Meditația îndelungată ne ajută să îmbătrânim frumos

Posted on by racoltapetru6

Meditația practicată pe parcursul mai multor ani este asociată cu o scădere mai mică a volumului creierului, un fenomen asociat cu procesul de îmbătrânire, se afirmă într-un studiu american, informează Reuters.

meditatie

Persoanele care au practicat meditația timp de 20 de ani au creiere cu volume mai mari decât cele ale persoanelor obișnuite, spun autorii acestui studiu apărut în publicația Frontiers in Psychology.

Întrucât se știe de multă vreme că volumul materiei cenușii din creier scade pe măsură ce omul îmbătrânește, autorii studiului spun că se așteptau deja să descopere mai multă materie cenușie în anumite regiuni ale creierelor persoanelor care au practicat meditația pe termen îndelungat.

„Însă am descoperit că acel efect era răspândit la nivelul întregului creier”, a declarat Florian Kurth, profesor la Universitatea California din Los Angeles și cercetător la Brain Mapping Center din același oraș.

Autorii studiului consideră că nu pot totuși să spună că meditația a determinat în rândul practicanților ei o scădere mai mică a volumului cerebral. Alte obiceiuri ale practicanților meditației pe termen îndelungat ar putea influența volumul creierului.

Pentru acest studiu, cercetătorii au comparat tomografiile cerebrale de la 50 de voluntari care practică de mulți ani meditația și cele de la 50 de persoane obișnuite din populația generală. Participanții aveau vârste cuprinse între 24 și 77 de ani. Voluntarii din primul grup au spus că au început să practice meditația în urmă cu 4 până la 46 de ani.

În total, tomografiile cerebrale au arătat că volumul de materie cenușie a scăzut pe măsură ce vârsta participanților a crescut. Însă creierele practicanților meditației păreau mai bine conservate decât cele ale persoanelor de aceeași vârstă din populația generală.

Aproape 18 milioane de adulți și 1 milion de copii practicau meditația în Statele Unite în anul 2012, potrivit unui sondaj ce a vizat medicina complementară, realizat de National Institutes of Health (NIH) și Centers for Disease Control and Orevention (CDC).

Deși tehnicile de meditație își au originea în religiile și tradițiile spirituale din Orient, americanii din zilele noastre folosesc adeseori meditația ca mijloc de relaxare, în afara oricăror concepte religioase.

Studii anterioare au arătat că meditația ameliorează atenția, memoria, fluența vorbirii, funcțiile de execuție și creativitate.

Eunucul: Răzbunare cu preaviz (VI)

Posted on by racoltapetru6

– Îmi dai voie să mă ridic?, întrebă Romi, uitându-se către arma lui Dragoș.

– Desigur, dar fără mișcări bruște, că nu se știe ce mi se năzare, răspunse polițistul.

Tânărul se îndreptă către un raft și se căzni să ia, cu mâinile legate, o lădiță din lemn, veche dar bine întreținută. Apoi se așeză la loc și i-o întinse Tatuatului:

– Deschide-o, că ți-e mai ușor.

Curios și suspicios, totodată, acesta răsuci cheia și ridică încet capacul. Înăuntru era un revolver de pe vremuri, cu cilindru rotitor și șase orificii pentru gloanțe. Alături era muniția, precum și un pachet cu cărți de joc.

– Impresionant, rosti polițistul, cercetând cu atenție arma. E o bijuterie tocmai bună pentru muzeu, pentru care sunt sigur că n-ai permis. Dar ce mai contează, la câte capete de acuzare ai.

– Dar ce nelegiuiri am făcut, domnule?!, se irită Romi. Am trișat la cărți? Chiar dacă ar fi fost adevărat, asta vă dădea dreptul să mă mutilați, să mă înjunghiați, să mă împușcați și apoi să mă aruncați ca pe un animal? Cine mi-a făcut toate astea?

