De azi zâmbesc cu-n alt prefix

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Ce spune o altruisă în pat?
– Dacă nu poți, găsesc eu pe altcineva.

* – Dragă, e drăguț, tandru, nu știu de ce nu mă cere în căsătorie…
– O fi și inteligent, tu, fato!

* Copiii se laudă care dintre ei a fost mai frumos când era mic.
Ionel: – Eu am fost cel mai frumos din tot salonul!
Gigel: – Eu am fost cel mai frumos din toată clinica!
Bulă: – Eu am fost cel mai frumos din oraș, da’ i-au dat mamei altu’!

* Un moș se urcă într-un autobuz și vede pe scaunul din fața sa un tânăr cu părul vopsit în roșu, verde, albastru, cu cercei în urechi, nas etc. Se uită, se tot uită…
La un moment dar, tânărul se întoarce către el și-l întreabă:
– Ce-i moșule, n-ai mai văzut? Tu nu ai făcut prostii când ai fost tânăr?
– Ba da. Când eram în Vietnam m-am îmbătat și am regulat un papagal. Iar acum mă întreb dacă nu cumva ești tu băiatul meu…

* Ieri i-am povestit fiului meu de 5 ani despre flori și albinuțe…
El mi-a povestit despre mama sa și unchiul Vasile…

* Într-o bibliotecă, o femeie care tocmai terminase de citit o carte, a început să strige:
– Da! Femeile au suferit în o mie și unul de feluri!
După care a tăcut și a așteptat să vadă ce se întâmplă. Un bărbat mai mărunt, care se afla în fața ei, a ridicat mâna și a spus:
– Însă există un mod în care nu a suferit niciodată.
Femeia l-a privit încruntată și a întrebat:
– Care anume?
– Nu a suferit niciodată în tăcere.

* O blondă își sună o prietenă:
– Dragă, azi noapte am dormit la un hotel și acum sunt disperată pentru că nu pot ieși din cameră!
– Cum așa?
– Păi camera are numai trei uși: una duce la baie, una duce în dulap și una care are pe mâner un semn pe care scrie „Nu deranjați!”

* Azi, m-am convins din nou cât de dăunător este să fumezi. M-am dus să fumez în bucătărie, unde soția mea făcea de mâncare. M-a pus să curăț cartofii!

* – Ce este un politician?
– Unul care gândește de două ori înainte să nu spună nimic.

* – Care este diferența dintre o zână și o vrăjitoare?
– Câțiva ani de căsătorie.

* Poliția rutieră, la locul accidentului, explică într-un interviu TV despre importanța purtării centurii de siguranță:
– Uitați-vă la acest om care nu a purtat centura: capul rupt, intestinele pe parbriz, ochii în pom, fără mâini. În schimb, uitați-vă și la cel care purta centura: parcă-i viu!

* Ana: – Ce faci?
Manole: – Un zid. Te bagi?

* Judecătorul întreabă martorul de la proces:
– La ce distanță v-ați aflat de locul accidentului?
– La 6 metri și 75 de centimetri.
– Și cum de știți așa de exact?
– Când am văzut accidentul, mi-am dat seama pe loc că voi fi întrebat la proces de vreun tâmpit, așa că am măsurat…

* Erau doi reni.
Unul era numai coaste și celălalt era numai coarne.
De aceea, pe unul îl chema Costel și pe celălalt Cornel.

* Dacă la poarta Raiului era pus un vameș român, Iadul nu ar mai fi existat.

* O pereche de tineri însurăței. Soția:
– Iubitule, n-o să-ți vină să crezi, dar această ciorbă am ars-o singură!

* – Corina, fumezi? De când?
– Din seara aceea de pomină, când soțul meu s-a întors mai devreme din delegație și a găsit în scrumieră un muc de țigară.

* Într-o bancă, intră unul:
– Toată lumea, mâinile sus!
– Dar unde te crezi, domnule, în club?

* La doctor:
– Domnule doctor, am în fiecare zi același coșmar.
– Da, și ce visezi?
– Că sunt însurat…

* – Ce se face când paștele pică de 1 Mai?
– Se vopsesc micii!

