Senatorul Cristiana Anghel a coborât printre ciobanii care protestau în fața Parlamentului, generând circ și făcându-i proști pe cei care își cereau drepturile
A ieșit bălaia doamnă,
Încercând să se disculpe,
Cum că-i vegetariană
Și doar blana-i e de vulpe.
.
P.S. – De jivinele feroce
Mai scapă omul atent,
Dar pericolul atroce
Sunt lupii din parlament.
1. Economisiți apa. Dacă sunteți familist și vă scapă nevoile, așteptați până e în aceeași situație măcar încă un membru de familie. Astfel trageți apa doar o singură dată.
2. Economisiți apa. Faceți baie toți, consecutiv, în aceeași apă din vană.
3. Economisiți apa. Dacă sunteți necăsătorit, deci singur, și nu aveți cu cine împărtăși aceeași apă, măcar spălați-vă îmbrăcat. Astfel împușcați doi iepuri deodată: veți fi curat și cu hainele spălate.
4. Nu aruncați șervețelele murdare de la masă. Le puteți folosi în loc de hârtie igienică.
5. Nu risipiți banii pe mâncare, căci stomacul nu are fereastră. Luați-vă mai bine haine de la second-hand și puteți să vă lăudați că mâncați zilnic grătare.
6. Faceți câte un tur prin piețe și simulați că vreți să cumpărați produse alimentare. Gustați din fiecare până vă îmbuibați.
7. Informați-vă din ziare despre înmormântări și mergeți la pomeni. Jeliți-l pe defunct spunându-le tuturor că ați fost prieteni buni.
8. Căutați prin tomberoane sau gropi de gunoi. Nici nu vă închipuiți câte lucruri de valoare aruncă unii.
9. Beți multă apă de la robinet și vă veți mai păcăli stomacul. Oricum, mâncarea este supraevaluată. Am avut un vecin care și-a învățat măgarul să trăiască fără mâncare. E drept că, pe când a reușit, măgarul a murit, dar cred că a fost o simplă coincidență.
10. Nu faceți baie iarna. Pe lângă economisirea apei, acumulați și un strat de jeg, care vă va apăra de frig.
11. Râdeți mult și din orice. Se spune că râsul îngrașă, și astfel mai săriți peste o masă.
12. Spune-le copiilor tăi că toți cei pe care-i văd cu bani mulți și nejustificați vor ajunge după gratii. Până își vor da seama că i-ai fraierit vei fi prea bătrân ca să-ți mai ceară socoteală.
Istoria consumului de alcool – în mod organizat – și a meseriei de barman, merge în trecut până în vremuri antice. Casele publice de băut, așa cum erau denumite în vechime, serveau ca locuri de întâlnire, atât pentru oamenii din clasele inferioare și mijlocii, cât și pentru cei din păturile înalte ale societății; erau puncte și prilejuri de adunare pentru familii și prieteni. În zilele noastre există câte un bar sau un pub potrivit fiecărui gust și oricărei stări. Pentru cei aflați în căutare de neobișnuit, de bizar și chiar scandalos pe scena internațională a barurilor, există o mare varietate de opțiuni. Următoarele baruri ciudate au câștigat faimă internațională, chiar mii de vizitatori în fiecare an.
10. Eternitatea, barul-sicriu
Orașul ucrainean Truskavets, faimos pentru izvoarele sale minerale, și-a îmbogățit oferta pentru turiști cu o atracție importantă și neobișnuită. Un sicriu gigant, lung de 20 de metri, lat și înalt de șase metri, a fost construit de un grup de antreprenori de pompe funebre, spre a le sevi drept bar, atât locuitorilor, cât mai ales vizitatorilor orașului. Intitulat ”Eternitatea” de către fondatorii săi, barul sicriu le oferă clienților băuturi de orice fel de specialități, având denumiri ca ”Nouă Zile” și ”Patruzeci de Zile”, totul pentru coșciuge reale, folosite ca mese. Pentru decor, în bar se folosesc aranjamente florare funerare și sicrie adevărate, iar uniformele chelnerițelor sunt special croite pentru a se adecva ambianței. Nu mai puțin de 30 de metri cubi de pin au intrat în componența restaurantului.