– Delirezi, omule!, zise polițistul, căutând să ghicească dacă și unde există camere de luat vederi. Nimeni nu ți-a făcut nimic, dar tu ești acuzat de înșelăciune și tentativă de omor. Așa că, să încheiem mascarada asta și spune-mi ce-ai de gând.

– Ei bine, am să trec la subiect. Pachetul acela are douăzeci de cărți, de la unu la cinci. Tragem, pe rând, câte o carte, și apoi încărcăm revolverul cu numărul de gloanțe înscris pe cartea extrasă. Rotim cilindrul, punem țeava la tâmplă și tragem. Eu am să fiu primul… poate și ultimul. Te bagi sau vrei să mă omori cu mâna ta? Doar de aia ai venit, nu?

Dragoș mai privi o dată arma, verifică pachetul de cărți și se opri cu privirea pe tânăr.

– Ce urmărești, de fapt? Vrei să ai revolverul în mână și să mă împuști?

– Dar cum ar fi posibil, omule? Doar ai un pistol încărcat la îndemână și poți să tragi cât ai clipi, în legitimă apărare de data asta. Plus că eu nu voi avea decât câteva gloanțe în încărcător, cu șanse să nu fie unul pe țeavă. Ți-am explicat că viața mea e un iad, și vreau să termin cu ea. Am vrut ca ultima masă să fie bogată, pe gustul unui condamnat la moarte. Păcat că n-am avut și pofta necesară, dar măcar am avut o companie pe cinste.

După ce-l mai cântări un timp, încercând să-i citească sinceritatea, polițistul amestecă bine cărțile și îi întinse pachetul. Romi își duse mâinile deasupra și întoarse prima carte. Era trei.

– Trebuie să-mi pun trei gloanțe, cu mâinile mele. Să nu se găsească amprentele tale.

– Ai dreptate. Dar să nu încerci vreo șmecherie, că-s cu ochii pe tine.

Îi întinse cutia, iar Romi se căzni să umple trei orificii.

– Mi-ar fi mult mai ușor dacă m-ai dezlega…

– Las’ că te descurci tu, îi tăie Dragoș orice speranță.

Cele trei gloanțe fiind introduse, tânărul duse cilindrul la loc și-l răsuci de câteva ori. Apoi își puse țeava la tâmplă și, zâmbind, apăsă pe trăgaci. Se auzi doar un clic… și atât.

– Se pare că n-am avut noroc din prima. E rândul tău.

Tatuatul se încruntă, dar trase totuși o carte. Una de cinci!

– Gata cu joaca!, se răsti el. Asta-i sinucidere curată.

– Stai, stai, stai… Uite cum facem…. Am patru întrebări, iar pentru fiecare răspuns primit, scazi câte un glonț. Doar n-ai nimic de pierdut, că oricum voi duce în mormânt toate secretele. De acord?

– Ce vrei să știi?, se înduplecă Dragoș.

– Prima întrebare: cine m-a castrat?

– Calup, firește.

– A doua: cine m-a înjunghiat?

– Ruha…

– Bănuiesc că tu m-ai împușcat.

– Da, dar nu ți-am atins niciun organ vital.

– Cine m-a lovit prin spate?

– Tot eu, că era atribuția mea să evit o eventuală crimă.

– Cam departe ați mers cu evitarea. Dar îți mulțumesc pentru sinceritate. Uite că scot gloanțele și te las să-ți introduci unul. Ai curajul să riști sau doar pe la spate știi să ataci?

– Ar trebui să te omor acum, pentru vorbele astea. Toată viața am luptat cu curaj, doar așa am ajuns unde am ajuns, și voi ajunge și mai departe. În schimb tu vei putrezi în pământ, fiindcă sunt și un norocos. Am să-ți demonstrez încă o dată. Dar, cum mi-ai spus, eu nu trebuie să las amprente pe glonț, așa că te rog să-l introduci tu.

