E ultima din săptămână
Și ar fi vremea de odihnă,
Dar ne obosim mai tare,
Ridicând de zor pahare.
” Revolta din ograda ” si Petru Racolta, scriitor celebru
O cărticică pentru copii
Petru Racolţa, despre care aţi citit în articolul anterior, a publicat o carte pentru copii. Ii doresc mult, mult succes şi cât mai mulţi copii vrăjiţi de cărţile lui.
Cu Rodica Scutaru Milaş despre desecretizarea poetică a petrecerii nepetrecutului
Editura Ecou Transilvan şi Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj,
vă invită la lansarea volumului bilingv de versuri
Secreta petrecere a nepetrecutuluide Rodica Scutaru Milaş,
joi, 29 ianuarie 2015, ora 12, la sediul Filialei.
În cadrul unui eveniment moderat de Irina Petraş, noua apariţie editorială se va bucura de prezentări semnate de scriitorii Rodica Marian şi Eugen Cojocaru.
*
“Rodica Scutaru Milaş ne surprinde cu o carte foarte personală, în care îşi dezvăluie trăirile, sentimentele, părerile despre lume şi viaţă, nutrind iluzia că ar putea să cuprindă într-un vers necuprinderea sau că ar putea să fixeze într-un poem lumea atît de alunecoasă şi volatilă a trăirilor sufleteşti.
Al şaptelea volum de poezii al d-nei Rodica Scutaru Milaş, număr plin de simbolistică şi sensuri ce se doresc a fi revelate, reflectă neobosita căutare şi descoperire a sinelui, descriind scene sau experienţe ale vieţii şi ale imaginaţiei. Versurile sînt…
View original post 150 more words
Umorul de duminică
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
.
* Trei surori bătrâne stăteau âmpreună, în aceeași casă. Într-o seară, una dintre ele își pregătește o baie ca lumea, pune un picior în apă, se oprește și țipă la celelalte:
– Heeei, io intram acum în baie sau ieșeam?
Una dintre celelalte două surori, aflate la parter, răspunde:
– Nu știu, stai să vin sus să văd.
Începe să urce scările, dar pe la jumătate se oprește și întreabă:
– Hei, io urcam scările acuma sau le coboram?
A treia își zice în sinea ei: „Doamne ferește, ce v-ați prostit amândouă” și bate de trei ori în lemn. Apoi, cu voce tare:
– Stați să văd întâi cine-i la ușă și apoi vin io să v-ajut…
.
* Popescu îi spune prietenului său:
– M-am despărțit de soția mea amiabil: ea păstrează locuința și eu mașina și biroul.
– Bine, dar economiile voastre?
– Astea le păstrează avocatul…
.
* Ion și Gheorghe se întâlnesc pe ulița satului:
– Mă Ioane, am auzit că îți bați copilul!
– Apăi, cum să nu-l bat? Îi obraznic, nu învață, chiulește, n-o ascultă pe mă-sa.
– Bă, nu-i bine! Io pe al meu nu-l bat. Dimineața, când pleacă la școală, îi dau un tricou pe care scrie „Ponta președinte”, și-l bat colegii.
.
* CUM SĂ GĂTEȘTI CORECT SARMALE
1. Cumperi niște carne, varză, orez și pălincă.
2. Bea un pahar de pălincă.
3. Amestecă orezul cu carnea.
4. Bea un pahar de pălincă.
5. Îndeasă carnea în frunzele de varză și apoi pune-o pe foc.
6. Relaxează-te și mai bea două-trei pahare de pălincă.
7. Derifică sacă scade apa.
8. Mai pălincă un pahar de bea.
9. Lasă orele pe foc vreo două sarmale.
10. Pălincă bea un pahar.
11. Ia aragazul de pe sarmale.
12. Stinge cratița și lasă gazul la răcit.
13. Cai pea mâteva mahare pe dălincă.
14. Farfurie sarmalele într-o smântână plată și pune cu serveștele.
15. Somn.
.
* Doi ucraineni stau la o bere după intrarea Ucrainei în troaca UE
– Ei, cum e în „babelul” capitalist UE?
