Impulsuri

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Ea: – Înțelegi că eu vreau binele tău?
El: – Înțeleg, dar nu ți-l dau!

* Doi pitici merg la restaurant.
– Chelner, doi mici, comandă unul.
– Asta văd și eu singur, însă ce doriți să mâncați?

* – Ospătar, veniți vă rog frumos aici!
– Da, spuneți vă rog!
– De ce se numește grătarul ăsta ”tâlhăresc”?
– Stați să vedeți nota…

* O blondă care abia și-a luat permisul de conducere se urcă la volan. Conduce câțiva kilometri, timp în care aproape că provoacă zece accidente. Disperat, GPS-ul îi spune:
– În 50 de metri trage pe dreapta, că eu cobor.

* Intră Gheorghe la farmacie:
– Dați-mi, vă rog, ceva pentru anestezie locală!
– Dar pentru ce aveți nevoie de așa ceva?
– Păi… de tri zâle n-am dat pe-acasă!

* Două soacre stăteau de vorbă:
– Ce ai pățit la ochi?
– Era să mi-l scoată ginerele meu cu o andrea!
– În timp ce tricotai?
– Nu, când mă uitam pe gaura cheii…

* Un bărbat e oprit de poliție, pe stradă. Polițistul se apropie și îi spune:
– Ați putea, vă rog, să mă însoțiți la secție?
– De ce, domnule polițist? N-am făcut nimic.
– Știu, zice, dar mi-e frică noaptea singur în Ferentari.

* La câte femei sunt acum șoferițe pe camion, mâine-poimâine vom găsi bărbați pe centură.

* La începutul anului, în rezervor intra motorină de 70 euro. Acum, intră de 90 euro. Știe cineva până la ce vârstă crește rezervorul?

* Azi, în loc de apă, am pus Red Bull în cafea. După 15 minute de condus, am realizat că mi-am uitat mașina acasă.

* Am fost la sală și am petrecut două ore pe bicicletă. Nu sunt deloc obosită!
Mâine voi încerca să folosesc și pedalele…

* A fost o dată ca niciodată… pentru că prințul nu putea de două ori…

* Cafeaua este un element esențial al vieții. Dinozaurii nu au avut cafea și au dispărut…

* În ciuda zvonurilor, Botezatu spune că nu poate avea copii, deoarece are colonul iritabil.

* Râdem, glumim, dar Loredana Groza întinerește și noi îmbătrânim! 😦

* – Mă placi?
– Da.
– Mă și iubești?
– Vrei să te mint de două ori?

* Blue Air lansează o super promoție de vară. La două zboruri întârziate, primești gratuit un zbor anulat.

* Proverb vasluian: ”vorbă multă, ochiul vânăt…”

* Vasile pleacă într-o delegație în străinătate, împreună cu doi colegi de serviciu. La întoarcere, directorul instituției observă că cei doi erau supărați pe Vasile, nici nu se uitau la el. Îl ia pe Vasile la rost:
– Ia spune-mi tu ce tâmpenii ați făcut în delegație de s-au supărat colegii pe tine.
– Domnule director, stați liniștit, în timpul delegației totul a fost OK, numai că la plecare, ăștia doi, care-mi sunt și prieteni, s-au vorbit să facă mișto de mine și mi-au ascuns în bagaje o cutie de prezervative. Când am ajuns acasă, le-a găsit nevastă-mea.
– Și cum, tot ei sunt supărați pe tine?
– Păi da, că eu ce să fac? I-am spus soției că la prezentarea în străinătate, ca măsură pentru a evita problemele internaționale, cei de acolo ne-au dat, printre alte lucruri, câte o cutie de prezervative și că eu încă le mai am, că n-am avut ce să fac cu ele. Cum sunt prietene, nevastă-mea s-a lăudat cu asta la soțiile lor. Acum, ăștia doi trebuie să le explice nevestelor ce-au făcut cu prezervativele lor. Grea problemă!

* Lenea este cel mai bun păcat din cele șapte, te împiedică să le faci pe celelalte șase.

* – Draga mea, îmi dai niște bani ca să ajut un om care strigă pe drum?
– Și ce strigă?
– Șase beri la cinci lei.

* O femeie la doctor…
– Domnu’ doctor, când mă culc pă stânga, mi se suie rinichii, când mă culc pă dreapta, mi se urcă ficatu’. Problema e că nu pot dormi.
– Păi, culcați-vă pe spate…
– Nu se poate, atunci se urcă soțu’.

* Oglindă, oglinjoară, ghici cui nu-i mai vin hainele de vară.

* Femeia e Sfântă!
De aia pleacă bărbații seara în pelerinaj!

* – Ești măritată?
– Nu, soțul a murit acum 12 ani.
– Dar ai 5 copii!
– Am spus că soțul a murit, nu eu!

* Dacă îți spune că te iubește, spune-i că-l iubești și tu pe el!
Nu lăsa bietul om să mintă de unul singur!

* O femeie adevărată nu se bagă în casa unui bărbat însurat, ea se rezumă la hotel, cabană, pensiune etc!

* – Dragă, ești plină de cucuie! Ce-ai pățit?
– Cosmeticiana mi-a spus să mă dau pe față cu apă de toaletă și veșnic îmi pică pe cap capacul ăla de WC!!!

* Am regăsit o colegă de liceu. Când mă uit pe Facebook, eu 47 de ani, ea 28!

* Azi am o boală ciudată: sufăr de dublă fractură de lene cu dislocare de interes!

* – În ce păstrezi banii, în dolari sau euro?
– În amintire…

* Un birt din Vaslui a fost nevoit să aducă bețivi din Vietnam, că bețivii din sat sunt plecați în Italia.

* Normal că vorbesc singură din când în când.
Uneori am nevoie de opinia unei experte!

* Strigături de nuntă: ”Două fire, două paie, azi mireasa are c…e!

* Familii (tradiționale)
– În zonele de munte, familia tradițională e formată dintr-un bărbat, o femeie și o drujbă.
– În Vaslui, familia tradițională e formată dintr-un tată, o mamă de bătaie și o sticlă de Mona.
– În politică, familia tradițională e formată din bărbat, femeie și toate rudele pe care au reușit să le angajeze la stat pe pile.
– În Cluj, familia tradițională e formată dintr-un bărbat, o femeie și o chirie pe care abia și-o permit.
– În Timișoara, familia tradițională e formată dintr-un bărbat și o femeie, dintre care cel puțin unul e oltean.
– În Strehaia, familia tradițională e formată dintr-un bărbat, o femeie și o sabie.
– În Buzău, familia tradițională e formată dintr-un bărbat și o femeie care nu vor să recunoască că sunt moldoveni.
– În București, familia tradițională e formată dintr-un bărbat și o femeie, amândoi blocați în trafic.

* Azi m-am simțit cu adevărat femeie…
M-am certat cu mine vreo două ore… așa degeaba! Dar am avut dreptate, până la urmă.

* Vorba zilei:
”Cu toții suntem niște sfinți până când ne întâlnim păcătoasa potrivită!”

* Milioane de tineri își doresc să curețe Pământul de mizerie și dezordine!
Milioane de părinți s-ar bucura dacă ar începe cu camera lor!

Petru Racolța, scriitură și literatură autentică de la o carte la alta

Posted on by racoltapetru6

De la o carte la alta, Petru Racolța probează cu o anumită dezinvoltură însușiri de scriitor autentic. Nu m-am oprit la o singură carte, chiar dacă aici mă voi referi cu precădere la una din ele. Evident că pentru a putea emite o constatare, mi-a luat destul de mult timp interferat cu activitățile mele curente: alte lecturi și cărți, lucrul la un volum propriu, studiul zilnic, ore, lecții etc. Cele patru cărți editate între 2016-2023, trei din ele în 2021-2023, indică un parcurs scriitoricesc scurt dar intens și relevant, ce exprimă calitatea auctorială și literară. E pregnantă opțiunea pentru problematica de tip science-fiction în combinație cu elemente veridice de narațiune realistă sau cu unele de thriller polițist, care fac narațiunile captivante și interesante. Cartea recentă, Judecăți, prejudecăți și mere,  datând din 2023, adoptă nota memorialistică, iar toate patru indică perseverență, stil cursiv, adecvat temelor și situațiilor, cu minime și rare stângăcii, și o remarcabilă abilitate de constructor epic ce-și finisează scrisul de la carte la alta.

