Stătea năuc cu biletul în mână și nu-i venea să creadă. Abia după câteva minute a realizat că e… milionar în euro! Atunci s-a revărsat într-un entuziasm nemărginit, prin strigăte de bucurie, sărituri și ridicărea continuă a mâinilor, de parcă ar fi vrut să atingă tavanul. Șase numere, toate norocoase! Se anunța la TV că există un singur bilet câștigător, desigur al lui! Extraordinar!!! Era cea mai fericită zi din viață și nu avea pe nimeni alături. Dar ce mai contează?, măcar avea timp să-și facă planuri… în intimitate. O, Doamne, ce bucurie mare!
A țopăit așa până a obosit, iar inima sta să-i explodeze. Doar atunci s-a așezat și a privit încă o dată biletul atât de banal, dar atât de valoros, totodată. Visul lui de îmbogățire s-a împlinit printr-o hârtiuță ce la costat doar zece lei și care i-a adus patru milioane de euro! Acum era un om bogat și trebuia să se calmeze, pentru a judeca la rece pașii pe care urma să-i parcurgă. Pe cine să anunțe prima dată? Cu cine să sărbătorească? Cu prietenii, firește. Mereu și-au împărtășit bucuriile și necazurile, doar că acum era ceva ieșit din comun. Ar merita o petrecere pe cinste. Toți îl vor felicita și îi vor da sfaturi, chiar dacă el știa deja cum o să-și folosească banii. Sfaturi? La asta se pricep toți. De parcă el nu știa ce-i trebuie!
O să-și ia o casă spațioasă, cu cele mai moderne dotări. De fapt, o vilă impunătoare cu piscină și garaj mare. Apoi o mașină care să ia ochii fetelor și să-i facă invidioși pe bărbați. Urmează să se îmbrace în costume de la firme renumite, să-și cumpere un ceas scump și accesorii din cele mai extravagante. De asemenea, va călători în cele mai exotice destinații, având alături numai dive tinere și uimitor de frumoase. Toată lumea o să-l admire și o să vrea să fie în locul lui. Va mânca și va bea numai în restaurante scumpe: caviar, homar, trufe, șampanie, coctailuri scumpe. Televiziunile, presa, internetul vor spune povestea lui de succes și poate o să iasă chiar și o carte care să-i perpetueze memoria. Va trăi ca-n paradis, fără să mai muncească sau să-și facă griji. Doar cu gândul la cum să se distreze mai bine cu prietenii…
Prietenii?! Dar oare o să-i mai poată păstra pe aceia de care se bucura astăzi? Inevitabil, unii vor cere bani împrumut, iar când nu-i vor putea returna, se vor îndepărta de el. Alții îl vor invidia și nu-i vor mai căuta compania. La fel și vecinii sau cunoscuții. Îi era cunoscut cazul lui Laurențiu, care a moștenit o importantă avere din străinătate. După un an de zile a fost înjunghiat de un prieten, ce nu putea să-i returneze banii împrumutați. A scăpat cu viață, dar după puțină vreme s-a sinucis, se spune că din cauza stresului. Cine-i garanta lui că nu va păți la fel? Doar oameni suntem cu toții, iar ispita banului e mare.
Oare fericirea pe care o avea acum merita sacrificată pentru una iluzorie, fie ea și sprijinită pe bani mulți? De bine de rău, avea o garsonieră suficient de mare pentru un om. O mașină ieftină, dar care-l ducea unde avea nevoie. Prietenii nu erau mulți, dar buni și îl făceau atât de fericit când se întâlneau la o cafea, la o bere, la un meci! Se cunoșteau de multă vreme și se sprijineau de fiecare dată. Atâta vreme cât nu intervenea o ruptură între ei, o diferență majoră ce ar genera o prăpastie de netrecut. Merita oare acest sacrificiu?
Ca să nu mai vorbim de stresul unei averi venite dintr-o dată. Bani nemunciți, obținuți peste noapte, care se cer administrați cu calm și pricepere. Altfel te sfâșie vulturii cu experiență și fără scrupule. O fi un noroc sau o încercare a destinului? Era o dilemă pe care nu credea să o întâlnească niciodată, dar de care depindea viața lui. Era clar că nu-i va fi deloc ușor ca milionar, dar, pe de altă parte, acum își dădea seama că, de fapt, era mai fericit fără grija lor. Ce ar putea face, fără să regrete mai târziu?
Să îi doneze în scopuri caritabile? S-ar putea să se afle, iar, ulterior, ar fi avut multe reproșuri de la cei care se așteptau să primească și ei. Dar nici nu era convins că banii ar fi fost folosiți așa cum trebuie, după cât s-a văzut că se fură din aceste fonduri. Să ardă biletul? Banii ar fi rămas la agenție, iar de acolo în buzunarele celor care o administrează, deci tot hiene lacome. Nici Biserica nu era o opțiune, judecând după afacerile pe care le învârt prelații.
Biletul nu mai era atractiv, ci începea să-i ardă degetele. Toată bucuria de la început îi dispăruse, lăsându-i un gust amar, de care încerca să scape printr-o decizie. Dar care era cea mai potrivită? Cu astfel de frământări se scurse toată noaptea, lăsându-l fără vlagă, la ivirea zorilor.
