racoltapetru6

Cei mai mulți îi spuneau Muri-Nebunu’, de la numele de Mureșan și comportamentul lui nonconformist. Nevasta îl alinta Nelu sau Neluțu, în funcție de toane, iar prietenii îi spuneau simplu, Muri. Era un bărbat înalt și chipeș, fapt care îl făcea un mare cuceritor printre fete, ținând cont de faptul că era șofer pe un  TIR roșu ce-i sporea farmecul de mascul irezistibil. Dar mai ales când era la volan și trimitea ocheade viitoarelor victime. Eu eram cel mai bun prieten al lui și i-am ținut de urât în câteva curse, mai ales că lucram la același trust de construcții. În perioada despre care vorbesc a fost trimis să lucreze pentru un an în Israel, iar nevasta, împreună cu cei trei copii, a rămas în țară. Avea două fete de 12 și 14 ani, precum și un țânc de doi anișori. Din aceste motive, Angela, nevasta lui Muri, a rămas în concediu fără salariu și trăia din banii pe care bărbatul îi trimitea din străinătate.

La fel ca el, Angela era o creatură foarte frumoasă și nici n-ai fi zis că a născut de trei ori. Părul șaten și lung, ochii albaștri și galeși, precum ale unui înger, sânii proeminenți și provocatori, dar și caracterul ei libertin, atrăgeau mulți bărbați în preajmă-i. Hormonii clocoteau în ea și nu era obișnuită să-i țină în frâu atâta vreme, astfel că se lăsa adesea cu chefuri, până târziu în noapte. Prietenii lui Muri erau dispuși să o ajute pe biata femeie în aceste momente greu de suportat. Mai precis eram patru la număr, iar într-una din seri am participat și eu la o orgie. Scaunele s-au golit rând pe rând spre noapte și mi-am dat seama că am rămas numai noi doi. Copiii erau culcați, dar parcă mi se părea că niște ochi iscoditori se ițeau uneori din camera lor. Știam că șperla cea mică de fată nu mă agrea pe lângă mămica ei și de aceea m-am pregătit de plecare. Dar n-a fost chip să scap de Angela, care m-a rugat să rămân peste noapte fiindcă se simte mai bine cu un bărbat în casă, iar în plus am băut și venisem cu mașina. Am cedat când mi-a desfăcut canapeaua și m-a asigurat că o să dorm singur și liniștit.

Astfel m-am prăbușit într-un somn adânc și fără vise, doar că, la un moment dat, când am vrut să-mi schimb poziția, am simțit că nu mai eram singur. Un trup gol și fierbinte era lipit de mine, iar respirația sacadată îmi dădea de înțeles că nu era în stare de somn. Dimpotrivă, brațele șerpuinde ale ispitei mă înlănțuiau fără speranță și îmi dădeau fiori și dorințe pe care încercam zadarnic să le controlez. Chiar am scos câteva sunete ce s-ar fi vrut a se opune, dar o mână fermă m-a înăbușit și am auzit o șoaptă: „pssssst, să nu trezim copiii!” Efectul vinului nu trecuse și voința mea era slăbită, așa că lupta mi se părea oricum pierdută. Am cedat ușor, dar nu cred că alt bărbat, în situația mea, ar fi rezistat până la capăt. Amorul a fost dulce-acrișor, precum niște vișine coapte, și căutam să mă amăgesc gândind că nu nevasta prietenului meu e cea care mă ridică pe culmi de plăcere. Dimineață nu am avut curajul să mă uit în ochii Angelei, dar am simțit din nou o pereche de ochi ce mă pândea din camera copiilor.

