Deseori, nebunia și talentul merg mână în mână. Doar că, înainte de a aspira cu toții să devenim nebuni de legat, în speranța că succesul ne va îmbrățișa, să aruncăm un ochi spre ororile din secția de psihiatrie. Vom vedea partea întunecată a creatorilor din istoria omenirii, cărora medicii le-au dat un verdict dur: „Da, maestre, sunteți complet sonat!”
.
EDGAR ALLAN POE, UCIS DE HALUCINAȚII ȘI DE MANIA PERSECUȚIEI
Poet legendar al Americii, nuvelist, romancier și critic, Edgar Allan Poe (1809-1849) este cunoscut, mai ales, pentru celebrul poem „Corbul”.
Deși suferea din copilărie de „tulburare mintală”, un diagnostic precis nu i-a fost stabilit niciodată. Pe parcursul scurtei sale vieți, Poe s-a plâns de frică de întuneric, pierderi de memorie, mania persecuției, plus comportament deviant și halucinații, pe care le „trata” cu alcool, opiu și absint.
În 1842, Poe a făcut o călătorie de la Philadelphia la New York, atras de amintirea lui Mary Devereaux, o fată pe al cărei unchi îl biciuise în copilărie. Mary era căsătorită, iar Edgar a fost cuprins de dorința de a afla dacă aceasta își iubește soțul. După multe încercări, Poe a găsit casa femeii. A urmat un scandal demn de toată isprava, la finalul căruia Poe s-a așezat să bea un ceai. După ce și-a potolit setea, a plecat, nu înainte de a ciopârți cu cuțitul ridichile din grădină și de a-i cere bietei Mary să-i cânte melodia lui preferată. După câteva zile, a fost găsit rătăcind prin pădurile din împrejurimi, cu creierii îmbibați în whisky.
FRIEDRICH NIETZSCHE SĂREA CA ȚAPUL ȘI BEA URINĂ DIN PROPRIA CIZMĂ
Filozoful german Friedrich Wilhelm Nietzsche (1844-1900) este un caz celebru de schizofrenie „mozaicală”, pe fond de sifilis. În ultimii ani, suferea de megalomanie (trimitea scrisori cu textul „peste două luni voi deveni primul om de pe pământ”, a cerut scoaterea de pe pereți a tablourilor, deoarece apartamentul său este un „templu”), tulburări de comportament (a îmbrățișat un cal în centrul orașului) și de dureri severe de cap. În dosarul medical al lui Nietzsche se notează că „pacientul a băut dintr-o cizmă propria urină, a emis strigăte incoerente, îl confunda pe paznicul spitalului cu Bismark (cancelarul Germaniei), a încercat să baricadeze ușa cu fragmente de sticlă spartă, a adormit pe podea lângă pat, a sărit ca un țap, se strâmbă și ridică umărul stâng”. Copil fiind, Nietzsche a avut crize de apoplexie, iar în ultimii 20 de ani, 11 i-a petrecut prin spitale, a suferit dereglări psihice. Culmea, atunci au apărut cele mai importante lucrări ale sale, printre care „Așa grăit-a Zarathustra”.
VAN GOGH I-A TRIMIS IUBITEI SALE URECHEA ÎN PLIC
Automutilarea este o altă prăpastie, iar cazul lui Vincent Willem van Gogh (1853-1890) este edificator. Van Gogh suferea de schizofrenie, manifestată prin halucinații vizuale și auditive, convulsii, accese de agresivitate alternate cu bucurie nemotivată și tendințe sinucigașe. În timpul unei crize, și-a tăiat partea de jos a urechii stângi, pe care a ambalat-o într-un plic și a trimis-o iubitei lui, ca suvenir. Imediat, a fost internat în spitalul de boli mentale din Arles, apoi la Saint-Remy și la Auvers-sur-Oise. Artistul a fost conștient de boala sa („Trebuie, fără echivoc, să mă adaptez rolului de nebun. Totuși, aș prefera să mor din pasiune, și nu din plictiseală”, scrisese el) și până la moarte a continuat să lucreze. A dus o viață de cerșetor înfometat și, în timpul lucrului, își mânca deseori vopselele. În perioada „nebuniei” au fost create celebrele picturi „Cafeneaua de noapte”, „Câmp de grâu cu ciori”, „Noapte cu stele”. La 27 iulie 1890, Van Gogh s-a rănit mortal, împușcându-se cu un pistol.
WAGNER, DEPRESIV ȘI PSIHOPAT SCHIZOID
Richard Wagner (1813-1883) compozitor, dramaturg și teoretician al artei germane, a fost unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai romantismului muzical. Totuși, este de notorietate că autorul „Inelului Nibelungilor” suferea de mania persecuției și fusese diagnosticat încă din tinerețe ca „psihopat schizoid”. Scandalagiu înveterat și rău platnic, a fost dat afară din toate locuințele în urma tămbălăului creat și a neplății chiriilor. A murit la Veneția, la vârsta de 70 ani, în urma unei afecțiuni cardiace, nu înainte de a o ruga pe soția sa, Cosima, fiica lui Franz Liszt, să-i taie părul și să i-l ardă împreună cu manuscrisele sale. Norocul nostru că doamna, care i-a supraviețuit 47 de ani, nu l-a ascultat, ba mai mult, în toată această perioadă a condus „Festivalul Richard Wagner”.
TYCHO BRAHE A MURIT PENTRU CĂ A UITAT SĂ MEARGĂ LA TOALETĂ
Nobilul danez celebru pentru excentritățile sale și pentru firea irascibilă, astronomul Tycho Brahe (1546-1601) a fost profesorul lui Johannes Kepler. Îi plăcea foarte mult să dezbată aprins, chiar să se certe când vorbea despre matematică. Prezent la o petrecere, într-o seară a anului 1566, Brahe a început o discuție despre o anumită formulă matematică, iar unul dintre invitați a îndrăznit să-l contrazică. Revoltat, Brahe l-a provocat pe acesta la duel. S-a dovedit un spadasin jalnic, astfel că și-a pierdut vârful nasului. Pasionat de munca sa, Brahe a murit din pricina unor insuficiențe renale acute, datorate faptului că astronomul s-a abținut în neștire să meargă la toaletă, deoarece urmărea prin telescop un fenomen unic…
JOHN FORBES NASH: MAESTRUL ECHILIBRULUI VORBEȘTE SINGUR
Cunoscut datorită filmului lui Ron Howard, „A Beautiful Mind”, John Forbes Nash este un matematician american, laureat al Premiului Nobel pentru Economie. Născut în 1928, a fost diagnosticat din tinerețe cu schizofrenie paranoidă. Simptomele reclamate de medici erau mania persecuției, ideile obsesive, delirul, problemele de autoidentificare și conversațiile cu interlocutori inexistenți. În 1958, revista „Fortune” l-a numit pe Nash „steaua în ascensiune a Americii în noua matematică”. Un an mai târziu, Nash a fost demis de la locul de muncă și internat într-o clinică psihiatrică dintr-o suburbie a orașului Boston. În 1961, a fost internat în „Trenton State Hospital”, New Jersey. După un timp, a refuzat tratamentul de teamă că medicamentele i-ar putea afecta abilitățile mentale și munca științifică, astfel că starea i s-a agravat din nou.
„Trebuie, fără echivoc, să mă adaptez rolului de nebun. Totuși, aș prefera să mor din pasiune, și nu din plictiseală”. (Van Gogh).
.
11 ani din ultimii 20 i-a petrecut părintele lui „Zarathustra” în spitale.
.
După Andrei Dicu