Pericolul nebănuit de la volan

O tulburare de somn mai puțin cunoscută este responsabilă de unul din 5 accidente rutiere, se arată într-un studiu realizat de cercetătorii britanici. Sindromul de Apnee Obstructivă în Somn afectează un șofer din 20 și provoacă „ațipirea la volan”.

la-volan

La cercetare au participat mai mulți șoferi, care au fost testați pe un simulator auto. Cei care sufereau de această tulburare de somn conduceau la fel de periculos ca și cei aflați sub influența alcoolului.

Afecțiunea nu le permite să doarmă bine. Mușchii gâtului se relaxează prea mult în timpul somnului, provocând blocarea respirației, de aceea ei se trezesc foarte des, simțind nevoia să respire.

Prin urmare, acești șoferi sunt foarte obosiți și predispuși să ațipească la volan. De obicei, ei nu știu că suferă de apnee în somn, nefiind conștienți că se trezesc foarte des noaptea. Pentru că nu urmează un tratament, riscul de a face un accident rutier este de 6 ori mai mare în cazul lor.

Multe persoane care suferă de apnee sunt supraponderale. Simptomele cele mai evidente ale acestei tulburări este somnolența din timpul zilei și dificultatea de a se concentra. Cei care suferă de apnee sforăie foarte mult, au senzația de sufocare noaptea și se agită mult în somn.

Din fericire, există un tratament eficient, care îi poate scăpa de problemă. Dar, până când acesta își face efectul, persoanele care suferă de apnee în somn nu ar trebui să mai urce la volan.

Sursa: Daily Mail

Soluție anti păcăleală

Gata! A venit timpul să nu mă mai las păcălit. O spun cu hotărâre, azi, 1 aprilie. Și nu mă gândesc la oamenii care-mi mai joacă farse, fiindcă așa e firea lor, iar eu nu pot să mă supăr pe ei, ci doar să mă răzbun în același fel. De ei nu mă pot feri și nici nu mă supăr. Dar când un calculator pe care mă bazez îmi joacă feste, asta-i prea de tot. După ce am investit bani frumoși în el și mi-am pus toată încrederea în capacitățile sale, nimic nu-i mai frustrant decât să mă trezesc cu munca de câteva ore aruncată pe apa sâmbetei. Și dacă ar fi doar o dată, dar mi s-a întâmplat de mai multe ori. Am simțit că se prăbușește cerul pe mine, mai ales că trebuia să trimit articolul în câteva minute. Cine era de vină? Firește că eu.

Dar nu pentru că n-am dat click pe „save file”, că doar n-o s-o fac la fiecare oră, chiar dacă știam de metehnele pe care le are PC-ul și aveam deja un istoric dureros al surprizelor de acest gen. Vina îmi aparține fiindcă nu mi-am luat până acum o componentă SSD HyperX, mai ales că nu era deloc greu. Oferte SSD din cele mai variate se găsesc la Magazin online și nu trebuie decât să aleg stând în fața monitorului.

Chiar azi am să fac comanda, și nu e păcăleală. Astfel, nu voi mai avea probleme cu viteza de acces și transfer a fișierelor sau a aplicațiilor. Ele se vor transfera aproape instantaneu. Iar dacă mai adaug rezistența la șocuri și fiabilitatea, chiar mă întreb de ce n-am făcut-o până acum. Dar mai bine să nu mă gândesc la trecut, ci să consult cu atenție câteva promoții SSD Kingston. Că viitorul îmi surâde și începe chiar de azi!

Acest articol participă la competiția SuperBlog Spring 2016

Eunucul: Iza (VII)

Romi nu se precipită deloc, deși avea în față perfecțiunea întruchipată, iar mirosul de piele proaspăt îmbăiată îl întărâta. Îi cuprinse corpul cu brațele și se lipi de el, așezându-l paralel pe salteaua luminată discret, dar cu atât mai excitant. Mâinile se transformară în aripi, iar degetele în pene fine ce mângâiau fiecare centimetru din comoara ce-o avea alături. Întâi de-a lungul părului, pornind din creștetul capului, cu dexteritatea unui hair stylist ce simte personalitatea fiecărui fir și îl încurajează să se afirme. A urmat atingerea tandră a feței, precum a unui nevăzător dornic să descopere pentru prima dată înfățișarea iubitei sale.

