Un zâmbet pentru fiecare

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* În Rai:
– Ce-ți mai fac moldovenii, Ștefane?
– Rău, Doamne… jumate în Spania, jumate în Rusia.
.
– Iancule, dar ardelenii tăi ce fac??
– Binișor, Doamne, jumate în Germania, jumate în America.
.
– Dar oltenii tăi, Tudore?
– Minunat, Doamne, un sfert în Parlament, un sfert în administrație și numai jumătate în pușcărie.

* Cică era ziua de naștere a unui vameș și colegii lui nu știau ce cadou să-i facă. Zice unul:
– Hai să-i cumpărăm un Ferrari!
Ceilalți protestează:
– E prea puțin, mă, ce naiba!
Altul:
– Hai să-i luăm o vilă în Elveția!
Ceilalți:
– E prea puțin, să fim serioși, e colegul nostru de atâția ani!
Altul:
– Hai să-l lăsăm singur pe tură într-o zi.
Ceilalți:
– E prea mult, mă…

* – Tinere, de ce îmi faci din ochi?
– Am un tic nervos, doamnă.
– Nesimțitule, eu deja îmi făceam planuri…

* Un vânător cedează cicălelilor nevesti-si și o duce la vânătoare. Acolo îi explică cum să țină pușca, cum se țintește, cum se apasă pe trăgaci. Îi mai spune, de asemeni, că atunci când a împușcat un animal să se grăbească la el, ca nu cumva un alt vânător să-și însușească trofeul.
După puțin timp, aude dinspre nevastă-sa o împușcătură și vociferări. Pornește într-acolo și o vede pe nevastă-sa certându-se zdravăn cu un alt vânător asupra unui leș de animal. Apropiindu-se, îl aude pe vânător strigând:
– Bine, duduie, e-n ordine, ne-am înțeles, cerbul e al dumitale. Dar lasă-mă cel puțin să scot șaua de pe el…

* Două blonde, în parc:
– Fată, văd că ești gravidă.
– Da…
– Și al cui e copilul?
– Al meu…
– Nu, fatăăă. Mă refeream cu cine l-ai făcut?
– Încă nu m-am decis!

* Ion o întreabă pe Maria:
– Fă, Marie, tu ești fată mare?
– Încă nu…

* – Draga mea, pentru tine fac totul!
– Nu e nevoie, Trebuie doar să faci tot ce spun eu!

* Femeia e foarte ușor de înțeles. Ea este ca o carte deschisă… o carte de fizică cuantică, scrisă în vietnameză. 🙂

* Două vecine discutau despre impotența bărbaților lor:
Prima: – Bărbatul meu este impotent 100%!
A doua: – Asta nu-i nimic! Al meu e impotent 300%!
Prima: – De ce?
A doua: – Impotent e de când îl știu! Ieri a căzut de pe scară, mușcându-și limba și rupându-și degetul!

* Dacă trăiești mult timp fără soție, te obișnuiești cu femei tinere și frumoase.

* Domnul profesor făcea prezența la clasa a VI-a, la ora de sport.
– Georgescu…
– Are piciorul rupt… se auzi o voce dintre elevi.
– Ionescu…
– E răcit… se auzi altă voce.
– Popescu…
– Are scutire pentru educație fizică… la care sări de colo și Mercedesa:
– Da’ ce tot atâtea scutiri la românii ăștia, dom’ profesor? Asta-i descreminare! Adică ei nu pot să vie la oră, că cică-s bolnavi… da’ io, că-s gravidă, pot să viu?!

* Un mușuroi de furnici se bate cu un elefant. Fiecare încerca să-l muște, să-l gâdile, să-l ciupească, mă rog, ce poate.
La un moment dat, una dintre ele ajunge pe gâtul elefantului, iar celelalte, disperate, încep să-i strige:
– Sugrumă-l, sugrumă-l!

* Un vânător vede un urs suit într-un vișin. Îl întreabă:
– Ce faci acolo?
– Mănânc cireșe.
– Păi cum să mănânci cireșe, tu nu vezi că stai într-un vișin?
– Mi-am adus de-acasă!

* O mamă și fiica ei se aflau în bucătărie, când deodată mama observă că micuța Mary tocmai desenase un mare organ genital masculin.
– Unde ai văzut așa ceva?, întreabă mama surprinsă.
– În mâna ta, mămico, a răspuns inocentă micuța Mary.
Mama a lovit-o pe fetiță și a spus supărată:
– În mâna mea, da? Așteaptă tu până vine taică-tu acasă și ai să vezi ce pățești!
Tatăl, tocmai intrat pe ușă, văzând-o supărată pe soția sa, o întreabă pe Mary:
– Ce ai făcut de ai supărat-o pe mămica atât de rău?
– Am desenat o foarfecă, tăticule!

