Aproape totul despre cafea (V)

Posted on by racoltapetru6

Cea mai bună cafea din lume

Boabele recuperate din excrementele unei nevăstuici asiatice se vând cu 600 dolari/kg. Buticurile de lux din Statele Unite vând, la prețul destul de piperat de 660 dolari kilogramul, o cafea pe care foarte mulți oameni ar putea s-o considere absolut scârboasă, ea fiind produsă din boabe recuperate din excrementele unui animal de talie mică, civeta, care trăiește în insulele indoneziene Java, Sumatra și Sulawesi. Aceste animale, asemănătoare nevăstuicii, se hrănesc, în principal, cu fructe, însă în perioada recoltatului mănâncă și boabe coapte de cafea.

Localnicii le-au considerat multă vreme o pacoste, pentru că le înjumătățeau recoltele, până au observat că boabele trec aproape nedigerate prin sistemul lor digestiv, deci pot fi ușor recuperate. Uscate, măcinate și vândute sub numele „Kopi Luwak”, acestea dau naștere celei mai grozave cafele din lume, cu aromă de ciocolată, extrem de savuroasă, în ciuda faptului că are un ușor miros de mucegai. Deși cererea este foarte mare, producția anuală de „Kopi Luwak” nu depășește 200 de kilograme, motiv pentru care este foarte greu de găsit, devenind astfel cea mai scumpă cafea din lume…

civeta

Produsă din excrementele mamiferului Zibeta Asiatica, un fel de pisică locală, cafeaua Kopi Luwak a fost declarată cea mai bună și cea mai scumpă din lume. Se vinde în cele mai exclusiviste cafenele și restaurante de pe glob, iar acum intră și pe piața din România, importată în exclusivitate de la fabrica de stat din Indonezia, cu tot cu certificat de calitate. Se vinde la cutie de 80 de grame, cu 250 RON sau la ceașcă, 190 RON.

Bănățenii sunt cei mai mari băutori de cafea din România

Cei mai mulți români consumă cafea Arabica sau Robusta, în timp ce doar bucureștenii sau bănățenii optează pentru espresso. Arabica este difuză, mai puțin amară și mai aromată, are o concentrație de cofeină între 0,8 și 1.,5%, 18% uleiuri și 8% zahăr, în timp ce robusta e mai amară și mai corpolentă, cu concentrație de cofeină care ajunge la 3,5%, uleiuri 8%-9% și zahăr 5%.

O persoană din România consumă în fiecare an două kilograme de cafea, adică de șase ori mai puțin decât un suedez, un norvegian sau un danez, care se află pe primele locuri. La nivelul țării, 40% dintre cafelele vândute în România sunt cappuccino, 40% sunt caffe latte (espresso servit cu lapte), iar restul espresso și alte sortimente (în principal latte machiato, fredo sau espresso coretto).

Cum arătau ospețele domnești și boierești de odinioară

Informații pertinente în acest sens ne-au lăsat străinii care au rămas vreme mai îndelungată în anturajul domnilor din Moldova și Țara Românească: Paul de Alep (descrieri din vremea lui Vasile Lupu: 1634 – 1653) și Matei Basarab (1632 – 1654) sau Anton Maria Del Chiaro, secretarul lui Constantin Brâncoveanu (1688 – 1714), care a luat parte la numeroase festivități la Curtea domnului muntean. Cea mai simplă formă de tratație la Curte era servirea cafelei, care se făcea cu o ceremonie deosebită, după obiceiul turcesc. Cafeaua se oferea uneori numai cu dulceață: în Joia Mare, după împărtășanie, în Duminica lăsatului secului de brânză, în ziua Sfintei Parascheva. De cele mai multe ori însă, ea încheia o masă copioasă. Cafeaua se bea uneori cu „vutca” (un fel de liqueur) pe care o servea marele cupăr, întâi Domnului, apoi la beizadele și în urmă celorlalți. După consumarea cafelei, mitropolitul făcea plecăciuni în fața Domnului, apoi ieșea, ceremonia fiind repetată de fiecare oaspete în parte. Pe la 1667, chiar se vorbea pentru prima dată în București de o „cahvenea” ținută de un fost seimen al palatului din Constantinopol. Localul se afla în apropiere de Biserica Doamnei. Mai târziu, documentele pomenesc și de „cahveneaua” din Podul Beilicului (Calea Șerban Vodă), care funcționa non-stop, era aproape de Casa Beilie – locul de adăpost al tuturor musafirilor veniți de la Țarigrad.