Pe măsură ce mâinile eliberau teritorii de ten și coborau spre alte părți, buzele fierbinți ale tânărului intrau într-o exploatare mai minuțioasă și mai senzuală. Nimic nu scăpa nesărutat, iar fiecare tresărire a Izei era analizată și interpretată adecvat de simțurile celui care le provoca. Ochii, nasul, obrajii, cu insitență pe lobul urechilor și o adăpare continuă din izvorul nesecat al buzelor subțiri și fremătătoare. Gâtul era o delicatesă pe care a savurat-o pe îndelete, zăbovind la el prelung în drumul spre sânii care-l așteptau precum niște stânci ce se doreau cucerite.

Fiecare oftat sau geamăt era primit cu satisfacție de Romi, încurajându-l să insiste în zonele respective până la o explozie de plăcere. Nici mâinile femeii nu aveau stare, ci îl îndrumau involuntar spre ținte sensibile și încărcate de recompense sonore. Corpurile li se unduiau în așternut ca într-un dans pe o muzică compusă ad-hoc, ba domoală și în surdină, ba cu zvâcniri neașteptate și cu note stridente. După ce li s-a oferit sânilor atenția cuvenită, gura înfocată a tânărului se insinuă încet către buric, ca o haltă binevenită înainte de gara principală. Iar acea gară fusese pregătită în prealabil de degetele fine ale impiegatului. Iza era epilată, deși trăia în pădure de multă vreme!

Cucerirea zonei fierbinți a fost făcută ca pe o filieră complexă, fără grabă și cu multă atenție la detalii. Pe măsură ce buzele tânărului se apropiau de labii, icnetele femeii se înmulțeau, devenind tot mai puternice. Apoi, la prima atingere dintre cele două zone umede care se așteptau, s-a auzit un oftat prelung de plăcere și mulțumire. De acum înainte totul era euforie și fiecare mișcare provoca alte și alte orgasme, ca într-o avalanșă. Iar Romi nu se opri până la semnalul Izei:

– Ooooh, ooooh! Aaaah, aaaaaaah! Oprește-te că nu mai poooot!

Doar atunci și-a ridicat tânărul capul dintre petalele femeii și s-a întins alături. Era clar că nu o dezamăgise, iar asta îl făcea să se simtă minunat. Pe de altă parte, Iza, deși extenuată, voia să-l răsplătească pentru plăcerile oferite cu atâta talent și generozitate. Îl mângâie în zona unde ar fi trebuit să aibă un penis, dar își aminti că nu e o metodă potrivită în acest caz. Se ridică să-l sărute prelung pe buze, pe față și apoi pe gât și urechi. Astfel descoperi că bărbatul era foarte sensibil la felul cum îi mușca blând loburile urechilor, producându-i astfel plăceri intense. Era un secret de care s-au bucurat amândoi, râzând și îmbrățișându-se, până au adormit.

– Lasă-mă să merg cu tine după cumpărături, a rugat-o Romi, dimineață, după ce s-au trezit.

– Nu se poate, dragule! Îți dai seama ce ar spune sătenii? Chiar și așa se uită la mine ca la o intrusă și mă bârfesc de câte ori au ocazia. Îți dai seama ce s-ar întâmpla dacă or să mă vadă la braț cu un tânăr frumos. Eu, care m-am căznit să arăt cât mai șters.

– Pot să mă deghizez și eu. Am arăta ca un cuplu de bătrânei cuminți.

Iza zâmbi și îl sărută înainte de a se ridica de lângă el.

– Tot ar bătea la ochi. Lasă că o să mergi de altădată, singur. Doar n-o să stai mereu sechestrat în această văgăună. Trebuie doar să te mai înzdrăvenești.