Responsabilitatea literaturii
Deși în climatul de libertate postdecembristă, criteriile estetice riguroase enunțate de înaintași (Titu Maiorescu, E. Lovinescu, Tudor Vianu) au cam fost eludate, ele rămân repere pentru cine se îndeletnicește cu ”facerea literaturii”. Scrierea de cărți este nobilă și salvatoare și onorează pe cine o practică, dar validarea lor valorică o operează timpul și standardele culturale ale societății, date de o educație și de o cultură consistente, conforme cu istoria, filosofia și spiritualitatea epocilor. Talentul e muncă perseverentă de autodepășire și neîncetată cunoaștere. Fiindcă a face literatură este o mare responsabilitate, în unele dintre textele mele de confirmare a unor cărți și autori, am inclus adesea o componentă teoretică, apreciată ca necesară mie însemi în diferitele abordări și, evident, autorilor. Am filtrat două dintre cărțile lui Petru Racolța prin grila unor astfel de criterii, gândindu-mă că literatura îndeplinește o funcție magisterială, i-aș spune – ea învață, orientează și formează discipoli, oxigenează mentalul public și edifică un spirit al timpului. Cărțile devin astfel adevărați magiștri.

Vorbind de criterii, o bună stăpânire a limbii în care autorul scrie, un lexic suficient de bogat, capabil de exprimare nuanțată în registre stilistice diferite, în funcție de tematică și de tipul de literatură practicat, indică abilitatea de-a lucra cu ”materialul” din care se face literatura. Dexteritatea lingvistică și lexicală presupune și optimă cunoaștere și utilizare a mijloacelor și a procedeelor stilistice, căci fără ele opera rămâne în afara relevanței literare. Stilul și limbajul lui Petru Racolța au în bună măsură cursivitate, fluență, adecvare, însă cu rare figuri de stil, căci narațiunile sale cu miză pe subiecte și personaje din cotidian și din sfera science-fiction implică un limbaj prozaic, colocvial și situațional. Capacitatea de a proiecta realul în plan imaginar, nu copiindu-l, ci recreându-l, încât opera să facă concurență stării civile, cum spunea G. Ibrăileanu, e relevată de scene, personaje, problematici și conduite convingătoare după modele cotidiene. Proiectarea obiectivă a unui univers epic similar realității este meritorie în romanele Fetița care visa pentru alții, ”roman parapsihologic, cu elemente de SF tradițional” (2021), și Pe urmele tatălui, ”thriller polițist” (2022). Un spirit inventiv și o îndrăzneață imaginație narativă atestă ambele romane. Autorul proiectează, organizează și structurează subiecte captivante, personaje ce se mișcă dezinvolt în medii sociale diferite, din familie în lumea medicală, în cea interlopă, în mănăstire sau în mediul polițienesc și în cel al periferiei sociale, în pușcărie, cu hoți, boschetari, în cel de-al doilea roman. Criteriul imaginației creatoare e îndeplinit prin inventivitatea debordantă de intrigi, conflicte, personaje, scene și situații care țes narațiunile.

Cadrul de referință al culturii-literaturii naționale relevant pentru scriitor l-ar putea situa pe Petru Racolța în zona dintre realism și science-fiction sau în galeria creatorilor de thrillere polițiste, dacă nu cumva în foarte bogata sferă a fantasticului tradiționalist din literatura noastră, de la N. Gane, Eminescu, Slavici, Pavel Dan, V. Voiculescu la Cezar Petrescu, V. Papilian, culminând cu Mircea Eliade, sau în proza despre periferia socială. Când caut valoarea unui scriitor, plec de la astfel de premise și referințe, mă uit la prezența și la efectele lor în cărțile și în textele scrise. A scrie în conformitate cu timpul tău, cu viziunea, cu sentimentele și cultura proprie, cu problematica la modă e un criteriu pe care domnul Petru Racolța îl îndeplinește, găsindu-și sursele în realul imediat, pe seama unei bogate galerii de personaje: funcționari, polițiști, medici, interlopi ce intră-n sfera politicului, copii deficienți și medii sociale diverse. Tipul de scriitură realist, presărat cu elemente de SF din domeniul științific și medical face senzaționalul cărților. Acțiuni dinamice și captivante, protagoniști pitorești și interesanți – copiii deficienți din primul roman, fetele gravide, înseminate misterios în cel de-al doilea, Florin, artistul boschetar, sau polițistul rom Tivi, ce cad victime unor întâmplări neprevăzute, dar și Cosmin, polițistul ucigaș, în scene ce uimesc, stârnesc milă, teamă, indignare (interlopul bogat Montezuma și acoliții săi sau Jucătorul din thrillerul polițist) fac substanța unui epic incitant conectat la realitate. Narațiunile tumultoase, pline de surprize, de confruntări și momente de suspans, de scene și personaje veridice, abilitatea constructivă și viziunea realistă confirmă un veritabil autor epic.

De pildă, Fetița care visa pentru alții, tipărit la editura Siono (București, 2021), supratitrat ”roman parapsihologic, cu elemente de SF tradițional”, secvențializează subiectul în treizeci și patru de capitole scurte și incitante și îl complică abil de la un moment la altul, pentru a da cursivitate și logică narațiunii și pentru a construi un climat existențial veridic, ceea ce este un bun exercițiu epic. Subiectul, un șir de aventuri ce captivează și mențin cititorul în text, e un amestec de realism și de science-fiction al unui creator extrem de imaginativ. Elemente de realitate cotidiană, drame familiale și personale ale unor copii cu handicapuri genetice sau accidentale, mediul medical din centrele de sănătate și frământările doctorilor dedicați rezolvării cazurilor interferează cu lumea interlopă și cu inserțiile ei în viața copiilor sau în sfera politică și polițienească. Protagoniștii sunt patru copii deficienți genetic sau accidental, care posedă, în schimb, însușiri paranormale, cumva compensatorii. Comportamentul lor intră în sfera science-fiction și îi alarmează sau înfricoșează pe cei din jur. Aflați în casa de sănătate a doctorului Bogdan, Lena sau Visătoarea, Șoc, Sentimente și Poligraf, deși marcați de deficiențe, au abilități și comportamente uimitoare. Lena, fetița cu părul cărunt, visează despre alții fapte care se împlinesc uimitor, de aceea e numită Visătoarea. Șoc, mutilat fiziologic în urma unei electrocutări, descarcă energie electrică, sub formă de fulgere prin degetele de la mâini și o poate manevra în funcție de situațiile în care se află și de starea sa afectivă. Sentimente, un copil surdomut de-o impresionantă blândețe, transmite afectivitate celor pe care-i atinge. Blonda Poligraf, deficientă de un ochi, vede adevărul și minciuna din sufletul celor din jur. Ridicați de autorități (fetele) sau răpiți (băieții) de niște interlopi potenți financiar, implicați în jocuri guvernamentale și politice, copiii se sustrag, fug, dejoacă planurile interlopilor, se caută și se regăsesc, arată afecțiune, prietenie, loialitate. Trăsăturile lor dau ineditul scrierii și caracter parapsihologic întâmplărilor care țes romanul. Violeta Popan, mama Lenei, doctorii Oșan și Bogdan, jurnalista Stanca, Olga, interlopi ca Montezuma, trupele ce apără mănăstirea unde se află protagoniștii sunt tipuri decupate din cotidian, ei intervin, perturbă sau ajută, creând atmosferă și momente de suspans.

Idei și valori
Posibilitatea vindecării și a reparării medicale a deficiențelor prin apelarea unor elemente de science-fiction și parapsihologie conectează tema cu problematica socială și familială. Ridicarea de către oficialități a fetelor din centrul de sănătate al dr. Bogdan, răpirea băieților din centrul din Viena, planul interlopilor de asasinare a Papei Francisc, ratat anume de Șoc, fuga, căutarea și regăsirea copiilor de către familie și doctori dau cărții tensiunea epică. Destinele copiilor se repară, se salvează, căci toți luptă pentru bine, dreptate și adevăr. Triumful binelui pare a fi logica și filosofia autorului, care încheie cartea și destinele din ea în cheie optimistă.

