Radu Stroe și-a dat joi demisia de onoare din postul de Ministru de Interne
.
Românii-ar pune o-ntrebare
(Și nu vor a calomnia):
De ce miniștrii au onoare
Doar când își dau demisia?
Epigrama care mușcă (LXVI)
De ce e bine pentru bărbați să meargă la bar?
A merge la bar pentru a bea împreună cu prietenii este benefic pentru sănătatea mentală a bărbaților, indică un studiu realizat în Marea Britanie.
Obiceiul de a sta de vorbă, la un pahar, cu prietenii îi ajută pe bărbați să se deschidă emoțional, să vorbească despre sentimentele lor și le ridică moralul, arată studiul realizat de Medical Research Council. Cercetările s-au concentrat asupra unor bărbați de 30-35 de ani din Scoția, care obișnuiau să bea în grup, în baruri. Rezultatele au fost publicate în jurnalul Health Psychology.
Dr. Carol Emsile, de la Glasgow Caledonian University, autor al studiului, i-a chestionat pe bărbați în privința obiceiurilor lor legate de consumul de alcool și a fost surprinsă să îi audă că mersul la bar le face bine în ceea ce privește sănătatea mentală. „Lucrul cel mai surprinzător”, spune ea, „a fost modul în care faptul de a bea împreună a deschis bărbaților posibilitatea de a se comporta în moduri alternative, care nu sunt asociate cu masculinitatea.”
După cum explică ea, consumul câtorva pahare de băuturi alcoolice ajută la exprimarea emoțiilor într-un mod în care bărbații nu o fac de obicei. Când beau împreună, râd și glumesc, iar acest lucru le ridică moralul, îi ajută să se relaxeze și să-și deschidă sufletul. Bărbații au afirmat că a bea împreună la bar este și un mod de a avea grijă unii de ceilalți.
Totuși, cercetătorii recunosc că obiceiul de a da de băut pe rând, într-un grup, îi determină pe bărbați să bea mai mult, iar mulți dintre participanții la studiu consumau cantități de alcool periculos de mari. Cercetătorii speră că aceste descoperiri vor ajuta la găsirea unor căi noi de a reduce consumul excesiv de alcool, acceptând și înțelegând totodată efectele pozitive ale consumului de băuturi alcoolice.
„E vorba despre un echilibru fragil, deoarece există acea latură problematică a consumului de alcool”, spune dr. Emslie. „Dar trebuie să ținem seama și de plăcerea asociată cu această activitate, descrisă de bărbați ca fiind stimulatoare, esențială, naturală, pozitivă și un mod de a-și arăta preocuparea și prietenia față de alți bărbați. Trebuie să abordăm și latura culturală a consumului de alcool. Trebuie să înțelegem că a bea este o activitate asociată cu plăcerea, sociabilitatea, și că este un element central al prieteniei. Dacă ignorăm această latură, atunci nu vom înțelege contextul în care beau oamenii.”
Dr. Evelyn Gillan, director executiv al organizației Alcohol Focus Scotland, a avertizat totuși: „Se prea poate că a bea împreună în baruri să fie, pentru bărbați, un mod pozitiv de a construi relații și de a se sprijini unii pe ceilalți, cu condiția ca acest lucru să nu ducă la boli ale ficatului sau alte probleme de sănătate. E mult mai probabil ca bărbații să bea excesiv și să moară din cauza unor probleme legate de alcool, comparativ cu femeile, în special la vârstă mijlocie. Totuși, cercetarea evidențiază nevoia de a ne ocupa de problema consumului excesiv de alcool de către bărbații de vârstă medie.”
Sursa: Mail Online
Pamfletul mitocanilor
PAMFLETUL MITOCANILOR
.
Mă piș pe banii voștri, mitocani,
De unde aveți, mă, atâția bani?
Ce ați muncit? Ce dracu-ați inventat?
Și câte Premii Nobel ați luat?
Din muncă și din cinste nu se poate
Să strângi așa averi nemăsurate.
Un om normal nu face în trei vieți
Comorile pe care voi le-aveți.
Și-atunci, cum încropiți grămezi de bani
În țara tot mai plină de sărmani?
E clar că din afaceri necurate,
Pentru că voi furați pe deșelate.
Furați la șase mâini, cum are Budha,
Nu știe nici vecinul, și nici ruda.
Ce minte rea aveți, și inventivă!
Furați orice, și grâul din colivă.
Și zahărul din ceai, chiar și acidul
Din borviz, dacă asta vrea partidul.
Partidul… Paravan pentru Mafie…
Ce dreaptă? Care stângă? Bani să fie!
Partidele-s o gașcă interlopă
Care-a speriat întreaga Europă.
E plină fiecare pușcărie
De hoți ce-au șterpelit o butelie,
Ori două pâini, un cablu, o carcasă,
N-aveau ce da copiilor la masă.
Iar voi? Întreaga țară ați furat-o,
Pe buze tot cu UE și cu NATO.