– Măcar să te însoțesc până la ieșirea din pădure, pentru a cunoaște drumul.

De data asta, Iza nu mai obiectă, iar Romi se grăbi să se îmbrace. Câinele dădea și el fericit din coadă, știind că-i rost de o plimbare. Cărarea prin pădure era prea ascunsă pentru tânăr, și numai ochii unui cunoscător o putea ghici. Un avantaj față de cei care le-ar fi dorit răul și ar fi vrut să le găsească ascunzătoarea. După o bucată de mers, au ajuns la o potecuță vizibilă, de unde femeia îi ceru să se întoarcă înapoi. Era riscant să-i vadă cineva, iar pentru el era încă prea mare efortul. O să-l ajute câinele să găsească drumul spre casă, în caz că nu l-a reținut. O sărutare pătimașă a fost pecetea despărțirii, urmată de o îmbrățișare prelungă și priviri drăgăstoase. Ce lung va fi timpul pentru ei până la revedere!

Băiatu îl conduse vioi pe Romi, la întoarcere, parcă știind că el e călăuza. Doar că tânărul era prea incitat pentru a sta între patru pereți. O baie rece și apoi o vizită la Râpa Ursului l-au mai liniștit puțin.

Tactică de adeziune

Nu-i deloc ușor să fii căpitanul unei echipe sportive, iar dacă e vorba de șah, e și mai stresant. Zilele trecute, m-a chemat directorul instituției la care lucrez și mi-a vorbit pe un ton rece, cum nu o mai făcuse până atunci:

– Pătrule, sunt foarte dezamăgit de rezultatele echipei noastre de șah. Mi-ai promis cei mai buni oameni, victorii cu care să ne mândrim și trofee cu care să umplem vitrina clubului. Eu v-am oferit tot sprijinul logistic și material, am avut răbdare și încredere în voi, dar cu ce m-am ales? Ce se întâmplă? Unde sunt campionii de care pomeneai și victoriile cu care te lăudai?

– Domnu’ Ardeleanu, am avut, și mai am încă, probleme cu integrarea. Vedeți dvs., toți membrii echipei sunt foarte buni, dar fiecare are familie, iar aceasta are o influență negativă la prezența în timpul pregătirii și, mai ales, la meciuri. Trebuie să găsesc o soluție prin care să-i sensibilizez și să le demonstrez că șahul e la fel de important în viață precum munca, învățătura sau… fotbalul atât de popular.

– Nu știu cum vei proceda, dar te avertizez că, dacă nu apar rezultate, voi desființa echipa, iar tu o să rămâi și fără loc de muncă.

Cu o asemenea persectivă, era musai să găsesc o soluție urgentă. Se impunea o ședință cu toți cei 20 de șahiști, dar și cu familiile lor, în speranța că-i voi convinge să fim uniți în același țel. Știam că junioara noastră nu era lăsată de părinți să vină la club, de teamă că întâlnește băieți ciudați; unul din juniori era îndemnat de tată să meargă mai degrabă la fotbal; un alt jucător avea probleme cu nevasta de câte ori o partidă dura mai mult ș.a.m.d.

Locul întâlnirii era decisiv, pentru a crea impresie și a-i convinge pe toți să vină. De aceea am ales rețeta unui eveniment reușit, un hotel din zona centrală a Bucureștiului, care oferă o găzduire excelentă și pentru cei mai pretențioși oaspeți. E vorba de hotel Golden Tulip Times, cu un centru de conferințe ce beneficiază de lumină naturală și dotări din cele mai moderne. Date fiind condițiile și prezentarea făcută din timp, aici au venit toate persoanele vizate, depășind cifra de 60. Aveam mână liberă și trebuia să câștig de data asta, deși jocul era mai greu și nu se desfășura pe tabla cu 64 de pătrățele.