Elementele de limbaj și de comportament dau farmec și umor întâmplărilor, indicând cunoașterea psihologiilor: interlopi, medici, polițiști, călugărițe, copii inocenți etc. Comportamentele, limbajul și mentalul protagoniștilor, inspirate din actualitate, dau autenticitatea scriiturii. Petru Racolța probează reale abilități scriitoricești, întrunind criterii ce dau valențe literare scrisului. De la o carte la alta el face pași evidenți în ceea ce privește stilul, viziunea, problematica și capacitatea de-a crea și susține narațiuni complexe specifice romanului. Cele patru cărți au un autor epic calm și sigur pe sine, vehiculând dezinvolt cu mijloacele literaturii, ancorându-și subiectele în cotidian și interferând medii diverse, conivente sau contrastante. Tentația tipologizării vizează: personaje din sfera medicală, familială și maternă (Dna Popan), din cea polițienească, cea interlopă, cu polițiști, medici, personaje mature, înțelepte, trupe de asalt, interlopi oneroși, copii apți de-a vedea și a servi adevărul și binele. Nu fatuității sau gratuității îi este subsumată epica aventuroasă a lui Petru Racolța, ci unor valori de profunzime care validează cărțile.

Ideea ce înnobilează ambele cărți este că binele și adevărul se cer căutate și apărate chiar în situațiile dificile prin care trec personajele, altfel aceste valori n-ar putea fi atinse și aduse-n cotidian. Când textul unei cărți este nutrit de idei, ea slujește valori etice sau filosofice, fapt ce indică valoarea literară. Dacă viața fără bine nu izbândește, nici literatura fără o cultură a binelui nu servește vieții. Petru Racolța pare a fi descoperit sensul și misiunea literaturii.

Terezia Filip

Revista Nord Literar, nr. 2 , februarie 2024

Satul dintre neguri XXV

Posted on by racoltapetru6

Prin multe peripeții au trecut fii rătăcitori, dar nici necazurile mari nu i-au ocolit. Bunăoară, cum să mai nimerești calea bună, când dimineața e noros și o ține așa toată ziua? Nu îndrăzneau să-și continue drumul, de frică să nu ajungă în locuri mai îndepărtate, de unde nici călăuza lor celestă nu i-ar mai fi putut îndruma. În acele cazuri, rămâneau pe loc și se bucurau măcar de ploaia care le oferea apa de băut și de spălat pe față, după trezirea matinală. Scurgeau picăturile de pe frunzele mai late și uneori reușeau chiar să-și umple fiecare plosca, iar apoi să să mai scape de praful depus în păr și pe obraji. Doar atunci îndrăzneau să folosească apa și pentru a se mai împrospăta, pentru că vasul lor era prea mic pentru a-și face provizii încurajatoare. Cu mâncarea se mai descurcau ei sau răbdau uneori de foame, însă cu setea nu se puteau pune, mai ales când soarele amiezii îi înfierbânta. Știau că munții au apă de izvor rece și limpede, dar nu întotdeauna găseau locul potrivit, cu acces fără pericol.

A fost o dată când tocmai găsiseră un fir de apă îmbietoare, din care se pregăteau să se îndestuleze cu nesaț. Tocmai când mulțumeau Moșului cel Sfânt – cum îi spunea Bianca lui Dumnezeu -, din spatele lor s-a auzit un răget care le-a înghețat sângele în vine. S-au întors și au văzut un urs uriaș ridicat în două labe și amenințându-i cu celelalte două, priveliște care i-a făcut să fugă cât îi țineau picioarele, în timp ce Maia a ținut o vreme sălbăticiunea pe loc. Adesea, își astâmpărau setea cu fructe de pădure, până când au nimerit un soi care semăna foarte mult cu afinele, doar că erau mai mari și mai dulci. Spre seară, i-a durut stomacul, au început să delireze și să ardă ca un cuptor încins. Noroc că au vomat, dând afară otrava și revenindu-și până la ivirea zorilor. De atunci erau foarte atenți la ce consumă și niciodată nu abuzau. De merii care-și întindeau ramurile pline peste porți nici nu îndrăzneau să se apropie, amintindu-și mereu de cei trei frați care i-au luat ca slugi, ca pedeapsă.

Nici pe bunătatea oamenilor nu se puteau bizui, mai ales după ultima experiență avută după ce au bătut mai insistent la o poartă. Le-a deschis o namilă de bărbat ”înarmat până-n dinți” cu o biciușcă într-o mână și un furcoi în cealaltă. S-a uitat la ei cu o privire încrucișată, fără să scoată un cuvânt, de nu știau dacă ei sunt vizați sau câinele care își arăta, la rândul lui, colții. Adi n-a fost în stare decât să întindă plosca și să întrebe cu vocea gâtuită: ”Apă?”. Neobservând vreo reacție de îmbunare, ba mai degrabă semne ce prevesteau agresiunea, și-au zis că-i mai potrivit să se retragă fără licoarea vitală.

Odată, au ajuns din urmă un om care purta pe umeri o straiță burdușită, iar primul lor gând a fost că soarta s-a milostivit de ei. L-au rugat din tot sufletul să se îndure de ei prin câteva înghițituri de apă, însă bărbatul le-a rânjit cu răutate și reproș:

– Apa e scumpă prin aceste locuri, dar văd că aveți doi măgari care vă scutesc de oboseala drumului. Ca să fie toată lumea mulțumită, pot să vă dau o jumătate de ploscă în schimbul unuia din animalele de povară.

În alte condiții, Adi și Bianca n-ar fi acceptat acest târg nici în ruptul capului, dar când trupul îți cere cu disperare să se hidrateze, mintea nu poate să se mai opună. Așa că au făcut schimbul, simțind binecuvântarea apei salvatoare. Bărbatul a luat măgărușul și l-a încălecat, lovindu-l puternic cu o nuia. Se pare că gestul acesta nu era deloc pe placul animalului, care l-a aruncat de pe spate, lovindu-l la rândul lui cu copita și revenind unde i-a fost locul. Degeaba a încercat omul să-l recupereze, pentru că Maia și-a pierdut răbdarea și l-a fugărit până nu s-a mai văzut, cu toate bunătățile pe care le avea asupra lui.

La începutul unei alte zile, trezindu-se cu gura uscată și fără vreun nor pe cer, arătau fără puteri și fără speranțele care-i înviorau de obicei. Totuși, fratele a recurs și de această dată la tertipul prin care-și mai înveselise surioara.

– Am așa o presimțire că astăzi vom întâlni o persoană foarte interesantă, a zis el cu o oarecare convingere.

Bianca nu a mai zâmbit, gândindu-se la o nouă zi de chin care-i aștepta, la razele de soare care-i va arde și la drumul prăfuit prin care vor fi nevoiți să înainteze. Doar măgărușii păreau mai mulțumiți, după ce au mâncat din iarba cu rouă pe care au găsit-o și de la care nici Maia nu a făcut mofturi. Ei bine, copiii nu mănâncă iarbă, mai ales dacă nu cunosc care ar fi bună și riscând să o pățească precum cu fructele. Au pornit la drum fără vlagă, neavând poftă nici de prima masă a zilei, constând din pâine veche și o brânză mucegăită. Poate nici nu ar fi rezistat până la amiază, dacă în calea lor nu ar fi apărut o minunăție de lac limpede ca cerul senin și necuprins ca un ocean, după cum li se părea lor. Fără să piardă o clipă, s-au aruncat pur și simplu de pe măgăruși și au alergat din răsputeri să atingă cu buzele luciul îmbietor.

Era o apă atât de bună și răcoroasă cum nu-și aminteau să fi băut vreodată și din care Bianca ar fi tot sorbit dacă Adi nu ar fi intervenit să o oprească.

– Ai grijă că o să-ți fie rău dacă nu faci o pauză, i-a spus el în timp ce o ridica în genunchi. Lacul nu o să dispară, deci avem timp să ne tot ospătăm, ba să facem și o baie cum nu am mai făcut de multă vreme.