– Desigur că te ajut, dar la ștersul armei va trebui să te descurci singur, răspuse Romi, executând operațiunea și înmânându-i pistolul.

Dragoș învârti de mai multe ori cilindrul, duse arma la tâmplă și strânse din ochi. Încet, încet, degetul se lăsa tot mai greu pe trăgaci, până când se auzi… împușcătura. Mâna încleștată i se prelinse pe lângă trup, fără să scape arma, iar capul plin de sânge îi căzu pe masă.

Romi se grăbi să ia cheile cătușelor și să-și elibereze mâinile. Nimeni nu intră pe ușă, de parcă polițiștii de afară nu erau prin preajmă și nu auziseră focul de armă.

– Nu cred că norocul a avut vreun rol în jocul ăsta, Tatuatule.

Rosti Eunucul, privindu-l pentru ultima dată pe Dragoș. După care își chemă câinele și părăsi cabana prin spate.

Ziua în care vin… bancurile

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Învățătoarea scrie pe tablă: „2-2”, apoi se întoarce spre clasă:
– Bulă, te rog, spune rezultatul.
– Meci egal, doamnă!

* – Azi dimineață, când am venit acasă, soția mi-a spus că aseară a intrat un hoț în casa noastră.
– Și ce s-a întâmplat cu el?
– Acum e în spital, soția a crezut că eu am venit beat acasă.

* – Domnișoară, de ce v-ați numit câinele „Boule”?
– Pentru distracție. Când sunt în stradă și-l strig, jumătate din bărbați se întorc!

* Un tip vine la directorul unui circ.
– Ce știți să faceți?
– Vă arăt.
Se urcă la trapez, la 30 de metri, și se-aruncă de-acolo în cap, fără plasă. Rămâne lat. Directorul e siderat.
– Dumnezeule, să vezi acum anchetă!
Dar acrobatul se ridică, își scutură capul și se apropie senin de el:
– Ei?
– Senzațional! Poți s-o mai faci o dată?
– Sigur.
Aceeași scenă, cu omul strivit pe jos:
– Doamne, a avut un truc, care acum nu i-a mai ieșit, parcă aud deja poliția!
Acrobatul se ridică, își scutură capul și se apropie încruntat.
– Gata, ești angajat!, strigă directorul. Câți bani vrei?
– Nimic, că n-o mai fac.
– Cum așa, de ce?
– Mi se pare periculos.

* Doi indieni se întâlnesc și discută în timp ce fumează pipa păcii:
– Am auzit că Pană de Vultur și Murgul Negru au îngropat securea războiului. Cred că Pană de Vultur e foarte bucuros că au încheiat acest conflict ce durează de atâția ani!
– Nu prea cred… L-au îngropat cu securea în cap…

* Un bărbat are probleme cu potența și se prezintă la doctor pentru un consult. După ce îl examinează atent, doctorul îi spune:
– Stai liniștit, că ești sănătos tun. Tot de ce ai nevoie este un mic ajutor. O să îți dau rețetă pentru niște pastile și o să fie totul bine.
Bărbatul ia pastilele și după două luni revine pentru a-și arăta recunoștința față de doctor:
– Domnule doctor, mi-ați schimbat viața! Pastilele alea sunt ca o minune pentru mine. Fac sex de cinci ori pe zi.
Doctorul, încântat, îl întreabă:
– Și soția, ce părere are?
Bărbatul, contrariat:
– Ce soție, domnule? Eu nu am mai trecut pe acasă de când am luat pastilele!

* Doi ardeleni se mută la oraș. După un anumit timp, se întâlnesc ei și încep să-și spună problemele pe care le-au întâlnit la bloc.
– Apăi eu am probleme cu mersul prin casă, dacă la țară știam una și bună, că scândura din podea e dreaptă, atunci eu puteam să merg drept, dar la bloc avem parchet și uite așa merg: când la dreapta, când la stânga… am amețit prin casă!
– Eu am probleme cu apa de băut. Când eram la sat, știam că dacă mi s-o face sete, mă duc la cișmea și beau, dar aici… trag eu apa, dar până bag capul se duce toată pe gârlă, și uite-așa mor eu de sete!