Ați dat „tainul” la toți veneticii,
Prostindu-ne cu foc de artificii.
Paragina-i regină. Jaf total.
Parc-a trecut războiul mondial.
Și ca un animal înfometat
Ați stat la pândă, ați adulmecat,
Și colții i-ați înfipt în beregată,
Nu ați avut nici mamă, și nici tată.
Iar prada ați târât-o în bârlog,
Făcând mișcări de șarpe, sau hârciog.
Pământuri, codrii, școli, chiar și spitale,
Retrocedări vizibil ilegale,
Nerușinați și lacomi ați furat
Cu acte false și complici de stat.
Invazia lăcustelor e-o glumă
Față de blestemata voastră ciumă.
Voi n-aveți idealuri, nici noblețe,
Doar portofel și mațe hrăpărețe.
Mă uit la voi cu scârbă și sictir
Ce tare mirosiți a cimitir!
La cea dintâi revoltă mai nasoală
Voi veți fii primii tăvăliți prin smoală,
Scuipați în ochi, la stâlpul infamiei
Și azvârliți în fundul pușcăriei.
Așa că fie-mi, dar, îngăduit
Să vă disprețuiesc la infinit.
Nu sunteți oameni – sunteți mărunțiș,
Pe banii voștri și pe voi: mă piș!
.
Sursa: email
Totul despre roșcove
M-am gândit că este momentul să vorbim despre roșcove. Rudă îndepărtată cu fasolea, roșcova este fructul unui arbore care poate crește la latitudini foarte variate, de la cele cu climă temperată până la clima tropicală. Inițial a fost folosită pentru hrana animalelor, dar grecii au fost cei care au înțeles că este un aliment ideal pentru o dietă. Ceea ce se poate spune cu certitudine despre roșcove este faptul că sunt una dintre cele mai bune surse de proteine vegetale și că au calitatea de a fi un aliment non-alergen.
În prezent boabele din păstăile de roșcove sunt transformate într-o făină care seamănă foarte bine cu pudra de cacao, dulce în mod natural, aromată și ideală în preparatele dulci, fiind unul din aditivii naturali și sănătoși (din păcate prea puțin folosiți) în produsele de panificație, înghețată, sosuri pentru salate și alte produse alimentare. Păstăile de roșcove pot fi măcinate și fierte în apă pentru a produce un sirop gros. Consumul de roșcove în mod regulat și în cantități mici este o sursă de beneficii pentru sănătate. Roșcova merită să fie lăudată pentru capacitatea de a regla procesul de digestie, având calități natural anti-alergice, este un antiseptic și anti-bacterian foarte eficient.
Pudra de roșcovă crudă conține taninuri, bogate în acid galic, care îi conferă toate aceste efecte benefice ce fac din roșcovă un medicament natural. Nu în ultimul rând, roșcova este un anti-viral eficient și o sursă de antioxidanți esenți. Combinația acestor proprietăți îl face foarte eficient în cazul celor care suferă de diaree din cauze infecțioase. Pudra de roșcove este un îndulcitor natural foarte sănătos, având capacitatea de a regla nivelul de glucoză din sânge. Roșcova conține fibre care ajută la reglarea în mod natural a nivelului zahărului din sânge, ceea ce este deosebit de benefic pentru persoanele cu diabet zaharat.
Fiind foarte bogate în fibre insolubile, roșcovele au capacitatea de a reduce în mod natural nivelul de colesterol. Efectele benefice asupra nivelului de colesterol sunt potețate de conținutul natural ridicat de lignină și polifenoli, care sunt antioxidanți puternici, de obicei prezenți în produsele alimentare pe bază de plante. Pudra de roșcove poate fi adăugată pentru un plus de gust și pentru capacitatea de a îndulci laptele, iaurtul și alte preparate care permit consumul pudrei ca atare. Este perfectă în aluaturi și creme, în loc de cacao.
Consumul constant recomandat este de o lingură de pudră de roșcove zilnic. Într-o lingură cu pudră de roșcove sunt circa 17 calorii. Carbohidrații reprezintă 15 calorii, iar proteinele, două calorii. Într-o lingură de pudră de roșcove sunt 0,1 grame de grăsime, în întregime grăsimi nesaturate. Așadar roșcova nu conține grăsimi saturate și nici colesterol.
Într-o lingură de pudră de roșcove sunt 7,1 grame de carbohidrați, 3,2 grame de fibre alimentare, ceea ce reprezintă 13% din valoarea zilnică de fibre. O lingură de pudră mai conține 3,9 grame de zahăr și 0,4 grame de proteine, respectiv 1% din cantitatea zilnică necesară.
Roșcovele sunt foarte bogate în riboflavină, niacină și vitamina B6, aducând într-o lingură circa 10% din doza zilnică. Roșcovele nu conțin vitamina A și nici vitamina C. O lingură de pudră aduce 3% din doza zilnică de calciu și 2% din doza zilnică de cupru și potasiu. Pudra de roșcove conține fier, magneziu și fosfor, scrie livestrong.com.
