Zidul de la Palatul Cotroceni este atacat și măcinat de o ciupercă lacrimogenă
Avangarda personalității
Suntem tentați să credem că ceea ce ne definește este personalitatea, caracterul, felul în care ne comportăm și cum rezolvăm problemele și sarcinile de zi cu zi. Dar adesea suntem dezamăgiți că nu suntem apreciați la adevărata noastră valoare, nu suntem percepuți așa cum merităm. Poate că e adevărat, dar oare am făcut tot ce ne-a stat în putință pentru a crea o impresie bună? Iar dacă nu,unde am greșit?
Am văzut zilele trecute un clip în care un vagabond fără locuință a fost luat de pe străzi și după ce a fost îmbăiat, tuns, bărbierit și îmbrăcat la patru ace, arăta cu totul alt om. Parcă era un director al unei companii și nici prin gând nu ți-ar fi trecut că, totuși, aveai în față un om al străzii. Prin urmare, la întrebarea pe care o auzim adesea, dacă haina face pe om, răspunsul nu poate fi decât afirmativ. Oriunde te duci și în orice anturaj te expui, vei fi judecat mai întâi după felul cum arăți, și mai ales, după cum ești îmbrăcat. E la fel ca în gastronomie: degeaba ai gătit o mâncare bună și gustoasă, dacă nu arată și bine, nu va fi nici măcar gustată și vor avea prioritate alte feluri, care probabil că vor fi mai puțin delicioase.
Pornind de la această concepție, pun mereu accent pe felul în care mă îmbrac și caut ca hainele pe care le iau să fie mereu curate, călcate și la modă. M-am obișnuit să frecventez doar magazinele care au standarde de calitate înalte și produse din cele mai diverse. Printre cele mai ofertante sunt produsele Bosch din gama Edition Rosso, care m-au satisfăcut mereu.
Pentru a fi mereu informat în ceea ce privește noutățile și tendințele actuale mă folosesc de căutări online pe calculator, precum cele care urmează aici:
a. http://www.marketonline.ro pentru Marketonline.ro sau oferte
b. http://www.marketonline.ro/electrocasnice/ pentru produse electrocasnice, electrocasnice, electrocasnice mici
c. http://www.marketonline.ro/bosch/ pentru produse Bosch și promoții Bosch
Căutările mele dau întotdeauna roade și raportul calitate-preț este cel mai bun. De aceea vă recomand și vouă să încercați aceste produse și veți vedea că viața o să vi se schimbe, iar viitorul o să vă surâdă. Pentru că suntem judecați și ne judecăm prin felul în care arătăm și prin lucrurile de care ne servim pentru a ne face viața mai ușoară și mai frumoasă. O ținută impecabilă poate să sugereze că suntem exigenți și cu personalitatea noastră și face o impresie plăcută celor cu care venim în contact. Iar prima impresie este de cele mai multe ori definitorie, pentru că s-ar putea să nu mai avem ocazia să o schimbăm.
Acest articol participă la competiția SuperBlog 2013.
Secretele Masoneriei ardelenești
Istoricii dezvăluie secretele Masoneriei ardelenești
Un grup de istorici au dezvăluit secretele unor mari personalități ale Transilvaniei, ce au fost membri ai unor societăți secrete, infiltrați prin idealuri și prin jurământul depus pe o carte sfântă.
Masoneria a însemnat pentru mulți un mit, o societate secretă sau o grupare învăluită în mister. Masoneria românească păstrează împărțirea universală în loji și obiente. Diferențele dintre ele țin atât de ritual, cât și de profilul fiecăreia. Astăzi, există în România nouă grupări masonice: Marea Lojă Națională a României, Marea Lojă Națională din România, Marea Lojă a României, Marea Lojă Națională Unită din România, Marea Lojă Feminină a României, Marele Orient al României, Dreptul Uman din România, Marea Lojă a Transilvaniei și Marea Lojă „UMSOI”, scrie românialiberă.ro.
