se va face respectat prin forţele proprii. Este demn şi mândru şi nu va accepta să reuşească altfel în viaţă. În jurul său pluteşte o aură de mister şi de respect. Acest nativ are instincte ascuţite şi o gândire analitică. Este totodată capabil să evalueze rapid ceea ce se întâmplă în jurul şi în mediul său şi să ia decizii instantanee.

TOPORUL ( 22 noiembrie – 21 decembrie)

Toporul este instrumentul care, prin mişcarea potrivită, poate face să cadă toate lacătele, opreliştele şi barierele. El este un simbol al libertăţii, al ieşirii de sub limite şi obstacole. Nativul acestei zodii are o fire aventuroasă şi un spirit liber care nu poate fi înfrânt. Îi plac provocările şi iubeşte libertatea mai mult decât orice pe lumea aceasta. Este curajos şi îndrăzneţ şi are o gândire rapidă şi o minte ascuţită. Este flexibil şi se poate adapta cu uşurinţă tuturor situaţiilor. Are tendinţa de a se suprasolicita şi de a-şi epuiza resursele energetice. Poţi obţine de la el orice cu vorba bună, însă nu îl poţi obliga să facă ceea ce nu îi place.

POTCOAVA (22 decembrie – 20 ianuarie)

Potcoava este percepută drept un semn al norocului şi al şansei, un puternic talisman menit să atragă binele şi să ţină departe forţele malefice. Surprinzător sau nu, potcoava este asociată şi cu ideea de efort, muncă şi activitate, nu doar cu aceea de noroc în stare pură. Nativul născut în această zodie este o persoană muncitoare şi ambiţioasă, dornică să reuşească în viaţă. Este totodată un individ pentru care familia este extrem de importantă deoarece îi asigură stabilitate şi siguranţă. Iubirea pe care şi-o doreşte este una palpabilă, durabilă. În lipsa ei, se afundă însă în muncă.