* – De ce nu au voie ardelenii să spună bancuri decât de luni până joi?
– S-ar putea ca duminica la slujbă să-i apuce râsul.

* Un oltean și un ardelean se întâlnesc și stau de vorbă:
– Văzuși, mă ardelene, că de când muri Sergiu Nicolaescu, toate canalele de la televizor pun filme cu el?
– No tulai doamne, eu abia aștept să moară Simona Senzual.

* Un ardelean stătea în parcul Gării de Nord. În acest timp, un individ care făcea jogging se oprește la câțiva pași de el și începe să facă flotări. Ardeleanul se uită sub el, se uită deasupra, în față, în spate, și după un timp exclamă cu convingere:
– Apăi, fătuca o plecat demult!

* – Nu puteam să dorm noaptea și mi-o zâs domn doftor să închid ochii și să mă apuc să-mi număr oile până adorm.
– Și-o mers?
– Nici vorbă! M-am apucat să le număr și pe urmă mi-o pierit tot somnul când am băgat de seamă că-mi lipsesc două.

Bunic de împrumut

Posted on by racoltapetru6

Când l-am întâlnit pentru prima oară pe badea Gheorghe, mi s-a părut un om răutăcios și scump la vorbă. Rămăsesem fără benzină în Trabant, chiar în apropierea pompei de alimentare a intreprinderii unde lucram amândoi. Eu, tânăr și proaspăt angajat. El, bătrân și sătul de toanele șoferilor. L-am rugat frumos să-mi dea un litru de benzină, dar el m-a privit încruntat, trântindu-mi-o:

– Pleacă de-aici, băiete! Asta nu-i benzinăria lui tat-tu sau a mea.

– Dă-mi, bade, măcar o jumătate de litru, să ajung până la PECO, doar ți-l plătesc.

– Nici măcar un gram. Că eu nu mă joc, înțelegi? Uite acolo o sticlă în care a mai rămas niște petrol. Ia-l, până nu mă răzgândesc, și valea!

Necăjit de lipsa de înțelegere a benzinarului, am turnat petrolul în rezervorul gol și, cu chiu cu vai, am ajuns la prima stație publică de alimentare.

Au trecut câteva luni de atunci, fără să ne mai vedem. Într-o zi, însă, mă prezint la el cu un act ștampilat și parafat de inginerul șef, prin care eram îndreptățit să-mi facă plinul Trabantului. Se uită moșul la mine, își pune ochelarii și citește bine ce scrie pe hârtie, apoi mă fixează iar cu privirea.

– Pă tine te-am mai văzut. Cu ce șmecherie vii de data asta?

– Nu-i nicio șmecherie, bade. Inginerul șef mă trimite să umplu un portbagaj cu sticle de bere din Reghin. Pentru toată conducerea, dar îți aduc și matale dacă vrei.

Pe atunci se găsea greu bere, mai ales una de calitate. Omul dă din cap și bolborosește:

– Nu mă mir că-s atât de grași șefii ăștia. Numai cu bere se respectă, de parcă vinul nostru n-ar mai fi bun. Hai, dară, să-ți pun benzina.

A trecut și vara, iar iarna care a venit a fost prea darnică în ninsori. De-acu’ mă salutam cu badea Gheorghe, deși mă privea încă prea încruntat și nu zăbovea din drumul lui. Și totuși, eu simțeam o atracție misterioasă în a-l cunoaște mai bine, bănuind că are o față ascunsă, cu totul deosebită decât cea pe care o afișa. Soarta a făcut să-l văd odată în stația de autobuz din oraș, așteptând cursa care să-l ducă la serviciu. Am oprit în dreptul lui și l-am rugat să urce. După un moment de chibzuială și o nouă cercetare din priviri, a acceptat invitația. N-am avut mult de mers și nici cuvinte n-am schimbat pe drum, dar măcar am auzit la urmă un „mulțam” din gura lui. Gheața dintre noi s-a spart, iar pasul următor l-a făcut el.