Cele mai importante organizații masonice din România sunt Marea Lojă Națională a României, înființată în timpul regelui Carol I, și Marele Orient al României, înființat în 2005. Cu o vechime de peste un secol, MLNR are în spate o întreagă istorie, ce înglobează, imediat după 1918, și o parte din lojile masonice din Transilvania.
Timpuri mai grele au fost cele din timpul regelui Carol al II-lea, care a cerut ca masoneria să intre „în pauză”. Nici regimul comunist nu a fost mai indulgent. Timp de jumătate de secol, în care România a fost condusă de comuniști, masoneria românească a fost vânată de Securitate. Au rămas cunoscute dosarele de urmărire ale masonilor români, în special operațiunea „Oculta”, cea mai mare operațiune de filaj și de prindere a masonilor români. Această operațiune viza 738 de francmasoni, dintre care 453 erau „foști exploatatori”, liber-profesioniști și negustori. 163 erau ingineri și tehnicieni, 30 erau funcționari, 37 erau ofițeri activi, 15 erau magistrați, cinci erau înalți demnitari și 35 erau chiar membri ai PCR. Raportul care menționează aceste date a fost întocmit în anul 1981.
Societatea bogaților
„În Transilvania masoneria a avut un teren fertil. În secolul XVII se înființează primele loje. Masoneria reunea atunci elita societății transilvănene. Includea oamenii cei mai bogați și intelectualii. Mai târziu, au promovat principiul egalității între oameni, alegerile prin vot direct și secret. Au început să accepte în rândurile lor servitorii caselor nobiliare și țăranii”, spune Sălăgean. Printre francmasonii iluștri se număra Simion Bărnuțiu (18o8-1864), baronul Samuel von Brukenthal (1721-1803), poetul Octavian Goga (1881-1938), medicul român de origine germană Cristian Friederich Hahnemann (1755-1843), Eftimie Murgu (1805-1870), Ștefan Peterfi (1906-1978), Ioan Molnar Piuariu (1749-1815), Alexandru Vaida Voievod (1872-1950) și Traian Vuia (1872-1950).
Masonii au ctitorit Gara din Cluj
„La Cluj, Loja Unio, a contribuit la înființarea școlii de nevăzători și a celei de surdo-muți. Totodată a înființat primul templu masonic din Transilvania. Acesta era în Piața Avram Iancu, numărul șapte. Se mai păstrează încă stema albinelor cu stupul pe această clădire. Au înființat în acea perioadă școli pentru tinere mame, unde acestea urmau cursuri ca să se integreze în societate și au fost de acord cu menținerea învățământului religios în școli. Tot la Cluj, au construit clădirea actualei gări”, mai spune istoricul Tudor Sălăgean.
Francmasoneria este o organizație ai cărei membri sunt înfrățiți prin idealuri comune de natură atât de morală cât și metafizică, prin inițierea conformă unui ritual comun, prin jurământul depus pe o carte sfântă (în general, Biblia sau Coranul) și, în majoritatea ramificațiilor, de credința într-o „Ființă Supremă”, un „Mare arhitect al universului”. Această organizație, prezentă în majoritatea țărilor cu civilizație de origine europeană, este împărțită în obediente, ele însele împărțite în loji (zise și ateliere) de câte 7-50 de persoane (uneori chiar mai multe). În România francmasoneria este organizată sub mai multe obediente, printre care unele, deschise și femeilor (de exemplu Dreptul Uman din România). Nu toate aceste obediente se recunosc reciproc.