Nașul, nașa, lașul și lașa

Posted on by racoltapetru6

„Prima dată în viața mea când am văzut ce poate ieși dintr-o prietenie între cupluri a fost când i-am cunoscut pe Monica și pe Viorel, doi tineri din Brașov (acum, la 36 de ani, lumea e tânără, să fie clar) logodiți fedeleș. Bun, aveau deja nașii arvuniți, erau cei mai buni prieteni ai lor, soț și soață. Au făcut planuri de nuntă vreun an de zile, știau deja ce culoare va avea sclipiciul din cocul nașei și ce formă va avea sutienul miresei. Probabil acest din urmă detaliu, excesiv invocat în discuțiile lor, l-a făcut foarte curios – și, brusc, foarte viril – pe viitorul naș.

Nu se știe cum, cu o lună înainte de nuntă, nășica a ieșit în oraș cu niște colege de serviciu, să consume o pizza, și a zărit la un moment dat mașina soțului ei, într-o parcare în care teoretic n-avea ce căuta. A dat să sune la 112, să spună că i-a furat cineva mașina lui bărbatu-său, dar l-a sunat pe el, că era mai simplu din punct de vedere tehnic. Telefonul lui era închis cu șapte lacăte, semn că era din cale-afară de prins într-un brainstorming sau se.x-storming. Îngrijorată și generoasă, l-a mai sunat de 108 ori, în timp ce ce pizza i se sleia în farfurie. Iar robotul, la fel de generos, i-a explicat că abonatul este în afara ariei de acoperire sau în afara hainelor personale. Vă rugăm să reveniți.

Seara, când nașul a descins la domiciliu, a avut proasta inspirație s-o mintă pe nașă. Ea, în timp ce aparent dezlega un rebus (în pătrățelele căruia, de fapt, cărcălea floricele și dinamită), l-a întrebat ce-a făcut ziua aia. El s-a lamentat că multinaționala în care lucra l-a stors de vlagă și că n-a avut timp nici să-și mănânce sandvișul cu sălămior și margarină cu Omega 3, pe care i-l construise ea, mămoasă, ca în fiecare zi. Ăsta a fost ultimul lucru pe care și l-a amintit el înainte să cadă lat, în urma coliziunii frontale cu telecomanda aruncată de ea în capul lui prost – ca s-o citez. Când s-a trezit, era răstignit pe un fotoliu, ceea ce ar fi fost un aspect pozitiv, dacă prima imagine pe care-a văzut-o – cu un ochi cețos – n-ar fi fost a consoartei nașe. Anchetele și sistemele moderne de tortură au relevat că nașul avea o legătură de vreo șase luni cu viitoarea mireasă emoționată. Dar cum el a decretat că nu divorțează, deoarece este mare păcat în fața lui Dumnezeu, au păstrat relația în perimetrul patului, timp în care se tot întâlneau efervescent, cu toate ocaziile posibile, în doi sau în patru, după cum aveau posibilitatea. Nașul a recunoscut tot, ca la Securitate, s-a oferit să dea și în scris, doar să scape cu suspendare, nu cu divorț. În ziua în care nașa a văzut mașina infamiei parcată într-un context se.xual neregulamentar, greșeala fatală fusese că au ales să meargă la un hotel – ea se săturase, pasămite, să stea cu l.ibidoul cât puricele, în timp ce venea la el acasă.

O să râdeți, dar cea mai amarnică nemulțumire a nașei e că soțul ei o mințise cu privire la managementul multinaționalei care, chipurile, scosese untul și potența din el, de-aia nu mai avea nici chef, nici timp să efectueze s.ex conjugal. Ginerică Viorel s-a despărțit de Monica, dar n-a priceput nici până azi prea bine ce i s-a întâmplat, mai ales că fosta viitoare mireasă a negat cu obstenație acest desfrâu, posibil de frică să nu încaseze ceva care ar pasiona IML-ul, în serile lungi de iarnă. Se jura că habar n-are de unde știe nașul că ea are o aluniță într-o arie care, conform tradiției, e acoperită de chiloți”.

Autor: Simona Catrina

Geneza sufletelor pământene

Posted on by racoltapetru6

La început… au fost doar două suflete care rătăceau prin Univers. Vizitau pe îndelete galaxii, sisteme solare, astre impresionante și planete de tot felul. Nu le era frică de nimic și nici frig, fiindcă nu aveau corp. Nici măcar nu erau vizibile, ci se recunoșteau doar prin căldura pe care o degajau și care era inconfundabilă, precum o amprentă. Se iubeau și se înțelegeau prin mișcările pe care le făceau unul în jurul altuia. Nu aveau nume și nici sex, și nici nu știau ce ar însemna așa ceva.