– E o porcărie globală. Eu sunt șomer, nevastă-mea spală podele în Italia, fiu-meu s-a căsătorit cu un olandez, fiică-mea e curvă în Franța, părinții i-am ars la crematoriu și i-am pus într-o clepsidră, să muncească și după…
– Și, cine e de vină?
– RUȘII, bineînțeles. Ne-au tot strigat să nu intrăm în UE. Știau, nenorociții, că o să le facem în ciudă…
.
* Discuție între Victor Ponta și soția lui…
16 Noiembrie 2014, seara alegerilor. Ora 18, Victor:
– Daciana, dragostea mea, la noapte te vei culca cu viitorul Președinte al României!
Ora 22, Daciana:
– Victore, cum rezolvăm cu viitorul Președinte: mă duci tu la Sibiu sau vine Johannis aici?
.
* – Ți-am fost fidelă douăzeci de ani… Ce mai vrei?
– Da, dar când ne-am căsătorit, mi-ai spus că o să-mi fii fidelă până la moarte!
– Recunosc, dar nu mi-am imaginat că o să trăiești așa de mult!
.
* – De acum trebuie să fie foarte atentă ca să nu rămân însărcinată.
– Dar mi-ai spus că soțul tău și-a făcut vasectomie.
– Tocmai de aceea, draga mea… tocmai de aceea.
.
* L-am rugat pe Dumnezeu să mă ferească de dușmani și brusc au dispărut câțiva prieteni.
.
* De ce nu prea vezi bărbați vânzând pâine în brutării?!
Pentru că e penibil să-i tot întrebi dacă e „moale” sau „tare”!!!
.
* Viața bărbaților e ca o zebră: blondă, brunetă, blondă, brunetă.
Viața femeilor e ca o grădină zoologică: bou, măgar, porc, elefant.
.
* Bărbatul se duce la ghicitoare și așteaptă neîncrezător spusele ei:
– Văd că ai doi copii…
– S-o crezi tu! De fapt am trei…
– Asta s-o crezi dumneata!
.
* Soțul sosește acasă și se aruncă în pat, lângă nevastă-sa.
– Lasă-mă în pace, că mă doare îngrozitor capul!, se plânge aceasta.
– Ce e cu voi astăzi!? Pe toate vă doare capul???
Hârtia noastră cea de toate zilele
Prietenia mea cu Rică e mai deosebită ca altele, dar eu o consider cu atât mai prețioasă. Decât un prieten care e de acord cu tine în tot ce îi spui și faci, mai bine unul ca al meu, cu care mă contrazic mereu în orice privință. O să ziceți că nu-i deloc bine, dar din contradicțiile noastre se nasc idei constructive și, pe de altă parte, nu ne despărțim niciodată supărați. Căutăm fiecare noi argumente în sprijinul părerii sale și la următoarea întâlnire o să continuăm să ne susținem cu îndârjire punctul de vedere. Nu a existat niciodată cazul ca vreunul dintre noi să fie lămurit de celălalt și să-și schimbe părerea. Până acum!
Discuția a pornit de la părerea lui Rică, cum că hârtia noastră cea de toate zilele începe să-și piardă din utilitate, acum când din ce în ce mai multe cărți sunt în format electronic, iar scrisorile sunt trimise prin e-mail. Subiectul acesta m-a incitat la culme și am sărit imediat cu exemple cunoscute, care arătau rolul foarte important al hârtiei din ziua de azi. I-am explicat că un prosop hârtie, șervețele sau prosoape pliate sunt mult mai igienice decât cele textile sau uscătoarele de mâini din toaletele publice. Iar dacă nu avem la dispoziție astfel de prosoape sau șervețele, este de preferat să folosim hârtie igienică.
Știam că Rică preferă să se usuce pe mâini cu aerul cald de la toaleta publică de pe stadion și pierde aproape un minut pentru asta. În timp ce eu mă șterg rapid și eficient cu un șervețel, ajungând înaintea lui în tribune și alegându-mi locul cel mai bun. Aici l-am prins și nu putea să nege. La fel și la restaurant, unde el se ștergea cu același șervețel textil, după fiecare fel de mâncare, în timp ce eu foloseam mereu câte un șervețel de hârtie curat. Argumentele mele erau dovedite de oameni de știință, care recomandă utilizarea produselor de unică folosință pentru a ne șterge pe mâini, pe gură sau chiar în loc de batistă textilă.