Beneficiile borşului

Posted on by racoltapetru6

BORŞUL
.
Un pahar de borş pe zi tratează toate bolile de ficat şi de plămâni, hipertensiunea şi anemia.
.
Borşul nu e doar o ciorbă acră, atât de apreciată prin unele părţi ale ţării, ci şi o licoare sănătoasă, rezultată din fermentarea tărâţelor de grâu. Occidentalii nu prea ştiu de acest preparat naturist, dar românii şi ruşii îl folosesc şi-i cunosc virtuţile curative. A apărut ca o variantă a unei vechi băuturi ruseşti, cvasul. Borşul nu are alcool şi dioxid de carbon.
Este un lichid dietetic, nu are mai mult de 7,7 kilocalorii la 100 mililitri, procentele de grăsime fiind neglijabile. Lichidul gălbui, acrişor este tonic natural şi leac pentru multe boli. Cura cu borş are un rol purificator al organismului şi de ameliorare sau chiar vindecare a unor afecţiuni. Să învăţăm să preparăm borş acasă şi să-i cunoaştem indicaţiile terapeutice.
.
* UN LEAC ROMÂNESC
.
Borşul sau zeama rezultată din macerarea tărâţelor de grâu conţine minerale şi un complex de vitamine B şi C, minerale, aminoacizi esenţiali şi carbohidraţi. De aceea, acest aliment folosit de obicei pentru ciorbe, are beneficii multiple pentru sănătate. Puterea terapeutică a borşului vine şi de la drojdia de bere care ajută fermentaţia, ingredient care conţine vitaminele din complexul B, vitaminele D şi H (biotina), enzime, minerale în forme uşor asimilabile (calciu, magneziu, fosfor), plus oligoelemente vitale pentru sănătate, seleniu, dar, mai ales, crom. Fiind un produs natural, borşul este foarte bogat în enzime. Ţăranii români preţuiesc acest lichid atât de mult încât talentul de gospodină al femeilor se apreciază în funcţie de cât de bine ştiu să prepare borşul. În Bucovina, înainte de intrarea în post, toate vasele şi tacâmurile şunt clătite cu borş şi apoi binecuvântate, semn că borşul este şi un dezinfectant. În credinţa populară, îi scapă pe copii de deochi şi le redă pofta de mâncare.
.
PENTRU ANEMIE, BRONŞITĂ ŞI MAHMUREALĂ
.
Borşului i s-a dus vestea că e cel mai bun leac la mahmureală. Într-adevăr, înlătură simptomele intoxicaţiei cu alcool, ameţeala, durerea de cap, tremuratul membrelor, senzaţia de vomă. Se bea un litru de borş. În cazurile de indigestie şi de vomă, un pahar de borş băut înainte de masă poate fi de ajutor. Se spune că persoanele care beau zilnic borş mult, se lecuiesc de alcool. Mai ales după mese copioase, preparatele cu borş sunt binevenite.
Borşul contribuie şi la eliminarea toxinelor din organism. Este eficient şi în curele de slăbire, deoarece stimulează digestia şi arderea grăsimilor. Pe lângă aceste beneficii, poate fi şi un bun adjuvant în cazul bolilor respiratorii precum bronşita, astmul şi sinuzita. În cazuri de anemie, funcţionează ca tonic extrem de eficient, prin mineralele şi vitaminele conţinute.
Cura cu borş pentru revigorarea organismului durează 20 de zile, timp în care se bea un pahar de lichid, cu un sfert de oră înaintea fiecărei mese. Pentru boli respiratorii cronice (bronşită, astm, sinuzită), se beau două căni. Cura ajută la vindecarea acestor boli şi, mai ales, preîntâmpină agravările şi recidivele. Se fac cure de câte trei săptămâni. Ca adjuvant în tuberculoză, borşul se bea în fiecare zi, câte o jumătate de litru, pe stomacul gol, înainte de mesele principale. Se pare că anumite substanţe active din borş blochează dezvoltarea bacililor care provoacă această maladie.
.
PREVINE INFARCTUL ŞI CANCERUL DE COLON
.
Se ştie că borşul elimină toxinele din organism, fiind recomandat în diete de slăbit. Se poate bea câte o cană de borş (250 ml) pe zi, timp de 10 zile. Acest tratament se poate repeta de două ori pe an, toamna şi primăvara. Terapia se recomandă persoanelor cu diabet, artrită, gută şi cu probleme reumatice, hepatice şi renale. Pentru oboseală cronică, se bea un sfert de litru de borş dintr-o dată, ca sistemul nervos să se revigoreze. Pentru toate problemele de ficat şi de fiere, fitoterapia recomandă borş, deoarece curăţă şi fortifică organele interne. Se bea pe stomacul gol, cu 15 minute înainte de masă, câte o cană cu borş în care se adaugă o jumătate de linguriţă de pulbere de pelin.
Nivelul crescut al glicemiei poate fi reglat tot cu borş, băut înainte de a mânca. Persoanele care au afecţiuni pulmonare se refac mai repede dacă, în loc de apă, consumă în fiecare zi un litru de borş amestecat cu 250 ml de infuzie de soc (din două linguriţe de flori uscate şi o cană de apă clocotită). Acestă băutură se îndulceşte cu miere şi se bea înaintea meselor principale. Tratamentul trebuie urmat cel puţin două luni. În cazuri grave, terapia se poate prelungi încă două săptămâni.
De asemenea, borşul scade tensiunea şi reduce colesterolul, curăţă rinichii, previne tromboza şi infarctul, iar ultimele studii arată că este anticancerigen, luptând contra cancerului de colon. Este folositor în boli cardiace, insomnii sau după un efort fizic sau intelectual. Singurele restricţii sunt în caz de ulcer gastro-duodenal şi gastrită.
.
BUN ÎN CURE DE SLĂBIRE ŞI PENTRU FRUMUSEŢE
.
Curele cu borş sunt eficiente dacă durează trei săptămâni. Este indicat ca borşul să se bea cu un sfert de oră înainte de masă. Dacă vrem să slăbim, se creşte progresiv numărul cănilor, până la 7. Borşul poate fi băut şi nediluat, însă are gust foarte acru, iar unele persoane nu-i suportă mirosul. Pentru a-i rafina şi îmbunătăţi gustul, poate fi amestecat cu suc de mere, sirop de sfeclă de zahăr sau zer.
Cura internă este recomandată în: boli cardiovasculare (hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, tromboză, varice, flebite, artrite), boli neuropsihice (depresii, nevroze, stres, astenii), litiaze urinare (oxalice şi fosfatice), tuberculoză, intoxicaţii cu alcool sau cu tutun.
Este un stimulent al sistemului endocrin. Extern, se pot face spălături cu borş în ulcere cutanate, degerături sau uscăciuni ale pielii. În cosmetică, borşul face tenul catifelat. Se tamponează pielea cu vată înmuiată în borş sau se foloseşte în prepararea măştilor cosmetice. Înmoaie mai ales pielea uscată. Efectul borşului este salutar pentru ten în perioadele reci sau cu vânt puternic.
Specialiştii în geriatrie de la Universitatea din Londra au demonstrat că borşul favorizează absorbţia în intestinul uman a metalelor, precum nichelul, cuprul, seleniul şi aurul, dar şi vitaminelor, mai ales la nivelul mucoasei intestinale.
.
BORŞUL DE ACASĂ
.
Nutriţioniştii nu recomandă borşul industrial, de cumpărat. Acesta conţine aditivi alimentari care dau un gust bun mâncării, dar este periculos pentru organism.Cel mai bun borş este cel preparat acasă.
Avem nevoie de 1 kg tărâţe de grâu, 200 g mălai, 200 g de huşti (tărâţe folosite de la alt borş) sau 20 g de drojdie de bere, o mână de frunze de vişin, mărar sau leuştean verde sau uscat. Tărâţele se amestecă bine cu mălaiul şi cu huştile. Se adaugă 0,5-1 l de apă călduţă. Plămada se lasă la dospit timp de 20-30 minute. Se adaugă frunzele de vişin şi mărarul. Se toarnă 9 l de apă caldă, se acoperă vasul cu un tifon şi se lasă deoparte, la temperatura camerei, pentru una-două zile. La început, se amestecă de câteva ori cu o lingură cde lemn. După ce s-a acrit, se filtrează, se pune în sticle şi se păstrează la frigider.
Vasul în care se prepară borşul trebuie să fie foarte curat şi nemetalic. De obicei, se folosesc ulcelele de lut sau putinele. Iarna timpul de acrire creşte până la 3-4 zile.
.
ŞTIAŢI CĂ?
.
– În loc de tărâţe de grâu se pot folosi câteva felii de pâine neagră (300 g). În acest caz se pune mai mult mălai. Cam 300 g mălai la 300 g pâine neagră. În rest, reţeta este aceeaşi. În varianta cu pâine neagră, borşul se va acri în 5-6 zile.
– Când se prepară borşul vara, în ultima zi de fermentare, se pot adăuga în vas ierburi aromate şi frunze de legume: pătrunjel, ţelină, leuştean. Plantele nu se adaugă mai repede, ci numai în ultima zi, pentru a da maximum de aromă.
– Borşul se adaugă în ciorbe numai după ce a fost fiert în prealabil şi după ce legumele şi carnea din ciorbe au fiert.
– Prin părţile Ardealului, există o superstiţie care spune că borşul se acreşte numai dacă e pus marţi sau joi, iar cel care îl prepară trebuie să tragă de păr pe cineva, căci numai aşa se acreşte borşul.
– Amestecat cu un strop de miere, borşul devine o băutură răcoritoare excelentă, preferată şi de copii.
.
BORŞ DE SFECLĂ ROŞIE
.
Pentru toate problemele de ficat şi de fiere, e bun borşul de sfeclă roşie.
Avem nevoie de 1 kg de sfeclă roşie, o legătură de pătrunjel, una de mărar, una de leuştean, o căpăţână de usturoi, o lingură de drojdie sau o mână de mălai. Toate se pun la borcan, se toarnă deasupra apă şi se lasă la macerat. Când lichidul este acrit, se strecoară şi se reumple cu apă borcanul. Borşul care rezultă a doua oară este mai slab, dar încă bun. Din prima strecurare, se beau două pahare pe zi, din a doua, câte patru pahare pe zi.
Este foarte util bolnavilor de hepatită. Acţionează ca depurativ general, fortifiant, regenerator al sângelui.