Au trecut câteva luni, și Muri a revenit în țară și cu această ocazie ne-a chemat pe toți prietenii la o petrecere de reîntâlnire. Ne-am cinstit, felicitat, îmbrățișat și am petrecut momente minunate, până când Nebunu’ a luat cuvântul:

– Dragii mei, mă bucur că ați venit în număr atât de mare, pentru că vreau să vă transmit ceva. După cum știți am lipsit aproape un an, iar nevasta mea a fost singură în tot acest timp. Să nu vă închipuiți, însă, că nu știu ce s-a întâmplat în lipsa mea. Am aici, în buzunarul de la piept, o listă cu 14 bărbați care s-au culcat cu Angela. Mulți dintre ei sunt prezenți la acest chef și țin să-i asigur că nu-mi place să mi se pună coarne. Fi-ți siguri că o să mă răzbun, dar nu o să încalc legea, fiindcă mi-e dragă libertatea. Așa că, cei care se simt cu musca pe căciulă, să nu creadă că vor scăpa nepedepsiți.

Ne uitam unul la altul și încercam să ghicim cine mai face parte dintre vinovați. Dar Muri a venit printre noi și ne-a îndemnat la distracție ca și cum nu el ne-ar fi amenințat mai devreme. Din acea zi a început, însă, calvarul. Ne sunam unul pe altul și aflam vești îngrozitoare. Vali a surprins-o pe nevastă-sa cu Nebunu’, într-o zi când a primit un telefon anonim. Se pare că Muri voia să se afle de răzbunarea lui, fiindcă tot printr-un telefon a aflat și George de relația dintre acesta și tânăra lui soție. Ștefan nu mai era căsătorit și poate a crezut că scapă, dar avea o fiică de 19 ani, care a căzut în plasa șoferului seducător, și a plătit pentru tatăl lui. Probabil că la fel s-a întâmplat cu toți ceilalți păcătoși de pe listă, dar eu mă întrebam cum o să fiu pedepsit eu. Eram văduv și locuiam singur. Tresăream, totuși, de fiecare dată când suna cineva la ușă sau auzeam telefonul.

Pentru că nu mai puteam să trăiesc sub o astfel de tensiune, am decis să-mi înfrunt temerile și l-am sunat pe Muri, fixând o întâlnire la o bere. Era destins și m-a întâmpinat cu un zâmbet care mi-a dat fiori reci. Ne-am așezat la o masă din grădina de vară și am comandat două halbe. Priveam reciproc unul către celălalt și așteptam parcă un semn. Eu am cedat și am atacat direct subiectul:

– Măi, Muri, am auzit că te-ai cam dat la nevestele altora…

– Aha! Deci de-aia m-ai chemat. Și eu care credeam că vrei să ne amintim de vremurile bune!

– Păi, vorbim și despre alea și altele, dar mi-e că tu nu mă mai crezi prieten și bănuiești că m-am culcat cu Angela…

– Nu bănuiesc!

Am răsuflat ușurat preț de o clipă.

– Sunt sigur că ai făcut-o!

Fiorii au revenit.

– Chiar dacă ar fi adevărat, ce ai avea de gând să-mi faci?, am întrebat eu temător.

Muri mi-a pus mâna puternică pe umăr, m-a privit fix în ochi și mi-a spus răspicat:

– Nimic!

– Cum așa? Ai promis că o să-i pedepsești pe toți vinovații, indiferent cât de buni prieteni ți-s.

– Păi, am făcut-o deja.

– Cum, că eu nu am nevastă, nici fiică…

– Dar ai avut acum patru ani!, mi-a zis el râzând.

Atunci mi-a picat fisa. Înainte de a rămâne văduv, eu și cu nevasta eram prieteni buni de familie cu Muri și Angela. Ne vizitam des unii pe alții și am întins multe mese. Se pare că Muri a profitat de ocazie și mi-a tras primul plasa. Acum era prea târziu să-i reproșez. Eram chit.

Încetul cu încetul încep să-mi cunosc noii vecini. Nu sunt mulți și am timp berechet să intru într-o relație normală cu fiecare, chiar dacă m-am mutat doar de trei luni la bloc și nu ies prea des din apartament. Printre primii cu care am intrat în vorbă și apoi ne-am apropiat este Raul, vecinul de alături. E mai tânăr ca mine, dar asta nu ne-a împiedicat să devenim amici și să ne vizităm unul pe altul. Însă, chiar de la prima invitație pe care i-am acceptat-o, mi-a făcut o impresie deosebită și nu pot să spun că e din cea mai bună.