Studiu
Reperele istorice ale lojilor au fost dezvăluite în studiul intitulat „Masoneria în Transilvania”, coordonat de istoricii Tudor Sălăgean și Marius Eppel. La acesta au colaborat 23 de autori. Ei vor să ofere publicului o altă perspectivă a francmasoneriei din Transilvania, prin prezentarea unor obiecte puțin cunoscute și a unor documente inedite. „Este o carte scrisă de specialiști, obiectivă, cât se poate de bine informată, pe baza unor documente și obiecte de muzeu. Rolul volumului este să ofere o nouă perspectivă, reală și documentară, asupra unui domeniu caracterizat de controverse și mitologii”, spune Tudor Sălăgean.
Bancurile tinereții noastre
BANCURILE TINEREȚII NOASTRE – DUREROS DE BUNE…
.
* Trăim epoca marilor prefaceri: Eu mă prefac, tu te prefaci, el se preface.
.
* De ce este societatea socialistă multilateral dezvoltată cea mai avansată formă de organizare socială?
Pentru că a preluat creator tot ce a fost mai semnificativ de-a lungul istoriei.
– Din epoca de piatră: relațiile
– Din comuna primitivă: organizarea
– Din sclavagism: retribuția
– Din feudalism: inchiziția
– Din capitalism: falimentul.
.
* Capitalismul este pe marginea prăpastiei. Ce face acolo? Se uită de sus la noi…
.
* România pe drumul construirii Socialismului
România pe drumul construirii Comunismului
România pe drumuri…
.
* În România nu se mai fabrică paturi.
Nu mai avem nevoie.
Dușmanul de clasă nu doarme, partidul veghează, iar clasa muncitoare lucrează necontenit.
.
* Propuneri de imn național:
– Descurcă-te, române.
– De-aș mai duce-o pân’ la toamnă.
– Pe-al nostru steag e scris…uimire.
.
* Ce este Securitatea? Inima partidului: bate, bate, bate…
.
* Prin decret prezidențial, s-a înlocuit soarele cu un bec de 40 W.
Pentru economie!
.
* Concurs.
Primul candidat este un tip cu pile:
– În 1907 a avut loc o mare răscoală populară. În ce an a avut loc răscoala populară din 1907?
Cel de-al doilea candidat are numai relații:
– În 1907 au fost omorâți 10.000 de țărani. Câți țărani au fost omorâți în 1907?
Al treilea candidat n-are nici pile, nici relații:
– În timpul răscoalei din 1907 au fost omorâți 10.000 de țărani. Vă rugăm să-i nominalizați.
.
* Ce deosebire există între Decebal și Nicubal (Ceaușescu)?
Primul practica cultul morților, al doilea moartea culților.
.
* De 1 Mai (1984) va trebui să defileze toată populația, de la mic la mare. Vor să numere, să vadă câți am mai ieșit din iarnă.
.
* În România a început să cadă zăpadă artificială: nu se topește pe calorifer.
.
* La al 5-lea semnal va fi apă caldă:
Pic, pic, pic, pic, pic! A fost apă caldă.
.
* Care este deosebirea dintre frigul de afară și cel din casă? Ăla de afară e pe gratis.
.
* Ce este coada? Alinierea poporului la linia partidului.
.
* Cum se numește organizația politică a pensionarilor?
Șoimii piețelor.
.
* De câte feluri sunt românii?
De două feluri: Mulțumiți (pe care îi caută miliția economică) și Nemulțumiți (pe care îi caută securitatea).
.
* Anul acesta am avut o recoltă medie: mai proastă decât anul trecut, dar mai bună decât anul viitor.
.
* La plecarea în Uniunea Sovietică, cosmonautul Prunaru îi lasă mamei un bilet: „Dragă mamă, plec în Cosmos. Revin peste 30 de zile”
Întors acasă din misiune, Prunaru constată că mama era plecată. Pe frigider găsește un bilet: „Dragul mamei, am plecat să cumpăr brânză, nu știu când revin”.
.
* Au fost introduși ghizi în magazine:
Pe acest raft a fost carne… aici a fost brânză…!
.
* De ce nu se găsește hârtie igienică în hoteluri?
Ca să plece turiștii cu amintiri neșterse.
.