9. Dans le Noir
Pentru cei interesați de experiențe unice, incredibile, sau care au pur și simplu fantezia de a mânca pe întuneric absolut, localul Dans Le Noir îi va lăsa, pur și simplu, în beznă. Acest concept de bar francez este chiar inovator și, dacă la început pare ciudat, pe urmă devine interesant faptul că nu trebuie să-ți faci griji că te maimuțărești sau că îți murdărești hainele cu mâncare sau băutură. Potrivit proprietarilor localului Dans le Noir, ghizii orbi angajați aici sunt atent antrenați să asigure bunăstarea clienților și să îi direcționeze. Aici, clientul se bazează numai pe simțul auditiv, pe miros și pe atingere. Londra, Paris, Barcelona și Bangkok sunt câteva dintre orașele celebre unde poate fi găsit un local Dans le Noir. În fiecare restaurant aparținând acestei francize ești ghidat și servit de personal nevăzător, astfel încât diferența dintre cei care văd și orbi este, cumva, anulată. De fapt, aici, în mod ironic, nevăzătorii devin ”ochii” celorlalți, iar această inversare de roluri implică un schimb de încredere dinspre persoana care funcționează normal către cea cu probleme, fără de care ar fi complet pierdută într-un asemenea loc.
8. Clinica
Amplasat în miezul cartierului Clarke Quay, din centrul orașului Singapore, Clinica este un bar cu tematică de spital. După cum sugerează și numele său, decorul și ambianța acestui loc respectă destul de fidel peisajul dintr-o clinică medicală. Paturile de spital despărțite între ele prin perdele albe, corpuri de iluminat tipice sălilor de operații, scaune și mese cu rotile, seringi, perfuzii, eprubete și alte ustensile medicale au cu siguranță însușirea de a atrage atenția clienților. Și nu doar la nivel de decor sunt vizibile asemănările cu un veritabil mediu sanitar; ele se continuă și în meniurile și ”vesela” puse la dispoziția vizitatorilor. Astfel, cocktail-urile sunt servite în pungi de perfuzii, dotate cu dispozitive de picurare, sau în seringi.
7. Alcatraz ER
Tokyo a devenit ”terenul de joacă” al celor mai bizare localuri. Alcatraz ER, un fascinant ber-restaurant, cunoscut și sub denumirea de ”Închisoarea Medicală Shibuya”, este un astfel de exemplu. Probabil că proprietarii au fost destul de indeciși atunci când au ales conceptul acestui bar, deoarece el îmbină elemente tipice spitalicești, închisorilor actuale și temnițelor medievale. Dar acest amalgam nu supără, ci chiar contribuie la nota excentrică pe care este întemeiată ideea. La intrarea în local, clienții trebuie să își dezvluie grupa sanguină, după care sunt încătușați de chelnerițe îmbrăcate în uniforme de surori medicale, care îi conduc într-o ”celulă”! – o încăpere austeră, ce seamănă cu o carceră subterană din Evul Mediu. Băuturi cu nume precum ”Influenza” și ”Stabilizator Mental Acut!” sunt servite în eprubete sau în pungi pentru perfuzii, iar mâncarea este oferită pe platouri și în farfurii metalice asemenea tăvilor în care își plasează chirurgii instrumentele. Ocazional, cina este întreruptă de un lunatic ce poartă pe față masca personajului horror Jason și care aleargă prin tot localul, terorizând clienții… și tot așa, diverse scenarii ”negre”, menite să sporească atracția locului.