Pudra de roșcove este ideală în alimentația copiilor mici, încă de la șase luni, este perfectă în dieta cotidiană pentru beneficiile pe care le aduce și este un excelent înlocuitor pentru cei care nu tolerează pudra de cacao. Pudra de roșcove are un gust plăcut, specific, dulce-amărui, cu gust de caramel, și se dizolvă ușor.
Sursa foto: publicdomainpictures.net
Ora de somn
Ora 2, adică timpul când începea perioada din zi cea mai urâtă pentru el. Și toate astea de când a vorbit mama cu învățătoarea, iar cea din urmă i-a recomandat să-i facă un program de somn obligatoriu în fiecare după-masă. Zicea că e cam pirpiriu și somnul o să-l mai fortifice. Auzi vorbă? El pirpiriu?! Doar putea să aducă găleata plină cu apă de la fântână de unul singur (atunci când nu-l vedea nimeni), chiar dacă încă nu împlinise opt ani. Și patul îl făcea singur, așa cum văzuse la mama. Să nu mai vorbim de lăzile cu căpșuni sau prune pe care le aducea singur din grădină sau din livadă. Dar oamenii mari o țin întotdeauna pe-a lor, chiar dacă nu e adevărat.
Acum trebuia să stea o oră în pat și să țină ochii închiși, cu toate că nu-i era somn. Dacă era prins că nu doarme, pierdea leul pe care îl primea drept premiu în fiecare zi. Fără această recompensă nu ar fi acceptat nici în ruptu’ capului să suporte o asemenea pedeapsă. Iar mama îl pândea din când în când pe geamul ce dădea spre bucătărie. El, însă, pândea pe sub sprâncene secundarul leneș al ceasului de pe masă. Doamne, cât de mult mai era pâna la ora trei!
E drept că avea deja 27 de hârtii de câte un leu și-i număra de fiecare dată când mai adăuga una. Mai avea mult până să strângă banii pentru bicicleta mult visată, dar până la urmă va reuși. Nu cheltuia niciodată din acești bani și mai bine se lipsea de dulciuri. Deși ar fi renunțat bucuros la toată suma, numai să fie scutit de orele de somn și lăsat să-și vadă de treabă. Pentru că se auzea până în dormitor cum tata crăpa lemne afară. Și cu toții știau că e plăcerea și datoria lui să aducă lemnele crăpate în casă și să le așeze frumos lângă sobă, ca să se usuce și să fie la îndemână. Nimeni din familie nu știa să le aranjeze mai bine ca el, precum cărțile din biblioteca școlii: una lângă alta, fără risipă de spațiu. Dar cine să-l înțelegea pe el?
Fratele lui mai mare era lăsat să măture prin curte și să care apă în casă, iar pe deasupra mai primea și bani! Când culegeau fructe, el primea sarcina cea mai ingrată: să culeagă doar ce pică din pom, fără dreptul de a se urca sus, unde erau cele mai sănătoase și frumoase exemplare. Nici la prășit mălaiul nu voiau să-l lase, dar el prindea momentul când părinții nu erau atenți, lua sapa din podul grajdului și fugea cu ea la câmp. Până la urmă l-au prins, dar le demonstrase că se pricepe. Chiar și la masă era nedreptățit. Toți primeau carnea cea mai bună, cu os, numai lui i se dădea ficatul, pipota și pieptul de la pui. Iar din pâine nu i se dădea niciodată colțul, ci doar felii gata tăiate. Îi venea să plângă de câte trebuia să suporte, dar risca să fie observat, și atunci adio leu. Trecuse de jumătate de oră din supliciu și trebuia să strângă din dinți pentru a mai suporta timpul neîndurător. Sunetul toporului se auzea din ce în ce mai rar și ăsta nu era semn bun.
Tic-tac, tic-tac… și gândurile lui erau fugărite parcă de acest ritm nesuferit. Doamne, ce tortură trebuie el să suporte în timp ce toată familia muncește și probabil că râd pe socoteala lui. Oare cât timp va dura acest supliciu? Doar era deja în clasa a II-a și ceilalți copii de vârsta lui nu erau obligați să doarmă. Chiar râdeau când le spunea necazul lui și îl ispiteau să iasă pe terenul de fotbal. Nu putea s-o facă în ora de somn, dar nici după aia, fiindcă avea treabă prin gospodărie și nu se cădea să-și lase deoparte îndatoririle, doar era bărbat, ca tata. Iar spre seară avea de făcut teme. Numai la sfârșitul săptămânii se întâlnea cu băieții, și atunci se încingea un meci pe cinste. Seara venea acasă murdar și plin de julituri, dar mulțumit.