Tot zbenguindu-se prin spațiul nelimitat au ajuns pe Calea Lactee, iar în cele din urmă au descoperit Pământul. Era o planetă tânără și albastră, iar uscatul era verde și virgin. Au colindat-o în lung și-n lat și s-au hotărât să nu-l mai părăsească. Aceasta era Casa pe care o visau de când s-au cunoscut și aici voiau să rămână pe veci. Erau sătule de atâta hoinăreală prin Universul întunecat și tăcut, dornici să simtă vântul cum îi mângâie și ploaia cum îi împrospătează.

Dar pentru asta trebuiau să se transforme în ceva vizibil și palpabil, la fel ca natura care i-a impresionat. Numai așa se vor putea bucura pe deplin de minunățiile din jur, vor percepe fiori de plăcere prin toate simțurile care le lipseau acum. Voiau, de asemenea, să se înmulțească, așa cum vedeau că se întâmplă cu toate viețuitoarele. Pentru asta au apelat la ajutorul Mamei Natură, care le-a cerut în schimb nemurirea. Pentru că nimic din ceea ce are un corp și o formă nu este posibil să dăinuie la nesfârșit, iar ele nu puteau face excepție. Iar sufletele pereche s-au supus acestei legi primordiale.

Atunci Natura i-a transformat în Oameni și le-a dăruit înțelepciune, în schimbul memoriei care le-a fost ștearsă. Astfel au apărut două ființe frumoase și diferite ca sex. S-au privit reciproc și s-au plăcut. Iubirea dintre ele nu dispăruse, ci se transformase. Din ea au luat naștere mulți copii, care au pus stăpânire pe Pământ. Trupurile le erau efemere, dar după ce acesta își încheia etapa vieții, sufletul se elibera și, devenind din nou nemuritor, se alătura celorlalte. Așa s-au născut miliarde de suflete, din care, o parte, plutesc deja în jurul nostru și ne urmăresc fiecare mișcare, faptă bună sau rea. Ar vrea să ne ajute și să ne îndrume mereu, dar comunicarea între cele două lumi e imposibilă.

Totuși, uneori se întâmplă să fim conștienți de existența lor și să percepem eternitatea care ne așteaptă. Atunci devenim mai buni față de Natură și de celelalte suflete întrupate. Pentru că această viață scurtă am primit-o în dar și nu merită irosită prin fapte și gânduri egoiste, ci prin iubirea și admirația față de ceea ce putem pipăi, mirosi, vedea, auzi și simți. De aceea s-au întrupat primele două suflete și tot de aceea, împreună cu urmașii lor, mai zăbovesc pe aici și ne veghează. Iar de câte ori atentăm la viața Naturii, ele se întristează și se tem că nu vor mai avea parte multă vreme de minunile pe care le-au găsit la venirea lor. Și atunci vor fi nevoite să rătăcească iar prin Univers, în căutarea unui alt Paradis, nealterat de mâna unor viețuitoare mercantile și nesăbuite.

Mitică și marșurile

Posted on by racoltapetru6

Chiar dacă Mitică locuiește în capitală, iar eu la capătul celălalt al țării, continuăm să fim buni prieteni și ne întâlnim adesea. Iar amintirile vizitelor îmi rămân adesea întipărite bine printre amintiri, mai ales cea pe care i-am făcut-o ultima dată. Îmi era dor să mai stăm la taclale și să rememorăm a mia oară întâmplările din anii de școală pe care i-am parcurs împreună în București, pe șos. Pantelimon. Doar că, de data asta, am fost dezamăgit din dimineața când l-am întâlnit, imediat după ce am coborât din tren și am ajuns la locuința lui de burlac înrăit. Prietenul meu tocmai se pregătea să iasă în oraș, dar ceea ce m-a uluit a fost costumația lui de transsexual, din care cu greu am reușit să-l recunosc. Avea o perucă roșcată, ochelari de soare, o rochie de un roșu aprins, pantofi cu tocuri, și era fardat din belșug. Când am realizat că în spatele acelor accesorii era el, nu am putut să nu exclam cu o voce stridentă:

– Da’ ce-i cu tine, măi băiatule? Doar nu ți-ai schimbat orientarea sexuală?!

M-a privit zâmbind jenat de postura în care l-am găsit, iar după ce mi-a strâns mâna s-a scuzat că trebuie să plece la Marșul Diversității… sau cam așa ceva.