6. Cafeneaua Vampirilor
Cu siguranță, ar fi fost mult mai adecvată unei alte părți de lume – îndeosebi celei care a oferit istoriei și imaginarului legenda personajului Dracula -, dar Crama Vampirilor se află în districtul Ginza, din Tokyo. Și este, într-adevăr, un local inedit, ce nu trebuie ratat de niciun turist aflat în capitala niponă. Restaurantul cu tematică gotică se află la etajul al șaptelea al unui bloc turn, acolo unde, încă de la lift, clienții sunt întâmpinați de chelnerițe purtând uniforme negre franțuzești și de chelneri îmbrăcați în fracuri; aceștia îi conduc la mese (neapărat rezervate). În fiecare încăpere și separeu din local se poate asculta muzică barocă, restaurantul fiind decorat cu cranii, crucifixe, candelabre, păianjeni și pânzele aferente, un coșciug de tipul celui în care se odihnea Dracula și alte elemente de natură să creeze impresia unui film horror. Atunci când sosește clipa pentru comandă, lucrurile se complică puțin, deoarece meniurile sunt scrise numai în Kanji, una dintre cele trei scrieri japoneze cu ideograme. Oferta culinară reprezintă un amestec de preparate tradiționsale franțuzești, italienești și japoneze. Ca aperitive, localul oferă delicioase bulete din cașcaval sau pachețele de primăvară umplute cu ton. De asemenea, între preparate se numără caracatiță marinată, somon afumat, rață sau pui cu mirodenii. Nici băuturile nu dezamăgesc: spre exemplu, amestecul roșiatic de vin și suc de fructe este cu adevărat răcoritor. Prețurile sunt, totuși, cam piperate, având în vedere că o cină în doi poate ajunge până la suma de 100 de dolari. O asemenea sumă se justifică însă, căci Crama Vampirilor din Tokyo oferă o experiență unică.
5. Steaua Mării Roșii
Acest restaurant cu adevărat surprinzător și spectaculos se află pe fundul Mării Roșii, la cinci metri sub suprafața apei, fiind protejat de geamuri groase de Plexiglas, ce le permite clienților să admire impresionanta faună locală de pești, corali și alte creaturi submarine. Decorul localului este un soi de fantezie oceanică, având podelele de nisip acoperite cu un strat foarte limpede de rășină epoxidică; scaunele sunt acoperite cu catifea și respectă modelul exoscheletului aricilor de mare; accesoriile de iluminat au forme de stele de mare, iar lumina albăstruie subacvatică, filtrată în pavilionul scufundat, provine din surse naturale ziua și din surse artificiale pe timp de noapte. Detaliile decorului sunt atât de bine realizate, încât efectul obținut este cu adevărat încântător – privirile clienților pendulează, indecise, între peisajul de dincolo de ferestre și decorul interior, abundent în forme și texturi oceanice. Mâncarea este potrivit de bună, dar experiența face toți banii. Restaurantul devine bar în jurul orei 22.00. Atât adulții, cât și copiii se bucură de interiorul acestui local neconvențional, chiar dacă serviciile sunt lente și, uneori, cam pun răbdarea clienților la încercare.
4. Guacara Taina
Amplasat în orașul Santo Domingo, din Republica Dominicană, Guacara Taina este singurul club-bar subteran amenajat în interiorul unei peșteri naturale. Se află la 18 metri sub suprafața solului și are o capacitate de peste 2.000 de persoane. Guacara Taina se întinde pe trei niveluri, cu un decor natural de stalagmite și stalactite, și este una dintre cele mai bune dintre discoteci ale țării, atrăgând, în egală măsură, localnici și turiști. Peștera se află în incinta unui parc verde, iar muzica îndeosebi ascultată aici include merengue, salsa și alte genuri latino. Guacara Taina chiar sponsorizează câteva școli de merengue, special pentru a-i învăța pe turiști mișcările de bază ale popularului dans originar din Republica Dominicană. Localul are trei baruri cu tematici diferite, trei ringuri de dans uriașe, un restaurant cu specific internațional, mese și scaune, toate înconjurate de pereți stâncoși. Intrarea costă 300 de pesos (8 dolari americani), iar prețul include și o băutură.