Mie îmi place foarte mult serialul polițist Monk, în care un detectiv obsedat de curățenie rezolvă cu umor cazuri încâlcite de crimă. Faptul că se ștergea cu șervețele de hârtie după fiecare strângere de mână cu un alt semen sau după atingerea unor obiecte posibil contaminate cu microbi, nu este deloc gratuit. Fără să exagerăm, în zilele noastre e nevoie să fim precauți. De aceea, Paper Plus vine în întâmpinarea dorinței oamenilor de a evita, pe cât posibil, contaminarea cu diferiți agenți patogeni și ne oferă produse de igienă și curățenie, fiind și printre cei mai renumiți producători de hârtie igienică.
Vă dați seama cât de încăpățânat e prietenul meu, din moment ce nici așa nu am reușit să-l conving de utilizările crescânde ale hârtiei! Degeaba îl sfătuiam să-și schimbe obiceiurile, măcar pentru binele familiei sale, mai ales că avea doi copii drăgălași, și să adopte prosoapele de hârtie, în loc de cele textile, care trebuie mereu spălate și care sunt oricum purtătoare de microbi. El avea o concepție care-i spunea că hârtia e pe ducă. Dar prin ideea care mi-a venit, i-am dat lovitura de grație și l-am convins pentru prima dată să fie de acord cu mine. Iată cu ce cadou m-am prezentat de ziua nevestei sale.
Frumusețea lucrării din imagine i-a fermecat pe toți din familie, dar când le-am spus că e făcută din hârtie, nu le-a venit să creadă. Rică a rămas în contemplație mai multă vreme și apoi a venit să dea mâna cu mine, recunoscând că am avut dreptate. De atunci, prietenul meu și-a dotat casa cu șervețele și prosoape de hârtie, eliminind aproape complet utilizarea celor textile.
Acest articol participă la competiția SuperBlog 2014
O nouă încercare
Am stat strâmb, cât mai mult timp (fără să mă căznesc) și am încercat să judec cât mai drept, cu mult efort. Astfel, am ajuns la concluzia că sunt mai multe motive să particip la o nouă competiția SuperBlog, decât să renunț la această provocare. De aceea, anunț astăzi,în minunata zi de joi, 18 septembrie, înscrierea în concursul SuperBlog 2014, cu toate consecințele care derivă de aici. Știu că nu e ușor, dar mă bazez pe ambiție, răbdare și mai mult noroc în inspirație. Dar, cel mai mult mă bizuiesc pe sprijinul constant al vostru, prin comentarii și încurajări constante.
Precedentele ediții la care am concurat s-au încheiat cu rezultate bune pentru un începător ca mine, dar insuficiente pentru a câștiga un premiu substanțial. La SuperBlog 2013, m-am clasat pe locul 96 (dacă nu mă înșel), iar la Spring SuperBlog 2014, pe poziția 39. La prima competiție mi-a fost greu până am prins chestiunile tehnice, dar la a doua nu am avut nicio scuză. E drept că am fost răsplătit cu câte o diplomă pentru perseverență și o cutie de cremă emolientă Doina, pentru cel mai bun articol la acea fază. Fiind necăjit puțin pentru rezultatul din primăvară, nici nu am găsit de cuviință să-i mai fac rezumatul printr-un articol.
De data aceasta mi-am pus în gând să ocup unul din primele zece locuri, care asigură și accesul la niscaiva premii mai consistente. Nu că ar conta foarte mult, dar ar fi o satisfacție binemeritată după un maraton de două luni. Îmi place să iau note, ca la școală, și astfel să văd ce-mi poate mintea. Iar dacă nu-mi voi îndeplini țelul propus, promit că e ultima oară când particip, lăsându-i pe cei cu experiență să se dueleze în viitor.