Tic-tac, tic-tac… Gata, e fix ora trei! A sărit din pat ca un arc, dar a intrat în bucătărie prudent, căscând ca un somnoros proaspăt trezit. Mama s-a uitat la ceas și la privit suspicios, însă i-a dat leul pregătit din timp. Mulțumind din fugă, a zbughit-o pe ușă afară, îndesând hârtia în buzunar. Tata se odihnea pe o buturugă și trăgea cu sete dintr-o țigară. Lângă el erau lemnele gata crăpate, care-l așteptau pe el. Băiatul sări în sus de bucurie și apoi se aruncă în brațele părintelui pentru a-i mulțumi. Avea ce să lucreze cel puțin două ore! Tatăl l-a mângâiat pe creștet și i-a spus zâmbind:
– Doar nu credeai că o să te las fără ocupație?! Hai, treci și distrează-te și tu, că mie mi-a ajuns deocamdată!
Iar puștiul a uitat toată ora de tortură și a simțit din nou că viața e frumoasă.
În ce țară mănâncă oamenii cel mai bine?
Cât de sănătoasă este alimentația unei țări? Un studiu recent, care a cuprins 125 de țări, arată că Olanda este pe locul întâi, în timp ce locuitorii din Chad se hrănesc cel mai puțin sănătos.
Cercetarea a fost realizată de Oxfam (o confederație internațională de 17 organizații care activează pentru combaterea sărăciei și a injustiției) și a ținut seama de mai multe aspecte: dacă oamenii au suficientă hrană, dacă își pot permite să mănânce, dacă hrana disponibilă e de bună calitate, care este prevalența bolilor legate de alimentație.
Printre cele 125 de țări analizate, Olanda este pe locul 1, fiind urmată de Franța și Elveția, în vreme ce Marea Britanie este pe locul 13, iar SUA – pe locul 21. România ocupă în acest clasament locul 51. Olanda a ocupat locul 1 ca urmare a faptului că are prețuri relativ scăzute la alimente, față de nivelul veniturilor, are o rată scăzută a diabetului și o diversitate nutrițională mai ridicată decât a altor țări europene. Printre primele 12 țări se clasează, de asemenea, Austria, Belgia, Danemarca, Suedia, Australia, Irlanda, Italia, Luxemburg și Portugalia.
Totuși, nici aceste țări campioane nu au obținut scoruri bune din perspectiva tuturor criteriilor. Olanda, de exemplu, are o rată ridicată a obezității, aproape o cincime din populație având un indice de masă corporală de peste 30 (valorile sănătoase sunt între 18 și 25). Dintre țările din Top 12, Australia are cea mai ridicată rată a obezității, 27% dintre locuitori fiind obezi.
Pe ultimul loc al clasamentului s-a situat Chad, un stat din Africa, unde hrana consumată în mod curent de majoritatea locuitorilor are o valoare nutrițională scăzută, este scumpă față de posibilitățile oamenilor și este preparată cu un acces redus la condiții igienice. În această țară, unul din 3 copii este subponderal. Pe ultimele 10 locuri ale clasamentului se situează mai multe țări africane subsahariene și Republica Yemen. În aceste țări, alimentația este alcătuită preponderent din cereale și rădăcinoase cu conținut scăzut de nutrienți.
Rezultatele cercetării mai arată că SUA au cea mai accesibilă hrană, ca preț, în vreme ce în Anglia hrana este cel mai puțin accesibilă. Hrana de calitatea cea mai ridicată se găsește în Islanda, iar de calitatea cea mai scăzută – în Madagascar.
Cea mai mare rată a diabetului se întâlnește în Arabia Saudită, iar dintre țările analizate, țara cu cea mai gravă problemă în ceea ce privește obezitatea este Kuweit (42% din populație suferă de această afecțiune). Totuși, arată raportul, în ceea ce privește obezitatea, problema este la nivelul cel mai grav în Insulele Pacificului, care nu au fost însă incluse în analiză. În insula Nauru, de exemplu, 71% din populație suferă de obezitate.
Rate mari ale obezității se înregistrează și în multe țări cu venituri medii, Fiji, Mexic și Venezuela situându-se între primele 10 țări în ceea ce privește acest aspect. În Egipt și SUA, o treime dintre locuitori sunt obezi. În schimb rata obezității este extrem de scăzută în Bangladesh, Nepal și Etiopia. Raportul Oxfam mai arată că malnutriția este cel mai răspândită în Burundi, unde 67% din populație este subnutrită și 35% dintre copii sunt subponderali. Probleme serioase din acest punct de vedere au și Yemen, India, Madagascar. În India există cel mai mare procent de copii subponderali din lume – 44%.
Ca urmare a rezultatelor obținute, oxfam a redactat și o listă de recomandări privind măsurile ce trebuie intreprinse pentru remedierea situației. Printre acestea se numără investițiile în micile exploatări agricole, gestionarea efectelor schimbărilor climatice și o reglementare mai bună care să combată specula cu alimente, pentru a împiedica creșterea prea mare a prețurilor.
Sursa: Mail Online
Zâmbete recomandate
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
.