În secolul al XVIII-lea, servirea cafelei la Curtea domnească devenise, așa cum s-a văzut, ceva obișnuit. Marele cămăraș avea în subordinea sa toți slujitorii (plătiți lunar), care serveau cafeaua cu accesoriile ei: șerbetul și ciubucul.

Despre ceremonia cafelei în Etiopia

Etiopineii prăjesc boabele de cafea în casă. În lumea arabă, ospitalitatea este foarte importantă și nicicum nu este mai bine exprimată decât prin obiceiul vechi al servirii unei cafele proaspete, fiecărui oaspete, indiferent dacă vine pentru afaceri sau doar în vizită. Cafeaua arabă (gahwa) se prepară întotdeauna atunci când este comandată și se beau doar câteva cești. Băutura se bea foarte fierbinte, dar nu înainte ca zațul să se lase la fund, adică după 2-3 minute. Doar lichidul de deasupra se bea, cafeaua nefiind amestecată niciodată. Ceștile de cafea sunt micuțe, datorită faptului că băutura este tare. Cea mai bună cafea arabă se prepară din boabe proaspăt prăjite și măcinate.

Servirea cafelei este o ceremonie. Regulile etichetei cer ca gazda să servească cafeaua. Când sunt prezenți doar bărbații, gazda va înmâna fiecăruia ceașca de cafea. Cea mai în vârstă sau cea mai importantă persoană din cameră va fi servită prima. Dacă există îndoieli asupra rangului, criteriul preferat este vârsta.

Zahărul se pune în timpul preparării cafelei, și nu când se servește. Cantitatea de zahăr ce se adaugă trebuie să fie în concordanță cu evenimentul. Cu cât este mai mult zahăr, cu atât mai fericită este ocazia. Oaspetele are privilegiul de a spune cât zahăr să se adauge cafelei. Gazda îl va întreba înainte de a comanda cafeaua.

(va urma)

după Mariana Vinereanu

Adevărata vârstă a câinior

Posted on by racoltapetru6

Calcul: Adevărata vârstă în ani umani a unui câine

Se spune adesea că vârsta unui câine poate fi mai bine înțeleasă dacă o transformăm în „ani umani”, multiplicând cu șapte. Dar este aceasta o formulă bună? Recent, Meg, câinele de talie mică al unui jurnalist BBC, a murit la vârsta de 19 ani și patru luni. Dacă am înmulți această vârstă cu șapte, am obține impresionanta etate de 135 de ani. Se pare că Meg a fost o norocoasă, deoarece niciun om nu a reușit, arată statisticile, să treacă de 122 de ani

caine

Adevărul este însă că regula înmulțirii cu șapte este greșită. Câinii sunt una dintre cele mai diverse specii de pe această planetă. Pot varia enorm în greutate: de la rasele în care exemplarele cântăresc doar trei kilograme la maturitate, la cele în care exemplarele ajung la 90 de kilograme. Forma corpului lor variază de asemenea foarte mult, ca și tipurile de păr. Aceste amănunte fac ca această specie să fie una dintre cele mai interesante de pe planetă, spune un profesor de genetică, Daniel Promislow, de la University of Georgia (USA).

Promislow spune că diferența de talie influențează și speranța de viață a raselor. Surprinzător, câinii mici, cum a fost Meg, trăiesc mai mult decât cei mari. Astfel, speranța de viață a unui câine din rasa Marele Danez este cu mult inferioară unuia din rasa Chihuahua. De ce surprinzător? „În general, la mamifere, animalele mari – precum gorilele, elefanții și balenele – trăiesc mai mult decât animalele mici – precum șoarecii sau veverițele”, arată profesorul american într-un interviu acordat BBC.

