Șezătoare umoristică

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Într-o cafenea, doi tipi urmăresc două domnișoare.
– Poate mergem să facem cunoștință?, întrebă unul.
– Da, dar un pic mai târziu. Mai întâi să-și achite nota!

* – Ce dăruiesc bărbații zgârciți femeilor?
– Un ruj de buze, că oricum îl recuperează în mod treptat.

* Înainte de căsătorie, când un bărbat ține de mână o femeie, este dragoste. După căsătorie, este autoapărare.

* -De ce rochia de mireasă este albă?
– Asta e culoarea standard la toate electrocasnicele.

* Ea: – Vai, ce frumos, ce priveliște, observă culorile frunzelor. Uite, galbene, roșii, ruginii. Ce varietate cromatică, ce minunat!
El (la fel de romantic, trăgând un fum de țigară): – Ce vrei fă, e toamnă!

* Un american, un chinez, un englez și un român se întâlnesc la pescuit.
Americanul prinde peștișorul de aur, chinezul prinde peștișorul de argint, englezul prinde peștișorul de bronz, iar românul prinde un pește obișnuit. Invidios și nefericit, românul aruncă peștele său și își jură să nu mai iasă niciodată la pescuit.
După câțiva ani de zile se plânge peste tot că pe masa altora e prea mult pește.

* Stimați soți!
În cazul în care uitați să mai observați, cu trecerea anilor, frumusețea și șarmul soțiilor dumneavoastră, nu uitați că alți bărbați au vederea foarte bună!

* La sfârșitul semestrului, profesorul de matematică aduce la oră tezele corectate.
– Spune Bulă, ai rezolvat singur problemele?
– Nu, domnule profesor, cu două necunoscute.

* – Bunico, bunico, ce bine că ai venit!
– De ce?
– Păi, a zis și mama, că tu ne mai lipseai!

* Anchetatorul:
– De ce v-ați înjunghiat soțul?
– Păi, dacă-l împușcam, trezeam copilul… și era cam bolnăvior…

* Un reporter pe malul unei ape întreabă un pescar:
– Unii pescuiesc din pasiune, alții din plictiseală, alții din cauza nervilor. Dar dumneavoastră?
– Eu fiindcă vreau să prind pește.

* Un deținut primește o scrisoare de la soție.
– Ce îți scrie?, întrebă unul dintre tovarășii de celulă.
– Că-mi redă libertatea.

* Un canibal nu putea să doarmă, având dureri de cap. Se plânge, geme toată noaptea, până când se trezește nevastă-sa nervoasă și îl ia la întrebări:
– Ce-ai mă, iar te doare capul?
– Da, dragă.
– Ți-am zis io să nu mai mănânci intelectuali seara…

* ÎNTREBAREA LUI NEWTON
Newton a întrebat: cum se poate scrie 4 în 5?
1. studenții la medicină au răspuns: asta-i o glumă
2. studenții din cercetare au răspuns: imposibil
3. studenții la management au răspuns: nu am găsit soluția pe internet
4. studenții la inginerie au răspuns: ”F(IV)E”.

* Doi copilași petrec noaptea la bunicii lor. Când vine ora de culcare, cei doi îngenunchează lângă pat pentru a-și spune rugăciunile, iar cel mai mic începe să se roage, țipând cât îl țineau pe el plămânii:
– Mă rog pentru o bicicletă nouă, mă rog pentru un nou nintendo, mă rog pentru un nou telefon…
– De ce țipi așa?, îl întrebă fratele mai mare înghiontindu-l. Dumnezeu nu e surd!
– Nu, dar bunica este.

* Într-un bar, o femeie solidă făcea cu mâna barmanului, dorind să comande. Barmanul nu o vede, dar toată lumea vedea părul bogat de la subsioara femeii. La un moment dat, un tip beat strigă de la capătul celălalt al barului:
– Hei barman, dă-i ceva de băut balerinei!
– De unde știi că e balerină?
– Păi numai o balerină putea ridica piciorul atât de sus!

Nedumerire

După cum am sesizat și în două comentarii de la postarea precedentă, am o mare nedumerire. Ieri și azi am comentat la mai multe articole, dar nu mi-a fost primit textul. Degeaba am încercat iar și iar să introduc comentariul, nu se lipea și pace, de parcă eram boicotat. Asta se întâmplă mereu, doar la anumite persoane, dar destul de multe. Așadar, dacă vedeți după „like” că am trecut pe la voi și nu am lăsat un comentariu, cum fac de obicei, să știți că n-am putut. Nu e o scuză, dar ăsta-i adevărul!

