Cu nuanțe de iubire

Posted on by racoltapetru6

Când iubirea te lovește,
Inima ți se mărește,
Creierul ți se contractă
Și la ochi ai cataractă.

De simți mulți fluturi în stomac,
Posibil să le vii de hac,
Însă ia bine aminte
Să nu-ți fâlfâie în minte.

Căci dragoste e frumoasă
Dacă stai cu ea la masă
Și simți gust de fericire
Când ești sorbit din privire.

Șapte lacăte-mpreună
Sunt o-ncuietoare bună,
Dar inima ți-e răpită
Oricât ar fi de păzită.

Cât ne-o fi mintea de brează,
Tot inima ne dictează,
Doar după ce-o dă în bară,
Vine capul și repară.

Oamenii cu rea-voință
Se găsesc cu ușurință,
Dar pe cei cu suflet mare
Îi descoperi cu răbdare.

Vreau iubirea vieții mele
Și o caut printre stele,
Dar degeaba-mi tot iau avânt,
Când ea străluce pe Pământ.

Dor de îmbrățișări

Posted on by racoltapetru6

Îmbrățișări de mare cu brațe din valuri
Care te momesc cu promisiuni spre larg,
Îmbrățișări de vânt, timide sau brutale,
Ce vin cu răcoriri, ori cu adrenalină.

Îmbrățișări de soare milos sau arzător,
Cu atenționarea că el e zeul care menține viața,
Îmbrățișări de iarbă, de frunze și flori,
În care te arunci ca într-un paradis.

Îmbrățișări de cuvinte care produc emoții
Și îți hrănesc sufletul cu frumuseți,
Îmbrățișări de la oameni cu inimi generoase,
Prin care simți că nu ești niciodată uitat.

Am fost întâmpinat în lume cu îmbrățișări,
Mi-au fost hrană inimii și spiritului,
Acum, când singurătatea mă deshidratează,
Mi-e trupul însetat de-o caldă îmbrățișare.

Rețeta vieții

Posted on by racoltapetru6

Viața ne dă bune, rele,
Noi le suportăm pe toate,
Că numai trecând prin ele
Vedem capul ce ne poate.

Dacă azi greul ne-ncearcă
Storcând nori ce ne-tristează,
Mâine, soarele ne-ncarcă
Și prin raze ne tratează.

Când iubirea noastră n-are
Ecou către o ființă,
E bine s-avem răbdare
Căci dragostea nu-i știință.

Norocul de te-ocolește
Să nu crezi c-atât se poate,
Vei vedea cum te lovește
Dacă dai și tu din coate.

Când simți că nu ai putere
Și trupul întreg te doare,
Tu încarcă-ți în artere
Doar gânduri vindecătoare.

Bătrânețea când te-ajunge,
Iar pasul ți-e îndoielnic,
Omule, nu te poți plânge,
Dac-ai fost o viață vrednic.

Și la ultima suflare,
Lasă-ți chipul să zâmbească,
Nu-i motiv de răsculare,
Căci plecarea e firească.

Iarna întârziată

Posted on by racoltapetru6

Pare că trece iarnă fără de zăpadă,
De sărbători, voiam măcar un centimetru,
Dar oamenii-s închiși parcă în acoladă,
Iar eu nu îmi iau ochii de la termometru.

Arată ca o specie periclitată
De un deșert fatal care ne tot pândește
Și sabotaje ce nu se opresc odată,
Prin care omul fără minte tot lovește.

Dar mai e timp până la pura primăvară,
Iar noi avem încă speranțe neciuntite
Că o să vină iarna cunoscută, iară,
Să ne îmbrace blând în haine potrivite.

Și ne vom bucura ca în copilărie
De giuvaerul pur pe care-l va așterne,
Toate-i vor fi iertate și, cu bucurie,
Vom aduna în suflet amintiri eterne.

Bulgărași de zăpadă

Posted on by racoltapetru6

Bulgărașii de zăpadă…
O eternă provocare
Care ne îmbie-n stradă,
De la mic pân’ la cel mare.

Puf din apă ne așteaptă
Și din cer se tot coboară,
Din ele se face-ndată
Muniția necesară.

Taberele se-nfiripă
Cu oricine-o fi să fie,
Toți se bulgăresc în pripă
Debordând de veselie.

Un bătrân stă și privește
– Încărcat cu nostalgie -,
La lupta ce-i amintește
De a lui copilărie.

Hârjoana se întețește
Și se transmite în valuri,
Mulțimea se molipsește
De la șes până pe dealuri.