– Probabil că ești obosit de drum, așa că tocmai bine o să te odihnești până vin eu. Am să-ți explic atunci despre ce e vorba, dar acum scuză-mă că și așa sunt în întârziere.

Cu asta m-a bătut pe umăr și a ieșit, lăsându-mă într-o nedumerire totală ce avea să-mi răpească orice chef de odihnă. L-am așteptat cu nerăbdare în fața televizorului, încercând să-l recunosc printre sutele de participanți la marșul anual împotriva discriminărilor sexuale. Nu puteam să cred că prietenul meu este homosexual, și încă unul activ în societate. Nu-mi arătase niciodată că ar avea vreo nemulțumire în această privință, ba chiar era un mic Casanova printre reprezentantele sexului frumos. Timpul se scurgea greu, dar pe la ora 11 l-am văzut intrând grăbit pe ușă. Eram pregătit să-l mitraliez cu o serie de întrebări, însă nu mi-a oferit răgazul pe care scontam. Se grăbea să-și schimbe înfățișarea și să iasă din nou în oraș. Cu mare abilitate s-a descotorosit de hainele muierești, a aruncat cât colo peruca și pantofii, s-a dus în baie și s-a demachiat, după care s-a îmbrăcat într-un costum lejer, bărbătesc. În timpul acestor operațiuni, gura îi turuia întruna și îmi dădea explicațiile pe care mi le datora:

– Știu că te întrebi ce s-a întâmplat cu mine, dar te asigur că am rămas același om pe care l-ai cunoscut până acum. Doar că îmi place să ies la manifestații, marșuri, proteste de orice fel. Până acum mă mulțumeam să scandez din tribunele unui meci de fotbal, ba chiar mai încingeam câte o bătaie între suporteri. Oricum mie nu-mi place fotbalul, dar cafteala e palpitantă. Apoi mi-am zis: ce naiba, că doar suntem în democrație și avem posibilități mai mari de distracție și exprimare. Și unde poate fi mai mare adrenalină decât pe stradă, în văzul lumii și al țării? De atunci nă distrez copios, și nu sunt singurul. Azi m-am gândit să manifestez pașnic, dar ostentativ, pentru diversitate, iar după-amiază pentru normalitate. Așa-i că m-am deghizat bine? Nu cred că o să-și dea seama cineva că am fost în ambele tabere.

– Dar bine, măi Mitică, tu de partea cui ești?, am întrebat eu ca năucu.

– Mă doare în cot de fiecare! Ți-am zis că eu vreau să mă distrez și să râd de înverșunarea fiecăruia, zise el râzând de mama focului. Tu nu vezi ce se mai ambalează câte unul, de parcă de asta ar depinde viitorul lui? Iar eu vreau să fiu pe-aproape și să le cânt în strună. Crede-mă că e haios! Ai putea să vii și tu, să ne distrăm împreună.

Cu această invitație era și el gata echipat pentru noua aventură. L-am refuzat, motivând că n-am apucat să mă odihnesc, dar mulțumit că Mitică nu s-a schimbat prea mult. Apoi am putut să dorm liniștit până la revenirea lui de pe străzi.

Organigrama firmelor românești

Posted on by racoltapetru6

PATRONUL

De obicei, e un tip care a furat de la stat. A făcut chestia asta și a avut noroc să fie printre primii. Acum are succes și bani și angajează un director executiv să îi conducă businessul.

DIRECTORUL

A fost ales pe baza unui criteriu sănătos: este ruda cuiva, care poate ajuta afacerea. Vărul lui lucrează la Ministerul X sau la Compania Y. Prin conexiunea asta poate aduce comenzi la firmă. Că nu are experiență în management sau nu înțelege businessul sunt detalii nesemnificative. Toată lumea îl urăște, pentru că nu știe să se comporte cu oamenii. Angajează oameni la fel de nepricepuți ca el.

Cumpără un server de 200 de milioane, dar se zgârcește să plătească 200 de euro pentru cineva care să îl pună pe picioare. Își cumpără o mașină mare și o zgârie în parcarea firmei, parcare trasată tot de el pe principiul ”lasă bă că avem loc”. Își ia rolul foarte în serios, modifică bugetele departamentelor și mută oamenii de colo-colo. Închide ușa biroului când urlă patronul la el.

Își cumpără computer ultra-performant și refuză cererile de achiziții pentru harduri și tastaturi pentru computerele angajaților. După doi ani, când a învățat businessul, concediază angajații care au fost martori la chefurile sale și angajează juniori ușor impresionabili.