Prognoze meteorologice aiurite

Posted on by racoltapetru6

La fiecare început de an suntem cu toţii curioşi să ştim ce ne rezervă vremea pentru anul care vine, mai ales dacă avem şi o grădină ajutătoare prin preajma blocului sau, mai ales, la ţară. Meteorologii sunt cei care se presupune că ar trebui să ştie ce ne rezervă natura şi să ne atenţioneze în acest sens.
Doar că această “ştiinţă” nu e una exactă, precum matematica, fizica sau alte materii. Am auzit cu toţii sintagma care zice că dacă un fluture bate din aripi în China, se poate produce un uragan în SUA. Concret şi la o scară mai redusă, vremea depinde după cum bate vântul, iar acesta e de multe ori imprevizibil.
De aceea mă face să râd orice previziune meteorologică ce depăşeşte două-trei săptămâni. Foarte rar se întâmplă ca aceşti specialişti în prognozarea vremii să nimerească şi pe un termen de câteva luni, dar asta ţine de domeniul hazardului, precum la loto. În rest sunt doar nişte prognoze hazardate, aşa cum au fost şi cele de la începutul acestui an.
Dacă ei se prefac că au uitat, eu ţin să amintesc că pentru luna iunie au prezis o secetă şi o căldură exagerat de mare. Iată că a fost tocmai pe dos. Dacă tăceau, filozofi rămâneau. Aşa, au demonstrat încă o dată că natura e imprevizibilă, iar ei nu ar trebui să se hazardeze în tot felul de predicţii. Să se limiteze la câteva zile, fiindcă şi în ele se pot întâmpla schimbări majore, precum s-a dovedit de nenumărate ori.
Nu mă încred în meteorologi sau astrologi. Mai multă încredere am în oasele care încep să mă doară sau în porcul ce umblă cu paiul în gură. E o credinţă care şi-a dovedit de atâtea ori eficacitatea.

Dacă ştii asta, ştii mult!

Posted on by racoltapetru6

CITIŢI CU ATENŢIE CARE A FOST POZIŢIA REGELUI ŞI CINE A PUS LA CALE MURDĂRIA ASTA SINISTRĂ
.
Mihail Kogălniceanu scrie în 1869: “În România, chestiunea evreilor nu este o chestiune religioasă; ea este o chestiune naţională şi totodată o chestiune economică. În România, jidovi nu constituie numai o comunitate religioasă deosebită; ei constituie în toată puterea cuvântului o naţionalitate, străină de români prin origine, prin port, prin moravuri şi prin sentimente. De aceea, nu de astăzi, ci de pururea, în tot timpul şi sub toate regimurile, toţi Domnii, toţi bărbaţii de stat ai României, toţi acei ce poartă un interes viu pentru ţara lor, s-au preocupat de necesitatea de a opri exploatarea poporului român printr-un alt popor străin lui, prin jidovi”.
.
În “problema evreiască”, Principele Carol îi scrie tatălui său , în 1872: “N-am decât o teamă, ca evreii să nu sfredelească şi să stăruiască atât de mult pe lângă puteri spre a căpăta drepturi politice pentru coreligionarii lor din România, încât să ne silească a li le da… Acum câteva luni, izraeliţii se mai bucurau aici de câteva simpatii în unele cercuri, dar de când au făcut atâta tămbălău în Europa, de când presa evreiască din toate ţările atacă cu înverşunare România şi vrea să obţină cu sila emanciparea evreilor, ei n-au nimic de sperat aici deocamdată”.
.
În 1873, Principele Carol I revenea: “Suntem învinuiţi prin ziare că prigonim pe evrei, fiindcă noua lege a licenţelor opreşte pe evrei de a ţine debit de ţară. Dar aceasta este o măsură înţeleaptă şi suntem hotărâţi a respinge orice reclamaţie sau intervenţie în privinţa aceasta. Trebuie să cunoască cineva satele din Moldova, ca să poată aprecia acţiunile vătămătoare ale evreului asupra populaţiei ţărăneşti cu rachiul lui falsificat”.
.
Evreii veniţi din imperiul austro-ungar, deşi stabiliţi permanent în România, se declarau “sudiţi” (supuşi austro-ungari), fiind sub protecţia reprezentanţelor diplomatice ale imperiului. Ei nu plăteau taxe, impozite, fiind scutiţi de orice obligaţie faţă de statul român.
.
Toată această situaţie a fost energic atacată de Mihai Eminescu, ideolog al Partidului Conservator, care susţinea acordarea cetăţeniei individual, deoarece tot individual se acorda şi pentru românii din afara graniţelor ţării. Campania lui Eminescu a fost încununată de succes. În ziarul “Timpul”, Mihai Eminescu scria: “Iar Europa… a făcut din chestiunea izraelită o chestiune de recunoaştere a independenţei noastre… Aşadar – cu sau fără evrei – pericolele internaţionale există. Evreii sunt un pericol imediat, pipăit şi văzut; ei formează acea nenumărată populaţie cu desăvârşire improductivă care trăieşte din precupeţirea muncii şi sănătăţii românului… în Moldova nu e oraş în care evreii să nu formeze majoritatea sau cel puţin jumătatea populaţiei…”
.
Prin activitatea susţinută a lui Mihai Eminescu, Partidul Conservator a reputat două mari victorii: Legea pentru neânstrăinarea pămâturilor ţărăneşti, lege ce lua ţăranilor posibilitatea de a vinde pământurile evreilor; Legea contra itzurei (camătei), care îi împiedica pe cămătarii evrei să abuzeze total de ţăranul român.
.
În ianuarie 1877, Eminescu a publicat seria de articole “Evreii şi Conferinţa”, scriind: “Prin ce muncă sau sacrificii şi-a câştigat dreptul de a aspira la egalitate cu cetăţenii statului român? De când rachiul este un element de civilizaţie?… Un agent al guvernului unguresc zvârle dintr-o şcoală zidită de români băncile, demite pe învăţător şi pe preot, îşi bate joc de un sat…, făcut-au caz presa austriacă de aceasta? Nici vorbă! Dar, dacă un prefect în România cutează a opri pe un evreu de a vinde băuturi spirtoase într-un sat? Persecuţie, pradă, nelegiuire!”
.
* EPISODUL LEGAT DE “BOALA” ŞI MOARTEA LUI MIHAI EMINESCU ESTE ŢINUT SECRET
.
În 1882, poetul naţional îi scria Veronicăi Micle: “Timpul acesta m-a stricat în realitate cu toată lumea, sunt un om urât şi temut, fără nici un folos… unul dintre oamenii cei mai urâţi din România… Naturi ca ale noastre sunt menite sau să înfrângă relele, sau să piară, nu să se plece lor”.
.
În perioada în care Eminescu conducea ziarul “Timpul”, Petre Carp conducea partidul. Cei doi au intrat într-un conflict puternic. Carp era membru al lojei masonice Steaua României, alături de Titu Maiorescu, Alexandru Şuţu, Theodor Rosetti şi alţii, care s-au ocupat de lichidarea lui Mihai Eminescu.
.
Cu un an înainte de anihilarea lui Eminescu, ambasadorul austriac la Bucureşti, baronul Mayer, a transmis un raport secret: ” Societatea Carpaţii a ţinut în 4 ale lunii o întrunire publică cu un sens secret. Dintr-o sursă sigură (n.a. Titu Maiorescu), am fost informat despre această întrunire… S-a stabilit că lupta împotriva Austro-Ungariei să fie continuată… S-a recomandat membrilor cea mai mare prudenţă. Eminescu, redactor principal al Timpul, a făcut propunerea ca studenţii transilvăneni de naţionalitate română, care frecventează instituţiile de învăţământ din România pentru a se instrui, să fie puşi să acţioneze în timpul vacanţei în locurile natale pentru a se orienta opinia publică în direcţia unei Dacii Mari”.
.
Urmărirea lui Eminescu de către agenţi secreţi ai puterilor străine a fost remarcată din 1876, prin agentul Lachman, aflat în solda ambasadei Austriei la Bucureşti.
.
În dimineaţa zilei de 28 iunie 1883, gazda poetului, madam Szoke, îi trimitea masonului Titu Maiorescu un bileţel în care scria că Eminescu înnebunise. Astfel, fără voia sa, Eminescu a fost internat de către dr. Alexandreu Şuţu la “Caritatea” (Caritas), cu diagnosticul fals de alcoolism şi sifilis. Dr. Iszac a aplicat asupra lui Eminescu un tratament menit să-l elimine: administrarea de mercur, câte 20 de fracţiuni a 4 grame! Urmare a acestui tratament, Eminescu a suferit o paralizie parţială, a fost internat, scos din ţară.
.
Să ne oprim asupra detaliilor şi personajelor. Titu Maiorescu, profesor universitar şi decan al Facultăţii de Filozofie, a fost înlăturat din învăţământ în urma unui proces de imoralitate. Din activitatea de avocat a obţinut o importantă avere, având clienţi ca Warschawsky, Rafalovich, Boboritz, Hessen şi Kalinowsky, Rubinstein şi Hirschler.
.
Titu Maiorescu i-a scris un bilet lui Eminescu, rugându-l să vină la el în vizită. Plecând de la redacţia “Timpul”, Eminescu ajunge la Maiorescu, care îl trimite la complicele său Simţion, sub pretextul transmiterii unui bilet important. Ajuns la Constantin Simţion, Eminescu a fost săltat de haidamacii lui Şuţu şi cărat la ospiciu.
.
TOŢI CONSPIRATORII PLEACĂ ÎN STRĂINĂTATE
.
Trebuie spus că Şuţu l-a internat pe Eminescu fără să existe o solicitare scrisă de admitere, care să cuprindă “numele, prenumele, profesiunea, religiunea, etatea, domiciliul, atât al pătimaşului cât şi al petiţionarului” (Decret nr. 1012, art. 8); l-a internat fără “vreun act medical subscris de doi medici”, nu a anunţat Administraţia specială asupra internării; nu a solicitat constituirea unei comisii care să-l examineze pe Eminescu; nu a întocmit “Buletinul unde va să scrie cauza admiterii”.
.
ÎNCHIS, EMINESCU A FOST SCOS DE SUB PROTECŢIA PUBLICULUI ŞI A FAMILIEI
.
Fratele poetului, Matei Eminescu, i-a scris lui Maiorescu: “Sunt informat că fratele meu Michai Eminescu este serios bolnav; vă rog din suflet răspundeţi-mi urgent unde se găseşte ca să vin a-l lua la mine pentru vreun an şi dacă binevoiţi a-mi arăta adevărata stare materială a lui ca să vin pregătit, căci am vreo 200 de galbeni într-un loc – îi iau şi-i cheltuiesc toţi pentru el”. Titu Maiorescu s-a prefăcut că nu a primit scrisoarea lui Matei Eminescu.
La 20 octombrie 1883, Eminescu a fost transportat ilegal la Viena. La 5 februarie 1884 este luat şi plimbat prin Italia. A ajuns la Bucureşti pe 27 martie 1884. Pe 7 aprilie 1884 a fost expediat la Iaşi.
.
La sfârşitul anului 1888, Eminescu a revenit la Bucureşti, alipindu-se ca redactor la un important ziar politic. La începutul anului 1889 a fost ridicat prin ordin al Poliţiei Capitalei, dus la Spitalul Caritas, internat şi supus tratamentului medical.
.
Dr. Tomescu nota: “articulaţia cuvintelor este normală. El pronunţă bine şi clar şi nici gângăvie, nici bolboroseală, nici acele diverse defectuozităţi aşa de comune în maladiile cerebrale nu s-au putut observa până în ultimele zile ale vieţii sale…”
Eminescu a murit datorită unui… accident: a fost lovit de un nebun, cu o piatră, în zona parietală stângă a capului!
La autopsie s-a reţinut: creierul lui Eminescu cântărea 1490 gr., lobul stâng fiind cu 25 gr. mai greu decât lobul drept. Nu au fost descoperite elemente de boală patologică. A fost îmbolnăvit datorită tratamentului… (ca şi Arafat cu Plutoniu!)