Ideea cu scăldatul a reușit să-i mai domolească pofta fetiței. Amândoi s-au descălțat și s-au aruncat în apa primitoare, stropind, țipând de fericire și uitând toate patimile prin care au trecut. Bianca nu știa să înoate, însă fratele ei avea grijă ca entuziasmul ei să nu o poarte prea departe de mal, punându-i viața în pericol. Tot așa ar mai fi continuat ei multă vreme, dacă nu ar fi observat pe mal un tânăr care îi privea curios și amuzat totodată. Puțin jenați, s-au gândit că e politicos să iasă în preajma lui și să-și explice comportamentul. Tinerelul nu părea atât de deranjat de cele văzute, ci mai degrabă se bucură că are cu cine schimba o vorbă.

– Oricum mă plictiseam, le-a explicat el. M-a trimis tata să-mi găsesc o mireasă, la fel cum au făcut și cei doi frați mai mari. Vrea să facă nunțile deodată, dar eu nu sunt priceput în a curta pe cineva și nici nu-mi place să fac asta doar de dragul familiei.

Copiii îl priveau cu înțelegere cum dădea cu o bâtă în apă, doar ca să admire cercurile care se măreau, dispărând încet spre extremități. Simțeau și ei nevoia să discute cu cineva mai apropiat de vârsta lor, de aceea Adi a adăugat:

– Familia e importantă și e bine să rămână unită. Tatăl tău o fi având intenții bune dacă vrea să te vadă însurat și cu copii, fără să mai aibă grija ta și a zilei de mâine.

– Tata e împărat și vrea să ne însoare pentru ca unul dintre noi să-i ia locul, după cum o să-i placă nora aceluia.

va urma

Sclipiri

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Întrebare: – Cum îți alegi iubita la Vaslui?
Răspuns: – La plesneală!

* Soțul către soție:
– Știi bancul cu Ionuț?
– Nu.
– Io nu-ț’ mai dau bani.

* Test la poliție:
Examinatorul: – Completați cu atenție, pentru că primiți doar un formular!
Numele: George Pop
Prenumele: …

* De dragoste: Din 24 februarie, sentimentele on-line se măsoară în… dragobiți!

* – Iubi, vrei un papanaș?
– Mai încolo, că nu-mi place să vorbesc cu gura plină.
– Știu. Vrei un papanaș?

* M-am dus la un restaurant și era plin. N-aveam unde să stau, așa că mi-am scos mobilul, l-am pus la ureche și am zis:
– ”Frate, vino repede că e aici cu altcineva…” Șase cupluri au fugit.

* Într-un bar, unul rupt:
– Barman!
– Da, domnule!
– Adu-mi, te rog, ușa, că vreau să ies!

* Ea: – Dezbracă-mă din cuvinte.
El: – Ți-a intrat un gândac sub bluză.

* Ar trebui comasat tot, pentru început comasarea pensiilor mici cu pensiile speciale.

* Teoria relativității:
În pat: Este 7 dimineața, închizi ochii pentru 5 minute și este 8:45.
La serviciu: Este ora 1:30, închizi ochii pentru 5 minute și este 1:31.

* Cei care nu gustă glumele sunt aceiași care, când erau mici, își luau mingea și plecau acasă!

* ”Ardeleanul fără brișcă
Îi ca tortul fără frișcă”
(Lalai Dama)

* Al dracului virus, a infectat și horoscopul. La nicio zodie nu mai apar excursii, plimbări, vizite…

* Cum traversează românii strada:
– Dacă e verde, trec.
– Dacă e roșu, aleargă.

* Două prietene stau în bucătărie, în timp ce una dintre ele pregătește prânzul pentru soțul ei.
– Wow, spune cealaltă. de când ați început voi să mâncați așa mult usturoi?
Zâmbind, ”bucătăreasa” zice:
– De când soțul meu are bunăciunea aia de secretară!

* Facebook-ul ăsta e plin de bărbați singuri… cu nevasta în altă cameră.

* – Abia te-ai însurat și îți calci singur cămașa?
– Greșești, amice! Asta e cămașa soției!

* Abia aștept 1 și 8 Martie!
Îmi iau frumos un vin roșu și unul alb. Mărțișor mă fac!

* Trei lucruri rele mi s-au întâmplat azi:
– Am aflat că prietenul meu se culcă cu iubita mea.
– Prietenul meu a fost lovit de un autobuz,
– Mi-a fost suspendat permisul de autobuz.

* – A fost dragoste la prima vedere cu Nicușor.
– Și de ce nu l-ai luat?
– M-am uitat și a doua oară.

* Elevii cred că e mai bine la facultate. Studenții cred că e mai bine să fii angajat. Și numai persoana care lucrează știe că cel mai bine era la grădiniță!

* Sunt foarte confuz când sunt la volan, câteodată nici nu mai știu care-i nevastă-mea și care-i GPS-ul. Amândoi îmi spun ce să fac la fiecare 100 de metri.

* Îmi caut jumătatea. Nu știu pe unde e!
Offf… și era de prună!

* – Cine a fost Decebal?
– Decebal a fost conducătorul Daciei… după care a vândut-o și și-a luat BMW.

* La angajare, patronii te întreabă de ce ai plecat de la ultimul job, dar noi putem să-i întrebăm de ce le-au plecat angajații?

* – De ce vă bateți copilul?
– M-a făcut scroafă grasă!
– Și credeți că dacă îl bateți, slăbiți?

* Proverb irlandez:
Realitatea este o iluzie care apare atunci când nu mai ai nimic de băut.

* – De ce trăiește Iliescu așa mult?
– Din lașitate; știe că dincolo îl așteaptă Ceaușescu!

* ”Pune mâna și învață!”
N-am înțeles niciodată unde trebuie pusă mâna.

* Într-o bună zi, va fi din nou la modă inteligența!

* Pe Antena 3, rușii pierd războiul. Pe RTV, rușii câștigă războiul. Pe PornHub, nici vorbă de război.

* Cum îți dai seama că sfârșitul lumii e aproape:
Un german prietenos, un francez curajos, un american slăbuț, un chinez unic și un țigan cinstit intră într-un bar, iar evreul spune: ”băuturile sunt din partea mea”.

* Mergeam ieri printr-un mall. Trece o femeie îmbrăcată într-un tricou pe care scrie ”Sunt proastă”.
Mă gândeam, ce stranie e asta… Chiar m-am întors. Iar pe spate scria ”Și tu la fel”.

* Dacă vrei să cunoști cu adevărat un om, parchează pe locul lui!

* Un indian apache stătea lângă un agent de vânzări, pe o bancă din parc. Între ei se afla o pungă mare de hârtie. Indianul fixa de ceva timp punga de hârtie.
– Vrei să știi ce e în pungă?, întrebă agentul de vânzări.
Indianul dădu afirmativ din cap.
– E o sticlă de vin, am luat-o pentru nevastă-mea.
Indianul tăcu o vreme, apoi zise, dând afirmativ din cap de mai multe ori:
– Bun schimb ai făcut.

* Țineți minte ce vă spun: ardeiul iute, femeia străină și țuica de casă sunt doar pentru iubitorii de senzații tari!

* – Bună dimineața, vecină! Bei cu mine o cafea?
– Du-te, omule, că de la ”cafeaua” ta am născut doi copii!

* Cel mai deștept bărbat e acela care își pune pe Facebook că e într-o relație, dar nu și cu cine. Stau toate liniștite.

* Doamne, cum într-o secundă se schimbă viața…
Ieri, aproape că nu mai aveam bani, azi nu mai am deloc…

* ‘Ți-ai dracu’ cu superstiția voastră despre pisica neagră!
Azi am întâlnit una, m-am dat 3 pași înapoi și am căzut în canal!

* Ardeleanu’, când îi modest, zîce-așe: oi ave io multă minte, da’ nu tătă-i bună!

* Ți se pare că lumea se învârte în jurul tău? Ai lipsă de calciu, stai dracu’ cuminte…

* La intrarea în ascensor
Bărbatul: – Mergeți la 4?
Tipa: – Doamne ferește!… Eu merg doar la Costică!

* A venit primăvara!
Începe ”polenizarea” între femeile cu fluturi în stomac și bărbații cu păsărici la cap.

* Ce este căsătoria
Căsătoria este un cuvânt elegant ce reprezintă adoptarea unui bărbat adult care nu mai poate fi întreținut de părinții lui.

* S-a dovedit științific că femeile mai plinuțe nu sunt grase, cum zice lumea rea, sunt doar pline de bunătate.

* Perlă de la bacalaureat: ”Iubirea plutea în aer asemeni fumului de mici”.