3. Barul Baobab
Potrivit experților care l-au studiat, aplicând procesul datării cu carbon, baobabul în trunchiul căruia s-a amenajat acest bar din provincia Limpopo, Africa de Sud, are o vârstă de 6.000 de ani, mai mult chiar decât piramidele din Egipt. Acest lucru îl face să se numere printre cei mai bătrâni copaci de pe fața Pământului. Totuși, acestea nu sunt singurele lucruri fascinante referitoare la uriașul organism arboricol, transformat în bar pentru turiștii însetați. Acum, peste 7.000 de clienți vizitează anual obiectivul. Barul, care are o pivniță proprie și sistem de ventilație natural, se află în interiorul unui trunchi de baobab cu diametrul de 10 metri și cu înălțimea de 20 de metri. Golul din interiorul trunchiului s-a format, inițial, din cauza unor incendii. Este nevoie de 35-40 de oameni cu brațele întinse în lateral pentru a înconjura întregul stabiliment, iar proprietarul spune că a organizat odată o petrecere în baobab, găzduind 54 de convivi înăuntru. Totuși, confortabil, până la 15 indivizi pot ocupa simultan incinta. În plus, oricât de neconvențional, barul este dotat cu telefon și cu panou de darts. Și, oricât de scobit ar fi, pereții trunchiului de baobab au o grosime de până la doi metri.
2. Cova d’en Xoroi
Spectaculoasă dimineață, după-amiază și seară – aceasta este Cova d’en Xoroi, cunoscută în rândul localnicilor și sunb denumirea de ”Peșterile”: un impresionant spațiu natural, amplasat romantic în interiorul unei frumoase stânci din Cala n’Porter, aflat pe coasta sudică a insulei spaniole Menorca, atinsă de istorie și spălată mereu de apele mării; o cavernă săpată în mitologie, plină de colțuri ce așteaptă să fie descoperite. În localul amenajat aici, un bar-restaurant, vizitatorii pot consuma un aperitiv la orice oră din zi și din noapte, într-un cadru natural de neegalat, îmbogățit de servicii de calitate. Este un punct de observație cu priveliști uluitoare, de unde oricine poate contempla răsăritul, apusul, magia lunii și a stelelor. Cu o selecție din cele mai bune cocktail-uri, serviciile ireproșabile și muzica ambientală în surdină, asigurând o atmosferă optimă, relaxantele apusuri de aici îi vor oferi oricărui vizitator o amintire de neuitat a locului. În fiecare vineri și sâmbătă, de la ora 23:00, localul devine club de dans.
1. Barul Scheletelor
Alături de muzeul științifico-fantastic H.R. Giger din Gruyeres, Elveția, având o tematică aplicată îndeosebi asupra lumii prezentate de Ridley Scott în seria cinematografică ”Alien”, se află, supus acestor tendințe SF, Barul H.R. Giger. Aici, o bere – sau orice băutură alcoolică – și o gustare pot fi consumate, ironic, în pântecele unei uriașe creaturi fantastice. Sau, cel puțin, aceasta este senzația oferită. Acest bar a fost construit și amenajat de H.R. Giger, designerul decorurilor filmelor ”Alien”, pentru care a și câștigat numeroase premii. Intitulat, pe bună dreptate, și ”Barul Scheletelor”, acest local abundă în modele scheletice stranii, vizibile în mai toate obiectele, de la scaune până la vazele de flori, toate elementele constituente contribuind eficient la crearea unui sentiment cel puțin bizar. Barul Giger se deschide încă de dimineața, pentru a oferi cafea și Internet, devenind însă pe cât își propune de sinistru odată cu lăsarea întunericului, atunci când umbrele se îmbină cu formele scheletice din metal, iar barul prinde viață nocturnă.
.
Sursa foto: daylife.com; travelvivi.com; trekearth.com; panoramio.com
Sursa articol: descopera.ro
.
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
* Un om avea o sumedenie de găini, dar rămăsese fără cocoș. Firește că se duce la târg să-și cumpere unul cât mai bun. Vede un țăran care avea un exemplar foarte frumos, bine împintenat și cu caracter vizibil. Prin urmare, îl întreabă:
– Da’ ”calcă” bine cocoșul tău?
– Fără nicio îndoială! Calcă tot ce prinde și nu scapă nimic. Dacă nu-ți fi mulțumit de el, puteți să mi-l aduceți înapoi.