Capra cu trei iezi… tupeiști

Posted on by racoltapetru6

Undeva într-o pădure
Cu alune, fragi și mure,
Și-un izvor,
Cât o ață de mosor,
Dacă nu cumva mai mare…
Însă cine s-o măsoare
De la tălpi până la nas,
Fără riglă și compas?
Șade capra-n casă nouă,
Nici n-o ninge, nici n-o plouă.
Vorba vine cum c-ar sta,
Că mai mult e pe vâlcea,
Fiindcă iezii cucueți,
Trei la număr, toți băieți,
Vor măceșe și bureți,
Alteori vor leuștean
Și-atunci umblă pe tăpșan.
Sau să zicem miez de nucă,
Și-atunci umblă ca năucă,
Neștiind de und’ s-aducă.
Când și când, cei trei vor sare,
Capra nu le dă că n-are,
Și-atunci cumpără din piață
De la oaia precupeață
Care-i vinde și verdeață.
Într-o zi, ce-i dă prin cap?
Tocmai ronțăia un nap
Si-avea mintea foarte clară…
– Ce-ar fi să mă duc la moară?
Cât stau ăștia mici în pat,
Eu m-am dus si-am măcinat.
Până careva mă strigă,
Am pus și de-o mămăligă.
Bine nici n-a spus ce-a spus,
C-a luat traista și s-a dus.
Moara e mai jos de râu,
Macină cinci zile grâu
Și porumb duminică.
Luni nu macină că stă.
Era ziua de porumb.
Lume multă… până-n dâmb,
Era gata să renunțe,
Dar venise cu grăunte.
Când să pună boaba-n coș,
Iată vine moș cocoș
Care zice c-a văzut
Urme de bocanci de lup,
Printre fragi și printre mure,
Către casa din pădure.
Sare capra ca din pușcă,
Gând de spaimă parc-o mușcă!
– Nu cumva…???
Iar cocosul îngăima
– Da!!!
Lasă traista goală-n cui
Și grăunța nimănui,
Trece gardu’, moara, șura,
Cade-n cap, se dă de-a dura,
Se repede pe cărare
Și de-a dura, și-n picioare,
Behăind:
– Dacă-l prind, îl bat de-l sting!
Când ajunge-n pajiște,
Ușa casei… vraiște,
Și-a urlat îngrozitor:
– Ieși afar’ că te omor!
În cămașă și nădrag,
A ieșit cel mic în prag,
Iedul caprei cel mai drag;
Ea a stat, l-a mâmgâiat,
L-a pupat, l-a-mbărbătat,
După care l-a-ntrebat:
– Unde-i lupul?
– L-am păpat!