Sunt conștient totodată că unii dintre voi nu-mi aprobă decizia de a publica circa 28 de advertoriale în următoarele două luni de concurs. Îmi cer mii de scuze și sper să-mi înțeleagă motivele. Acestea fiind zise, vă aștept cu cel mai mare drag să fiți alături de mine până la finalul întrecerii, dar și după ce voi reveni cu articolele la normal. Nu că ar fi ceva anormal între timp, fiindcă epigramele, bancurile și alte articole de actualitate vor fi, de asemenea, nelipsite din acest jurnal public.
Stăpânul destinului
Am fost expulzat din vis, într-o realitate dulce-amăruie,
Amaru-i pregnant, dulceața o caut și nu e;
Mi-e trupul schilod și drept cârji folosesc două raze de soare,
Falsific pelinul, iar buruiana o substitui c-o floare;
Din geamătul norilor cu șfichiuiri de unde orbitoare,
Pot s-aud cor de simfonii și să simt artificii cerebrale.
Realitatea e un aluat, iar eu sunt maestru bucătar,
Pot să îmi coc un vis sau să imi fierb un prea cumplit coșmar;
Am învățat să-mi plămădesc destinul ce mi-a fost confiscat,
Peste hotarele-mplinirilor să nu mai fiu expatriat.
LUME, LUME!
PUNCTE DE VEDERE
Bâlciul de toamnă invadează România. Panaramele srl, recent renovate, funcționează la capacitate maximă. Lume, lume, gratis pentru toți! Poți vedea cele mai tari numere de prestidigitație și șmecherie politică!
Domnișoara, fostă doamnă, Elena Udrea îmbucă salam Victoria de dragul unui vot în plus, la care au aderat și rămășițele PNȚ-cd. Politrucul Klaus Johannis mărturisește, bâlbâindu-se într-un sfert de ceas, cum a dobândit cele șase case prin meditații aprofundate. Pisicul Ponta, printr-un nou plagiat de maidan, a găsit calea spre orizonturile roșii, prin eliberarea sclavilor primari de pe moșia J&B, pentru marea latifundie a PSD-ului. Sensei Monica Macovei visează partide noi cu doar trei fondatori. Poate minieri! Ghișe insistă să-i citim platforma. Manechinul Tăriceanu se opune, dar nu știe la ce! Iepurele Diaconescu aleargă ca Don Quijote până o ajunge pe Rosinanta, Ungureanu prinde fluturi sub acoperire, iar William Brânză…
Mustul începe să fiarbă! Băsescu jubilează! Nici nu mai are nevoie de alegeri prezidențiale! Bani cheltuiți inutil! Oricum, varianta îi iese și odată cu ea drumul spre libertate și privilegii postprezidențiale, îi este netezit!
Alături de violatori, moaște politice, cutremure și hoți, udreanca ocupă tot mai mult ecranele. Culmea, a trebuit să aflu, în străinătate, că România a obținut și anul acesta rezultate foarte bune în agricultură. Asta e!
Se strigă intens: Alegerile vor fi fraudate! Nu, fraților, nu mai e nevoie! Oficializarea prostituției politice, și la nivel local, a rezolvat problema. Primul primar, un oltean, a făcut pasul. Ca acest patrihot, om de onoare și fără pată, vor fi cu zecile! Soluția democratică, alegeri anticipate în localitățile unde există blocaje, a fost ignorată! E mai simplu așa, cu aleșii noștri, oameni de cuvânt, unul și unul! Astfel, alegerea președintelui ideal, pentru continuarea furăciunilor, se va rezolva în doi timpi și trei mișcări. Mutarea se va da în plic cu 24 de ore înainte. Ori, ori!
Degeaba se îngrijorează însuși Unchiul Sam! De la marginea Bucureștilor. Curtea Constituțională se va prostitua așa cum i se va cere! Unii europeni se fac că nu știu cu cine au de-a face! Prestidigitatorii noștri din sistemul cripto-mafiot îi vor face și de astă dată! Așa cum s-a întâmplat în toți cei 25 de ani postdecembriști. Se pare că Occidentul asta își dorește!