* Un avocat își cumpără ultimul tip de Lexus. Ajunge la serviciu și când coboară din mașină trece un camion cu viteză și-i face praf portiera. Avocatul înnebunește… începe să urle, să facă un scandal teribil. În câteva minute vine poliția la locul accidentului. Avocatul continuă să facă scandal. La un moment dat, polițistul care scria procesul verbal îi spune în scârbă:
– Așa sunteți voi, avocații. Vă gândiți numai la partea materială. Dumneata nu ai văzut că, în urma accidentului, brațul stâng ți-a fost smuls din umăr??!
– Aoleu! Acum am rămas și fără Rolex!!!, zbiară avocatul.
.
* La înmormântarea unei femei, pe marginea gropii stăteau soțul și amantul femeii. Amantul plângea cu lacrimi fierbinți. Soțul femeii îl consolează impasibil:
– Hai, liniștește-te, o să mă recăsătoresc!
.
* Fiul meu de patru ani m-a întrebat zilele trecute:
– Tati, tu ce ți-ai dorit mai mult, un băiat sau o fetiță?
– Fiule, sincer să fiu, eu mi-am dorit mai mult să mă distrez!
.
* Secretara blondă, în prima zi de lucru, primește sarcina să facă niște cafea băieților. Cum nu a mai făcut niciodată cafea, se duce la restaurantul de vis-a-vis cu un termos în mână:
– D-le chelner, intră în acest termos 6 cafele?
– Da, domnișoară, intră și mai mult, zice chelnerul.
– Vai ce bine! M-ați salvat! Faceți 6 cafele atunci. Două cu zahăr, două fără și două cappuccino…
.
* Bulă vine în vizită la bunică-sa:
– Ce, iar se ceartă părinții?
– Da. Mama a adus de la mare nu știu ce gonoree. L-a împărțit cu tata, cu unchiul Vasile și cu vecinul de vizavi. Acum toți urlă și se ceartă. Iar eu nu înțeleg: sau a adus prea puțin sau nu a împărțit la toți în mod egal?!
.
* Dacă rămâneți înzăpezit cu mașina pe una din șoselele naționale, stați cu căciula bine trasă pe cap. În acest mod nu vă veți putea smulge părul pentru că ați dat o grămadă de bani pe cauciucurile de iarnă.
.
* În semn de omagiu, un interlop autohton a aruncat azi în maneliști doar cu chipul lui Eminescu.
.
* Un reprezentant al Mitsubishi Motors vine în România să testeze eventualitatea deschiderii unei fabrici de piese de schimb. Pe coclauri, prin Moldova, i se sparge un colier și-i fierbe apa de la motor.
– E un service prin apropiere?
– Nea Costel tractoristu’ se mai pricepe…
Se uită nea Costel tractoristu’, ia o sârmă din gard, înlocuiește colieru… Dă-i cheie… Merge.
Ajuns la București, japonezul raportează: Piață saturată, piese de Mitsubishi pe toate gardurile…
.
* La congresul mondial al femeilor s-a hotărât ca ele să ceară acasă egalitate în drepturi cu soții lor. După șase luni:
Englezoiaca: – I-am spus lui John de egalitate…
– Și, ai văzut ceva?
– Primele zile nu, dar apoi a dus copiii la teatru, a adunat frunzele de pe verandă…
Franțuzoaica: – I-am spus lui Pierre de egalitate…
– Și, ai văzut ceva?
– Primele zile nu, dar apoi a început să le citească povești copiilor, i-a dus în parc…
Românca: – I-am spus lui Vasile de egalitate…
– Și, ai văzut ceva?
– Primele zile nu, apoi am început să văd, dar doar cu stângu’…
.
* Doi tineri îndrăgostiți, stând pe o bancă, într-o noapte, sub clar de lună. Fata, romantică, zice:
– Ce de stele sunt pe cer, o minunăție!
– Aha… căcălău!
.
* Omul din Neandertal o întreabă pe femeia lui:
– Te culci cu mine?
– Nu!
– De ce?
– Nu am chef!
Ia omul paru’ și îi dă una zdravănă peste cap.
– Acum te culci cu mine?
– Nu!
– De ce nu?!?
– Mă doare capul!!!
.
* Ce spun femeile din diferite țări când sunt prinse în flagrant delict?
Englezoiaica: – John, tu ești un gentleman, așa că închide ușa pe dinafară.
Franțuzoaica: – Jean, ce-i al tău e pus deoparte.
Românca: – Ioane, numa-n cap nu da!
Prima navă spațială 100% românească
10 ianuarie: lansarea se amână din pricina faptului că s-a deschis chederul de la ușă. Încercarea de a-l repara la loc, cu aracet, nu a ajutat la nimic.
11 ianuarie: crezând că repararea chederului va dura câteva zile, echipajul a băut în noaptea anterioară, fiind prea mahmuri pentru a controla naveta.