Punctualitate

Posted on by racoltapetru6

Din experiența mea am învățat să nu pierd mult timp cu aprecierea oamenilor la justa lor valoare. Iar unul din criteriile importante și decisive în a-mi forma rapid o părere despre semenul cu care am de-a face este PUNCTUALITATEA. La început credeam că dacă cineva întârzie la o întâlnire sau în alt loc în care a promis că va fi prezent la o anumită dată, era doar un accident, chiar dacă se repeta și motivele erau din cele mai verosimile. Dar cu timpul mi-am dat seama că acel care întârzie o dată, sau chiar lipsește, la fel va proceda mereu. Am punctat mai jos câteva calități ale omului punctual și, implicit, defectele celui care găsește mereu scuze pentru întârzierile sale.

* Te poți baza oricând pe o persoană care se dovedește punctuală, fiindcă va fi mereu acolo unde ți-a promis, încercând să te ajute. Tot ceea ce îți cere e să te ții și tu de cuvânt. Pe când cel care întârzie se va eschiva mereu sub diferite pretexte și-ți vei da seama că te minte.

* Nu angaja niciodată un muncitor care întârzie din prima zi. Dacă nici orarul de muncă nu-l poate respecta înseamnă că e dezordonat, leneș sau dezinteresat. Ori toate laolaltă. Prima calitate a unui angajat este să nu întârzie și dacă o poate respecta, e un semn că poate și să-și facă treaba. Chiar și posturile TV care nu respectă programul stabilit – schimbă des emisiunile sau orele lor de difuzare – sunt ocolite pentru neseriozitatea lor și-și pierd din credibilitate.

* Nu te îndrăgosti de o persoană care întârzie la întâlniri! Ea te va minți încontinuu, nu numai căutând să-și justifice întârzierile, ci și în celelalte aspecte ale vieții. E important să-ți găsești un om care este punctual, pentru că-ti oferă siguranță.

* Nu face afaceri cu parteneri nepunctuali, ei te vor înșela și dacă le vei da bani pe mână e foarte posibil să nu-i mai vezi niciodată. La început vor fi doar mici întârzieri, apoi vor apărea minciuni mari și chiar delapidări.

Din fragedă copilărie am fost învățat să nu întârziu nicăieri. La școală eram printre primii care intrau în clasă, la serviciu aveam cheia de la locul de muncă, fiindcă se știa că nu întârziu niciodată, ba chiar eram cel dintâi. Când am avut primele întâlniri amoroase, mă duceam mereu primul, pentru a face impresie bună. Datoriile mi le-am plătit întotdeauna la timp, iar dacă se întâmpla să fiu în impas, găseam o soluție ca să mă țin de cuvânt. Să-mi calc cuvântul ar fi fost pentru mine cea mai mare rușine. Datorită acestei convingeri m-am înconjuat doar de prieteni punctuali, care dacă promit ceva, e sigur că vor face totul să se țină de cuvânt. Nu sunt mulți, dar sunt suficienți.

DIETA VIEȚII (XX) – Sfaturi finale

Posted on by racoltapetru6

6. Germeni

REȚETA 1

Se pun semințele (grâu, orz, porumb, fasole, lucernă, muștar, mazăre etc.) într-o farfurie, în apă, să se umfle și, dacă se poate, să fie unele lângă altele. Pentru ca apa să nu se evapore este bine să se așeze deasupra o altă farfurie de același  format.
Se scurge de apă pentru că semințele nu trebuie să plutească. Ele se dezvoltă repede și, în câteva zile, în funcție de temperatură, plăntuțele au deja câțiva centimetri. Se așază la geam, ca să înverzească și să se îmbogățească în vitamine. Unii embrioni se recoltează când ating lungimea de 1 cm și se valorifică impreună cu semințele. De obicei, se prepară împreună cu alte salate. Pot fi pregătite și cu mixerul.

REȚETA 2

Se împrăștie semințele pe o pânză groasă,umedă, întinsă pe o planșetă. Pânza trebuie menținută umedă tot timpul și la început, în funcție de caz, să fie acoperită cu altă  planșetă.
Această metodă este extrem de cunoscută în Extremul Orient, chinezii cultivând astfel fasolea verde care încolțește în câteva ore.
Se recomandă ca procesul de germinare a boabelor să se desfășoare la temperatura camerei (aproximativ 18 grade C).
Prin germinare, boabele se înmoaie încât pot fi strivite între degete, se mestecă ușor și sunt plăcute la gust. Dacă au un gust acru, nu se mai consumă.