8888-golden-tulip-times

La început au fost impresionați de hotel, de sala de conferințe, iar apoi de expunerea făcută. Le-am explicat că sunt cei mai buni, că șahul e o treabă serioasă, un pașaport diplomatic peste granițele județului și a țării. Dacă vom înțelege acest lucru și vom fi uniți, atunci și victoriile ne vor surâde, transformându-ne într-o familie mare și fericită. După ce am răspuns la întrebări, a urmat mutarea decisivă: o masă la restaurantul Good Old Times. Acolo ne-am apropiat și mai mult, apreciind la unison preparatele savuroase cu care am fost tratați, dar și băutura care ne-a încălzit și eliberat de rețineri. Acum puteam să sper la o legătură puternică între noi, cu rezultate pe măsură. Și nu m-am înșelat, iar întâniri de acest fel au mai avut între noi, campionii și familiile noastre.

Acest articol participă la competiția SuperBlog Spring 2016

Un buchet pentru mireasă

Țin minte totul de parcă ar fi fost ieri. Veneam de la mare și tocmai trecusem de București, bucuros că am scăpat de aglomerație și aveam înainte doar drumul liber. Era o seară de sâmbătă și mă gândeam să cinez la un restaurant mai puțin pretențios, într-o localitate de pe traseu. Tocmai ce am intrat în Săftica și am găsit localul situat în apropierea șoselei. Parchez mașina și intru într-o sală mare și frumos decorată. Prea frumos și prea repede m-am bucurat, fiindcă mi s-a explicat că localul era închiriat pentru nuntă, deci nu puteam să iau masa acolo. Mă conformez cu regret și fac cale întoarsă, la autoturism, cu gândul să poposesc în altă localitate. Doar că mașina nu mai voia să pornească. Tocmai acum mă lăsase bateria.

Mă gândeam ce aș putea face într-o seară ca aceea și într-un loc în care nu cunosc pe nimeni. Prima grijă era să-mi astâmpăr stomacul, pe care-l neglijasem de multe ore, dar magazinul din apropiere era deja închis. În acel moment am văzut cum se apropie alaiul de nuntași, cu mirii în centru. Foamea mi-a dat ghes să mă amestec și eu printre ei, că tare-mi făcuseră cu ochiul aperitivele de pe mese. Astfel am intrat din nou în local și am ocupat un loc într-un colț. Lăsând rușinea la o parte și înfruntând privirile curioase ale comesenilor, am atacat o farfurie și o sticlă cu apă minerală. Cei din apropiere, s-au molipsit de pofta mea și au făcut la fel.

LivrareFloriBucuresti

Doar că n-a trecut multă vreme și a început strigarea darurilor. E adevărat că eram sătul, dar nu se cuvenea să o șterg fără a arăta pic de recunoștință pentru bunătățile din farfurie. Mă uit în portofel și constat că m-aș fi făcut de rușine cu darul meu, la sumele pe care le auzeam că se dau. Atunci mi-a venit ideea salvatoare. Știam din anul trecut, de la competiția SuperBlog, despre siteul LivrareFloriBucurești și iată că acum aveam ocazia să-i contactez și, prin ei, să mă salvez din această situație jenantă. Bine că restaurantul avea wireless și am putut intra prin telefon la florărie online. Apoi am sunat și am făcut o comandă flori, expunându-le situația și rugându-i să mă ajute printr-un curier flori. Vocea de la telefon a fost foarte amabilă și mi-a făcut o recomandare pentru livrare buchete, foarte convenabilă buzunarului meu și potrivită evenimentului la care eram părtaș.

 

Ceea ce m-a uimit mai mult, a fost rapiditatea cu care a sosit curierul cu autoturismul pe care scria florărie cu livrare, exact pe când starostele era în dreptul meu. Am făcut semn băiatului să se apropie și, luând buchet din mâna lui, l-am oferit direct miresei, explicându-i calitatea mea de autoinvitat. Au fost amuzați cu toții, iar mirii au ținut neapărat să facă o poză cu mine și buchetul de un alb imaculat, ba chiar și cu curierul salvator. Tot mirii au insistat să rămân la masă până dimineață, iar a doua zi m-au ajutat să-mi găsesc o baterie. Și uite așa am ieșit cu bine dintr-o situație care părea greu de rezolvat. Doar cu un buchet de flori, ce-i drept unul rafinat. De atunci știu unde să apelez și pentru alte ocazii.

flori9

Acest articol participă la competiția SuperBlog Spring 2016

Fără inhibiții

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Dialog, în parc, între doi pensionari:
– Bine mai era în trecut, măi Nae. Aveam trei amante și nu-mi ajungeau, acum avem o nevastă și nu știu pentru ce.