Se vedea că e un om cu stare și maniere alese, deși nu știam cu ce se ocupă și cum reușește să ducă o viață pe picior mare. Pe pereții dintr-una din camere avea agățate mai multe diplome, iar într-o vitrină tronau tot felul de sticle cu vin rar. Atunci am crezut că i-am ghicit ocupația și chiar am vrut să-i demonstrez:

– Ia te uite! Mă bucur să am un vecin somelier!

Raul a râs în barba pe care și-o mângâia adesea și mi-a răspuns:

– Greșit! Somelierul e cel care-ți recomandă și servește vinurile. Eu sunt cu o clasă mai sus, una foarte importantă: degustător de vinuri!, îmi zise el cu o mândrie nedisimulată.

Am recunoscut imediat că nu prea mă pricepeam în domeniu, iar el m-a servit cu un vin deosebit, având un „buchet” și un gust nemaipomenit. M-a intrigat faptul că el nu și-a pus nici măcar o picătură, motivând că nu bea alcool deloc. Asta a fost încă un lucru uimitor pentru mine și chiar l-am întrebat cum reușește să-și facă meseria cu brio și totuși să nu bea.

– Foarte simplu, m-a lămurit el. Nici nu e indicat să bei atunci când participi la un concurs și guști mai multe soiuri. Alcoolul ți-ar putea afecta simțurile și memoria, deci, după ce guști vinul, îl scuipi într-o găletușă.

Atunci mi-am amintit că am văzut câteva filme în care se proceda astfel. El mi-a mai turnat puțină licoare înmiresmată în pahar, în timp ce continuam să-i inspectez apartamentul. Într-un colț am zărit mai multe medalioane din hârtie pe care erau tipărite figuri de politicieni de-ai noștri. Mi-a observat nedumerirea și a răspuns la întrebarea nepusă:

– Să nu crezi că sunt vreun simpatizant politic. Dimpotrivă. După cum mi-ai spus și tu, vecine, e bine să avem fiecare o supapă prin care să ne descărcăm de stresul zilnic, dar mai ales de nedreptățile societății în care trăim. Iar vina principală o poartă politicienii, care sunt egoiști, corupți și idioți. Unii dintre oameni se refulează în ei și se consumă, alții beau câteva pahare sau găsesc ceva prin care să-și verse năduful. Ei bine, eu îi scuip pe acești nenorociți, ori de câte ori particip la o sesiune de degustări. Pun pe fundul vasului medalionul cu poza politicianului care m-a enervat cel mai mult în ultima perioadă și-i scuip vinul din gură chiar între ochi. De-ai ști ce bine mă simt după aceea! Ba, de la o vreme, o parte dintre colegii mei mi-au cerut să le fac și lor medalioane. Așa că-i scuipăm în grup pe toți acești parveniți.

– Măi, Raul, păi nu ai putea avea probleme dacă se află că voi scuipați, precum țiganii, niște oameni din fruntea țării? Chiar dacă numai în poze, dar gestul contează.

– Cine să afle? Cine să-și bage nasul în găleata mea? Și nu e deloc dezgustător: meseria ne-o cere să scuipăm. Și-l scuipăm pe cel care nu ne place. Ei ne scuipă mereu fără să ne dăm seama, de ce n-am face-o și noi? Săptămâna trecută l-am scuipat pe Victor Ponta și poate, prin vin s-a strecurat și niște flegmă. Am făcut-o 4 inși. Data viitoare duc o poză cu ministrul Nicolaescu, apoi cu Băsescu. Poate vom fi mai mulți care o vom face. Și știi ceva? Nici măcar scuipatul acela cu vin nobil nu l-ar merita! Mai servești un pahar?

Nu puteam să-l refuz și nici să mă angajez într-o discuție pe tema scuipatului. Am tăcut, am zâmbit îngăduitor și l-am lăsat să se descarce. N-aș vrea să fiu și eu o victimă a degustărilor de vin. Nici măcar pe un medalion.