Omul îl cumpără, dar după o săptămână se prezintă cu el și își cere banii.
– Da’, care-i baiul? N-o călcat cu trebuie?
– Ba da! N-a scăpat nicio găină, rață, gâscă, și nici chiar câinele. Doar că, de la o vreme, am văzut că se uită tare ciudat la mine!
* – Mami, ce face barza după ce îl aduce pe bebe la noi?
– Se întoarce cu fața la perete și sforăie, dragul mamei!
* – De ce vorbesc blondele în timp ce fac dragoste?
– Pentru că sunt conectate la o sursă de inteligență…
* BANCUL ANULUI – în Canada
Îngrijorați de numărul mare de atacuri ale urșilor asupra oamenilor din vara asta, Ministerul Apelor și Pădurilor din Alberta a publicat un mesaj de avertizare către turiștii montani, în care se prezentau 3 măsuri de bază în evitarea ”conflictelor” cu ursul grizzliy, și anume:
1. Circulați doar în grupuri și fiți siguri că aveți asupra dvs. un clopoțel care să facă zgomot, evitând întâlnirea tete-a-tete cu ursul!
2. Aveți asupra dvs. un spray cu piper cu care să puteți spreya ursul în cazul unei întâlniri tete-a-tete!!
3. Este foarte important să puteți face diferența dintre fecalele de urs negru (care nu atacă omul) și grizzly (care e cel periculos).
Fecalele de urs negru conțin urme de afine, conuri de brad și blană de animale mici (gen veveriță), în timp ce fecalele de grizzly conțin urme de clopoței și miros de piper!!!
* DESPRE INCIDENTUL RUSO-TURC
Erdogan sună la Moscova. O dată, de două ori. Niciun răspuns. A treia oară, robotul telefonului de la Kremlin îi comunică neutru:
– Dacă doriți să vă cereți scuze, apăsați tasta 1. Dacă doriți să discutați detaliile incidentului aviatic de la granița cu Siria, apăsați tasta 2.
Nedorind să-și ceară scuze, Erdogan apasă tasta 2. După câteva secunde de tăcere, vocea robotului îi spune:
– Decizia de impunere a embargoului comercial cu Turcia a fost activată. Dacă doriți să vă cereți scuze, apăsați tasta 1. Dacă doriți să discutați detaliile incidentului aviatic de la granița cu Siria, apăsați tasta 3.
Nedorind (încă!) să-și ceară scuze, Erdogan apasă tasta 3. După pauza de rigoare, robotul zice:
– Decizia de punere în funcțiune a sistemului de apărare antiaeriană S-400 din Siria a fost activată. Dacă doriți să vă cereți scuze, apăsați tasta 1. Dacă doriți să discutați detaliile incidentului aviatic de la granița cu Siria, apăsați tasta 4.
În timp ce privește indecis cele două taste, Erdogan aude în telefon vocea Comandantului forțelor NATO din Europa, gen. Philip Breedlove:
– What the hell!? Apasă tasta 1. Tasta 4 activează sistemul de rachete balistice intercontinentale termonucleare și ne omori pe toți!
Erdogan apasă tasta 1 și-l aude pe Putin râzând:
– Vezi, amice? Doar ți-am spus că îți interceptează NSA convorbirile, dar nu mă credeai!
* Ștrul, soldat în armata israeliană. Într-o zi, se prezintă la comandant și-i predă un tanc inamic în perfectă stare de funcționare… După așa o captură primește o săptămână de concediu, ca recompensă. Două zile după concediu, se prezintă iar la comandant, cu un tanc în stare și mai bună… Comandantul, mirat, îi zice:
– Măi Ștrul, îți dau concediul, dar trebuie să-mi spui cum ai făcut…
– Păi, simplu. M-am dus la linia de demarcație și am strigat:
– Ahmed, vrei concediu?
– Da.
– Atunci hai să facem schimb de tancuri…
* Doi scoțieni bețivi:
– Aș vrea ca la moartea mea tu să îmi torni o sticlă de whisky pe mormânt.
– De acord, dar mai întâi o să o trec prin rinichi.