* Mesaj pentru bărbați:
Pentru o igienizare cât mai bună a mâinilor, spălați vasele de cel puțin două ori pe zi.

* – Eu nu te înțeleg! Ce naiba vrei de la un bărbat, că niciodată nu ești mulțumită!
– Vreau să mă completeze…
– A naibii integramă care ești!

* Rugăciunea soției…
”Fie ca toți dinții să-ți cadă când le zâmbești altor femei… Amin!”

* Afiș pe un Trabant din parcare:
”Acesta este un Mercedes, dar a fost bolnav când era mic”.

Crucea vieții

Posted on by racoltapetru6

De la Prima Înzestrare,
Când destinele sunt date,
Am primit o cruce mare,
Să o port mereu pe spate.

Lume multă stă să vadă,
Oameni de nu poți să-i numeri,
Cum merg eu fără tăgadă
Cu greutatea pe umeri.

Cei cu crucile ușoare
Trec zburdând pe lângă mine,
Aproape să mă doboare,
Însă eu mă țin pe vine.

Seara m-așteaptă odihna,
Și-nvelit cu două pături,
Îmi mai găsesc și eu tihna,
Cu grija crucii de-alături.

Dar când drumurile mele
Se vor sfârși pe-acest pământ,
Voi contempla dintre stele
Crucea-mi înfiptă pe mormânt.

 

Satul dintre neguri XXIV

Posted on by racoltapetru6

continuare

Judecătorii de ocazie ascultau uluiți expunerea lui Dale și nu le venea să creadă aberațiile pe care le auzeau. În mod sigur această cerere de neconceput a fost motivul principal al celui îndreptățit să rezolve cazul, pentru a se spăla pe mâini pasând-o unor străini. Și totul pornea de la inedita cerere a unui om dispus să facă un sacrificiu de neconceput pentru a se îmbogăți. Știm cu toții că averea cea mai mare a unei ființe este vederea, de aici și expresia ”țin la tine ca la ochii din cap” sau ”jur pe ochii mei”. Ori să-ți dai cel mai important simț, răbdând și o durere sfâșietoare, pentru o presupusă îmbogățire, părea o prostie cum nu se putea închipui. Poate spusele reclamatului vor aduce mai multă deslușire pentru Vasile și Sanda.

– Respectabili judecători și dragi consăteni, au fost cuvintele cu care a început Stan. Vorbitorul dinaintea mea are dreptate în ceea ce a afirmat, cum că m-a flămânzit, m-a șantajat, mi-a scos ochii și mi-a furat boii cu care mergeam la târg. Pe de altă parte, a fost inspirat să mă lase sub o cruce de unde am înțeles conversația păsărilor, adică taina prin care să-mi recapăt văzul, spălându-mă cu roua de pe ierburile din preajmă. Tot atunci am auzit ce trebuie să fac pentru a vindeca fata popii de o boală necruțătoare, dar și cum să revină apa în fântânile oamenilor, după îndelungă secetă cauzată de un blestem. Vedeți, domniile voastre, că am trecut prin multe necazuri și dureri, dar nu pot fi supărat pe cel care mi le-a cauzat, mai ales după ce am fost răsplătit de Dumnezeu. El ne-a învățat că iertarea e cea mai mare calitate, de aceea îl iert pe omul acesta și vreau să-l ajut cu un teren de pe care să-și câștige pâinea…

– Nu vreau pomana ta de nimic, a strigat reclamantul, ci să-ți îndeplinești datoria de a-mi face ce ți-am făcut și eu…

– Te rog să stai liniștit pe scaunul dumitale, a intervenit Vasile. Mă voi consulta cu partenera doar câteva clipe și vă voi comunica la ce concluzie am ajuns.

Cei doi soți au purtat un dialog în șoaptă, din care s-a văzut că au căzut ușor de acord. Vasile și-a dres apoi glasul, pentru a avea mai multă prestanță, și a venit cu decizia definitivă.

– Cazul mi se pare destul de clar, dacă lăsăm la o parte minunile pe care Cel de Sus le-a făcut posibile, dar și pretenția nemaiîntâlnită a reclamantului pe nume Dale. Recunosc că Stan ar avea dreptul să-i scoată ochii, după principiul evocat în spusele celui dintâi, dar pârâtul are libertatea de a ierta, după cum ne îndeamnă Domnul nostru. Așa cum l-a scuzat de înșelăciune și hoție, pentru care ar fi putut să-l dea în judecată.

Dinspre Dale s-au auzit alte cuvinte de nemulțumire și vociferări. Judecătorul ridică tonul și continuă:

– Însă dacă se găsește cineva care să-i îndeplinească dorința, instanța îi dă mână liberă să o facă. Sau poate vrei să-ți scoți singur ochii…

– Mă tem că nu are niciun efect dacă-mi fac rău singur, replică omul cu nemulțumire. Mai bine dau cei doi boi, pe care i-am promis pentru o judecată dreaptă, aceluia care se îndură de mine și mă lasă orb. Se aude, oameni buni?

Nu a durat mult liniștea în așteptare, până când din ultimul rând al celor prezenți se ridică un țigan.

– Pentru doi boi mă încumet eu… am familie mare și o ducem greu.

Toată lumea s-a întors spre el, privindu-l ca pe un salvator. În sinea lor, fiecare și-ar fi dorit ca Dale să fie astfel pedepsit pentru câte i-a făcut unui om bun, dar niciunul nu voia să preia asupra lui o faptă de o cruzime atât de sălbatică. Poate că, cine știe, proaspătul orbit își va reveni ca primul și se va întoarce printre ei cu secrete prin care să prospere și mai mult. Astfel că țiganul părea omul potrivit să ducă la capăt cererea aprobată de instanță și pusă imediat în aplicare. A mai fost nevoie de câțiva martori curajoși care să asiste la măcelul dureros și apoi să confirme totul, inclusiv plata prin cei doi boi promiși. Vasile și Sanda nu au fost în stare să vadă așa ceva.

Dale a plecat văietându-se spre cruce, ajutat tot de țigan, care l-a lăsat sprijinit de lemnul umed. Ploaia încetase între timp, iar seara se lăsa încet peste câmpuri și așezări, ca un ultim act al unei zile ieșite din comun. A doua zi de dimineață, un grup mare de oameni s-a dus să vadă ce s-a întâmplat cu orbul, însă nu l-au mai găsit. S-a auzit, după câțiva ani, că a fost văzut un orb care cerșea prin alte părți, vorbind aiurea de o cruce care i-a înșelat așteptările. Alții susțineau că au găsit prin împrejurimi un leș sfârtecat de vulturi, însă groaza i-a făcut să se îndepărteze, lăsându-l pradă altor sălbăticiuni flămânde. Poate varianta din urmă era mai blândă pentru nesăbuit, scutindu-l de o viață chinuită și rușinoasă.

Cert e că a doua zi de dimineață soarele zâmbea impasibil, îndemnându-i pe călătorii noștri să-și continue drumul. Stan le-a umplut straițele cu merinde și apă, mulțumindu-le pentru judecata dreaptă și dorindu-le să-și regăsească tihna binemeritată alături de cei dragi. Mai trebuia să-și întâlnească ghidul dispărut înainte de ploaie, iar pentru asta au socotit de cuviință că locul cel mai potrivit este tot acea cruce, unde l-au pierdut din ochi. Acolo au adăstat o bună bucată de vreme, povestindu-și despre încercarea prin care au trecut și căutând să înțeleagă ceea ce părea de neînțeles.

– Sunteți gata pentru o nouă zi de mers?, au auzit deodată un glas subțire ce venea de deasupra lor.

Și-au ridicat privirile, observând astfel mica pasăre de pe un braț al crucii.

– Văd că minunile nu încetează să ne uimească, a exclamat Sanda cu bucurie. Nu știam că am putea să-ți înțelegem graiul, păsărică drăgălașă.

– Nici eu nu eram sigură că veți pricepe, a răspuns ea cu un ciripit vesel. Înseamnă că aveți un caracter vrednic, iar această cruce vă ajută să ne deslușiți spusele.

– Noi am auzit că-i nevoie să fii orbit de alt semen pentru a te bucura de acest dar, îi replică Vasile.