* Un moșulică bătea des pe la ușile doctorilor. Într-o zi, ajuns la un spital, se adresează unei funcționare de la fișier:
– Am nevoie de un doctor, specialist de ochi și de urechi.
– Nu avem un astfel de doctor. Dar pentru ce vă trebuie?
– Pentru că una văd și alta aud!

* La cei 70 de ani ai săi, o văduvă avea din nou un pretendent, pe Bulă. Odată, acesta după ce a mângâiat-o pe genunchi, i-a spus:
– Acum, o să zici, probabil, că pot să te privesc, dar să nu te ating.
– Oh, Bulă, îi răspunse aceasta, la vârsta mea poți să mă atingi, dar să nu mă privești.

* Mulți ani, soția mea a fost asistenta unui magician. Cred că a învățat câteva trucuri bune de la el. De exemplu, vin ieri de la muncă, intru în dormitor, mă vede și strigă:
– Abracadabra!
Și, deodată, ce să vezi?… Prietenul meu, Răzvan, a ieșit dezbrăcat din dulap. Am râs cu lacrimi, săracu’ Răzvan, mi-era milă de el, cred că se întreba ce dracu’ s-a întâmplat de a ajuns gol la mine în dulap!!!

* Bulă, destul de trecut, face curte asiduă unei tinere văduve.
– Spui că mă iubești, îi zice ea. Dă-mi o dovadă.
– La vârsta mea, stimată doamnă, trebuie să fiu crezut pe cuvânt.

* Era un tip la frizerie. Și cum stătea el acolo la tuns, a văzut în oglindă o gagică drăguță care stătea acolo. Se întoarce către ea și-i spune:
– Păpușică, ești atât de drăguță, nu vrei să ne întâlnim mai târziu?
Femeia: – Sunt măritată!
– Și ce dacă?! Spunei-i soțului tău că te duci la spital să vizitezi o prietenă…
– Spune-i tu, el e cel care te rade în cap…

* – Nu mă pot căsători cu bărbatul pe care mi l-ați ales voi! E prea bătrân!
– Ei, și, ripostează mama, doar nu trebuie să-l fierbi!

* – Frau Merkel, avem foarte mulți refugiați la graniță… (zice ministrul de interne).
– Din Siria?, lasă-i să intre (zice Merkel).
– Nu, germani! Vor să iasă!

* Ați priceput vreodată, de ce ăștia de la bănci își țin pixurile de la ghișee legate?
Dacă eu am încredere să-mi risc banii cu ei și ei ar trebui să aibă încredere să-și riște pixul cu mine!

* Merg doi bărbați pe drum, în fața lor merge o fată. Primul bărbat:
– Uite ce picioare frumoase.
– Dar ce păr minunat, spune al doilea.
– Dar ce dinți sănătoși, spune iarăși primul.
Auzind asta, fata se întoarce și întreabă:
– Dar de unde știi că dinții mei sunt sănătoși?
– Păi drăguță, fără dinți sănătoși nu ajungi să ai așa fund mare.

* S-a pierdut un motan, nu are laba stângă spate, o ureche și jumătate de coadă.
E castrat și răspunde la numele Norocosul.

* Bărbatul modern nu plânge niciodată – ca să nu îi curgă rimelul…

* Se întâlnesc doi prieteni:
– Spune-mi și mie cum reușești să te menții atât de slab?
– E simplu… Mă hrănesc cu dragostea soției…

* Se întâlnesc iar doi prieteni:
– Salut! Ce faci? Cum o mai duci?
– Salut! Bine… Puțin blegită și pe stânga…

* El: – Ciao gagiko, nu vreai sa shti kum arat in realitate?
Ea: – Nu, mi-e de ajuns să văd cum scrii!