P.S. – Mulțumesc, pe această cale, lui Alex și Mugur pentru materialele valoroase trimise prin e-mail.
PRINȚUL PAUL DE ROMÂNIA A FOST REȚINUT
Pe la noi se fac afaceri ilicite cu orice, numai să nu trebuiască a pune osul la muncă. Cel care dă tonul acestora este chiar statul român, care pune taxe peste taxe, doar să adune bani la buget și apoi să-i risipească pe lucrări nerentabile sau la suprapreț. La capătul opus, rămâne mereu cel ce muncește și plătește biruri tot mai mari, fiindcă afaceriștii nu se deranjează s-o facă, doar nu degeaba sunt ei „băieți deștepți”.
Unul dintre cei mai fentați este țăranul fără aptitudini de comerciant versat, care atunci când are o recoltă mai bună, nu o poate vinde fără intermediari. Supermarket-urile preferă să importe, iar piața nu are loc de speculanții care dețin tarabe și îi cumpără marfa la jumătate de preț. Dacă nu o dă, riscă să se strice. Nu o să mă refer aici la roșiile, pepenii, merele, grâul, mălaiul ș.a.m.d., exemple prea cunoscute în fiecare an și despre care s-a vorbit mereu în sezonul lor. Mă voi apleca asupra unui produs foarte apreciat de noi toți, dar care are un traseu sinuos și chiar dubios, în multe regiuni din țara noastră.
Nucii sunt rodnici aproape în fiecare an, iar prin zona de nord-vest a țării e mereu o abundență din aceste fructe foarte căutate de gospodine. Doar că e și mult de lucru cu ele. Spre deosebire de alte țări, în care totul se face mecanizat (cel puțin după cum am văzut într-un film pe e-mail), pe la noi se bat nucii cu bâte lungi, se culeg și apoi se curăță de cojile care au mai rămas. Urmează uscarea la soare, pentru câteva zile. Partea cea mai migăloasă este, însă, spargerea și desfacerea lor. E nevoie de circa 10 ore pentru a aduna circa 5 kilograme de sâmburi de nucă! Și atenție: pentru comercianți, trebuie să fie toți sâmburii curați, sănătoși și cu o culoare aurie. Altfel rămâi cu ei pe cap.
De aici începe o altă aventură. Cui le vinzi? Dacă le duci la piață și ceri 25 de lei/kg, trebuie să stai o zi întreagă, în frig și ploaie (plus taxa de piață) pentru a vinde 3-4 kg. Că e ofertă bogată și puțini sunt cei care n-au măcar un nuc în curte. De aceea, cea mai folosită metodă de a scăpa de marfă și de a face un ban pentru sărbători este să le vinzi oșenilor, care au preluat piața de acest gen. Îi vezi în fiecare zi de joi cum așteaptă la intrarea în piață, fie că e toamnă ploioasă sau început de iarnă geroasă. Îți oferă 15 lei pentru un kilogram, iar dacă îți convine sau ești strâmtorat, ai vândut oricâte ai avea. Firește că ei le vând în străinătate cu circa 10 euro/kg.
La noi, în magazine, se vând cu 30 de lei, dar ți-s preluate tot cu 15 lei. Și uite așa se fac bani frumoși doar prin cumpărarea și dublarea prețului unui produs. În timp ce altul se căznește o zi întreagă pentru câteva bancnote de zece lei, oșanul face sute de lei zilnic, doar tranzacționând marfa sub ochii polițiștilor cu care merge apoi la un grătar și-o bere. Nici nu mai are nevoie de altă ocupație, casa lui e mai grandioasă, burta lui e mai mare, iar mașina printre cele mai fițoase. Iar țăranul care i-a vândut nucile o să fie tare recunoscător când o să audă că, de sărbători, acel afacerist a donat niște jucării pentru copiii de la orfelinat.