ECHIPA DE VÂNZĂRI

Se cred cei mai mari și mai tari din firmă și la orice răspund cu ”dacă nu aducem noi comenzi, firma moare”. Cel puțin jumătate din ei se văd mai inteligenți decât directorul și-ar vrea să-i ia locul, dar nu au curajul necesar să îl conteste. De multe ori nu știu ce vând, încurcă comenzile, trimit specificațiile aiurea și apoi dau vina pe muncitori că lucrează prost. Consideră că e de datoria lor să plece din firmă cu toate informațiile posibile, pe criteriul ”sunt clienții mei”.

CONTABILELE

Sunt niște doamne frustrate. Și asta înseamnă că orice problemă ai avea, ele sunt ocupate. ”Ete, na, trebuia să vii să mă deranjezi! Tu nu știi că am treabă?” Chiar dacă au predat bilanțul de două zile, ele oricum au foarte mult de muncă, pentru că Solitaire nu se joacă singur.

IT-ul

Orice ar face, trebuie să îți dea de înțeles că ești cel mai prost din firmă. De aceea el are parola de administrare, pentru că tu nu știi nimic. Abia așteaptă să îl întrebe directorul ce poate face să oprească scurgerea de informații din firmă, ca să poată instala radmin și să se distreze.

MAGAZINERUL

Este foarte plictisit și enervat de fiecare dată când ai treabă cu el. Dacă îndrăznești să îi sugerezi să se grăbească, îți spune că el e șef peste magazie și îți dă ce vrea și dacă are el chef.. Tremură în fața directorilor și se dă cocoș în fața șoferilor și a femeii de serviciu.

ȘOFERII

Ei urăsc pe toată lumea, în mod egal și din principiu. Scopul lor în viață e să își ia telefoane și să se plângă că trebuie să muncească în fiecare zi. Au mereu lucruri mai importante de făcut și serviciul îi cam încurcă. Visează să ajungă la vânzări sau să conducă o firmă, pentru că știu ce e în neregulă.

FEMEIA DE SERVICIU

Ea e supărată că trebuie să facă curat. Nu înțelege de ce trebuie tocmai ea să dea cu mătura sau cu mopul, sau de ce trebuie ea să știe când nu mai e hârtie la baie. Le urăște pe cele de la vânzări și de la marketing, dar se dă bine pe lângă ele pentru că are o fată care are nevoie de serviciu.

SECRETARA

Scopul ei în viață e să se aboneze cu mailul http://us.mc1603.mail.yahoo.com/mc/compose?to=of-fice@firma……la**siteurile de bancuri și de porcărele. Nu știe niciodată nimic. Nu are chef să se ducă la director în birou, nu are chef să îi facă legătura cu furnizorul X. Visează să ajungă la vânzări sau la marketing, pe care le consideră joburi mai ușoare decât ce face ea, iar când ajunge, se poartă mizerabil cu secretara.

MUNCITORII

Ăștia sunt urâți de toată lumea și toate se sparg în capul lor. Jumătate nu au chef de muncă, restul o fac în dorul lelii, de teamă să nu fie concediați, pentru că au copii. Urăsc șoferii pentru că stau toată ziua în mașină în timp ce ei muncesc, și pe cei de la vânzări, pentru că stau toată ziua pe scaun și au salariu mai mare, pe director că nu angajează mai mulți oameni, ca să poată dormi și ei la serviciu câteva ore. Nu pleacă de la firmă decât dați afară și le e lene să gândească un pic.

AMANTELE

Sunt prezente peste tot, în funcție de ale cui sunt. Amanta magazinerului e femeie de serviciu, amanta șoferului e secretară, amanta șefului e la marketing… Se știu care sunt în firmă și sunt urâte de toată lumea, deși toți se poartă frumos cu ele… Visul lor e să se integreze cât mai bine în colectiv, să aibă impresia că și ele contribuie cu ceva, în speranța că vor fi invitate la ieșiri în club de colegele de departament. E singura care zâmbește sau are o mimă inocentă atunci când directorul țipă la toată lumea.

Nutriție sănătoasă de la Nutrivita

Posted on by racoltapetru6

Nu ai nevoie de cursuri îndelungate sau destăinuiri spectaculoase pentru a fi sănătos și a-ți păstra mereu această stare. Sunt doar câteva reguli simple pe care trebuie să le respecți, dar, e drept, că sunt și o mulțime de alte sfaturi greșite sau tentații pe care e bine să le eviți. În primul rând, sănătatea vine printr-o nutriție potrivită, iar cele mai bune sfaturi și produse din acest domeniu ne sunt oferite de Nutrivita. Ea vine în sprijinul celor interesați cu o nutriție specială, produse și suplimente create pentru un organism sănătos și viguros, în orice moment al zilei și stadiu al vieții.