* – Ce faci, bătrâne, cum îți merge?
– Ce să fac, încerc și eu să supraviețuiesc…
– O să regreți amarnic.
.
* Pesimistul spune: Mai rău nu se poate!
Optimistul spune: Ba se poate!
.
* Pesimistul spune: O să ajungem cu toții să cerșim!
Optimistul spune: De la cine?
Epigrama care mușcă (LI)
Idealul purității
Trăim într-o eră în care tehnologia și industrializarea cunosc o dezvoltare fără precedent și competiția pentru performanțe este atât de dură încât duce la sacrificii majore. Pentru a crea profit și a avea un impact cât mai mare pe piață, omul recurge la cele mai dure măsuri, afectând negativ mediul în care trăiește, hrana pe care o consumă și, implicit, pe el însuși. De aici derivă, în bună parte, idealul fiecărui individ de a căuta naturalul neviciat și din ce în ce mai greu de găsit, puritatea în diversele moduri în care o percepe fiecare.
Cei mai mulți o caută în natură, unde puritatea îmbracă cele mai diverse forme. Totuși,e din ce în ce mai greu să găsești un loc din natură în care omul să nu-și fi pus amprenta, dar cu atât e mai de apreciat. Pentru că puritatea, naturalețea și frumusețea nativă a fost zămislită de Mama Natură și ea poate fi perpetuată doar prin excluderea intervenției umane. Puritate găsești și în chipul unei fecioare sau în făptura inocentă a unui nou-născut. Dacă știi și ai răbdare, o mai găsești și-ntr-un răsărit sau apus de soare, în albul imaculat al zăpezii proaspăt cernită, în prima dragoste a unui adolescent sau în zâmbetul călduros al mamei. Dar, pentru mine, florile reprezintă esența purității și a frumuseții. Ele îți aduc natura la îndemână și îți curăță sufletul de impuritățile unei vieți stresante. Îți oferă #puritatea frumosului, a mirosului și a gingășiei de care fiecare dintre noi suntem impresionați.
Din ce în ce mai greu găsim puritate în ceea ce mâncăm sau bem. Produsele alimentare conțin tot mai multe chimicale, și chiar și apa este adesea contaminată. S-a scris și s-a vorbit mult despre grija pe care trebuie să o avem atunci când alegem ceea ce consumăm, dar aici voi face referire numai la apă. Fiindcă că ea este esențială pentru orice viețuitoare și calitatea ei contează foarte mult pentru sănătatea omului. De aceea vă recomand o apă minerală de calitate, un brand românesc apărut pe piață de 3 ani, ale cărei calități sunt #puritatea și proprietățile ei curative. Este vorba de AQUA Carpatica (http://blog.aquacarpatica.com sau http://blog.aquacarpatica.com/nitratii-din-apa-potabila-motiv-de-reala-ingrijorare/aqua-carpatica), o apă prin care nu numai că vă astâmpărați setea, dar vă și tratați unele afecțiuni interne. Ea are zero nitrați, „fiind astfel perfect pură, iar AQUA Carpatica plată este cu cea mai scăzută concentrație de nitrați din România (izvorul Băjenaru 0,8 mg/l nitrați)”. Pentru mine, AQUA Carpatica este floarea apelor minerale din țara noastră.
AQUA Carpatica aduce la cunoștință celor interesați că , după succesul concursului #stropdeiubire, revine cu un nou concurs pe Instagram. E vorba de o provocare fotografică: ce înseamnă pentru oameni puritatea și cum poate fi surprinsă în fotografii. Pentru mai multe informații intrați pe: http://blog.aquacarpatica.com/concurs-instagram-puritate/aqua-carpatica
Acest articol participă la competiția SuperBlog.