Pentru a se naște și a evolua ca specie, omul a avut nevoie de o mare doză de noroc și de o multitudine de condiții. În prima fază, era nevoie de crearea unui univers propice pentru viață. Asta s-a întâmplat când se presupune că a avut loc Big Bang-ul, bătaia de inimă a Universului ce ne înconjoară, bătaie care se repetă la 15-20 miliarde de ani. Atunci s-a produs explozia primordială care a pus totul în mișcare, esențială pentru viață, fiindcă unde nu e mișcare, nimic nu e. Astfel au luat naștere galaxiile, sistemele solare și planetele. Fiecare cu norocul ei, cu condiții mai bune sau mai rele pentru populare.
Pământul a avut șansa să primească în dar un soare plasat la o distanță potrivită, un satelit (Luna) care a contribuit benefic la viața ce s-a format, o atmosferă protectoare ce conține exact cantitatea și proporția necesară de gaze, și nu în ultimul rând apa care se bănuiește că a fost adusă de corpurile cerești căzute de mult pe planeta noastră. Sunt, deci, o multitudine de factori care au fost necesari pentru a da naștere naturii ce ne înconjoară și, implicit, a varietății de specii din sânul ei. La acestea se adaugă și ”incidentele” care au contribuit la afirmarea și supremația omului față de celelalte specii. Un exemplu cunoscut este dispariția dinozaurilor, care dacă ar mai fi existat și astăzi, probabil că nu omul ar fi în vârful lanțului trofic, ori nu ar fi existat deloc.
Ca indivizi, am avut un imens noroc când, dintre milioanele de spermatozoizi ce au concurat la fecundarea ovulului, cel care ne-a dat viață a ieșit pe locul întâi. Este primul nostru concurs pe care l-am câștigat și care ar trebui să ne facă mândri de viață, să o respectăm, atât pe a noastră cât și pe cea a celorlalte ființe. După naștere suntem educați să punem pe primul loc familia, pentru că ea e nucleul de bază al societății. Apoi ne vom crea singuri alte și alte alianțe, mai mult sau mai puțin necesare, uneori doar din dorința de confruntare, moștenită încă de la concepție.
Ne vom alinia la anumite idei, principii, doctrine, grupuri și vom lupta împotriva celor care nu ne împărtășesc convingerile. Această luptă va lua diferite forme: de la cele pașnice, până la cele violente, cu arma în mână. Căci omul găsește motive de dispută pe foarte multe criterii, cum ar fi naționalitatea, rasa, religia, sexul… Se unește cu alți indivizi în găști, tabere sau chiar armate și este convins că lupta lui este cea dreaptă, ba chiar sfântă. Asta e firea lui și nu poate fi schimbată, cel puțin nu în viitorul apropiat. Așa a ajuns să cucerească planeta și să spere la mai mult.
E vorba de cucerirea Universului, un țel de mult visat, și care datorită tehnologiei din ce în ce mai avansate s-ar putea să-l pună în practică. Atunci Omul va popula alte planete propice, iar dacă va întâlni ființe autohtone, le va subjuga sau extermina, precum a făcut și pe planeta lui natală. Până când se va confrunta cu o specie mai evoluată din punct de vedere tehnologic, dar cu aceeași mentalitate. În acest caz, el va fi subjugat sau chiar exterminat. Totuși, s-ar putea ca Universul să ne ofere alte surprize și să ne elimine în alt mod. Fiindcă orice se naște, trebuie să moară. Ăsta e ciclul vieții, iar noi nu îl vom putea schimba niciodată.
Pe data de 19 noiembrie vă supuneam atenției o satiră delicioasă primită pe e-mail. Era vorba despre postarea numită „Diete”, căreia i-am precizat sursa la subsol, așadar departe de mine intenția de a mi-o însuși. Chiar am solicitat prietenului Rudolph Aspirant să facă „săpături” pentru a-i găsi autorul și a-l aprecia împreună cu cititorii, ceea ce s-a și întâmplat. E vorba de cunoscutul și talentatul actor din grupul „Divertis”, Doru Antonesi, iar bucuria a fost cu atât mai mare. Numai că d-lui s-a supărat foarte tare, acuzându-mă de plagiat, ba chiar a făcut cerere către wordpress pentru blocarea postării. Iar wordpress a procedat ca atare, după cum am aflat ieri pe un articol publicat pe faceebok. Firește că nu pot să am vreo obiecție, doar e materialul dumnealui, doar că-mi exprim nedumerirea. De ce am fost acuzat de plagiat, din moment ce am precizat de la început sursa? Oare dânsul nu a mai avut răbdare să citească până la capăt sau s-a bazat pe informațiile ciuntite primite de la „binevoitori”?