M-a oprit într-o zi, interesându-se dacă-l pot duce acasă, la sfârșit de săptămână. Cumpărase mai multe lucruri din oraș și era greu să le care până în Asuaju de Sus, chiar și cu autobuzul. Am acceptat bucuros, mai ales că mi-a oferit o canistră de 20 de litri cu benzină, iar drumul nu era mai lung de 100 km, dus-întors. A nins toată ziua, dar șoseaua era curățată și n-am întâmpinat probleme nici când am ajuns la destinație. Conversația a început să curgă încet, iar pe când am ajuns eram deja prieteni. Baba lui ne aștepta cu masa pusă, alături de fiica lor, soprană la Teatrul Dramatic din Baia Mare.

Aperitive din slănină afumată, cârnați afumați, caș, ceapă zdrobită în prosop, tobă și murături. Au urmat răciturile și o porție bună de fasole frecată cu șuncă prăjită în untură. La desert, nelipsitul cozonac. Firește că pălinca și vinul stăteau la loc de cinste pe masă, doar că eu nu puteam să beau. Trebuia făcut drumul înapoi, împreună cu cântăreața familiei, care avea concert de la ora zece. Atmosfera a fost destinsă și am povestit până a început să se întunece. La plecare, mi-au făcut un pachet cu merinde și băutură, iar calea de întoarcere a fost de pomină, soprana delectându-mă cu câteva arii cunoscute, mai ales că ea băuse câteva pahare, ca orice artist care se respectă.

De atunci, timp de doi ani, badea Gheorghe mă vizita de fiecare dată când ieșea de la serviciu. Se așeza pe scaunul de la intrarea în dormitor și îmi vorbea molcom despre nevastă, despre fată, despre ginere, dar adăuga și alte povestiri cu tâlc, trăite sau auzite. Îmi plăcea compania lui, prin care apartamentul era mai plin de viață și mai cald. Mă întreba și de-ale mele, ascultându-mă cu atenție și dându-mi sfaturi de om trecut prin multe.

A venit vremea să mă mut din acel cartier, locuința fiind prea mare pentru o singură persoană. Despărțirea de badea Gheorghe a fost dureroasă, bănuind amândoi că nu ne-om mai vedea. Ne-am făcut câte un cadou, dar cel mai mare dar pentru mine au fost lacrimile pe care le-am zărit în ochii bătrânului, când ne-am îmbrățișat. N-am avut norocul să-mi cunosc bunicii, și poate că ăsta-i unul din motivele care mă face să fiu atras de oamenii în vârstă, care știu să povestească și lângă care îmi caut un loc cât mai aproape. Să le admir surâsul dulce-amar, precum al cireșelor de mai. Ca al unor bunici de împrumut. Am mai cunoscut astfel de oameni, cum ar fi nea Tudoran, badea Ion sau nea Vasile, dar pe badea Gheorghe nu l-am mai văzut niciodată de atunci, după cum presimțiserăm amândoi.

5 greșeli matinale care-ți strică ziua

Posted on by racoltapetru6

Nici n-ai ajuns la muncă și deja ți-ai pregătit o zi proastă, prin greșelile pe care le faci zilnic, în fiecare dimineață. Iată 5 dintre cele mai comune asemenea greșeli și modurile în care pot fi corectate.

nervos

Nu te expui la lumina zilei

Multe persoane care trăiesc în apartamente întunecoase, țin jaluzelele coborâte, circulă cu metroul și lucrează în spații iluminate artificial se expun prea puțin luminii naturale în prima parte a zilei. Această situație are, în timp, efecte negative asupra sănătății; printre altele, afectează indicele de masă corporală (IMC), arată un studiu efectuat la Northwestern University. Cei care erau expuși luminii naturale mai mult în timpul după-amiezii aveau un IMC mai mare decât cei care aveau parte de lumina de zi în cursul dimineții. Expunerea cel puțin 20-30 de minute la lumina naturală, în cursul dimineții, ajută la reglarea ceasului biologic intern al organismului și la reglarea nivelului de energie, a apetitului și a metabolismului. Profită cât mai mult de lumina naturală dimineața, în timp ce te pregătești pentru plecarea la lucru.