Pe această cale, vreau să întreb dacă știe cineva care ar fi cauza acestei anomalii și cum/dacă se poate rezolva. E de vină calculatorul meu, sunt vinovat eu sau e o problemă provenită de la WordPress? Că dacă o ține tot așa, în curând o să ajung să nu mai pot face nici un comentariu, chiar dacă sunt apreciative. 😦

Trebuia să fie o epigramă…

… dar nu mi-a ieșit. Nu că n-aș fi avut pe cine mușca, dar nu mi s-au legat cuvintele și n-au venit rimele potrivite. Altfel, subiecte ar fi doldora, începând de la spitalul de 100 de milioane de euro care ni se promite de primărița bucucureșteană, mergând până la președintele care-și ascunde locația concediului sau la ajutoarele promise de premierul Cioloș pentru românii care revin în țară pentru a-și deschide o afacere. Toate astea, și încă multe altele, ar fi motive bune de răsu-plânsu națiunii.

Am încercat toate metodele cunoscute pentru a le integra într-un vers rezonabil. Cea mai bună soluție a fost întotdeauna cafeaua și țigara aferentă, dar creierul n-a reacționat ca de obicei. Nici bărbieritul lent nu a dat rezultate. Ce să mai vorbesc de baia în cadă, în care mai degrabă am adormit de data asta decât să-mi vie vreo idee. Ultima soluție era meditația pe timpul nopții, pe care o evit pe cât posibil, dar și asta m-a dezamăgit, chit că mi-a furat o oră din somn. Mare sacrificiu, făcut cam rar!

Trebuie să recunosc că de data asta am dat greș. O fi ceva în neregulă, probabil că mă macină unele probleme și mintea îmi stă în altă parte. Sau poate că muza mea a băut mai mult ca mine! 🙂
Așadar, azi nu mușc pe nimeni, dar vă salut pe toți, că sunteți oameni buni!

10 motive să iubești o asistentă

  1. de ce iubim asistentele1. Nici o parte a corpului nu o sperie.
  2. Defibrilarea, știe să te facă să tremuri dintr-o singură atingere.
  3. Este obișnuită să lucreze toată noaptea.
  4. Cine altcineva te va încuraja să tragi un ”vânt”.
  5. A răsucit persoane și mai mari decât tine în pat.
  6. Nu vei fi scârbit de nici o discuție din timpul cinei.
  7. Drogurile… le cunoaște pe toate.
  8. Știe un cod pentru toate culorile, chiar și pentru maro.
  9. Știe cum să te lege de pat.
  10. Apasă butonul potrivit și imediat va veni.

Sursa: Cercetează.com

Cum să păstrezi pepenele roșu până la iarnă

O metodă genială ca să păstrezi pepenele roșu până la iarnă

Imagini pentru poze cu pepene rosu

Nu ți-ar plăcea să mănânci o felie de pepene roșu dulce și zemos de Crăciun? Ei bine, există o metodă genială care te ajută să păstrezi pepenele roșu până la iarnă! Nu te-ai fi așteptat la asta? Dar, la fel cum poți să păstrezi mustul fără să fermenteze și să-l consumi toată iarna, există și o metodă să ai pepene roșu proaspăt la iarnă. Și nu vei fi nevoită să-l cumperi din supermarket dacă îți este poftă, ci vei avea un pepene roșu dulce și zemos crescut în sezonul lui.

Iată cum poți să păstrezi pepenele roșu până la iarnă și care este metoda secretă! În primul rând trebuie să te asiguri că ai ales un pepene roșu bun. Pentru asta trebuie să cunoști câteva secrete ale producătorilor, pe care le găsiți aici.

O metodă genială să păstrezi pepenele proaspăt câteva luni

Imagini pentru poze cu lumanari tip pastila

După ce ai ales un pepene roșu bun trebuie să recurgi la următoarea soluție, care-l va conserva și-l va păstra bun câteva luni de zile. Metoda a fost folosită pentru prima dată în India și implică folosirea unui strat de ceară care să învelească complet pepenele roșu. Iată un ghid pas cu pas cum trebuie să procedezi: șterge bine coaja pepenelui cu un prosop curat. Nu trebuie să-l speli!; topește într-un vas mai multe lumânări de tip pastilă, folosind metoda de topire la aburi (așază vasul cu lumânările deasupra unui vas cu apă care fierbe); scoate fiecare lumânare din recipient, îndepărtează fitilul și taie lumânarea în bucăți mai mici pentru a se topi mai ușor; ceara topită trebuie să o lași puțin la răcit înainte de a acoperi cu ea tot pepenele, folosind un strat gros; pentru a-l păstra trebuie să-l așezi într-o cutie plină de paie sau ziare și să-l lași într-un loc întunecos, uscat și rece; verifică-l din când în când să nu apară fisuri în stratul de ceară; când vrei să-l consumi, trebuie să îndepărtezi ceara și să speli foarte bine coaja înainte de a-l felia.