Nutrivita-Logo-w1200

Care ar fi, așadar, cele mai importante reguli pentru o nutriție sănătoasă și, implicit, o viață fără probleme majore?  Chiar și atunci când vrem să slăbim, nu e nevoie să răbdăm de foame și nici să evităm complet vreun aliment care ne place. MODERAȚIA în toate e cheia unei diete permanente. Să te ridici întotdeauna de la masă cu senzația că ai mai mânca încă. DIVERSIFICAREA ar fi o altă regulă importantă pentru o alimentație ideală. Chiar dacă avem unele preferințe sau nu ne plac prea mult altele, e bine să le combinăm și să oferim organismului o paletă cât mai largă de vitamine și proteine, într-o multitudine de gusturi. Aici intervin cu succes mărcile Nutrivita, care ne ajută prin produse echilibrate, suplimente nutritive foarte apreciate, cum ar fi Isostar, Cereline, Gerble sau Cereal Bio.

ALLERGO FARA GLUTEN & LACTOZA CHEC MARMORAT, 230g

Cu astfel de suplimente între mese, nu mai e cazul să-ți faci griji din cauza foamei sau a lipsei de energie. Sunt accesibile, simplu de consumat și ușor de asimilat de către organism. Indiferent că sunt solide sau lichide, au efecte la fel de energizante pentru fiecare categorie de consumatori, cum ar fi cei care au probleme cu greutatea, în dietele fără gluten, zaharuri, lactoză sau într-o nutriție sportivă. Întrebarea de o sută de puncte este cum să facem ca fiecare dintre cei vizați să afle despre beneficiile acestor produse și să le poată procura în diversitatea lor. Eu cred că publicitatea făcută pe canalele mass-media are impactul cel mai mare. Televiziunea, Internetul, ziarele și radioul sunt instrumente care joacă un rol important în viața oamenilor, dar și acțiunile în aer liber dotate cu stimulente în astfel de produse bio. Doar gustând și experimentând, se poate convinge fiecare de valoarea și efectele produsului.

Să fiu sincer, nici eu nu am auzit prea multe despre binefacerile acestor suplimente nutritive, până la această competiție SuperBlog, și sunt convins că la fel sunt și mulți dintre colegii care vor citi articolele rezultate. Iar cu aportul unor parteneri media precum: http://www.comunicatedepresa.ro, http://www.toateblogurile.ro, http://www.zelist.ro sau ale unor bloggeri parteneri ca: Abisurile.com (Daniela Toader), Armonie acvatica (Cristina Lincu) și SexulSlab.info (Dana Lalici), am cunoscut multe din beneficiile pe care le poate aduce Nutrivita în viața noastră, a celor care vor să se hrănească sănătos. De acum înainte, îmi voi alege produsele care mi se potrivesc și le voi consuma între mese, protejându-mi astfel sănătatea. Pentru că e mult mai bine și mai ușor să previi, decât să fii nevoit mai târziu a apela la diete stricte.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2015

Pescuite de curând

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Elevă Mădălina! Treci la tablă și explică… ce lungime are penisul la bărbați?
– 30 de centimetri, doamnă profesoară!
– Fă, tu ești proastă, ori ai avut noroc…

* Un copil o întreabă pe mă-sa:
– Mami, mami, cum se poate că tu ești albă, și tata-i alb, iar eu sunt negru???
– Păi… dragul mamii, la ce chef a fost atunci…, bucură-te că nu latri!!!

* Maria către Ion:- Ioane, îți miros picioarele!
Ion: – Dacă vrei tu!

* – De ce ești, dragă, supărat?
– A sunat adineauri actualul soț al fostei mele soții și mi-a făcut un scandal monstru, că timp de zece ani, cât a durat căsnicia noastră, nu am învățat-o să gătească o supă.

* – Bietul meu copil! Când te-ai tăiat la deget?
– Adineauri, mămico…
– Dar, puiule… nu te-am auzit plângând!
– Nu știam că ești acasă!

* – Discuție între doi copii:
– Tu i-ai surprins vreodată pe ai tăi făcând sex?
– Pe tata niciodată, dar pe mama de câteva ori.

* Ca românu’ nu-i niciunu’
Fură toți, nu spune unu’.

* La restaurant:
– Ce-ați dori să mâncați?
– Ehmm… îmi aduceți un menu?
– Mă rog, cum doriți… Cu ce garnitură?