12 ianuarie: deși totul era pregătit pentru lansare, s-a amânat din nou pentru că cineva a pierdut cheile.
13 ianuarie: lansarea se amână pentru că echipajul nu vrea să decoleze într-o zi de 13.
14 ianuarie: lansarea se amână din nou pentru că cineva a spart, peste noapte, geamul rachetei crezând că înăuntru e vreun casetofon de furat.
15 ianuarie: chederul cedează din nou. Se decide să se înlocuiască cu unul de la un Mercedes.
16 ianuarie: ideea cu chederul de Mercedes se discută în ședință, dar nu există cvorum.
17 ianuarie: se decide că e bine cu cheder de la Mercedes și se face comanda.
18 ianuarie: vine chederul, care este montat de nemți în 20 de minute. Inginerii români vor să verifice dacă nemții au făcut treabă bună și reușesc „performanța” să desprindă chederul.
19 ianuarie: se folosește un cheder de-al nostru, dar bine fixat cu sârmă. Echipajul urcă la bord, dar nu reușește să comunice cu centrul de comandă. Hoțul de acum câteva nopți nu găsise casetofonul și furase stația.
20 ianuarie: stația nouă este montată. Se fac verificări. Nu funcționează. După patru ore cineva observă că nu era conectată la nici o sursă de energie. Pentru că se făcuse prea târziu, lansarea s-a amânat…
21 ianuarie: agitație toată ziua. Naveta a fost ridicată pentru că era parcată în loc nepermis.
22 ianuarie: echipajul și inginerii dau un comunicat de presă prin care-și exprimă regretul și anunță că renunță la această lansare.
Pierdut blog…
S-a întâmplat pe la mijlocul lunii trecute. Mai funcționase el cu sincope și am crezut că o să-și revină iar, după vreo două săptămâni. Apoi mi-am amintit de noua taxă pe care orice site care se termină cu ro este obligat să-l plătească de la 1 ianuarie 2014. Și mi-am dat seama că s-ar putea ca primul meu blog să fie pierdut pentru totdeauna.
În ziua de 2 mai 2011, am reușit să-mi fac primul meu blog, pe site-ul Weblog.ro și eram fericit precum un proaspăt tătic. Până atunci aveam oroare să scriu pentru că nu am avut talent deloc la caligrafie. La început postam doar un articol pe săptămână și îmi invitam prietenii să-și dea cu părerea despre conținut și calitate. Am primit sfaturi, mi-am introdus diacritice și am învățat mereu câte ceva. Cu timpul am ajuns să postez în fiecare zi, ba chiar și câte două materiale.
E drept că pe acel site erau greu să lucrezi și de multe ori nu reușeam să editez ceea ce scriam. Să nu mai vorbesc de comentariile pe care încercam să le fac la alte postări și pe care cu greu le puteam afișa. Primeam plângeri și de la ceilalți bloggeri, care voiau să comenteze și nu puteau. Cu toate greutățile, nu m-am dat bătut și am reușit să public peste 1070 articole din diferite domenii. Au fost peste 1000 de ore de muncă și străduința de a oferi subiecte cât mai interesante. Care s-au pierdut în cine știe ce abis cauzat de interesele materiale ale guvernanților și poate și de acelea ale managerului site-ului în cauză.
Nu-mi pare rău pentru munca depusă, fiindcă prin ea am prins ceva experiență. Regret doar subiectele de proză inedită pe care probabil n-o să le mai pot recupera niciodată. weblog.ro@petrișor6yahoo.com a fost prima mea iubire și e firesc să fi fost atașat de ea, cu toate fițele pe care și le da. Erau zile în care aveam câte 3-400 de cititori/articol și asta mă făcea fericit, chiar dacă nu puteam să le aflu părerea. În 30 de luni de activitate am reușit să strâng 20 de comentarii (cât primesc aici într-o zi), dar eu am scris peste 500. Ei și? Eu am sperat la îndreptarea păcatelor și nu m-am gândit la moartea păcătosului.
Astăzi, sufletul mi-e mai sărac și capul mi se apleacă pe umărul singurului „fiu” ce mi-a mai rămas. Acest blog, prin care-mi pot descărca tristețea și pune speranța în viitor. Poate că fiul celălalt se va întoarce într-un fel sau altul și o să pot măcar să-l văd. Oricum nu-l voi uita și voi spera mereu că acolo, undeva, mai există stocate trăirile pe care le-am imortalizat în niște rânduri. Deocamdată nu-mi rămâne decât să declar sec: „Pierdut blog, găsitorul este rugat să mă anunțe dacă-l vede pe undeva”.