Resuscitări

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* La spovedanie vine o tipă super frumoasă și cu un decolteu generos. Părintele, privind-o, exclamă:
– O, Doamne!
De sus se aude o voce:
– În sfârșit m-ai chemat pentru ceva ce merită!

* La un restaurant chinezesc vine OPC-ul:
– Bună ziua! Am auzit că aveți șobolani…
– Daaaa… dar și orezul este foarte bun!

* – Când te îneci cu mâncare, trebuie să te ia cineva în brațe și să te strângă. Asta e manevra Heimlich.
– Eu când mă înec, beau o bere.
– Asta e manevra Haineken!

* – John?
– Yes, sir!
– Adu-mi, te rog, pianul.
– Vreți să cântați la pian, Sir?
– Nu, John… dar mi-am uitat țigările pe el și mă gândeam să nu te deranjez pentru un fleac!

* I-am spus iubitei că un bărbat e ca un vin scump: se face mai bun odată cu trecerea timpului. Și m-a închis în pivniță.

* Mi-ar plăcea să mănânc din propria grădină, dar nu găsesc nicăieri semințe de șuncă de porc.

* Bulă întorcându-se beat, în zori, către Bubulina:
– Unde mi-ai fost, femeie? Toată noaptea te-am căutat prin cârciumi!

* Ora de anatomie:
– Bulă, cum se numesc ultimii dinți care ne apar în gură?
– Proteză, domnule profesor.

* Ea și el la magazin:
– Iubitule, nu-mi pot dezlipi ochii de pe rochia asta superbă! Este grandioasă! Este magnifică! Este…
– Bine, bine dragă! M-ai convins! Stai să-i fac o poză și te mai uiți și acasă la ea!

* La prezentarea unui detergent nou:
– Uitați-vă doamnă, cât de albă vă este cămașa acum, zice agentul comercial.
– Frumos, foarte frumos, dar mie îmi plăceau mai mult carourile!

* Aflându-se într-o excursie în afara orașului, soțul și soția ajung într-un loc mai izolat, care le trezește amintiri…
– Ia te uită, dragă, spune soția, gardul lângă care am făcut noi doi dragoste prima dată…
– Au trecut atâția ani, dar ce-ar fi să o facem din nou aici?, propune soțul.
A urmat o partidă de sex sălbatic, în care soția l-a surprins foarte plăcut pe soț cu mișcările ei pasionale, cu țipetele și mușcăturile… iar în final, soția a leșinat. După circa 30 de minute, când și-a revenit, soțul i-a spus:
– Ai fost perfectă astăzi, nici când eram noi tineri nu am făcut dragoste atât de bine…
– da, dragă… Dar nici gardul nu era electrificat când eram noi tineri!!!

* Scrisoare către postul de televiziune: ”Vă rog să terminați cu știrile difuzate în josul ecranului! Soacra-mea crede că e karaoke!”

* – Bulă, care este opusul râsului?
– Sexul, doamnă!
– Cum adică?
– La râs e HA-HA-HA, iar la sex e AH-AH-AH!

* – De ce există soacre pe pământ?
– Pentru că dracu nu are timp să facă rău la toată lumea!

* Am găsit un portofel cu 500 de lei înăuntru. Și ca bun creștin mi-am zis:
– Ce ar face Iisus?…, așa că i-am transformat în vin.

* – Care e diferența dintre un nevrotic, psihotic și un psihiatru?
– Nevroticul construiește castele în aer, psihoticul locuiește în ele, iar psihiatrul cere chiria.

* Fantezia soției mele este să fie din când în când și cu alt bărbat.
Pentru că a fost corectă cu mine și mi-a spus ce-și dorește, am recunoscut că fantezia mea este să am două fete în același timp.
Probabil nu m-a înțeles bine, pentru că… Acum avem două fete gemene, făcute cu poștașul…

* Un zgârcit sună la 89.89.89… La celălalt capăt al firului se aude:
– Iubire, bine ai venit, fac tot ce vrei, cum vrei, când vrei!
Zgârcitul întreabă:
– Chiar faci tot ce vreau?
– Da, iubire, tot ce vrei, când vrei, cum vrei.
– Atunci eu închid și sună-mă tu.

Lică la dezalcoolizare

Nu știa cum a ajuns pe patul acela, legat la mâini și cu o durere de cap îngrozitoare. Își amintea doar cum se distra vizionând meciul naționalei de fotbal, pe ecranul televizorului din restaurant, dar și cum patronul făcea cinste tuturor cu câte o halbă de bere la fiecare gol marcat de ai noștri. Probabil că fuseseră multe goluri, din moment ce pierduse numărul lor. Încercă să se ridice, dar curelele de la mâini îi provocau alte dureri, fapt ce-l făcu să strige după oricine l-ar auzi.Într-un târziu, văzu capul unei femei ce se strecura pe ușa întredeschisă, dar care dispăru la fel de repede precum apăruse. După alte câteva minute, apăru un bărbat mărunțel, zâmbitor și îmbrăcat într-un halat alb. Imediat, îl bombardă cu întrebări răstite:

– Ce mi s-a întâmplat? Unde sunt? De ce-s legat la mâini?