– Oamenii fac tot felul de presupuneri, atunci când nu înțeleg ceva, veni lămurirea. Eu bănuiam că sunteți merituoși de când am văzut că vorbiți cu florile, altfel nu acceptam să vă îndrum.

– Cât mai avem până la destinație?, se interesă femeia, cu inima afectată de emoție.

– Nu mai este mult, dar haideți să purcedem, i-a încurajat ea luându-și zborul către orizont.

Au încălecat și ei în grabă, având grijă să nu o piardă din ochi, dar cu un reproș abia auzit din partea lui Vasile.

– ”Nu mai este mult” e expresia care se repetă atât de des încât poate deveni sloganul nostru. Ar fi putut să ne explice cam cât anume înseamnă asta, în zile sau ca distanță, dar ea s-a grăbit tocmai când găsisem locul potrivit pentru o conversație importantă.

Ghidul nu avea cum să-l mai audă, iar femeia era ocupată să-și îndemne calul la galop. Mult sau puțin, trebuiau să creadă în ce-i mai bine și să meargă până unde-i duce călăuza zburătoare.

Variațiuni pe aceeași temă

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Întrebare: – Care sunt cele mai grele zile dintr-o săptămână?
– Primele… cinci!

* ”Trei motani încearcă să-și dea seama care este cel mai leneș dintre ei:
– Eu sunt atât de leneș, încât îmi pune stăpânul castronul cu lapte sub bot și mi-e lene să mănânc!
– Eu sunt atât de leneș, încât vine pisica lângă mine cu coada ridicată, iar eu nu fac nimic!
– Băi, voi ați auzit țipetele alea de aseară? Eu eram, mă așezasem pe un cui ruginit și mi-era lene să mă ridic!”

* Întrebarea zilei pe net!
Cum se poate trece o mașină electrică pe GPL?

– Ce vrei să te faci când vei fi mare?
– Vreau să mă fac soldat.
– Dar dușmanii te vor omorî…
– Atunci mă fac dușman!

* Românul s-a învățat să aibă din toate, câte nimic… (I.L. Caragiale)

* Există spital de nebuni, dar nu există spital de proști.
Dovada cea mai bună că nu poți să-i vindeci. Trebuie să-i eviți.

* Țara asta s-a dus de râpă pentru că oamenii au ajuns să fie mândri că sunt proști, în loc să le fie rușine.

* O țară de oi merită un guvern de lupi. (Edward R. Murow)

* La ștrandul pentru nudiști, Gheorghiță o întreabă pe mă-sa:
– Mami, ce are nenea ăla în burtă de îi așa de mare?
– O… bombă!
– Iooi, mami! Să fugim repede pentru că uite cât de scurt îi deja fitilul!

* – Maria, nu am casă, mașină, bani sau vreo moștenire, așa cum are Mitică, dar te iubesc din toată inima!
– Ioane, dacă mă iubești cu adevărat, fă-mi cunoștință cu Mitică!

* Cine se scoală de dimineață merge la muncă, fiindcă are de plătit 200.000 de pensii speciale trântorilor…

* Un grup de profesori au fost chemați și așezați într-un avion…
Când ușile au fost închise și avionul era pe cale să decoleze, au fost informați că acest avion a fost făcut de studenții lor.
Când au auzit, toți s-au grăbit spre ușile avionului, încercând să scape și să supraviețuiască! Cu excepția unui singur profesor, care stătea cu încredere și calm.
Un coleg îl întreabă speriat: – DE CE NU FUGI?!
El răspunde cu încredere: – Ei sunt elevii noștri…
Încă o întrebare: – Sunteți așa sigur că au studiat bine?
Răspunsul vine încet: – SUNT SIGUR CĂ NU VA ZBURA…

* Abia atunci când femeia ajunge să nască, își dă seama ce simte un bărbat când este răcit.

* Cui nu-i plac bărbații cu burtă să își ia unul cu tocuri.

* Sărăcia modernă: Ai un telefon super-performant, cu care poți verifica online că nu ai niciun ban în cont!

* Cei care iubesc singurătatea sunt cei care au plătit scump compania cuiva.

* De multe ori bărbatul e stâlpul unei familii. Stă și nu face nimic!

* Din toți sfinții la care m-am rugat, doar Sfântul Așteaptă mi-a spus-o pe-aia dreaptă: – Po’ s-aștepți tu mult și bine!

* Relațiile de azi: ”Sunt măritată, dar nu e nimic serios”.

* Nimic nu e mai trist ca bărbatul fără amantă.

* – Ioane, uită-te pe geam, e un cal în curtea noastră!
– Nu e cal, Mărie, e măgar!
– Pe geam, Ioane, nu în oglindă!

* În autobuz, înghesuială mare. O tipă se adresează unuia care o împingea:
– Ce te împingi așa, domnule, vrei să te culci cu mine?
– Nu, vai de mine, cum puteți să credeți așa ceva?
– Atunci, dă-te la o parte, poate vrea altul!

* ”Un câine bătrân și obosit s-a furișat în curtea casei mele. Mi-am dat seama după zgarda de calitate și burtica zdravănă că avea un stăpân care avea grijă de el. A venit calm spre mine, l-am mângâiat pe cap și apoi m-a urmat cuminte în casă, s-a așezat într-un colțișor și a adormit. O oră mai târziu, s-a îndreptat spre ușă și l-am lăsat să iasă…
În ziua următoare s-a întors, m-a salutat vesel, dând din coadă, a intrat încet în casă și și-a regăsit locșorul de somn din ziua precedentă. Chestia asta a continuat timp de câteva săptămâni. La un moment dat, mânat de curiozitate, i-am prins un bilețel de zgardă:
– ”Aș dori să aflu cine este proprietarul acestui câine deosebit și dacă știți faptul că în fiecare după-amiază câinele dumneavoastră vine în casa mea pentru un pui de somn”.
În ziua următoare, câinele avea prins de zgardă următorul mesaj:
– ”Locuiește cu mine, soția mea și cei șapte copii ai noștri, dintre care două perechi de gemeni de doi și trei ani. Încearcă să mai recupereze din timpul de somn… Aș putea veni și eu cu el mâine?”

* Ioane! Bă Ioane!
– Ce-i, mă Gheo?
– O murit tanti Gherghina din deal!
– No, păi să fie… sănătoasă!

* Aș putea slăbi, dar nu vreau!
O să creadă lumea că nu am ce mânca!

* Ce prenume frumoase erau odată…
Acum, când o mamă își strigă copilul, cinci câini se întorc și dau din coadă.

* Azi m-am trezit cu o durere în spate. Cred că e de la aripile de înger care încep să-mi crească…

* După sex:
El: – De ce nu ai clipit cât am făcut dragoste?
Ea: – Dar ce… am apucat?!

* Se spune că banii vin și pleacă…
Ai mei au Alzheimer, pleacă și uită să se mai întoarcă.

* Doi ardeleni:
– Ce număr de telefon ai, mă Ioane?
– Nu-mi amintesc prea bine.
– No, zi-mi așa, aproximativ…

* – Ioane, ești așa înalt că dintr-o parte semeni cu Johannis.
– Auzi, fă Mărie, tu să nu mă faci pe mine prost!

* Fiind 8 martie, soțul vine acasă și îi întinde soției un buchet mare de flori. Soția, țâfnoasă și cu mâinile în șold, îi spune:
– Și acum bănuiesc că o săptămână trebuie să stau pe spate, cu picioarele desfăcute, nu?
La care soțul răspunde:
– Dar ce, chiar nu mai avem nicio vază în casă?

* În baruri și cluburi, sărbătoarea de Dragobete are următoarele etape:
1. Dragotreze
2. Dragobete
3. Dragomahmure

* Dragobete e un fel de sesiune de toamnă pentru cei care au picat de Valentie’s Day.

* Ce își urează persoanele singure de Dragobete?
– ”O Zi a Independenței fericită!”

* Ea: – Iubitule, am visat azi-noapte că mi-ai cumpărat de Dragobete un colier super, din perle!
El: – Așteaptă, dragă, până diseară, și o să ai o surpriză!
Vine seara, bărbatul se întoarce de la serviciu și îi oferă iubitei sale un cadou ambalat frumos. Emoționată, ea îl deschide și înăuntru găsește… o carte: ”Interpretarea viselor”.