Un cadou pentru sora mea
Într-una din postările anterioare vă povesteam cum a fost și continuă să fie viața alături de sora mea. Amândoi văduvi și singuri după o viață cu căsnicii zbuciumate, suntem acum la o vârstă în care apreciem traiul liniștit, cu bucurii izvorâte din cele mai mărunte lucruri. Ne amintim împreună de cei dragi, care nu mai sunt printre noi, și încercăm să le cinstim memoria prin respectarea tradiției pe care ne-au insuflat-o. Mai ales în pragul și în timpul sărbătorilor religioase pe care am fost învățați să le cinstim așa cum se cuvine. Una dintre ele ne era foarte dragă, mai ales când eram copii, și părinții noștri ne ofereau întotdeauna un cadou, cât ar fi el de mic. Este vorba de seara dinaintea Sf. Nicolae.
În acea seară, așteptată de noi cu mare nerăbdare, unul dintre părinți se îmbrăca în moș, având o desagă în mână și vorbind cu o voce groasă, de nerecunoscut. „Moș Nicolae” intra în casă și stătea într-un loc mai puțin luminat pentru ca nu cumva să fie recunoscut. Ne invita pe rând să spunem câte un „Tatăl Nostru” și ne întreba dacă am fost cuminți. Eu și sora mea tremuram de emoție și nu îndrăzneam să ridicăm privirea spre moșul. După ce tot acest ritual sfânt se încheia, vedeam cu coada ochiului cum sunt scoase din desagă darurile mult așteptate. Nu erau scumpe, că nici banii nu erau mulți, dar orice ar fi fost căpăta o valoare cu mult mai mare, deoarece era primit pe merit de la Moș Nicolae.
Azi, ne facem singuri cadourile, iar dacă avem pe cineva alături ne putem bucura și de surprize. Eu și sora mea ne avem unul pe altul și ce poate fi mai plăcut decât să-mi arăt recunoștiința că e mereu alături de mine printr-un cadou de Sf. Nicolae? Mai sunt trei săptămâni până atunci, dar alegerea e dificilă și nu prea știu ce ar bucura-o mai tare. Tema concursului sponsorizat de LuxuryGifts mi-a sugerat o idee prin care să aflu părerile prietenilor de pe blog. Prin urmare, vă invit cu drag la un mic concurs la finalul căruia câștigătorul va primi un voucher de reducere de 50% pentru produse din gama butoni și bijuterii de fantezie, oferit de același LuxuryGifts.
Vreau să precizez că surorii mele, Doina, îi plac podoabele de genul „bijuterii cu cristale”, doar că nu știu care ar fi mai potrivite. Vă invit ca, după ce analizați propunerile mele de mai jos, să-mi sugerați direct, printr-un comentariu, ce anume i-ar plăcea mai mult. Eu am să fiu pregătit pentru oricare dintre ele și am s-o invit să-și aleagă. Îl voi declara câștigător pe cel care a ghicit ceea ce preferă Doina, prin cel mai frumos comentariu. Dacă aș fi avut cont pe Facebook, v-aș fi invitat să votați acolo. Dar necunoscând altă posibilitate, vă rog să vă exprimați opinia aici, iar la final tot aici voi anunța câștigătorul.
După cum vedeți sunt șapte piese frumoase cu prețuri destul de apropiate. Ceea ce trebuie să faceți este să-mi indicați numărul (de la stânga la dreapta), celei pe care credeți că o va alege Doina, printr-o motivație cât mai convingătoare. Vă mulțumesc anticipat pentru înțelegere și cooperare!
Acest articol participă la competiția SuperBlog.