Vor curge amnistiile, măririle de pensii, promisiunile, condamnările de senzație, dreptatea până la capăt (!?!)… în timp ce politrucul Ponta va mânca liniștit popcorn! În semn de solidaritate cu americanii!
Clovnul național nu încetează să declare că-i cel mai bun și mai priceput în conducerea destinelor țărișoarei, pentru care are numai proiecte de succes. Ca și pentru Europa. Unul și unul! De ne bagă în tot felul de belele. Ne amenință, ritos, că va părăsi Cotroceniul doar în ultima zi de mandat. De Ignat!
Apropo, mă tot sâcâie un amic, de peste baltă, cu ce-i acela băsism! Că nu găsește cuvântul în dicționat?!
Băsism = regim bazat pe: manipulare în interes personal; crearea unei false Opoziții; realizarea de proiecte bazate pe încălcarea flagrantă a legislației; amestecul direct în treburile celorlalte puteri (în special în ale Puterii judecătorești, dar și în ale Guvernului, Parlamentului, serviciilor secrete…); prezentarea unor eșecuri notorii, ca fiind adevărate succese (era să scriu succesuri); promovarea nonvalorilor (frați, surori, fiice, gineri, cumnați, cumetri) în posturi decizionale sau asigurarea unor sinecuri fără acoperire.
Pe scurt, e regimul care a creat grupuri de tip mafiot, prin care se fură la greu și se manipulează boborul la nivel național și local. Mulțumit, sir?
De ce nu-l găsim în dicționare? Simplu! Cuvintele noi nu ajung imediat în dicționare. Astfel, nu găsim nici ceaușism. Și, de ce nu, pontism!
ULTIMA ORĂ!
Se pare că virusul „fumuri” a funcționat și în cazul Simonei Halep! La fel ca și la echipa Steaua. Dar, cu Steaua, deja, m-am obișnuit. Să sperăm că îi va fi învățătură de minte! Dacă nu, se va alătura altor meteoriți, sutelor de olimpici din învățământul românesc și a altor vârfuri de moment din alte domenii, care au intrat în anonimat din cauza aceluiași virus. E greu de luptat cu el!
Bunicul meu a fost atât de sărac încât își încheia haina cu greieri…
Sursa: e-mail
Bancuri de elită
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
.
* Început de an școlar, într-un liceu din America. Diriginta prezintă clasei un nou coleg: Sakiro Suzuki, din Japonia. Începe ora.
DIRIGINTA: – Să vedem cine știe cel mai mult din istoria Americii. Cine a zis: „Libertate sau moarte!”?
Tăcere de mormânt în clasă.
SUZUKI ridică mâna: – Patrick Henry, 1775, Philadelphia.
DIRIGINTA: – Bravo Suzuki! Și cine a zis: „Țara e poporul, de aceea poporul nu poate să moară”?
SUZUKI: – Abraham Lincoln, 1863, Washington.
DIRIGINTA se uită peste clasă: – Mi-e rușine pentru voi! Suzuki vine din Japonia și știe mai multe despre America decât voi!
O VOCE DIN SPATE: – Pupă-mă-n cur, japonez împuțit!
DIRIGINTA: – Cine a spus porcăria asta?
SUZUKI se ridică și zice: – Generalul McArthur, 1942, la Guadalcanal, și Leee Iacocca, 1982, la ședința acționarilor Chrysler.
ALTĂ VOCE: – Îmi vine să vomit!
DIRIGINTA strigă: – Cine a fost nemernicul?
SUZUKI: – George Bush Sr. către prim-ministrul japonez Tanaka, în timpul unui dineu de lucru, Tokio, 1991.
UN ELEV zice: – Să mi-o sugi!
DIRIGINTA (crizată): – De ajuns! Cine a fost impertinentul?
SUZUKI: – Bill Clinton către Monica Lewinsky, 1997, Washington, Casa Albă, Biroul Oval.
ALT ELEV: – Suzuki e un rahat mare!
SUZUKI: – Valentino Rossi, 2002, Brazilia, Superbike GP
Diriginta leșină. În clasă – haos total. Se deschide ușa și intră furios directorul, care spune:
– O adunătură de idioți mai mari ca voi n-am văzut în viața mea!