Mărunțelul își trase un scaun și se așeză în apropierea lui Lică.

– Chiar nu mai știi ce ai făcut? Vezi dacă ți-ai băut mințile?

– Ce-am făcut!? Am fost la meci…

– Iar la sfârșit ai devenit violent, ai împărțit pumni și scaune în stânga și-n dreapta. De aceea te-au legat și te-au adus în Sighet, la dezalcoolizare.

– Asta Dorina mi-a făcut-o!…

– Așa e! Dacă nu era nevastă-ta, acum erai în pușcărie, nu în spital. Ea ne-a sunat și ne-a povestit despre problema ta cu băutura.

– N-am nicio problemă.

– S-a văzut… Eu sunt doctorul Pricop și am să te dezleg, dacă te calmezi și vrei să cooperezi.

– Dezleagă-mă. Mă dor toate și mi-e sete.

Doctorul îi desfăcu legăturile și apoi veni cu un pahar. Lică îl apucă și gustă cu lăcomie din băutură, dar se opri cu greață:

– Dar asta e… apă!, exclamă el strâmbându-se.

– Dar ce-ai fi vrut să fie?

– Ceva cu alcool! Nu așa faceți dezalcoolizarea?

– Nu, nu așa o facem, ci prin pastile și ședințe de terapie. Cine ți-a băgat în cap alte idei? Și cum ai ajuns dependent?, întrebă Pricop, așezându-se pe scaun și scoțând din buzunar un pix și un carnețel.

– Nu sunt dependent, cum zici matale. Pot oricând să mă las, da’ nu vreau. Așa era și bunicul, om bun la suflet, de aceea îmi plăcea să-l vizitez în fiecare zi, dar mai ales seara. Eram doar un copil, însă știam că-și aduce câte un sfert de albușcă, iar atunci avea drag să-mi povestească multe lucruri interesante. Țin minte cum odată, după ce aflase că am limbrici, mi-a pus și mie un deget de băutură și mi-a zis: „Dă-l peste cap și nu mai trebuie să iei prafuri de la farmacie. Cu ăsta scapi de toți viermii”. Mi s-a părut grețos, dar a avut dreptate: de atunci n-am mai avut limbrici. E drept că a început să-mi placă efectul, iar bunicul și-a făcut un obicei din a-mi da să gust mereu din băutură. Doar uneori îmi amintea: „Mă, nepoate, ai grijă când ai să crești! Să nu ajungi ca Fleandură, ăla ce umblă toată ziua cu hainele rupte. Atâta a băut, până l-au dus la dezalcoolizare. Acolo l-au forțat să bea numai tărie, fără pic de apă, până i s-a făcut greață și nu mai poate să vadă băutură în fața lui. Uită-te la el, că parcă și-a pierdut mințile!”

Doctorul zâmbi amar, notând ceva în carnețel.

– Hmm… Cred că cineva te-a informat greșit. Nu țin minte să fi existat un astfel de tratament, dar m-ai făcut să râd, ceea ce e bine. Și umorul e bun pentru tratament. O să te ținem aici o lună, după care sperăm să te vindeci. Altfel nu putem să te ajutăm, depinde doar de tine.

– Dar eu nu sunt bonav, doctore!

– Atunci n-ai nimic de pierdut dacă iei o vacanță și stai cu noi. Avem activități distractive, doar că n-ai dreptul la vizite. Fă-ți prieteni printre pacienți și timpul va trece mai repede.

Mărunțelul îi zâmbi încă o dată și ieși din salon. Lică se uită chiorâș la paharul de alături, iar după un timp își făcu curaj și îl goli. Amară i se părea apa, dar mai ales cele treizeci de zile care urmau. Asistenta se prezentă curând cu câteva pastile, amare și alea.

Zilele treceau din ce în ce mai ușor, iar Lică părea alt om peste o lună. Dorina a venit după el și s-au bucurat amândoi de revedere. Speranțele într-o benefică schimbare au ținut doar două săptămâni. Bărbatul n-a mai putut rezista ispitei, mai ales când își vedea prietenii la terasă, cu paharele în față și un rânjet batjocoritor pe chip. Doar nu era dependent, a dovedit asta timp de 45 de zile. Acum putea să reintre cu fruntea sus în rândul prietenilor de pahar.