Un alt profesor al universității americane, Kate Creevy, arată cum îmbătrânesc câinii. „Câinii mici ajung la maturitatea fizică și reproductivă mult mai repede decât cei mari. Interesant este că, deși ajung mai devreme la maturitate, aceste animale (câinii mici – n.r.) reușesc să trăiască mai mult”, spune Creevy. Cu alte cuvinte, perioada juvenilă a câinilor mici este mai mică, dar perioada matură este cu mult mai lungă decât a câinilor mari.

Viața scurtă de Bulldog

La câinii mari, pot trece chiar și doi ani până să ajungă la maturitatea fizică. Însă, din momentul în care sunt maturi, ei mai trăiesc doar 4-5 ani. Bulldog-ul, de exemplu, trăiește, în medie, doar șase ani. În schimb, un Border Terrier, câine mult mai mic decât Bulldog-ul, trăiește în medie 14 ani. Deși pare complicat de înțeles, adevărul este următorul: câinii mici îmbătrânesc mult mai repede decât cei mari în primii ani de viață și mult mai încet după ce au atins maturitatea.

Cum a apărut formula celor șapte ani

Nimeni nu știe cum a apărut această formulă, deoarece nimeni nu a „revendicat-o”. A apărut pentru prima dată într-un manual pentru copii din anii ’60, în care copiii erau îndemnați să calculeze vârsta în ani umani a unor câini, înmulțind anii de viață ai acestora cu șapte.

De fapt, mult mai bine ar fi să înmulțim cu șase

Potrivit specialiștilor, fiecare rasă de câini îmbătrânește diferit, iar, pentru fiecare, factorul de multiplicare pentru a obține vârsta în ani umani ar fi diferită. Pentru câini nici foarte mici, dar nici foarte mari, un factor de multiplicare potrivit ar fi șase, spun profesorii consultați de BBC. Pentru Chow Chow, celebrul câine cu limba albastră și blană superbă, multiplicarea cu șase este potrivită. Astfel, un câine de zece ani ar avea 60 de ani în ani umani.

Jurnalistul BBC a făcut, ajutat de specialiști, propriile calcule. Și a aflat că, în ani umani, câinele său a murit la vârsta de 109 ani. Nu-i rău deloc!

Unchiul meu, Damian

Posted on by racoltapetru6

„Unchiul meu, Damian, era în stare bună de sănătate până când soția lui, mătușa mea Doroteea, la cererea fiicei sale, verișoara mea Tota, i-a zis:

– Damian, împlinești 65 de ani, e timpul să-ți faci un control medical.

– Dar de ce? Mă simt foarte bine!

– Pentru că prevenirea trebuie să fie făcută acum, când ești încă în putere, i-a replicat mătușa mea

Așa că, unchiul Damian s-a dus să-l vadă un medic. Medicul, de bună seamă, l-a trimis să-și facă toate examinările și analizele. Două săptămâni mai târziu, doctorul i-a spus că e destul de bine, dar are în atenție unele rezultate care trebuie să fie îmbunătățite. Apoi i-a scris o rețetă: Atorvastatină comprimate, pentru colesterol, Losartan, de inimă și hipertensiune, Metformin, pentru a preveni diabetul zaharat, Polivitamine, pentru a crește imunitatea, Norvastatină, pentru tensiune arterială, Desloratadină, pentru alergie. Cum medicamentele erau numeroase trebuia protejat stomacul și i-a dat Omeprazol și Diuretic pentru edem.

Unchiul Damian s-a dus la farmacie și a plătit pentru medicamente o bună parte din pensie. Totodată, nemaiaducându-și aminte dacă pilulele verzi de alergie trebuie luate înainte sau după cele de stomac, iar cele galbene pentru inimă în timpul sau după ce a terminat masa, s-a dus iar la doctor. I s-a făcut așadar o mică descriere privind modul cum să fie luate doctoriile. Se simțea un pic tensionat și cumva deprimat, așa că i s-a mai dat să ia Alprazolol Succedal pentru dormit.