Vizite nocturne

Posted on by racoltapetru6

Iar ai intrat imoral în inima mea,
Noaptea… ca hoții,
Mi-ai cotrobăit toate cele patru cămăruțe,
Căutând să furi ce aveam mai de preț:
Sentimentele ascunse pentru tine
Și emoțiile pe care mi le provoci.

Aveai în brațe un calup de gheață
Cu care sperai să-mi amorțești simțurile,
Dar sângele meu era prea înfierbântat,
Capabil să topească până și un aisberg.
Ai crezut că vei scăpa neobservată,
Nu știai că am camere de supraveghere
Prin care te urmăream în vise
Și te imortalizam în amintiri.

Te-am întâlnit a doua zi pe stradă,
Încă roșie la obrăjori de căldură,
Nicidecum de la soarele amiezii,
Ci datorită vizitei nocturne.

 

Satul dintre neguri XXIV

Posted on by racoltapetru6

Nimeni nu a urmărit o pasăre cu atâta stăruință cum au făcut-o cei doi soți, de cum o zăreau că-i gata de drum și până seara, când ochii le lăcrimau după atâta privit spre punctul acela de pe cer. E drept că aveau timp suficient de odihnă, toată noaptea și dimineața, iar Sanda nu se plictisea deloc în preajma florilor vorbărețe. Așa a aflat că micuțul lor ghid se interesa de pe fiecare câmp despre calea care urma să o urmeze a doua zi, căci florile primeau mulți oaspeți, din toate zările, cunoscători în ce privește așezările omenești.

Odată, când cerul era acoperit de nori care-și făceau socoteala să se descarce cu stăruință, au rămas fără ghidul din zilele senine. În dreapta lor se ridica o cruce mare de lemn vechi, iar înainte se întrezărea o înșiruire de case, de-o parte și de alta a drumului de țară. Cerul se întuneca tot mai mult și tare bine le-ar fi prins un acoperiș deasupra capului, așa că au strunit caii și au căutat cu privirile un loc primitor. Norocul a fost de partea lor și, în scurt timp, au văzut cum din curți ieșeau oameni care se îndreptau spre ei, înconjurându-i. Păreau săteni obișnuiți, dar faptul că îi vizau fără îndoială le-a produs o oarecare îngrijorare. Unul, care arăta că-i mai de seamă, a pus mâna pe dârlogii cailor și li s-a adresat:

– Cine sunteți, de unde veniți și încotro vă îndreptați, străinilor?

Vasile s-a simțit dator să-i informeze că-s oameni buni, cu gânduri pașnice:

– Venim de departe și suntem în căutarea copiilor noștri, dar nu vă putem spune cât mai avem de mers. Deocamdată, ne-ar prinde bine o mâncare caldă și un loc în care să ne adăpostim până trece ploaia.

– Înainte de toate, am vrea să știm cu ce vă ocupați, din ce vă câștigați pâinea, insistă omul. După straie și caii pe care-i aveți, arătați a fi persoane de vază, nu orice terchea-berchea.

– Păi, noi suntem amândoi profesori… răspunse cu oarece mândrie Sanda.

Încă nimeni nu-i întrebase ce profesie au și nici nu-și dădea seama ce importanță mai are în aceste locuri. N-a văzut încă o școală în drumul lor și nici copii cu ghiozdane sau uniforme, așa cum îi știa din lumea cunoscută.

– Profesori?! Cum adică?, se arătă nedumirit omul.

– Adică îi învățăm pe copii carte.

– Înțeleg că sunteți oameni deștepți, iar noi avem nevoie de judecata voastră. Coborâți de pe cai și urmați-ne pentru a vă găzdui.

Așa le-a poruncit cu hotărâre de netăgăduit cel care părea mai-marele grupului. ”Măi să fie, încă n-am fost atât de apreciați pentru studiile noastre, cel puțin nu pe acest tărâm”, s-a gândit încântat Vasile, în timp ce urmau indicațiile celor din jur. Au intrat într-o curte largă și apoi într-o casă mare, unde au fost puși la masă, ospătați cu mâncare aleasă și băutură după vrere. Își aminteau că nu s-au mai bucurat de un asemenea festin din vremea când erau primiți în palatele împărătești, însă le plăcea să creadă că sătenii îi apreciau pe oaspeți, mai ales dacă-s școliți. Adevărul a ieșit la iveală după ce s-au săturat și au mulțumit de omenie. Atunci a început să-i lămurească bărbatul care-i adusese de pe drum:

– Numele meu este Pamfil și-s judecător în această comunitate. Problema e că avem un caz în care unul dintre împricinați nu acceptă o judecată venită din partea noastră, pentru a nu fi părtinitoare. Astfel am ajuns la înțelegerea ca primul străin cu carte care ajunge aici să fie cel care va asculta părțile implicate și va da verdictul. De aceea v-am primit cu atâta bucurie și v-am oferit ce avem mai bun. Acum, vom merge în sala de judecată, unde veți asculta despre ce e vorba, iar Dumnezeu și mintea pe care o aveți amândoi să vă fie de ajutor în rezolvarea cazului nemaiîntâlnit și cât se poate de ciudat.

Vasile și Sanda au crezut la început că-i o glumă, însă seriozitatea de pe chipurile oamenilor le-a înghețat zâmbetul pe buze. Degeaba au încercat să-i convingă că ei n-au dreptul la o astfel de onoare, nu cunosc prea bine legile și n-ar vrea să se pronunțe greșit, sătenii le-au replicat că sunt deja datori, iar la urmă vor fi și plătiți cum se cuvine. Era hotărârea obștii și aceasta avea literă de lege în acest loc.

O cameră mare îi aștepta după o altă ușă, unde au fost poftiți să ia loc pe două jilțuri din spatele unei mese lungi. În fața lor erau multe scaune pe care s-au așezat sătenii, după care și-au făcut intrarea cei doi împricinați. Primul s-a prezentat cu numele de Stan și avea trăsăturile unui om trecut prin multe greutăți, dar cu încrederea în soarta care i-a fost hărăzită. Cel de-al doilea, numit Dale, arunca priviri scurte și greu de surprins, de parcă s-ar fi temut să nu-i pătrundă cineva în gânduri. Acesta era reclamantul, care a luat cuvântul imediat după ce s-a așternut liniștea.

– Cinstiți judecători, țin să vă asigur că hotărârea domniilor voastre o voi respecta fără crâcnire. Mai ales că sunteți din alte părți și nu ați fost corupți de ideile părtinitoare ale locuitorilor care s-au aliat împotriva mea. Iar pentru deranjul și timpul pierdut, vă voi da oricum doi boi frumoși, tocmai buni de pus la jug.

– Te rog să te limitezi la pricină, altfel riști să fii acuzat de mituirea instanței, a intervenit cu demnitate Vasile. Care este acuzația adusă domnului Stan?

– Pe scurt, are obligația să-mi scoată ochii din cap, dar el refuză cu încăpățânare, a rostit reclamantul.

Sanda și Vasile au rămas muți după ce au auzit o pretenție atât de aberantă. Privind spre oamenii prezenți la proces și observând că nimeni nu zâmbește, și-au dat seama că nici de data asta nu era o glumă.

– Am înțeles noi bine?, întrebă apăsat Sanda. De ce ai vrea să rabzi o asemenea oroare, după care să rămâi orb pentru totdeauna?

– E cât se poate de simplu, a continuat Dale. Pentru că și eu i-am scos ochii, iar acum vede la fel de bine ca mine. Un îndemn străvechi ne spune că trebuie să plătim ochi pentru ochi și dinte pentru dinte, iar Stan nu vrea să respecte această orânduială. Cer să mi se facă dreptate fără strâmbătate.

– Crede-mă că nici eu nu te înțeleg de ce vrei să treci prin asta, a stăruit Vasile. Ai face bine să ne povestești cât mai clar ce s-a întâmplat de fapt.

Mulțimea reacționă vocal, îndemnându-l pe reclamant să spună tot ce știau și ei, dar trebuia auzit din gura lui. Dale a tras aer în piept și a început să depene motivele care-l îndreptățeau să pretindă ceea ce părea o fantezie bolnavă.