* Elevii din Calafat, încântați de noul pod peste Dunăre: – Am auzit că nu mai trebuie să luăm Bacul!

* Mi-a povestit o colegă de grupă:
„Mă întâlneam cu un băiat. Peste un timp am hotărât să închiriem un apartament în doi și să-l plătim în jumătate. După un an, am aflat că apartamentul e al lui.”

– Știai că a face o fată să râdă e al doilea cel mai bun mod de a o determina să se culce cu tine?, am întrebat-o pe noua mea prietenă.
– Într-adevăr? Și care e primul?, a întrebat ea.
– Să-i pui un cuțit la gât… i-am răspuns.
– Ha-ha-ha!, se amuză ea.
– Bravo, ai făcut o alegere înțeleaptă!

De ce le plac bărbaților femeile care poartă tocuri înalte?

Chiar dacă sunt incomozi, pantofii cu tocuri înalte le fac pe femei să pară mult mai atrăgătoare. Este concluzia unui studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Bretagne și publicat în revista Archives of Sexual Behavior.

pantofiFemeile care poartă acest tip de pantofi sunt considerate mai sexy, spune autorul studiului, Nicholas Gueguen.

Cercetătorii au realizat 3 experimente la care au luat parte femei din Franța. Ele au purtat costume negre identice, cu fustă albă, dreaptă. Cele mai multe erau brunete, pentru că de obicei femeile blonde sunt considerate mai atrăgătoare decât brunetele, conform unor studii anterioare. Doar pantofii lor erau diferiți.

Bărbații abordați nu știau că iau parte la un studiu. Femeile le-au cerut acestora ajutorul pentru a realiza un chestionar. Ele au purtat pe rând pantofi fără toc, apoi pantofi cu un toc de 5 cm și în final pantofi cu toc înalt, de peste 8 cm.

Bărbații abordați de femeile care purtau tocuri mai înalte erau mult mai dispuși să le ajute, să stea cu ele pentru a răspunde la chestionar. 82% dintre bărbați le-au ajutat pe acestea, în timp ce doar 42% au fost amabili cu femeile atunci când ele purtau pantofi fără toc.

În al doilea experiment, femeile scăpau pe jos o mănușă, în timp ce mergeau. În cazul celor care aveau tocuri înalte, 93% dintre bărbați s-au grăbit să le ridice mănușa și să fugă după ele ca să le-o dea înapoi. Doar 62% au făcut acest gest pentru femeile care nu purtau tocuri.

Pentru ultimul experiment, femeile care purtau pantofi diferiți au fost așezate lângă un bar, la masă, astfel încât pantofii lor să fie vizibili. Femeile care aveau tocuri înalte au fost abordate de bărbați după aproximativ 7,5 minute, în timp ce femeile fără toc au așteptat peste 13 minute până să fie abordate.

Experimentele confirmă ipoteza că bărbații consideră aceste femei mai atrăgătoare, potențiale partenere. Prin urmare, efortul de a purta acest tip de pantofi merită, atunci când femeile vor să fie cât mai plăcute de bărbați.

Gueguen crede că pantofii cu toc înalt sunt acum asociați cu senzualitatea, din cauza modului în care au fost prezentați publicului de mult timp. Mereu a existat o asociere clară între tocurile înalte și femeile sexy. În plus, tocurile mari schimbă mersul femeilor, astfel că ele își mișcă mai mult șoldurile și coapsele. Cu toate acestea, chiar și pozele cu femei care poartă tocuri înalte sunt mai apreciate de bărbați.