*
Valoarea semințelor, indiferent de felul lor, poate fi testată prin puterea de  germinare.
Când doriți să consumați grâu sau ovăz trebuie să aveți grijă să nu le cumpărați dacă au fost uscate cu aer fierbinte. Meiul nu trebuie să fie decorticat. Învelișul său este atât de moale încât atunci când îl zdrobim cu mixerul se transformă în pulbere. Pe lângă siliciu, meiul mai conține și mult magneziu și potasiu, elemente bazice de o foarte mare importanță. Este indicat ca, măcar de câteva ori pe zi, să se consume 2-3 linguri de mei.
Nu cumpărați orez glasat, deoarece acesta nu poate încolți, fiind devitalizat. În Orient, din momentul trecerii la folosirea orezului glasat, s-a răspândit boala Beri-Beri (avitaminoza B).
Semințele de floarea-soarelui și de susan constituie hrana preferată a naturiștilor, iar cele de dovleac sunt foarte bune la gust și sănătoase.
7. Suc de dovleac
Se obține din 500 g miez de dovleac ajuns la maturitate, care se curăță de semințe și de coajă, se taie felii, se trece prin mașina de tocat și apoi se stoarce. Sucul se consumă imediat sau se păstrează la frigider 12 ore. Se bea în două reprize, dimineața și seara. Se recomandă în boli cardiace.
8. Hrana de uruială
Uruiala este obținută prin măcinarea mare a boabelor de grâu, porumb, secară, in, mei, orez, semințe oleaginoase, hrișcă, ovăz, susan etc. Acestora li se adaugă: ulei, lapte, drojdie de bere, mirodenii, puțină ceapă tocată, sare de mare. Dacă vrem ca preparatul să fie dulce se pot adăuga o linguriță de miere, lactoză, foarte puțină drojdie de bere, cubulețe de mere și stafide. Semințele transformate în uruială pot primi un adaos de nuci, hrișcă și semințe de floarea-soarelui. Se adaugă germeni de grâu, tărâțe și foarte puțină apă. Preparatul este o hrană vie, dar pentru cei neobișnuiți cu așa ceva poate părea o aiureală, deși are o mare putere nutritivă și, în același timp, ajută să nu se mai formeze în organism depozitele de reziduuri toxice, care stau la baza atâtor maladii.
9. Ulei cu valoare nutritivă integrală
Pentru ca un ulei să fie considerat bun, acesta trebuie să fie neapărat obținut prin presare la rece și lăsat așa, în stare naturală, fără să mai fie supus unui alt proces  imdustrial.
Cel mai bun ulei este considerat cel de măsline, obținut din fructe bine coapte. Sărăcia uleiului de măsline în acizi grași polinesaturați pare să explice (ca uleiul de arahide) slaba lui implicare în cazurile de creștere a colesterolului.
Uleiul de măsline este un excelent produs natural cu efecte antioxidante. El este recomandat în prevenirea arteriosclerozei, trombozelor și infarctelor miocardice.
Datorită faptului că grăsimile vegetale și margarinele sunt obținute prin încălzire la temperaturi înalte, aceste produse sunt considerate total neindicate consumului.
Lămâia și oțetul natural, dacă sunt folosite cu măsură, sunt asemenea mierii: un adevărat medicament! Utilizarea însă cu regularitate și în cantități mari provoacă hiperaciditate.
10. Oțet de mere 
(metoda Vermont- Menrath)
* Se rad  merele.
* Se toarnă apă călduță, care în prealabil a fost fiartă, în proporție de 1 litru apă la 0,8 kg terci de mere rase.
* La 1 litru de apă se adaugă: 100 g miere de albine, 10 g drojdie de bere proaspătă, 20 g pâine neagră uscată.
* După această perioadă, conținutul vasului se deșartă intr-un săculeț de pânză care se presează pentru extragerea sucului.
* Sucul rezultat se strecoară din nou printr-un tifon, iar lichidul rezultat se depozitează într-un vas cu gura largă
Facultativ: La fiecare litru de suc rezultat, se mai adaugă câte 50-100 g miere.
* Se leagă vasul la gură cu un tifon și se așază lângă o sursă de căldură sau la soare, pentru o perioadă de 40-60 de zile.
* După această perioadă, se trage oțetul rezultat în sticle, care se astupă foarte bine (eventual se ceruiesc), depozitându-se la răcoare.
11. Înlocuitor de cafea
Se rumenesc pe rând într-un vas de tablă neagră: Două linguri de grâu, două linguri de fasole uscată, o lingură de cicoare, trei linguri de  orez.
Se amestecă și se prăjesc foarte ușor în foarte puțin ulei de floarea-soarelui. Se lasă la răcit, după care se râșnesc.
Pentru preparare se folosesc o lingură cu vârf din produsul obținut la 400 ml de apă, lăsâmdu-se la fiert timp de 10 minute.
Nu se servește foarte fierbinte!
Pentru a fi apărată și păstrată sănătatea, luați în considerare următoarele recomandări:
* Consumați cât mai multe crucifere: varză, conopidă, lucernă, traista ciobanului.* Introduceți mai multe fibre în dieta dumneavoastră: fructe, vegetale, tărâțe, pâine neagră, pâine graham.
* Consumați alimente bogate în vitaminele A și C. Vitaminele sintetice, cumpărate de la farmacie, nu își îndeplinesc rolul, neavând decât 1/3 din valoarea celor naturale, pe lângă alte efecte secundare.
* Evitați obezitatea și sedentarismul.
* Formați-vă o dietă săracă în grăsimi și mai ales în cele de origine animală.
* Reduceți din alimentație produsele sărate, afumate, conservate.
* Încetați fumatul și, dacă vă este foarte greu, utilizați pipa.
* Evitați razele solare în special între orele 11-15, cât și cremele speciale cu rol de ecran protector.
* Reduceți consumul excesiv de alcool.
* Evitați stresul social, familial, sexual, creându-vă un program optim de lucru și o viață familială ordonată; evitați excesul sexual, cât și partenerii multipli; utilizați prezervativul.
.
după Daniel Menrath