Epigrama care mușcă (L)
Porția de adrenalină
Vă promiteam luna trecută că voi reveni cu detalii despre minunatul sejur de la Vila Alpin din Straja. Ei bine, acum că a trecut ceva timp de atunci, pot să relatez mai detașat câteva experiențe inedite și pline de aventură la care am participat cu cei patru prieteni care m-au convins să aleg această destinație. De fapt, nu știu dacă le-a plăcut compania mea, fiindcă eu nu aveam verva și pregătirea lor, drept pentru care pot să recunosc acum că am fost mai mult oaia neagră a grupului. Astfel, ei căutau mereu adrenalină la maximum, cu polonicul, în timp ce eu m-aș fi mulțumit să o servesc cu lingurița. Nu aș zice că am fost un fricos, doar mai prevăzător…
Pe aceste considerente m-am înscris de la început doar la tiroliană și paintball. Activități pe care le-am desfășurat cu mult entuziasm în prima zi din sejur. La prima probă am avut ceva emoții, dar ghidul era un profesionist cu experiență și m-am lăsat pe mâna lui. Senzația a fost de mare efect și chiar că am simțit cum trăiesc cu adevărat clipe nemaiîntâlnite. După masă ne-am războit cu un alt grup într-un joc de paintball și am fost încântat când victoria a fost de partea noastră. Iar la ea am contribuit și eu, din plin! Seara a fost marcată de o petrecere cu delicatesuri stropite cu vin și cântece din toate regiunile țării.
A doua zi am crezut că va fi la fel, însă prietenii, în colaborare cu instructorul, mi-au pregătit o surpriză. Era vorba de escaladarea unui zid de lemn, înalt și perpendicular. Așa ceva nu mai făcusem încă și cu greu m-am lăsat convins să încerc. Asta după ce i-am văzut pe ceilalți făcând-o cu zâmbetul pe buze. „Doar n-oi fi eu chiar atât de nepriceput”, mi-am zis, și m-am încumetat. Oricum, nu mă puteam accidenta deoarece eram prins cu o funie de siguranță. Iar, după câteva încercări eșuate, am reușit să ajung sus, în aplauzele celor din jur, care – fie vorba între noi – își cam dădeau coate și chicoteau. Dar totul e bine când se termină cu bine și în ziua aceea am mai repetat urcarea de două ori. Ca de obicei, seara a fost iarăși plină de voie bună, până târziu în noapte.
Ei, dar când a venit vorba de rafting – care era planificat pentru a treia zi – nu m-am mai lăsat convins să urc și eu în barcă. Am avut și scuza perfectă: nu știam să înot. Așa că i-am condus până la marginea râului cu apă limpede și vioaie, iar, după ce s-au echipat și au început coborârea, am trecut la o partidă de pescuit păstrăv la muscă. Undița și muștele artificiale mi-au fost oferite în chirie de la stațiune. Chiar am prins 4 păstrăvi, pe care i-am eliberat. Ce era să fac cu ei, din moment ce restaurantul de la Vila Aplin ne oferea oricând pește proaspăt, preparat în diferite moduri? Pe la prânz eram la masă și i-am așteptat pe aventurieri, care au venit plini de entuziasm și pregătiți să-mi povestească prin ce au trecut. De data asta erau și ei obosiți, așa că în după-amiaza aceea s-au odihnit. Slavă Domnului!
Au urmat alte patru zile încărcate de activități și jocuri din cele mai diverse. Am făcut lucruri pe care nici nu bănuiam că voi avea curajul sau că voi fi în stare să le fac. Pot să spun că în acest fel mi-am schimbat și caracterul, devenind mai încrezător în mine. Iar în anii care vor urma voi face tot posibilul să nu lipsesc de la nici una din încercările de care putem beneficia la Vila Alpin Straja. Trebuie doar să deprind înotul, și-apoi să vezi!
Acest articol participă la competiția SuperBlog.
Datul cu periuța
Dacă vrei să ajungi cineva în viață și nu ai proptele bune din naștere, trebuie să înveți o meserie foarte utilă și des întâlnită în societatea noastră. Poate că la început ți se va părea ceva dizgrațios și nedemn de o persoană ca tine, cu idealuri atât de înalte. Dar ce poți să faci, dacă părinții tăi nu sunt șefi de partid, directori la vreo întreprindere importantă sau milionari? E nevoie să pornești de jos și să ai răbdare până ești băgat în seamă de cei pe care trebuie să-i periezi. Ei, da! Aceasta e meseria cea mai apreciată de cei care au ajuns sau sunt pe cale să ajungă într-o postură de conducător. Iar orgoliul lor este atât de mare și murdar încât trebuie mereu periat de cei din jur.