Unchiul meu, în loc să se simtă mai bine, se simțea tot mai rău. Ținea toate medicamentele într-un dulap din bucătărie și n-a mai putut ieși din casă deoarece nu treceau bine câteva minute din zi fără ca să nu ia o pilulă. Un necaz veni apoi peste unchiul Damian, câteva zile mai târziu, când a făcut gripă, iar mătușa mea i-a făcut patul ca de obicei, dar, de această dată, în afară de a-i da ceai cu miere, a chemat și doctorul. Acesta i-a spus că nu-i nici o problemă, dar i-a prescris Tapsin, Sanigrip ziua și noaptea, cu efedrină, pentru tahicardie Atenolol și a adăugat un antibiotic, Amoxicilină de 1 gram la fiecare 12 ore, timp de 10 zile. Pentru o ciupercă și herpes i-a dat Fluconol cu Zovirax.

Colac peste pupăză, unchiul Damian s-a apucat să citească prospectele tuturor medicamentelor pe care le lua și a aflat care sunt contraindicațiile, atenționările, punerile în gardă, precauțiile, efectele secundare și interacțiunile medicale. Ceea ce citea era îngrozitor! Nu numai că puteai să-ți dai duhul, dar puteai să faci aritmie ventriculară, paralizie, crampe, modificări psihice și o mulțime de alte lucruri oribile. Speriat de moarte, a chemat doctorul, care l-a văzut și i-a spus să nu-și facă griji.

– Liniștește-te, dom’ Damian, nu te agita, i-a spus doctorul în timp ce i-a scris o nouă rețetă cu Rivotril, cu un antidepresiv, Seratralină 100 mg.

Și cum îl dureau încheieturile, i-a dat Diclofenal. Ca urmare, de fiecare dată, unchiul meu, apelând la farmacie, umbla la pensie. Se simțea din ce în ce mai rău, motiv pentru care doctorul îi administra noi medicamente ingenioase. A venit și vremea când sărmanului meu unchi Damian nu-i mai rămânea nici un moment din zi în care să nu ia pastile și nu mai avea pic de somn, în ciuda capsulelor pentru insomnie care i-au fost prescrise. A ajuns atât de rău că într-o zi, dând curs celor cuprinse în prospectele medicamentelor, muri.

La înmormântare au fost toți, dar cel care a plâns cel mai tare a fost farmacistul. Chiar și astăzi, mătușa mea spune că, din fericire, l-a trimis la timp la medic, pentru că dacă nu-l trimitea, în mod sigur ar fi murit mai devreme. Aceste rânduri sunt dedicate tuturor prietenilor mei, medici sau pacienți…! Ah, dacă unchiul Damian nu ar fi luat nimic și ar fi urmat un regim naturist cu pui cu piele, curcan, linte, ulei de măsline, fructe, legume de toate culorile, sărac în sare, fără adaos de zahăr, cu un pahar de vin roșu și ar fi mers pe jos șase mii de pași pe zi, ar fi fost încă viață și ar fi petrecut de minune.

Sursa: e-mail

Cum să ne ferim de câini

Posted on by racoltapetru6

Care sunt semnele care arată că un câine este în pragul unui atac?

Anual, milioane de oameni sunt mușcați de câini. Doar în SUA, conform statisticilor American Humane Association, se înregistrează anual 5 milioane de mușcături ale „celui mai bun prieten al omului”.

caine-musca

În București, peste 1.100 de persoane au fost mușcate de câini în primele patru luni ale anului 2013, conform datelor oferite de Mediafax către Autoritatea pentru Supravegherea și Protecția Animalelor.

Victoria Stilwell, un specialist în antrenarea câinilor, afirmă că majoritatea lor sunt „<<furtuni perfecte>>” ale eșecului uman ce ar fi putut fi prevenite”. Cum putem deosebi un câine jucăuș de unul care se pregătește să atace? Stilwell, CEO-ul companiei Victoria Stilwell Positively Dog Training și totodată gazda emisiunii „It’s Me or the Dog” de pe Animal Planet, oferă câteva sfaturi cu ajutorul cărora să „citim” comportamentul animalelor pentru a preveni un atac asupra unei persoane sau asupra altui câine.