Nu bei apă dimineața

Dacă nu vă hidratați suficient în prima parte a zilei, acest fapt vă afectează nivelul de hidratare pentru tot restul zilei, spune Leslie Bonci, director responsabil de nutriția sportivilor la Center for Sports Medicine din cadrul University of Pittsburgh. Iar un nivel scăzut de hidratare poate duce la proastă dispoziție, stare de confuzie, senzație de oboseală. Beți aproximativ 650 ml de lichide în prima oră de după trezire, pentru a vă simți mai alerți, mai bine dispuși și a avea mai multă energie pentru mai târziu, recomandă specialistul.

Faci exerciții pe stomacul gol

Un studiu britanic recent sugerează că sportul făcut dimineața pe stomacul gol poate duce la apariția, mai târziu în cursul zilei, a unei stări neplăcute, caracterizată prin irascibilitate și „ceață pe creier”. Mâncați un mic dejun care să conțină atât proteine, cât și carbohidrați, înainte de exercițiile fizice matinale, pentru a oferi creierului suficientă energie.

Nu mănânci proteine dimineața

Dacă mâncați la micul dejun alimente precum fulgii de ovăz și banane, ele vă pot ține de foame o oră-două, dar nu e bine să așteptați până la prânz pentru a consuma și niște proteine. Lipsa proteinelor în prima parte a zilei are efecte negative asupra masei musculare, arată un studiu realizat la University of Texas. Persoanele care mâncau câte 30 de grame de proteine la fiecare dintre cele 3 mese ale zilei aveau o rată de sinteză a proteinelor musculare cu 25% mai mare decât persoanele care mâncau aceeași cantitate de proteine în total, pe zi, dar consumau cea mai mare parte din ele la cină. Așadar, e preferabil să mâncați la micul dejun, pe lângă cereale și fructe, și alimente bogate în proteine, cum ar fi ouă.

Te stresezi pe drumul spre serviciu

Așa ceva vă afectează negativ nu doar ziua respectivă, ci întreaga viață, spun autorii suedezi ai unui studiu recent pe această temă. Emoțiile suscitate de drumul până la serviciu – pozitive ori negative – influențează sentimentul general de satisfacție în viață. În timpul drumului de acasă la serviciu, care este un fel de „tampon” între viața personală și cea profesională, încercați, pe cât posibil, să vă simțiți bine – de exemplu, ascultând muzica preferată.

Sursa: Fox News

Persoanele obeze pot avea o stare de sănătate bună

Posted on by racoltapetru6

Cercetătorii americani le-au cerut unor persoane obeze să mănânce mai mult, timp de câteva luni, și au descoperit că aproximativ un sfert dintre acestea prezentau o stare de sănătate bună, în ciuda creșterii în greutate, potrivit unui studiu citat de AFP.

obez

Studiul a fost publicat în ediția din 2 ianuarie a revistei Journal of Clinical Investigation și a fost realizat de cercetători de la Washington University School of Medicine din St. Louis, în statul Missouri.

Cele 20 de persoane care au participat la studiu au fost încurajate să includă o mie de calorii suplimentare pe zi în dieta lor și să ia masa mai ales în restaurante de tip fast-food, cu scopul de a crește în greutate cu 6%.

”Nu este un lucru ușor de realizat. Este la fel de greu să te îngrași ca și să slăbești”, a declarat Elisa Fabbrini, profesoară de medicină și autoarea principală a cercetării.