SUZUKI: – Traian Băsescu către Parlamentul României, după suspendarea din funcție, 18 aprilie 2007.
.
* O blondă ajunge la Miss Word printre primele trei locuri. La întrebarea de departajare primește următorul enunț: „Numiți 3 piese de William Shakespeare”. La care blonda spune:
– 10, 15 și 20 cm.
Prezentatorul concursului, derutat, îi spune că acestea nu sunt nume de piese de teatru, ci mărimi. Blonda, foarte destinsă, îl lămurește:
– 10 la mine înseamnă „Mult zgomot pentru nimic”
– 15 înseamnă „Cum vă place”, iar…
– 20 înseamnă „Visul unei nopți de vară”…
.
* Un tip firav stătea într-un bar, cu o bere în față. Apare un șmecher, îi dă două palme, îi ia berea și o dă pe gât. Ăsta firav începe să plângă, să se tăvălească pe jos.
– Ce ai, mă? Plângi pentru o bere, așa bărbat ești tu?
– Cum să nu plâng? De dimineață m-a părăsit nevasta, mi-a golit contul din bancă și mi-a luat tot din casă. După-amiază îmi pierd slujba, încerc să mă arunc în fața trenului, dar o ia pe altă linie, încerc să mă spânzur și se rupe funia, încerc să mă împușc și se blochează pistolul. Cu ultimii bani, îmi cumpăr o bere, torn otravă în ea și vii tu și o bei…
.
* – Bulă, cine vă ajută pe voi cel mai mult?
– Bunicul!
– Cum așa, la vârsta lui?
– Face des febră și-l mutăm dintr-o cameră în alta să încălzim apartamentul!
.
* Vine soțul într-un suflet acasă și-i spune soției:
– Dragă, peste jumătate de oră o să avem oaspeți, șeful meu o să vină la noi.
– Tu ai înnebunit? Acum nu avem în casă nimic cu ce să-l primim.
– Nu-i nimic, improvizează ceva, e foarte important, mâine o să hotărască pe cine să avanseze.
– Dar noi avem doar ciorba ta și niște orez.
– Uite cum facem. Când el vine am să-i spun că gătești orez cu friptură. Iar noi la început o să mâncăm ciorba. După asta strică o farfurie și începe să faci un pic de isterie… eu te întreb ce s-a întâmplat, iar tu îmi strigi că ai scăpat friptura și ai fost nevoită să o arunci. După asta o să mâncăm doar orezul.
S-au înțeles ei astfel și vine șeful. Soțul îl servește cu ciorbă și strigă la soție:
– Iubito, ce se aude cu orezul nostru și friptura?
La bucătărie se aude zgomot de farfurii sparte și câteva cuvinte „frumușele” ale soției. Soțul:
– Ce s-a întâmplat iubito? Să nu-mi spui că ai scăpat friptura.
Din bucătărie răzbate un glas plângăreț:
– Nuuu, orezul!!!
.
* – Dacă mă gândesc la poziția dvs., înseamnă că sunteți o persoană inteligentă…
– Domnule avocat, dacă n-aș fi sub jurământ, v-aș face același compliment…
.
* – Dom’ doctor, de câte ori îmi scot sutienul, mi se ridică sânii și mi se întăresc sfârcurile.
– Ia să vedem!
Femeia scoate bluza, apoi sutienul și sânii, zvac!
– Fantastic, se minună doctorul
– E grav, domnule doctor?
– Grav nu e, dar e molipsitor.
.
* Medicul iese transpirat din sala de operații. Se întâlnește cu un alt medic, care îl întreabă ce s-a întâmplat. La care acesta răspunde:
– Am avut o operație foarte grea. Pacientul, un polițist, nu prezenta activitate cerebrală. I-am deschis cutia craniană și nu îmi venea să cred ochilor. Era goală. Doar un fir de ață. Timp de 4 ore m-am gândit dacă să tai ața sau nu. Până la urmă, am tăiat-o. Și ce crezi că s-a întâmplat?
– Ce s-a întâmplat?
– I-au căzut urechile.