Cei mai răi din istorie
1o. Delphine LaLaurie
LaLaurie a fost o persoană foarte sadică, dar care făcea parte din înalta societate a New Orleans-ului. Casa acesteia era un loc al groazei. Pe 10 aprilie 1834, un incendiu a izbucnit în bucătăria vilei acesteia, iar pompierii au găsit doi sclavi legați cu lanțuri de plită. Se pare că aceștia provocaseră incendiul pentru a atrage atenția. Pompierii au fost conduși către pod, unde era o adevărată surpriză. Peste o duzină de sclavi desfigurați și mutilați erau încătușați de zidurile și podeaua încăperii. O mare parte a acestora fuseseră supuși unor experimente medicale macabre. Un bărbat părea a fi subiectul unei bizare operații de schimbare de sex, o femeie era închisă într-o cușcă, iar membrele îi fuseseră rupte și rearanjate astfel încât să semene cu un crab, o altă femeie cu mâinile și picioarele amputate, iar pielea tăiată circular pentru a semăna cu o omidă. Gurile câtorva erau cusute și astfel muriseră de foame, în timp ce mâinile altora erau cusute de diferite părți ale corpului. Majoritatea erau morți, însă mai erau și câțiva care implorau să fie uciși pentru a le fi curmată suferința. LaLaurie a reușit să fugă și nu a mai fost prinsă niciodată.
9. Ilse Koch
Poreclită „Cățeaua de la Buchenwald”, din cauza cruzimii sadice cu care trata prizionierii, Ilse Koch a fost căsătorită cu un alt nazist malefic, membru SS, Karl Otto Koch, dar l-a depășit pe acesta cu felul ei depravat și inuman, dar și lipsa totală de respect pentru viața umană. Se folosea de sexualitatea sa umblând goală prin lagăr, iar dacă vreun bărbat îndrăznea să-i arunce o privire era împușcat pe loc. Cea mai infamă acuzație la adresa ei a fost aceea că alegea prizionieri cu tatuaje interesante pentru a fi uciși. Din pielea acestora ar fi confecționat mai apoi lampadare pentru propria casă. Din nefericire nu s-au găsit dovezi pentru a putea proba această acuzație. După război a fost arestată și a stat în închisoare sub diferite acuzații, spânzurându-se în celulă, în 1967, din cauza sentimentului de vinovăție.
8. Shirõ Ishii
Ishii a fost un microbiolog și general-locotenent al Unității 731, o unitate pentru războiul biologic al armatei Imperiale Japoneze, din timpul celui de-al doilea război Chinezo-Japonez. Acesta s-a născut în fostul sat Shibayama și a studiat medicina la Universitatea Imperială Kyoto. În 1932 și-a început experimentele preliminare legate de războiul biologic, într-un proiect secret al armatei Japoneze. În 1936 a fost înființată Unitatea 731. Ishii a construit un complex uriaș – peste 150 de clădiri și peste 6 kilometri pătrați – lângă orașul Harbin din China. Numeroasele atrocități comise de Ishii, împreună cu subordonații săi din unitatea 731, includ: vivisecția oamenilor, inclusiv a femeilor însărcinate (după ce, în prealabil, fuseseră însărcinate de către doctori), amputarea membrelor prizionierilor și reatașarea acestora în alte părți ale corpului. Unora dintre prizionieri le erau congelate membrele pentru a studia cangrena rezultată în urma decongelării.
Tot oameni erau folosiți și pentru a testa efectele grenadelor sau ale aruncătoarelor de flăcări. De asemenea, prizionierii erau inoculați cu diferite boli sub pretextul vaccinării, pentru a putea fi studiate efectele respectivelor boli. Pentru a putea studia efectele bolilor venerice, prizionierii erau infectați în mod deliberat cu sifilis și gonoree, prin viol. Deoarece i-a fost oferită imunitate de către Forțele Americane de Ocupație, la sfârșitul războiului, Ishii nu a făcut nici măcar o zi de închisoare pentru faptele sale și a murit la 67 de ani, în urma cancerului la gât.
7. Ivan al IV-lea al Rusiei
Cunoscut și ca Ivan cel Groaznic a fost Cneaz al Moscovei între 1533 și 1547 și a fost primul conducător al Rusiei care a luat titulatura de Țar. În 1570, Ivan a crezut că elitele orașului Novgorod plănuiau să fugă în Polonia și a plecat în fruntea unei armate pentru a le opri fuga. Soldații conduși de Ivan au construit ziduri în jurul orașului, pentru a preveni ieșirea populației. Între 500 și 100 de persoane erau adunate zilnic de către trupe, pentru a fi torturate și ucise în fața lui Ivan și a fiului acestuia. În anul 1581, Ivan și-a bătut nora însărcinată pentru că nu purta haine modeste, lucru care a dus la avort. Fiul acestuia, numit tot Ivan, a iscat o ceartă cu tatăl său la aflarea veștii, ceartă care l-a făcut pe Ivan tatăl să-și lovească fiul în cap cu sceptrul. Lovitura a dus la moartea „accidentală” a fiului său.