* Vicepremierul britanic spune că imigranții romi trebuie să respecte stilul de viață britanic. De pildă, ar putea lua ceaiul de la ora 5 în cort.

* Românii au ajuns atât de săraci încât hoții de buzunare din RATB fac doar simulări.

* Ea: – Iubitule, astăzi este ziua îndrăgostiților!
– El: – Și? Ne-au invitat?

* O tipă frumoasă, blondă și extrem de apetisantă avea o papagaliță, care o imita mai mereu. Când ajungea acasă, obișnuia să se așeze în fața oglinzii și să zică:
– Sunt frumoasă, sexi și îmi place să fac sex.
Papagalița la fel, repeta după ea. Toate bune însă, până într-o zi, când vine un preot în vizită:
– Vai, ce papagal frumos aveți!
La scurt timp, papagalița începe:
– Sunt frumoasă, sexi și îmi place să fac sex.
Preotul oripilat, spune:
– Vai, cum se poate una ca asta!? Eu am doi papagali care citesc din biblie și se roagă toată ziua. Dă-mi papagalița mie 2-3 zile, ca să o reeduc.
Zis și făcut. Ajunge papagalița în mijlocul papagalilor preotului și începe cum era învățată:
– Sunt frumoasă, sexi și îmi place să fac sex.
La care unul din papagali zice:
– Vezi băi, că nu ne-am rugat degeaba?

* Un pensionar, la semafor:
– Tinere, mă ajuți să trec strada?
– Desigur, numai că acum este roșu!
– Atunci las-o moartă, că pe verde pot trece și singur!

* Doi bețivani notorii se întâlnesc în oraș. Unul dintre ei era zgâriat rău și cu hainele sfâșiate.
– Ce ai pățit? – îl întreabă celălalt.
– Am venit aseară treaz acasă și nu m-a recunoscut câinele.

* Bulă, în China, se ia la bătaie cu un ninja. Se bat ei ce se bat și se hotărăsc să dea fiecare câte o lovitură. Care dă mai tare e mai bun.
„Bang” ninja una în gura lui Bulă – doarme două zile. Se trezește Bulă:
– Ce a fost asta?
– „Cheia dragonului”!
După aia, Bulă „bang” una în gură. Se trezește ninja peste două săptămâni.
– Ce-a fost asta, măh?
– Cheia franceză.

* Un senior se pregătește să plece în Cruciadă. Proaspăt căsătorit cu o femeie frumoasă și prevăzător din fire, el se sfătuiește cu un prieten ce e de făcut ca să n-o găsească, la înapoiere, pe Luxita cu burta la gură. Sfătuit de amic, merge în cetate, unde un evreu descurcăreț vindea centuri de castitate, clești de scos ochii, tot felul de instrumente de tortură, care de care mai sofisticate. Cere câteva modele, nu-i plac, i se par barbare și vrea să plece:
– Stați o clipă – spune negustorul -, am ceva deosebit, un dispozitiv adus din Țara Soarelui Răsare, scump, dar cred că vă va satisface. Și-i aduce o pereche de chiloți din zale de aur foarte fine. Cruciatul îi ia, îi studiază și vede un orificiu măricel fix ACOLO.
– Îți bați joc de mine? – întrebă furios.
– Nu vă grăbiți, băgați coada lăncii acolo…
Chemă scutierul, băgă coada lăncii și „Pac”, aceasta se retează instantaneu. În micuțul obiect de lenjerie se ascundea o… ghilotină! Fericit, cumpără dispozitivul, merge acasă și-i spune frumoasei sale consoarte:
– Draga mea, te iubesc mult și am încredere în tine, de aceea nu îți voi pune centura de castitate, cum fac vecinii noștri. Jură-mi însă că vei purta această lenjerie până mă întorc!
Ea întoarce dispozitivul pe toate părțile, vede orificiul și jură, bucuroasă. Trec trei ani și seniorul se întoarce frânt de oboseală, rănit în lupte și foarte curios să știe ce s-a întâmplat la castel în absența sa. Își găsește soția foarte veselă, înfloritoare chiar. Cuprins de o neagră presimțire, adună toți servitorii în curte și îi dezbracă. Toți aveau chestia retezată, în afară de unul. Cheamă călăul, le taie capetele, curg râuri de sânge și îi face semn împricinatului să se apropie:
– Dragul meu, tu ești singurul servitor care mi-a păstrat credința și mi-a păzit onoarea. Spune-mi, cum te pot răsplăti pentru devotamentul tău?
– Cum vleti dumleavoastlă, stăpâne!