Timp de patru ani, pe lângă umilele mele încercări literare, am avut plăcerea să vă împărtășesc și din sclipirile unor alte bijuterii, create de autori clasici sau contemporani. Astfel de frumuseți mă atrag mai mult decât orice piatră prețioasă, iar bucuria e mai mare când o arăți și altora. Întotdeauna am precizat sursa, doar că uneori autorul era mai greu sau imposibil de găsit. Nu văd de ce s-a supărat simpaticul actor și textier pe mine, și nu pe e-mail, unde circulă acel material fără să fie precizat autorul. Eu chiar consider că am contribuit la înlăturarea acestui neajuns.
Deși m-a supărat și pe mine acest incident nefericit, nu m-a descurajat în căutarea și expunerea altor bijuterii literare ce merită admirate de câți mai mulți cititori. arătând în continuare sursa și făcând cercetări aprofundate pentru găsirea autorilor. Dar nu voi mai reda nicio creație de-a domnului Doru Antonesi, că nu vreau să se supere din nou. Îl apreciez și îl respect prea mult pentru a-i crea vreo neplăcere. Mai ales că nu-mi place nici mie bălăcăreala stârnită pe facebook din zvonuri sau informații incomplete. Dacă cineva are ceva de obiectat la vreun articol, îl rog să intre pe wordpress, respectiv pe acest blog, și să o facă după ce parcurge toată postarea în cauză, inclusiv comentariile.
”Mai știu un cuplu din București care e încrucișat adulterin de vreo opt ani și continuă să dezvolte o frumoasă, trainică și excitantă prietenie. Tot anturajul știe cu ce se îndeletnicesc soțul uneia și soția celuilalt, dar evident că nimeni nu-și asumă riscul să dezvelească statuia trădării.
Cristi, Anca, Mugur și Sorana sunt un fel de formațiune ciudată. Primii doi sunt căsătoriți unul cu altul, ceilalți doi la fel. Numărul unu e cuplat pe ascuns cu numărul patru, iar numărul doi își îneacă amarul în numărul trei. De-a lungul acestor ani minunați, niciunul nu și-a ținut gura. Mai devreme sau mai târziu, fiecare s-a spovedit cuiva din cercurile de prieteni. Așa a ajuns povestea și la mine, ei nu mi-au zis direct, că mă știau gură și tastatură bogată – era o chestiune de timp până ajungea chestiunea în ziar și uite că au stat bine cu intuiția. Vă rog să apreciați faptul că nu dezvălui identitatea completă a nimănui, din principiu. În cazul lor, destinul a aranjat lucrurile destul de bine.
Cristi, soțul Ancăi, și Sorana, soția lui Mugur, se caracterizează printr-un metabolism foarte ciufut, motiv pentru care au acumulat 30, respectiv 20 de kilograme de-a lungul și de-a latul căsniciilor. Fapt care i-a nemulțumit pe partenerii legali, Anca și Mugur. Și în timp ce aceștia din urmă stăteau la o bere în oraș și se plângeau că li s-au cam durdulit sufletele-pereche, le-a venit ideea să se mai vadă și în particular (așa, ca-ntre slabi), nu doar în patru. La rândul lor, bufleii Cristi și Sorana se întâlneau cam des, ca să schimbe regimuri de slăbire, până când s-au trezit că mai schimbă și ceva fluide interesante de prin corp. Așa au început să înnoade mațele unei prietenii până atunci curate. Partea bună e că adrenalina dorinței ilicite i-a motivat pe toți patru să-și țină și căsniciile, și amantlâcurile intacte, ca să nu mai vorbim de prietenia care dăinuie și azi, cum vă spuneam.”
Autor: Simona Catrina
racoltapetru6 