6. Oliver Cromwell
„Cucerirea Cromwelliană a Irlandei” (1649-1653) se referă la recucerirea Irlandei de către forțele Parlamentului Englez, (forțe conduse de către Oliver Cromwell) în timpul Războiului celor Trei Regate. Consecințele acestei cuceriri (pentru a alunga autoritatea catolică) au fost moartea a 200.000 de oameni, ca urmare a foametei sau a bolilor, și luare a 50.000 de irlandezi în sclavie. Cromwell considera catolicii ca fii eretici, așa că a socotit cucerirea ca fiind propria sa „Cruciadă” modernă. Amărăciunea cauzată de către cotropirea Cromwelliană a fost o sursă puternică pentru naționalismul irlandez, începând cu secolul al 17-lea. A murit în 1651, și era urât atât de tare încât în 1658 a fost exhumat și executat postmortem – corpul i-a fost atârnat în lanțuri la Tyburn și a fost dezmembrat mai târziu, resturile fiind aruncate într-o groapă, iar capul, înfipt într-o prăjină, a fost expus în fața Westminster Wall timp de 24 de ani.
5. Jiang Qing
Se crede că a fost principala forță care a condus Revoluția Culturală. În timpul Revoluției Culturale, majoritatea activităților economice au fost oprite și nenumărate clădiri antice, artefacte, cărți antice și picturi au fost distruse de către Gărzile Roșii. Cei 10 ani de Revoluție Culturală au dus practic la prăbușirea sistemului de învățământ și mulți intelectuali au fost trimiși în lagăre. Drepturile umane au fost anulate pentru milioane de chinezi, în timpul acestei revoluții. Alte câteva milioane au fost strămutate cu forța. Estimările legate de numărul morților (civili, cât și Gărzi Roșii) sunt în jurul a 500.000, în perioada 1966-1969, însă alte estimări vorbesc de 3.000.000 de morți și 36 de milioane persecutați.
4. Pol Pot
A fost conducătorul Khmerilor Roșii și Primul Ministru al Cambodgiei, între 1976 și 1979, fiind însă liderul de facto din 1975. În timpul conducerii sale, Pol Pot a impus o versiune extremă a comunismului agrar, când toți locuitorii orașelor au fost mutați la țară, pentru a lucra în ferme colective. Efectele sclaviei, malnutriției, proastei îngrijiri medicale și a execuțiilor militare au dus la uciderea a 2.000.000 de cambodgieni (aproximativ o treime din populație). Regimul său a câștigat notorietate prin acuzarea intelectualilor și a altor „inamici burghezi” de crimă. Khmerii Roșii au făcut execuții în masă, în locuri cunoscute sub numele de „Câmpurile pentru Ucis”. Cei executați erau îngropați în gropi comune. Pentru a economisi muniție, execuțiile erau făcute de multe ori folosind ciocane, toporiști, săbii sau bețe de bambus ascuțite.
3. Heinrich Himmler
A fost arhitectul Holocaustului și al Soluției finale și este considerat de unii cel mai mare ucigaș în masă (deși în realitate este Josef Stalin). Dacă nu ar fi existat acest om, Holocaustul nu ar mai fi avut loc. Himmler a încercat să creeze o rasă dominantă cu aspect Nordic, rasa Ariană. Planurile sale pentru puritatea etnică au fost zădărnicite de orgoliul lui Hitler de a lua personal decizii militare, în loc să-și lase generalii să le ia, ducând astfel la terminarea prematură a războiului. A încercat fără succes să negocieze cu Vestul și a fost șocat pentru că a fost tratat ca un criminal în momentul capturării. S-a sinucis mușcând o capsulă cu cianură.
2. Adolf Hitler
A fost numit Cancelarul Germaniei în 1933, a fost „Fuhrer” din 1934, până în momentul sinuciderii sale, în 1945. Până la sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial, politicile de expansiune teritorială și subjugare rasială ale lui Hitler au dus la moartea și distrugerea a zeci de milioane de oameni și genocidul a șase milioane de evrei, în Holocaust. Pe 30 Aprilie 1945, după lupte de stradă intense, când trupele sovietice au fost observate în apropierea Cancelariei Reichului, Hitler s-a sinucis împușcându-se și mușcând simultan dintr-o pastilă de cianură. Hitler este clasat peste Himmler doar pentru că ar fi putut opri implementarea politicilor lui Himmler, însă nu a făcut-o.
1. Iosif Stalin
Secretar General al Partidului Comunist al Comitetului Central al Uniunii Sovietice, din 1922 până în momentul morții, în 1953. Sub conducerea lui Stalin, Ucraina a suferit o foamete (Holodomor) atât de mare încât este considerată de mulți a fi un act de genocid din partea lui Stalin. Estimările legate de numărul morților variază de la 2,5 milioane, la 10 milioane. Foametea a fost cauzată de decizii politice și administrative directe. Pe lângă foamete, Stalin a ordonat epurări în interiorul Uniunii Sovietice, represiunea fiind îndreptată către toți cei considerați ca fiind inamici ai statului. În total, se estimează că numărul celor uciși în timpul conducerii lui Stalin este între 10 milioane și 60 de milioane.