De ce eşuează oamenii deştepţi

Posted on by racoltapetru6

Cam valabil oriunde…
.
M-am întâlnit ieri la supermarket cu un vechi client, de pe vremea când lucram în IT şi mi-am adus aminte de un lucru pe care mi l-a spus demult, acum vreo 6-7 ani, cred. Nu mai reţin acum care a fost exact situaţia atunci, dar găsisem eu o soluţie mai creativă să-l ajut cu o chestie şi şefa nu fusese de acord, deşi era clent fidel şi puteam să încălcăm puţin regulile. În fine, omul se uită resemnat la mine şi întreabă: “Oare de ce naiba oamenii inteligenţi nu ajung niciodată şefi?”. Deşi era o întrebare retorică, acum, după ani de zile de introspecţie (not really) cred că ştiu să-i dau răspunsul. Articolul ăsta e foarte lung, deşi l-am scurtat cât l-am putut, că putea ieşi o carte întreagă pe tema asta.
.
OAMENII DEŞTEPŢI SUNT IDIOŢI
.
Da, pentru nişte oameni deştepţi, sunt destul de proşti. Oamenii deştepţi nu înţeleg că Universul funcţionează după un principiu relativ simplu: acţiune şi reacţiune. Dacă arunci cu o piatră în geam, geamul se sparge. Dacă te gândeşti cum să spargi geamul, geamul nu se sparge. Simplu?, nu? Ei bine, e uimitor cât de mulţi oameni nu se prind de faza asta. Acţiunea este principalul ingredient al succesului. Dacă nu faci nimic, nu se întâmplă nimic.
.
OAMENII DEŞTEPŢI GÂNDESC PREA MULT
.
Proştii acţionează. Dacă un prost vrea să meargă din punctul A în punctul B, o ia tot înainte pe arătură şi vede el după-aia. Dacă un om deştept vrea să ajungă din punctul A în punctul B, întâi face o analiză a traseelor posibile şi a situaţiilor neprevăzute ce pot apărea în cale şi îşi face planul A, planul B şi planul C, de backup. Dacă îi apare un zid în cale?
– O ia prin stânga sau prin dreapta, sau face o gaură?
– Trece pe deasupra sau sapă un tunel pe dedesupt?
Dacă va fi nevoie de săpat un tunel, cred că ar trebui să-şi ia la drum o unealtă potrivită. Dar care e cea mai bună unealtă? De fier sau de lemn? Să fie uşoară şi de dimensiuni mici ca să nu-l încurce la drum sau ceva serios, de performanţă? Dilemele pot continua la nesfârşit (you get get the point). În final se plictiseşte şi renunţă.
.
OAMENII DEŞTEPŢI SE PLICTISESC REPEDE
.
Un prost are o idee odată la 20 de ani, de exemplu să dea cartofi prăjiţi gratis în fiecare miercuri la shaormeria lui, şi se ţine de ea încă 20 de ani. Paradoxal sau nu, exact aşa se construieşte un brand, prin consecvenţă.
Oamenii deştepţi nu sunt consecvenţi, nu sunt perseverenţi, au foarte multe idei şi vor să le încerce pe toate, trec de la una la alta în timp scurt, fără să le dea timp să se dezvolte. Din cauză că au atât de multe idei, nu au răbdare să meargă cu una până la capăt, la prima poticnire îşi zic, asta e, am eşuat cu asta, mai am alte 400 de idei, una o să meargă. Şi renunţă la ideea actuală, şi încearcă alta. Oamenii deştepţi se întreabă ce ar mai putea face, ce idee ar fi mai bună, ce să mai încerce?
.
OAMENII DEŞTEPŢI VOR SĂ SCHIMBE LUMEA
.
Cea mai mare prostie de idee pe care o poţi avea. Universul are 15 miliarde de ani (EDIT: 13,7 conform comentariilor). Tu câţi ani ai? 18, 23, 27? Good luck with that! Ce te face să crezi că tu poţi schimba felul în care funcţionează Universul? Ce te face să crezi că tu poţi schimba natura umană? Pe bune, crezi că n-au mai încercat şi alte zeci de milioane de oameni de-a lungul multor generaţii înaintea ta, crezi că tu eşti cel mai deştept, singurul care şi-a dat seama că e o problemă în Univers şi trebuie rezolvată? Şi cum crezi tu că poţi realiza schimbarea asta?
Ştiu, hai să stăm la o terasă, la o bere, şi să comandăm, să discutăm aprins, să ne avântăm în polemici şi dezbateri. Sigur Universul o să vadă şi o să se schimbe singur când aude argumentaţia noastră extrem de logică.
.
OAMENII DEŞTEPŢI LUPTĂ CU SISTEMUL
.
O, da! Din aceeaşi categorie cu schimbatul lumii e şi lupta cu sistemul. Sistemul e rău, sistemul e aşa şi pe dincolo, bla-bla-bla. Ce e sistemul? Păi, nu ştiu, e o conspiraţie, sunt corporaţiile care ne bagă consumerismul pe gât şi vor să ne controleze, e Matrix-ul care ne îndobitoceşte. Zici?
Păi nu te obligă nimeni să ai ultimul smartphone, acces la internet, să faci cumpărături la supermarket. Ţi se pare uşor să faci un arc şi să vânezi un mistreţ, apoi să-l beleşti cu un cuţit făcut tot de tine dintr-o piatră ascuţită? Este pădure în România câcălău. La naiba, poţi să vopseşti şi copacii în albastru şi să zici că eşti în Avatar.
Dacă vrei Matrix? Scopul nu este să IEŞI din Matrix. Afară din Matrix e ca în pădure, mănânci noroi şi te îmbraci în zdrenţe. Scopul este să înţelegi cum funcţionează Matrix-ul şi să foloseşti asta în interesul tău. Să fii regele Matrix-ului.
.
OAMENII DEŞTEPŢI SUNT SOCIALIŞTI
.
Asta nu e o surpriză, ci mai degrabă un efect firesc. Oamenii deştepţi fac multă şcoală, iar şcoala îţi implantează idei socialiste în cap. Idei precum taxarea averilor prea mari, luatul de la bogaţi şi datul la săraci. În esenţă, oamenii deştepţi vor să-i ajute/să-i salveze pe cei năpăstuiţi de soartă, însă, cu toată inteligenţa lor nu-şi dau seama că fac exact contrariul. Dacă pedepseşti oameni eficienţi şi productivi, luându-le banii munciţi, şi încurajezi oamenii lipsiţi de iniţiativă, dându-le bani degeaba, pur şi simplu îi condamni pe toţi în mod egal la sărăcie. E ca şi cum ai împărţi o singură pizza în felii cât mai mici, ca să ajungă la toată lumea, în loc să stimulezi oamenii capabili să producă mai multă pizza.
Dacă vrei succes, bani şi bunăstare, trebuie să încetezi să mai fii împotriva oamenilor bogaţi şi să nu-i mai consideri duşmani. E ca şi cum visul tău ar fi să fii fotbalist, dar nu poţi să suporţi fotbalul.
.
OAMENII DEŞTEPŢI REFUZĂ REALITATEA
.
Asta e legată tot de ideile precedente, de lupta împotriva sistemului, de încercarea de a schimba lumea. Oamenii nu acceptă ce ar trebui să fie, ci dor ce ESTE. Fiecare argumentaţie pe care am auzit-o de la oameni deştepţi conţine câte un verb din cele de mai sus: n-ar trebui să aibă profituri atât de mari, nu merită să aibă salariu aşa mare..