Persoanele care nu sufereau de afecțiuni legate în mod normal de obezitate, cum ar fi o rezistență la insulină, un nivel ridicat al colesterolului, hipertensiune sau un exces de grăsimi la ficat, nu au prezentat aceste complicații după ce s-au îngrășat cu șapte kilograme, potrivit studiului.

Rezultatele studiului coroborează ceea ce savanții au observat deja în rândul populației normale: circa un sfert dintre persoanele obeze nu suferă de complicații susceptibile să provoace o criză cardiacă, un atac cerebral sau să ducă la instalarea diabetului.

Pe de altă parte, starea de sănătate a celor care aveau deja probleme metabolice înainte de a lua în greutate s-a agravat după urmarea acestui regim caloric.

Toate persoanele care au participat la studiu au fost ajutate de specialiști dieteticieni pentru a pierde kilogramele acumulate și au fost subiectul unui documentar realizat de HBO, intitulat ”Weight of the Nation” (”Greutatea națiunii”, n.r.)

Autorii cercetării au spus că au reușit să înțeleagă mai bine cum să distingă persoanele obeze cele mai susceptibile să dezvolte complicații.

”O altă diferență se referă la caracteristicile genetice ale țesutului adipos”, au mai spus autorii studiului, care a arătat că persoanele supraponderale cu un metabolism normal prezentau deja gene care controlează depunerile de grăsime.

Activitatea acestor gene este prezentă chiar și când persoanele cu metabolism normal iau în greutate, lucru care nu se întâmplă la oamenii cu un metabolism anormal”, precizează studiul.

Totuși, potrivit experților, este nevoie, în continuare, de alte studii care să arate de ce anumite persoane obeze sunt mai predispuse la a suferi de complicații.

Sursa: Mediafax

Eunucul: Răzbunare cu preaviz (V)

Posted on by racoltapetru6

Au intrat înăuntru cu precauțiuni, ca niște profesioniști, îndrumați de un expert în astfel de descinderi. Cu armele pregătite și cu degetul pe trăgaci, erau pregătiți să tragă în orice s-ar fi mișcat sau li s-ar fi părut nelalocul lui. În schimb, au găsit o masă încărcată cu mâncăruri din cele mai îmbietoare, calde și diverse, parcă făcute pe gustul fiecăruia dintre ei. De la mistreț tânăr abia scos din cuptor, umplutură de pasăre, gulaș secuiesc, căprioară înăbușită, pâine de casă, legume proaspăt preparate, până la prăjituri, un tort și băuturi pentru toate gusturile. Iar în capătul mesei, cu un zâmbet jovial și cu mâinile ridicate, ieșea în evidență amfitrionul. Lângă el adăsta un câine care nu părea la fel de bucuros de oaspeți.

– Bine ați venit în umila mea locuință. Vă așteptam de ceva vreme și mă bucur că ați ajuns. Doar suntem prieteni vechi, nu-i așa, Tatuatule?, îi întâmpină astfel tânărul bărbat, îmbrăcat galant și îngrijit. Nu sunt înarmat, după cum puteți verifica.

– Pe el, băieți! Aveți mare grijă, că-i persoana căutată, i-a mobilizat Dragoș.

Feli și Radu s-au conformat și au trecut imediat la percheziție. N-au găsit nimic periculos și au scos cătușele, așteptând aprobarea șefului.

– Da’ nu fiți așa grăbiți, măi băieți. Eu vă aștept cu masa pusă și vă promit că nu am intenții rele. Precis că sunteți flămânzi, iar noaptea deja s-a instalat. Luați de vă ospătați, iar dimineață plecăm împreună omenește. Doar sunteți trei și nu vă temeți de un om fără apărare.

– Legați-l, că-i mai sigur, decise Dragoș, cercetând cu atenție încăperea. Dar aveți grijă și de câine. Dacă-i agresiv, împușcați-l fără reținere.