Sursa: Time

Orașul romantismului

În anii precedenți, v-am invitat să-mi fiți alături virtual în minunatele călătorii pe care le-am făcut prin oferte turistice venite de la CND Turism. Începând cu Grecia – unde am savurat delicioase mâncăruri tradiționale -, continuând cu Spania – cu o aventură neprevăzută printre taurii de la Pamplona -, după care a urmat un circuit de vis prin cele mai interesante locații din Asia, iar anul trecut am avut plăcerea să poposesc în Anglia, cu o vizită de câteva zile la celebrul castel Windsor. Aceste vacanțe speciale m-au făcut să-mi dau seama câte locuri minunate există în lume, uneori relativ aproape de noi, și cât e de frumos atunci când le vedem cu ochii noștri. Mai ales că la CND Turism, prin oferte speciale, prețul este la îndemâna fiecăruia și toate călătoriile sunt planificate riguros, iar surprizele sunt numai din acelea plăcute.

logo-vacante-nou

„Să vezi Veneția și poți să mori”, e o exprimare care s-ar potrivi și acestui oraș al romantismului, al apelor, al istoriei milenare și al inspirației pentru poeți și scriitori. Dar numai până îl vizitezi o dată, că apoi te va atrage iar și iar, ca un magnet, amplificându-ți plăcerea de a trăi și a admira frumosul. De multă vreme voiam să văd Veneția, dar de data asta n-am mai amânat. Am văzut câteva oferte turism foarte convenabile pentru un sejur de 5 zile, cu transport avion București-Roma. Două ore a durat zborul și apoi am luat autocarul până la orașul de pe apă, cale de 526 de km, adică aproximativ 5 ore de drum.

La sosire am fost întâmpinați de un ghid local care știa foarte bine românește și era deosebit de amabil, cred că avea ceva origini mioritice sau era căsătorit cu o româncă. Oricum, ne-a cazat pe fiecare, după care a luat masa împreună cu noi, timp în care a făcut un rezumat al excursiei noastre. Deși se putea bănui că suntem obosiți de călătorie, nu am urcat în camere, ci am profitat de cele câteva ore rămase din zi pentru a vizita Marele Canal. Desigur că motivul principal a fost călătoria cu barca. Surpriză a fost că, de data asta, ne-am urcat într-un autobuz de apă, unde am încăput tot grupul. Cu taxiurile de apă (gondole) vom merge cu altă ocazie, după cum ni s-a promis. A fost o plimbare în care am admirat cel mai frumos cartier din Veneția, cu clădiri mari și poduri impresionante. Ne-a prins seara în legănatul lin de ape, iar cina și somnul au fost binevenite.

Au urmat zile pline, cu orar încărcat și obiective din cele mai renumite, iar plimbările pe canale erau ca un refren de care ne bucuram de câte ori aveam ocazia. Palatul Dogilor era cap de afiș în programul nostru, cu o arhitectură gotică originală. Ghidul ne-a explicat că a fost ridicat în secolul IX și a fost reconstruit de câteva ori, fiind, de-a lungul timpului, sediu pentru senat, centru administrativ, tribunal, arhivă și închisoare.

O zi memorabilă a fost și aceea în care am vizitat Piața San Marco, cea mai cunoscută din Veneția. Și asta nu numai pentru numeroasele cafenele și buticuri de tot felul, dar și pentru masa de prânz, unde ne-am ospătat cu o pizza ca la ea acasă și spaghetele cele mai gustoase din lume. Toate stropite cu un vin alb, produs din struguri copți sub soarele darnic al Toscanei. Am constatat astfel că și italienii știu să trăiască bine ca și noi, românii.

Zilele următoare am mai văzut Laguna Veneției – un golf îngrădit de la Marea Adriatică -, Basilica Santa Maria Glorioasa dei Frari – cea mai mare biserică din Veneția -, parcul Aqualandia – loc în care ne-am distrat de minune -, Muzeul de Istorie Navală, Palatul Grassi, Basilica San Marco și Basilica Santa Maria della Salute. Ar mai fi fost multe de vizitat, dar cinci zile au trecut foarte repede. Trebuie să revin în orașul îndrăgostiților și o voi face cât mai curând, pentru că m-am îndrăgostit de el. Vă recomand să faceți la fel și veți simți că viața-i mai frumoasă.

Acest articol participă la competiția SuperBlog Spring 2016