Stilwell afirmă că oamenii sunt, de obicei, atacați pe o proprietate privată de un câine pe care îl cunosc. „De multe ori se întâmplă atunci când o rudă a adus câinele cu ea, când suntem în casa unui prieten, aceste momente făcându-ne să lăsăm garda jos”, spune Stilwell. Cele mai evidente semne de avertizare sunt lătratul, mârâitul, poziția plată a urechilor sau ridicarea lor bruscă. Unii câini salivează când sunt stresați, iar alții tremură.

Problema este că multe comportamente ce par prietenoase pot fi înșelătoare. „Doar pentru că dă din coadă nu înseamnă neapărat că un câine este bucuros”, spune Stilwell. „Câinii dau din coadă și atunci când sunt supărați sau suprastimulați”, avertizează specialista. De asemenea, dacă un câine pe care nu îl cunoașteți se întoarce pe spate, cu burta în sus, acest lucru nu înseamnă neapărat că vrea să fie mângâiat. Acest gest ar putea însemna că vrea să vă îndepărtați.

De multe ori, câinii atacă din cauza fricii, spune Stilwell. Printre semnele exterioare ale fricii câinilor se numără căscatul, întoarcerea capului în direcția opusă atunci când cineva se apropie, tensionarea corpului sau privirea fixă. Unii câini vor ridica ușor una dintre labele din față, spune Stilwell, semn că au sentimentul că urmează să aibă loc un eveniment negativ.

Un alt semn subtil este atunci când câinele își ridică ușor buza pentru a-și arăta dinții. De asemenea, limbile plate sunt relaxate, iar cele curbate pe laturi indică prezența tensiunii. „Dacă un câine este pe un copil, iar dumneavoastră îl trageți, face ca rana copilului să fie mai adâncă”, avertizează Stilwell. Dacă vă găsiți în această situație neplăcută, Stilwell recomandă să „luați o haină sau un tricou și puneți-l peste capul cățelului”. Atunci când câinii nu pot să vadă, se panichează și deschid fălcile.

Stilwell mai spune că atunci când își plimbă câinele pe stradă are mereu la ea ceva de mâncare. „Dacă văd un câine că se apropie de al meu și nu-mi place cum arată, iau câteva crănțănele și le arunc departe. În nouă cazuri din 10 se duc la mâncare”, concluzionează specialista.