Subalternii executară imediat ordinul, după care privirile le rămaseră țintite la bunătățile plăcut mirositoare care le excitau simțurile.

– Hai, măi Dragoș, chiar așa am ajuns? Nu mai putem să bem un pahar împreună, ca pe vremuri? Doar vezi că sunt docil și cooperez cu autoritățile, și mai ales cu tine. Dacă vrei, totuși, să-mi faci felul, ai tot timpul până dimineață, că nu ți-aș recomanda să te întorci noaptea prin pădurea asta.

Amândoi polițiștii din preajmă îi dădeau dreptate, se vedea clar din priviri.

– Ok, se hotărî Dragoș, după câteva clipe de gândire. Legați-i mâinile în față și să guste el primul. Poate a pus ceva în mâncare sau băutură, că-i cunosc eu trucurile.

Băieții se supuseră bucuros, cu gândul la festinul ce-i aștepta. Apoi, după ce fiecare fel a fost testat, au trecut la un ospăț pe cinste. Bucatele erau gustoase, iar băutura îi ungea la suflet după atâtea temeri prin care au trecut. Încătușatul nu părea flămând, ci se mulțumea să-și privească oaspeții. Uneori, mai gusta câte un pahar de vin și îi cerceta cu calm. A așteptat răbdător să se sature fiecare, după care l-a întrebat pe Dragoș:

– Ei, spune-mi drept, ce ai de gând cu mine? Mă arestezi sau mă omori aici?

– Eu nu fac treburi de astea, spre deosebire de tine. Te duc în Baia Mare și vei fi judecat pentru faptele tale, asta mi-e datoria.

– Care fapte, partenere? Doar eram parteneri de joc și nu țin minte să fi făcut vreo ilegalitate.

– Măi băieți, ia ieșiți puțin afară și luați o gură de aer, că am ceva de discutat cu împricinatul.

– Afară, șefu’?! Păi e întuneric și pădurea-i dată dracului, se plânse Radu.

– Vă trimit eu la dracu’ imediat, dacă nu mă ascultați!, se răsti nervos șeful lor.

Feli și Radu se supuseră docili, luând cu ei o sticlă de vin, proaspăt desfăcută. Dragoș, în schimb, își puse pistolul aproape, hotărât să supravegheze orice mișcare a interlocutorului său.

– Deci tu ești Eunucul?, întrebă el în bășcălie, după ce rămaseră singuri. Cum de ai scăpat?

– Bănuiesc că sunt norocos, cel puțin până acum. Vrei să îndrepți greșeala, nu?

– Am și eu o misiune, altfel nu ajung primar. Aș putea spune că nu-i nimic personal, dar eeee, măi băiete! Știi prea multe și nici nu-mi placi.

– Și cum vrei s-o faci? Mă vei împușca aici, legat, alături de colegii tăi inocenți? Ești sigur că nu va transpira nimic?

– Găsesc eu o soluție, nu-ți face griji.

– Poate îți dau eu o idee, că oricum m-am săturat de viața asta nenorocită.

Dragoș îl privi cu mirare, încercând să-i ghicească sinceritatea.

– Serios? Și la ce te-ai gândit tu, Romică?, zâmbi neîncrezător polițistul.

– La ceva ce ne place amândurora. Suntem jucători de cărți și învățați cu riscul. Ce zici de o ruletă româno-rusească?

– Ha, ha, ha! Crezi că mă fraierești? Nu risc nimic cu tine. Pot să te împușc chiar acum și să spun că m-ai atacat.

– Nu ți-aș recomanda, prietene. În această încăpere sunt instalate camere de vederi ascunse, și nu cred că le vei găsi pe toate. Dar dacă mă împușc eu, nimeni n-o să le mai caute, iar tu vei fi exonerat de orice bănuială.

– Să te împuști tu? De ce ai face-o?… și cum?

– Tocmai asta vreau să-ți povestesc.