– L-am întâlnit pe pârât cu ceva timp în urmă, când venea cu doi boi la târg, să-i vândă. L-am convins să-mi dea straița cu merinde, pentru a-i ușura drumul lung și anevoios cu animalele în grijă. Cu timpul, ne-a răzbit foamea și setea, însă eu nu i-am dat nimic de mâncat și de băut, până nu a acceptat să-i scot un ochi. La fel am făcut și la al doilea popas, către seară, când l-am lăsat și fără cel de-al doilea ochi. După care i-am luat boii părăsindu-l sprijinit de crucea de lemn care se vede la intrarea între aceste case. Doar că acolo s-a întâmplat minunea și omul a aflat de la păsările care sporovăiau cum poate să-și recapete vederea și să se îmbogățească, scăpând această comunitate de două mari necazuri. Mi-am dat seama că numai pățind ce a pățit și el pot afla secrete care să mă facă bogat și respectat.

va urma

Semănând zâmbete

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Legenda spune că pe echivalentul românesc al lui Cupidon îl cheamă Marcu. 🙂

* De când cu handsfree-ul, nu mai știi care vorbește la telefon și care e diliu cu acte în regulă…

* Întrebare: – Când merge un avocat în rai?
Răspuns: – Când iadul este plin.

* Un individ își suspecta soția că avea un alt bărbat.
Într-o zi, se hotărî să vină acasă la o altă oră ca de obicei și a surprins-o efectiv dormind cu altul.
Scoase revolverul cu grijă, ca să nu-i trezească… îl armă… și când era gata să tragă primul glonț… începu să se gândească mai bine…
În ultimul timp, își dăduse seama că viața lui de bărbat căsătorit se îmbunătățise. Soția nu-i mai cerea bani să cumpere carne, nici pentru haine, bijuterii sau pantofi, cu toate că apărea mereu cu o rochie nouă, o bijuterie nouă sau sandale la modă. Copiii schimbaseră școala publică din cartier cu o școală privată, într-un cartier elegant al orașului. Ca să nu mai spunem de noua mașină pe care soția o achiziționase, în ciuda faptului că de 4 ani nu-i mai crescuse salariul.
Iar de provizii ce să mai vorbim. Niciodată nu a avut atâta abundență în casă, ca în ultimele luni. Și plata luminii, apă, telefon, internet, mobile, carduri de credit, de cât timp nici nu mai auzise vorbind despre ele.
A pus arma înapoi cu grijă, ca să nu-i trezească, și a ieșit din cameră încetișor. S-a oprit în ușa salonului. A aprins o țigară, a reflectat un pic și și-a zis:
”Tipul plătește chiria, supermarketul, educația copiilor, facturile casei, mașina! Toate cheltuielile casei! Eu mă culc cu ea în fiecare zi…”
Și ieșind din casă, casa lui, trase concluzia:
– La naiba! Încoronatul e el…

* Șeful își apostrofează un angajat:
– Ești cam leneș…
– Șefu’, nu e vina mea. Când eram copil, aveam un ochi leneș. Afecțiunea nu a fost tratată la timp și s-a răspândit în tot corpul!

* – Domnule doctor, mă doare rău spatele când mă trezesc dimineața!
– Atunci, trezește-te după-amiază.

* Pentru a înțelege diferența dintre un bărbat și o femeie, ar fi de-ajuns să ne gândim la șah…
Regele poate muta doar câte un pătrățel și regina face tot ce vrea.

* Alergatul după femei n-a făcut rău nimănui…
Pagubele se produc abia după ce le prinzi.

* Am făcut multe greșeli la viața mea dar… simt că pot mai mult!

* Mai bine Ballantine’s decât Valentine’s.

* Aseară, la club, am agățat o blondă mai în vârstă.
Arăta foarte bine pentru cei 60 de ani ai săi și m-am trezit gândindu-mă că probabil fiica ei arată și mai sexy. Am băut puțin (ei bine, puțin mai mult), ne-am giugiulit și apoi m-a întrebat dacă am practicat vreodată ”dubla sportivului”.
– Ce-i asta?, am întrebat.
– Păi, faci dragoste și cu mama și cu fiica în același timp…
– Nu, n-am avut parte de așa ceva, i-am răspuns.
Mi-a făcut cu ochiul și mi-a zis că asta-i noaptea mea norocoasă… Ne-am dus apoi la ea acasă… Am intrat, ea a aprins lumina în hol și a strigat tare:
– Mamă, sper că nu te-ai culcat…

* Ea, melancolică:
– A venit căldura…
El, panicat:
– Cât?!

* Secretele piramidelor
Egiptenii le construiau ca să-și apere mumiile de babele care veneau să le pupe moaștele.

* Eu m-am pornit la serviciu cu chef de muncă, dar afară bate vântul și mi l-a suflat!

* Cică Șoșoacă a jucat în lacul lebedelor… a interpretat malul stâng…

* Februarie e cea mai scurtă lună din an, pentru că e luna iubirii.
Cine a făcut-o știa că iubirea nu durează mult.

* Bunicu’ meu avea o vorbă:
Femeia e ca fasolea, dacă nu are arac solid, se întinde și la vecini…

* La școală, 12 ani de zile fugi de educație fizică și după 20 îți iei abonament la sală…

* Cică fiecare om are jumătatea lui.
Rog jumătatea mea să stea cuminte acolo unde e… că stă bine!

* Cine se scoală de dimineață… îi vede pe ceilalți dormind.

* Mi-am întrebat soțul ce cadou îmi ia de ziua îndrăgostiților. Mi-a zis că el e căsătorit, nu îndrăgostit.

* L-am așteptat așa cum se cuvine,
Ca orice doamnă, pe-al meu ”Valentin”!
Da-n timp ce se-ndrepta spre mine,
S-o-mpiedicat într-un butoi cu vin!

* Ea: – Hai să ne jucăm de-a v-ați-ascunselea! Dacă mă găsești, mă culc cu tine! Dacă nu, sunt după nuc!

* Două lucruri par imposibil de realizat! Ucraina să scape de ruși și România de PENSIILE SPECIALE!

* – Aveți păduchi?
– Da.
– Și cu ce-i tratați?
– Cu nimic… Nu sunt bolnavi.

* ”La o petrecere, invitații se contrazic pe tema: bărbații sau femeile, care sunt mai de încredere?
– Nicio femeie, spune un bărbat de-a dreptul supărat, nu poate păstra un secret.
– Nu prea cred că lucrurile stau așa, spune o femeie. Eu am reușit să păstrez secretul în ceea ce privește vârsta mea, de când aveam 21 de ani.
– Nu-ți face griji, ai să-l spui cuiva într-o zi, insistă bărbatul.
– Mă îndoiesc, răspunde femeia. Dacă o femeie reușește să păstreze un secret timp de 27 de ani, atunci poate să-l păstreze pentru totdeauna.”

* Unii sunt precum tigăile de tefal…
Nu se lipește nimic de ei…!

* Pe vremea comunismului, sistemul încerca să facă om din orice tâmpit. Astăzi, sistemul încearcă din orice om să facă un tâmpit.

* Cât despre Eminescu, nu-l știu personal, că ne învârtim în cercuri diferite, dar am auzit vorbe frumoase despre el.
Raluca Turcan

* – Draga mea, am vrut să îți cumpăr un inel, dar nu am știut ce mărime ai…
– Vanea! Mnezău mă-ti, tu când m-ai chemat la prima întâlnire, nici eu nu am știut ce mărime ai… Dar am venit!

* DEX-UL ALTFEL
Definiția boului
1) Animal laș, care preferă să tragă la jug decât să lupte cu toreadorul în arenă;
2) Substantiv, folosit în sens adjectival de un șofer, când altcineva din trafic nu îi acordă prioritate;
3) De multe, ori soțul ideal!

* Ceartă în cuplu:
– Dacă știam cât ești de sărac, nu mă mai măritam cu tine!
– Și eu când îți ziceam că ești tot ce am pe lume, de ce nu mă luai în serios?

* Cum adică să te învârți ca un coi în căldare?
A văzut cineva cum se învârte un coi în căldare?

* – Care e diferența dintre un sinucigaș și o fată mare?
– Sinucigașul încearcă să moară, iar fata mare moare să încerce.

* Cea mai efectivă alarmă de oră este Mama.
Dacă o rogi să te trezească la 7, ea te scoală la 6, și îți spune că e ora 8.