Sursa: Wall Street Journal

Raze de umor

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII
.
* Doi profesori de matematică, Ion și Vasile, iau masa la un restaurant și discută aprins despre nivelul de cunoștințe matematice ale populației în general. Ion este de părere că nivelul acestor cunoștințe este foarte, foarte scăzut și că ar trebui făcut ceva în sensul ăsta, în timp ce Vasile consideră că nivelul este absolut satisfăcător, că omul de rând știe chiar mai multă matematică decât are nevoie.
La un moment dat, Ion pleacă la toaletă și Vasile se gândește că e momentul să profite de această situație. Așa că o cheamă pe chelneriță și îi spune:
– Domnișoară, vă dau 10 lei dacă mă ajutați și pe mine într-o mică problemă.
– Sigur, spuneți.
– Când se întoarce prietenul meu de la baie, o să vă pun o întrebare. O să sune ciudat, dar nu vă faceți nici un fel de griji, doar să răspundeți „X la a 3-a pe 3”. Credeți că mă puteți ajuta?
– Sigur, nici o problemă.
Îi dă banii și tipa pleacă mulțumită. Se întoarce Ion de la baie și Vasile îi spune:
– Uite, ca să-ți dovedesc că am dreptate, o să-ți dau un exemplu. Hai să luăm o persoană oarecare, de exemplu chelnerița care ne servește, și să o întrebăm cât este integrala din X pătrat. Eu fac pariu cu tine pe ce vrei tu că știe răspunsul.
– Fugi domnule de aici, fii serios, hai să încercăm niște calcule aritmetice, ceva mai ușor, cum îți închipui că poate să știe cât este integrala din X pătrat…
– Eu zic că știe. Facem pariu pe o sută?
– S-a făcut, dar îți spun de-acum c-am căștigat pariul, zice Ion.
O cheamă Vasile pe chelneriță și îi spune:
– Domnișoară, eu și prietenul meu am avut o mică discuție și ne-ați fi de mare ajutor dacă ne-ați răspunde la o întrebare. Puteți să ne spuneți cât este integrala din X pătrat?
– X la a 3-a pe 3, răspunde tipa foarte calmă.
Ion se uită stupefiat la chelneriță, în timp ce Vasile îl privește triumfător. După câteva secunde, tipa continuă:
– Plus o constantă.
.
* La pușcărie:
– Îmi vine să râd de fiecare dată când mergem la masă.
– De ce, mă?
– Păi… m-au arestat că furam de mâncare și acum mi-o dau gratis!
.
* La recensământ:
– Numele dumneavoastră?
– Adam.
– Numele soției?
– Eva.
– Frumoasă coincidență! Din întâmplare, e și un șarpe pe aici?
– Sigur că da… Mamă soacră, te caută cineva!
.
* Secretara blondă vine la directorul băncii:
– Domnule director, casierul nostru a dispărut!
Directorul, alarmat:
– Controlați seiful!
Secretara vine după două minute:
– Domnule director, nu e nici în seif!
.
* Un parlamentar iese agale din sala de ședințe, se întâlnește cu un coleg din opoziție care se plimba pe hol și-l întreabă șoptit:
– Nici tu n-ai somn?
.
* I.: – Cum face un canibal cură de slăbire?
R.: – Mănâncă numai pitici!
.
* Iată jurnalul de vacanță al unei tinere femei:
Vineri: Voi porni într-o adevărată aventură, mi-am cumpărat bilet pentru o săptămână de croazieră, plecăm mâine!
Sâmbătă: Ne-am îmbarcat, nava este superbă, timpul este frumos, marea e calmă…
Duminică: Peisajele sunt extraordinare! În plus, comandantul m-a invitat să cinez la masa sa și m-a tratat curtenitor.
Luni: O nouă invitație din partea comandantului. La fel de curtenitor, dar am avut impresia vagă că vrea să mă invite în cabina lui.
Marți: Nu mai am nici un dubiu asupra intențiilor comandantului, devine din ce în ce mai insistent.
Miercuri: Omul ăsta e obsedat! M-a amenințat că scufundă vasul dacă voi continua să-i refuz avansurile.
Joi: Tocmai am salvat viața a 300 de persoane…

Cât timp dedică românii cititului?

Posted on by racoltapetru6

Românii alocă în medie doar o oră și jumătate pe lună pentru a participa la spectacole de teatru, a merge la cinema și pentru vizite la galeriile de artă, iar cititul, în timpul liber, ocupă doar 13 minute pe zi, însă timpul dedicat lecturii scade odată cu vârsta, potrivit unui studiu INS.

citit

Cu vizitele, aniversările, conversații în familie sau cu prietenii și conversații telefonice, românii consumă în medie 39 de minute zilnic. În schimb, își fac timp doar trei minute pe zi (90 de minute pe lună) pentru divertisment și cultură (spectacole de teatru, cinema, galerii de artă etc.). Același timp, de 3 minute pe zi, potrivit datelor INS, este dedicat zilnic ascultării radioului, iar pentru activități religioase, întruniri politice se alocă un sfert de oră.

Dintre celelalte modalități de petrecere a timpului liber, cititul ocupă, în medie, 13 minute zilnic, durată care scade în funcție de vârstă. Astfel, copiii de 10-14 ani citesc în timpul liber în medie 26 de minute zilnic, tinerii de 15-24 ani 19 minute zilnic, iar persoanele de 25 și peste, în medie, 10-12 minute zilnic. Pentru sport și activități în aer liber, românii dedică în medie 16 minute zilnic, mai mult bărbații (20 de minute), față de femei (12 minute).