Realitatea e în felul următor: cerul e albastru, iarba e verde. Cerului nu-i pasă că tu crezi că ar trebui să fie roz, pentru că aşa ţi-ar conveni ţie, un cer roz, sau pentru că aşa crezi tu că ar fi mai bine. Iarba nu dă doi bani pe părerea ta, că tu ai chef că firul de iarbă să stea înclinat pe dreapta, că aşa e mai bine pentru oameni. Poţi să ai cea mai solidă argumentaţie logică pe care o poate scoate mintea ta de om inteligent.
NU CONTEAZĂ. Realitatea este alta, şi realitatea nu se schimbă doar pentru că ţie nu-ţi convine. Acceptă realitatea şi adaptează-te în loc să lupţi ideologic împotriva ei!
.
EFECTUL DUNNING-KRUGER
.
Unii oameni suferă de o iluzorie superioritate şi se consideră mai abili decât alţii. Asta în timp ce oamenii deştepţi fac exact invers: se autoevaluează mai jos decât sunt, se vând pe bani puţini şi nu ai încredere în propriile capacităţi, sunt ezitanţi şi în final renunţă de-a dreptul. În aceeaşi notă cu Dunning- Kruger.
.
OAMENILOR DEŞTEPŢI LE E FRICĂ DE JUDECATA CELORLALŢI
.
Imaginează-ţi că stai pe budă şi îţi faci liniştit nevoile. Închizi ochii o fracţiune de secundă şi clipeşti. Când îi deschizi eşti pe o scenă, cu toate reflectoarele îndreptate spre tine şi lumea te arată cu degetul şi râde. Cam asta îşi închipuie oamenii deştepţi că se întâmplă atunci când trebuie să îşi afişeze sau să-şi promoveze munca sau ideile.
Ştiu designeri care evită de ani de zile să-şi facă un site pe care să-şi expună lucrările, crezând că nu sunt destul de bune pentru a le arăta lumii. Sau oameni care refuză nişte oportunităţi de a face bani pentru că au impresia eronată că serviciile lor s-ar putea să-i dezamăgească pe clienţi, că poate nu sunt chiar atât de bune pentru a cere bani pentru ele.
.
OAMENII DEŞTEPŢI SUNT ROMANTICI
.
Li se inoculează din şcoală ideea că sărăcia e plină de romantism şi boem: pictori săraci, poeţi săraci, artiştii adevăraţi sunt săraci. Adică oamenii inteligenţi şi capabili să gândească şi să creeze sunt deasupra ideilor de bani şi avere, sunt superiori moral. Astfel, şi ei, la rândul lor, resping ideea de bani pentru a se alătura grupului, pentru a simţi că aparţin acestei elite intelectuale care e deasupra noţiunilor pământeşti de avere.
.
* OAMENII DEŞTEPŢI N-AU TUPEU
.
Dacă ingredientul principal al succesului e acţiunea, tupeul vine imediat pe locul 2. Cele mai multe confruntări se câştigă cu tupeu, nu cu dreptate sau logică argumentativă. Din nou, asta e o realitate pe care trebuie să o accepţi. Aşa funcţionează lumea în care trăim. Încearcă un test: du-te la magazinul din colţ şi cumpără un pachet de biscuiţi. Ieşi afară, deschide pachetul, mănâncă 3 biscuiţi, apoi întoarce-te în magazin nervos şi cere banii înapoi. Îţi garantez că în 95% din cazuri tupeul, tonul ridicat, nervozitatea şi ameninţările cu Protecţia Consumatorului o să îţi aducă înapoi banii în buzunar. Oamenii deştepţi sunt prea corecţi, prea modeşti, prea timizi, prea cu bun simţ, prea la locul lor, fără curaj, fără tupeu, fără iniţiativă, căutând mereu un loc de muncă la stat, acolo unde nu trebuie să dovedeşti nimic, ci trebuie doar să scrie pe hârtie că eşti, că exişti. Sau se plafonează în tot felul de joburi low-lovel, fără stres, fără responsabilitate, până la pensie. Şi trăiesc cu impresia că merită mai mult, chiar şi doar pentru faptul că sunt deştepţi.
.
* OAMENII DEŞTEPŢI NU VOR SĂ AIBĂ SUCCES ŞI NICI BANI
.
Sigur, e alegerea lor. Pe mine nu mă deranjează. Însă ar trebui în cazul ăsta să nu se mai plângă că alţii au prea mulţi bani şi că nu merită să-i aibă pentru că sunt mai proşti decât ei. Repet, nu poţi să visezi să fii fotbalist, dar în acelaşi timp să urăşti fotbalul şi pe ceilalţi fotbalişti. Trebuie să te hotărăşti ce vrei de la viaţă şi să acţionezi în direcţia respectivă cu încredere şi curaj.
.
O EXPLICAŢIE PENTRU INTELECTUALII OFENSAŢI
.
În primul rând, mulţumesc tuturor celor care au citit acest articol, l-au share-uit şi au comentat. Unii au înţeles mai mult, alţii mai puţin, unii s-au apucat să-mi demonstreze contrariul şi să despice firul în 4, unii s-au simţit jigniţi şi m-au jignit şi ei la rândul lor.
.
Bun, care e ideea articolului? E o invitaţie la acţiune şi atât. E o invitaţie spusă cu duritate şi fără diplomaţie, dar în esenţă asta e. Conceptele de prost /deştept sunt doar percepţii, la fel şi ideea de succes şi inteligenţă: e o percepţie a unui om despre alt om. Nu poţi măsura cu exactitate inteligenţa, sunt prea multe tipuri de inteligenţă, fiecare om are talentul lui într-un anumit domeniu, nu poţi spune cu exactitate: ăla e deştept şi ăla e prost. Din cauza asta singurul lucru care face diferenţa este acţiunea.
Ne etichetăm singuri, îi etichetăm şi pe alţii şi ne împărţim în tabere: noi vs. ei. Să nu-mi spuneţi că nu o percepeţi pe Daniela Crudu ca fiind cel puţin mai proastă decât voi. Sau că nu aţi fost niciodată ofticaţi sau frustraţi de castingurile care le aleg pe unele ca ea. Însă nu vrea nimeni să recunoască adevărul: ea, ca şi alte prostituate, şi-a stabilit un obiectiv, s-au focusat pe asta şi au intreprins o acţiune sau mai multe în scopul de a-şi atinge obiectivul lor. Iar asta le-a adus succesul Succes definit tot de ei, de noi.
Pentru noi poate nu e succes faptul că au BMW, dar pentru ele este.
Succesul e la fel de subiectiv ca definiţiile de inteligent şi prost. Pentru cine n-a înţeles o să dau un exemplu mai mult decât clar. Dacă 5 oameni se gândesc să inventeze o sabie laser, cel care va fi creditat ca fiind inventatorul sabiei laser va fi cel care construieşte primul una funcţională, nu cel care are cea mai bună idee, nu cel care are cel mai inteligent plan conceptual, nu cea mai bună analiză teoretică a modului fractali în rezonatoli instabili. Doar cel care o construieşte!
Asta e esenţa articolului: ACŢIUNE & REACŢIUNE. Îmi pare rău că nu pot să explic mai clar.
E principiul după care funcţionează lumea, fie că vă convine sau nu. Simplul potenţial (inteligenţa) fără acţiune nu aduce absolut nimic, ci dimpotrivă produce blocaje (motivul pentru care apare frustrarea). Iar eu am enumerar câteva astfel de blocaje mentale în speranţa că dacă le identificăm le şi puteţi depăşi şi veţi obţine succes. Succes care nu trebuie să însemne BMW, ci orice altceva ce vă doriţi voi. E succesul vostru, nu al altora. Nu trăiţi după standardele altora.
.
articol preluat pentru valoarea lui