Dintr-o curte evadează
Un câine care-i surprinde,
Căci va fi mereu pe fază,
Încercând bulgări a prinde.

Când oboseala dă semne,
Toată gașca se desparte
Cu promisiuni solemne
Că a fost doar prima parte.

Sufletul nu se plagiază

Posted on by racoltapetru6

Întâlnirea noastră a fost un test confuz,
Tu ai început să-mi vorbești despre scriitori,
Așternând covor de citate din erudiți celebri,
În timp ce eu așteptam să-ți cunosc propriile concepții,
Mai prețioase decât cugetările memorate în timp.

Am trecut apoi la păreri despre viață,
Subiect pe care l-ai acoperit cu eseuri profunde,
Așternute de autori consacrați,
Dar eram însetat să te descopăr pe tine,
Fără perdele țesute de înaintași.

Când am abordat tema dragostei arzătoare,
Mi-ai amintit de Romeo și Julieta,
Iar apoi de Tristan și Isolda,
Deși mi-ar fi plăcut să întinzi o punte între inimile noastre,
Oferind o șansă unei iubiri fără asemănare
În care să desfășurăm o poveste cu final fericit.

 

La mulți ani, dragă Românie!

Posted on by racoltapetru6

Când întreaga țară se îmbracă-n ie
Și-al ei imn se-aude pe cuprinsul gliei
Din voci ce răsună pline de mândrie,
Poți să știi că este ziua României.

Când vezi tricolorul la fiece casă
Cum flutură falnic, ca o-naripată,
Ziua ți se pare cea mai luminoasă
Ce patriei-mamă îi e dedicată.

Când cu mic cu mare vedem defilarea
Armatei semețe care ne păzește,
Ni se-nviorează parcă răsuflarea
Și speranța-n mâine de îndată crește.

Când ne curge-n vene marea sărbătoare
Și zâmbim cu toții într-o armonie
Ca un singur suflet sub același soare,
La mulți ani îți zicem, dragă Românie!

Iarna ca un doctor

Posted on by racoltapetru6

Ca un doctor iarna vine,
În halat alb îmbrăcată,
Cu anestezii divine
Și rețeta implicată.

Virușii, de orișicare,
Nu mai au nicio speranță,
Când acest medic apare,
Îi alungă-n transhumanță.

Afară se tot răcește,
Vântul bate ca la carte,
Dar neaua te-nsuflețește
Cu căldura ei aparte.

Natura se primenește,
Ascunzând rănile grele,
Ce-a fost hidos – strălucește
Sub puzderia de stele.

Iarna e o sărbătoare
Cum peste an nu mai este,
Și așteptăm cu ardoare
S-o petrecem ca-n poveste.

Chiar și sufletele noastre
Trec printr-o purificare,
Iar luminile măiestre
Ne induc plăcută stare.

P.S.  – Temă sugerată de președintele cenaclului literar din Seini, doamna profesoară Betty Kirmaier

Melancolie acută

Posted on by racoltapetru6

M-au trimis prietenii la psihiatru,
După vădite simptome de melancolie acută,
Doctorul mi-a ascultat neliniștea interioară
Și mi-a scris o rețetă cu un tratament spiritual.

Pentru inima închistată mi-a recomandat poezii de dragoste,
Pe care să le recit cu glas tare, ca pe rugăciuni,
Până mă aude cineva care să rezoneze
Și să-mi răspundă pe aceeași frecvență.

Poeme despre inepuizabila paradă a naturii
Mi-au fost prescrise pentru ochii încețoșați,
Versurile trebuiau compuse de mine,
În mijlocul frumuseților nealterate.

Pentru sufletul secătuit de așteptări
M-a sfătuit să parcurg versuri despre relații eșuate,
Doar așa voi înțelege că merită să simt nenumărate dezamăgiri,
În așteptarea unicei iubiri împlinite.

Toamnă rănită

Posted on by racoltapetru6

În toamna asta n-am parte de-o floare,
Adun doar multe frunze ruginite
De ploaia care ține loc de soare
Și alte alduiri nedefinite.

În toamna asta zâmbetele-s rare,
Umbrite de-nnorări nenumărate,
Spre inimi razele nu-și fac cărare,
Iar bucuriile sunt alterate.

Această toamnă a venit rănită
De grijile-ascuțite ca săgeata,
Se-arată tristă și descumpănită
Că nu mai este ea laureata.

Să o-nțelegem că nu-i vinovată
Și a trecut prin multe suferințe,
Produsă de-aste vremuri ce arată
Cum noi o subminăm prin ingerințe.