E o ocupație care este plătită foarte bine și care include sporul de rușine, ore suplimentare, spor de stres, de nocivitate, de fidelitate, precum și alte adaosuri, în funcție de dărnicia și influența persoanei sau persoanelor pe care le pupi în cur. Să nu te sperii de această expresie. Pentru că, oricum, celor care dau cu peria li se mai spune și pupincuriști. Păi, de ce crezi că ți se acordă sporul de rușine? Bucură-te că ai mereu de muncă și nu ești nu vei fi niciodată în pericol de a deveni șomer. Iar lumina de la capătul tunelului va fi din ce în ce mai aproape și mai strălucitoare pentru tine. În cele din urmă, cu puțin noroc, va ajunge să te orbească. Acesta e momentul pe care l-ai așteptat de atâta vreme și din care vei avea parte și tu de lingăii tăi. Că de la atâta periat și pupat în fund te-ai umplut de mizerii morale, pe care speri să ți le perieze cei care au devenit subordonații tăi.
Ne place să ne lăudăm cu orice, să fim periați de oricine și nu-i suportăm pe cei care vin cu critici. Chiar dacă nu recunoaștem acest lucru. Cel mai bun exemplu o dau persoanele publice: „vedete”, „oameni de afaceri”, dar mai ales politicieni. Fiecare dintre ei se laudă cu realizări, dar niciunul nu recunoaște vreo greșeală. Și fiecare spune că acceptă criticile juste, dar nicio critică nu este dreaptă pentru ei, ci atac la persoană, defăimare sau minciună sfruntată. Toți susțin democrația, dar numai ceea ce cred ei că e democratic. Fiecare se crede centrul universului și ceilalți sunt doar niște sateliți care ar trebui să-l completeze. Nu trebuie să ne mirăm, pentru că lauda face parte din trăsăturile societății noastre. Iar prin negare, întârziem ameliorarea acestei boli.
Tuturor ne place să fim lăudați. Unora mai mult decât altora. De aici ajungem să ne supraestimăm, iar asta ne face să nu mai acceptăm criticile venite pe bună dreptate. Adevărul e că o critică la locul ei face mult mai mult decât o laudă, chiar meritată. A nu se confunda cu încurajarea, care e cu totul altceva. Suntem bucuroși când o postare de-a noastră e apreciată, dar dacă ni se atrage atenția la unele greșeli sau comentariul nu ne convine, mulți nu răspund sau chiar îl elimină. Cică nu e înțeles sau cel care a comentat e răuvoitor.
Și eu sunt om, sunt român, sunt vanitos și supus multiplelor greșeli. Sunt convins, însă, că sunt involuntare și tendința mea continuă este de a le corecta. De aceea vă rog să mă criticați de oricâte ori va fi nevoie. Promit că n-am să mă supăr și nici nu am să șterg comentariul, așa cum nu am făcut-o niciodată. Nu-mi place să periez pe nimeni și nici să fiu periat. E o meserie pe care ar trebui s-o scoatem în afara legilor morale ale societății. Că e prea nocivă și ne îmbolnăvește pe toți.

![Fier de calcat Bosch TDA503001P Sensixx'x DA50, Putere 3000W, Capacitate 350 ml, Generare aburi Turbo, Negru/Rosu [Edition Rosso] Fier de calcat Bosch TDA503001P Sensixx'x DA50, Putere 3000W, Capacitate 350 ml, Generare aburi Turbo, Negru/Rosu [Edition Rosso]](https://i0.wp.com/static.marketonline.ro/full/189798/tda503001p.jpg)