Cocoșul de la parter

Posted on by racoltapetru6

A crezut că dacă iese la pensie va dormi mereu pâââână pe la ora zece. Romică se sculase aproape în fiecare zi pe la cinci și jumătate. De aceea mocnea în el ura față de ceasul strident care suna tocmai când îi era somnul mai dulce și-l făcea să caute febril butonul de oprire. Acum îl pusese departe de pat, să nu-i audă ticăitul sacadat și parcă batjocoritor; doar uneori îi arunca priviri piezișe pentru a se dumiri cât e ora.

Astfel s-au scurs câteva săptămâni liniștite, când, într-o dimineață, urechile i-au fost agresate de un sunet nou și alarmant: un cântat de cocoș! Nici măcar nu era ora șase, iar cucurigu-ul se repeta puternic din minut în minut. Cum se poate așa ceva într-un bloc? Cine ar fi putut încălca regulamentul și să țină o galinacee gălăgioasă într-o comunitate de oameni civilizați? Chiar dacă, după vreun sfert de oră, cântatul cocoșului a încetat, Romică nu a mai putut să adoarmă. Dar partea cea mai proastă e că acel cântat al cocoșului s-a repetat în fiecare dimineață, exact la aceeași oră, scoțându-l din minți pe bietul om.

Trebuia să ia măsuri! Mai întâi a organizat o pândă, pentru a afla de unde vine zgomotul infernal. Încet, încet, lista suspecților s-a redus la un singur apartament, de la parter. Aici locuia Ștefan, care se mutase de curând de la țară. Era clar că el și-a adus cocoșul în locuință, mai ales că l-a văzut cumpărând o pungă mare de mălai. Având toate aceste dovezi de necontestat, l-a abordat într-o zi în fața blocului:

– Vecine, știu că ții un cocoș în apartament. Recunoaște sau chem administratorul să ți-l confiște!

– Ce tot vorbești, nea Romică?! Nu țin eu animale în casă.

– Aha! Deci mă minți în față?, se răsti Romică privindu-l intrigat de sus până jos și apoi invers. Ia să intrăm la dumneata și să vedem ce găsim, continuă el cu același ton.

– Nu intri la mine cu atitudinea asta decât dacă ai mandat, îl asigură Ștefan și se strecură pe alături către locuință.

– Ei las că te aranjez eu!, îl amenință din urmă Romică. Te crezi pe moșia ta și trezești tot blocul cu cocoșul ăla nenorocit. Aici sunt reguli, mă-nțelegi? Suntem oameni civilizați, nu țărani!

Dar Ștefan nu catacdisi să-i răspundă și el rămase bombănind. Degeaba s-a dus la administrator și s-a plâns. Acesta l-a asigurat că n-a văzut nicio orătanie în apartamentul celui acuzat. Nici vecinii nu păreau să-l înțeleagă, iar poliția i-a explicat că nu-i de competența lor. Așa că a recurs la o acțiune personală și foarte riscantă. Numai într-un fel putea dovedi că are dreptate: intrând în locuința incriminată și ieșind cu cocoșul gălăgios. Pentru asta a trebuit să pregătească terenul și să urmărească programul lui Ștefan. Astfel a observat că ușa de la balcon era deschisă seara, iar vecinul ieșea la o bere cu prietenii, până după asfințit. Era momentul când Romică ar fi putut să intre cu ușurință în apartament.

Într-adevăr, nu a fost prea greu să escaladeze balconul și, în câteva clipe, se afla în camera cea mare. Soarele nu mai lumina, iar înăuntru era cam întuneric. Noroc că, precaut de felul lui, a adus o lanternă, a cărei fascicul de lumină se strecura în toate cotloanele. Unde l-o fi pitit pe înaripat? Că doar l-a auzit și în acea dimineață. A căutat prin toate camerele, bucătărie, debara și cămară. Parcă-l înghițise pământul! Atunci i s-a aprins în cap un beculeț: dacă era înregistrare? Să-l fii înșelat cu o casetă? Se întoarse în dormitor și văzu un casetofon la capul patului. Îl luă în mână, încercând să scoată caseta. Chiar atunci se aprinse lumina și o voce puternică țipă la el:

– Poliția! Stai pe loc și nu mișca!

Inima a înghețat în el când, cu coada ochiului, a putut distinge doi polițiști și pe Ștefan, care-l priveau din pragul ușii. Degeaba a încercat el să le explice că nu căuta decât un cocoș. A fost acuzat și condamnat la doi ani de închisoare cu executare, pentru tentativă de furt calificat. Acum se trezește tot pe la șase, dar alarma e mult mai stridentă. Parcă îi e dor de cântatul cocoșului lui Ștefan…