Copiii fac sport sau au diverse activități în aer liber timp de 41 de minute pe zi, tinerii de 15-24 ani, 37 minute zilnic, iar persoanele în vârstă de 65 de ani și peste nu petrec în medie pe zi mai mult de 8 minute cu activități sportive sau în aer liber.

În timp ce necăsătoriții petrec timpul în aer liber și cu activități sportive în medie 30 de minute zilnic, persoanele divorțate și cele căsătorite alocă numai 10-11 minute zilnic, iar cele văduve, în medie 6 minute.

Sursa: Mediafax

Punct final competiției SuperBlog 2013

Posted on by racoltapetru6

Ieri dimineață am intrat și eu în posesia clasamentului final al concursului de advertoriale organizat de SuperBlog. E prima competiție de acest gen la care am participat și de aceea nici nu mă așteptam la vreo performanță. Chiar am menționat în postarea de înscriere că „voi fi mâncat cu fulgii cu tot” de către bloggerii cu experiență, care cunosc foarte bine cerințele unei astfel de confruntări. Tot atunci, însă, am spus că nu am nimic de pierdut, fiindcă timp am suficient și sunt atras întotdeauna de întreceri, în orice domeniu ar fi ele. Iar acum pot să spun că am învățat multe, tocmai pentru că nu știam aproape nimic despre regulament și alte chichițe tehnice pe care le-am prin pe parcurs.

Prin urmare am pornit cu un handicap de 190 de puncte penalizare, deși articolele le-am scris la timp, dar n-am știut cum să le trimit. Apoi nu cunoșteam cum se ajunge la pagina de documentare a fiecărui articol și, astfel, nu am îndeplinit criteriile cerute de juriu. Alte puncte pierdute. Doar la ultimele postări am realizat cum trebuie să fac pentru a respecta condițiile impuse și astfel că punctajele finale au fost între 90 și 100. Era însă prea târziu pentru a recupera și, în final, m-am clasat pe locul 95 (din cele 270 de bloguri înscrise la startul competiției, din care au participat activ 215), cu un punctaj total de 2089. Se putea și mai rău, dar se putea și mult mai bine. Per ansamblu sunt mulțumit, mai ales pentru experiența acumulată, pe care sper să o pot folosi într-o ocazie viitoare.

Nu am fost la gala laureaților din cauza distanței (425 km, doar dus) și a timpului neprielnic pentru o astfel de incursiune. Știu că mai am multe de învățat și în localitatea mea nu prea am de la cine. Tot ce prind pe parcursul unui timp îndelungat, o fac din întâmplare sau din ce aud de la alți bloggeri. De aceea profit de ocazie ca să le mulțumesc acelor binevoitori care-mi mai dau niște sfaturi utile și binevenite. De asemenea îi felicit pe cei care au scris lucrări foarte inspirate și s-au clasat între primii 50! Aș vrea foarte mult ca la anul să-i întâlnesc personal și să le strâng mâna. Până atunci, le urez un Crăciun Fericit și sărbători cât mai frumoase! 🙂

Secretele Masoneriei ardelenești

Posted on by racoltapetru6

Istoricii dezvăluie secretele Masoneriei ardelenești

Un grup de istorici au dezvăluit secretele unor mari personalități ale Transilvaniei, ce au fost membri  ai unor societăți secrete, infiltrați prin idealuri și prin jurământul depus pe o carte sfântă.

Masoneria a însemnat pentru mulți un mit, o societate secretă sau o grupare învăluită în mister. Masoneria românească păstrează împărțirea universală în loji și obiente. Diferențele dintre ele țin atât de ritual, cât și de profilul fiecăreia. Astăzi, există în România nouă grupări masonice: Marea Lojă Națională a României, Marea Lojă Națională din România, Marea Lojă a României, Marea Lojă Națională Unită din România, Marea Lojă Feminină a României, Marele Orient al României, Dreptul Uman din România, Marea Lojă a Transilvaniei și Marea Lojă „UMSOI”, scrie românialiberă.ro.

Cele mai importante organizații masonice din România sunt Marea Lojă Națională a României, înființată în timpul regelui Carol I, și Marele Orient al României, înființat în 2005. Cu o vechime de peste un secol, MLNR are în spate o întreagă istorie, ce înglobează, imediat după 1918, și o parte din lojile masonice din Transilvania.

Timpuri mai grele au fost cele din timpul regelui Carol al II-lea, care a cerut ca masoneria să intre „în pauză”. Nici regimul comunist nu a fost mai indulgent. Timp de jumătate de secol, în care România a fost condusă de comuniști, masoneria românească a fost vânată de Securitate. Au rămas cunoscute dosarele de urmărire ale masonilor români, în special operațiunea „Oculta”, cea mai mare operațiune de filaj și de prindere a masonilor români. Această operațiune viza 738 de francmasoni, dintre care 453 erau „foști exploatatori”, liber-profesioniști și negustori. 163 erau ingineri și tehnicieni, 30 erau funcționari, 37 erau ofițeri activi, 15 erau magistrați, cinci erau înalți demnitari și 35  erau chiar membri ai PCR. Raportul care menționează aceste date a fost întocmit în anul 1981.

Societatea bogaților

„În Transilvania masoneria a avut un teren fertil. În secolul XVII se înființează primele loje. Masoneria reunea atunci elita societății transilvănene. Includea oamenii cei mai bogați și intelectualii. Mai târziu, au promovat principiul egalității între oameni, alegerile prin vot direct și secret. Au început să accepte în rândurile lor servitorii caselor nobiliare și țăranii”, spune Sălăgean. Printre francmasonii iluștri se număra Simion Bărnuțiu (18o8-1864), baronul Samuel von Brukenthal (1721-1803), poetul Octavian Goga (1881-1938), medicul român de origine germană Cristian Friederich Hahnemann (1755-1843), Eftimie Murgu (1805-1870), Ștefan Peterfi (1906-1978), Ioan Molnar Piuariu (1749-1815), Alexandru Vaida Voievod (1872-1950) și Traian Vuia (1872-1950).

Masonii au ctitorit Gara din Cluj

„La Cluj, Loja Unio, a contribuit la înființarea școlii de nevăzători și a celei de surdo-muți. Totodată a înființat primul templu masonic din Transilvania. Acesta era în Piața Avram Iancu, numărul șapte. Se mai păstrează încă stema albinelor cu stupul pe această clădire. Au înființat în acea perioadă școli pentru tinere mame, unde acestea urmau cursuri ca să se integreze în societate și au fost de acord cu menținerea învățământului religios în școli. Tot la Cluj, au construit clădirea actualei gări”, mai spune istoricul Tudor Sălăgean.

Francmasoneria este o organizație ai cărei membri sunt înfrățiți prin idealuri comune de natură atât de morală cât și metafizică, prin inițierea conformă unui ritual comun, prin jurământul depus pe o carte sfântă (în general, Biblia sau Coranul) și, în majoritatea ramificațiilor, de credința într-o „Ființă Supremă”, un „Mare arhitect al universului”. Această organizație, prezentă în majoritatea țărilor cu civilizație de origine europeană, este împărțită în obediente, ele însele împărțite în loji (zise și ateliere) de câte 7-50 de persoane (uneori chiar mai multe). În România francmasoneria este organizată sub mai multe obediente, printre care unele, deschise și femeilor (de exemplu Dreptul Uman din România). Nu toate aceste obediente se recunosc reciproc.

Studiu

Reperele istorice ale lojilor au fost dezvăluite în studiul intitulat „Masoneria în Transilvania”, coordonat de istoricii Tudor Sălăgean și Marius Eppel. La acesta au colaborat 23 de autori. Ei vor să ofere publicului o altă perspectivă a francmasoneriei din Transilvania, prin prezentarea unor obiecte puțin cunoscute și a unor documente inedite. „Este o carte scrisă de specialiști, obiectivă, cât se poate de bine informată, pe baza unor documente și obiecte de muzeu. Rolul volumului este să ofere o nouă perspectivă, reală și documentară, asupra unui domeniu caracterizat de controverse și mitologii”, spune Tudor Sălăgean.