Când mă uit la țara noastră
Și la cei ce o conduc,
Plâng de inimă albastră
Și-mi vine să mă tot duc.
Cometa umoristică
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
* – Mă cunoașteți doar de zece minute și vreți să vă căsătoriți cu mine? – îi reproșează o tânără unui funcționar de la bancă.
– Da, dar eu administrez contul dvs. de mai mulți ani.
* – Dragă, cum se numea hotelul unde am fost anul trecut în concediu?
– Nu mai țin minte, dar stai să mă uit pe prosoape.
* Fericit că a reușit, în sfârșit, să primească creditul, bărbatul se adresează funcționarului băncii:
– Vă mulțumesc din suflet! Vă rămân îndatorat toată viața…
* O blondă și o brunetă stau pe o bancă în parc.
– Uite o pasăre moartă, zice bruneta.
– Unde?, zice blonda uitându-se spre cer.
* În troleibuz, o tânără se întoarce spre bărbatul aflat în spatele ei și-i spune furioasă:
– Domnule, de un sfert de oră mă tot atingi pe fund…
– Și, deodată nu-ți mai place?!…
* Un preot primește de la un binevoitor un cec cu o sumă importantă de bani. Preotul mulțumește, dar observă că cecul nu este semnat. Îi spune asta binevoitorului, iar acesta îi răspunde:
– Da, înțeleg părinte, dar vreau să rămân anonim.
* Răzbunarea perfectă.
Spune-i că de-abia aștepți să-i porți numele și mărită-te cu fratele lui.
* Popescu se duce la poștă, cere un formular, îl completează și-l dă funcționarului de la ghișeu. Acesta ia formularul, îl citește cu atenție și spune:
– Aici lipsește un punct pe i.
– Puneți-l dvs., dacă se poate.
– Nu se poate, că nu e scrisul meu.
* Într-un vechi cimitir irlandez se găsesc cinci pietre de mormânt identice, pe care sunt încrustate, succesiv, următoarele texte:
”Aici odihnește soția lui Henry Banks”, ”Aici odihnește cea de-a doua soție a lui Henry Banks”, ”Aici odihnește cea de-a treia soție a lui Henry Banks”, ”Aici odihnește a patra soție a lui Henry Banks”.
În fine, pe cea de-a cincea piatră, aflată mai la distanță, scrie: ”Aici odihnește, în sfârșit, Henry Banks!”
* Popa merge pe la Ion acasă și-l vede mâncând carne.
– Bă, Ioane, tu mănânci carne miercurea?
– Am crezut că-i vineri!
* – De ce nu poate o blondă să scrie numărul 11?
– Pentru că nu știe pe care 1 să-l pună în față.
* Badea Ion ajunge în ultimul moment la gară, numai cât să vadă cum îi pleacă trenul de sub nas. Necăjit, zvârle căciula pe peron și exclamă cu năduf:
– No, vezi ce-nsamnă să n-ai lucru’ tău?!
* Doamne, te implor, dacă nu mă ajuți să slăbesc, ajută-i pe prietenii mei să se îngrașe!
* Ziua de luni e ca și soacra. Știe că n-o placi, dar face pe șmechera și apare o dată pe săptămână.
* Bulă la școală, ora de engleză.
Vine profa și zice:
– Copii, cine-mi spune cum se zice la pisică în engleză are un 10!
Se ridică unu’ și spune:
– ZĂ CAT!
– Bravooo, ai un zece! Dar celui care știe cum se zice la cățel îi dau doi de 10.
– ZĂ DOG, răspunde altul.
– Bravo, ai doi de zece.
Da’ măi copii, cine știe cum se zice la căldură are media 10 pe anu’ ăsta.
Bulă se ridică și falnic răspunde:
– ZĂ DUF!
* Candidatul la sinucidere:
– Rosalindo, dacă nu-mi cedezi, mă arunc în fața acceleratului care trece la 4!
– Pentru Dumnezeu, Costel, dă-mi un timp de gândire! Mai trece un accelerat la 7 și jumătate…
* Tic profesional.
Prietena: – Cum o duci cu căsnicia?
Actrița: – Ca și în teatru: scenă după scenă!
* Pentru că memoria este de genul feminin, mă mai înșeală uneori!
* Un tip, la doctor:
– Dom’ doctor, cum e cu impotența asta, se instalează așa deodată?
– Ei, nu chiar deodată, te face de râs de vreo două-trei ori până să se instaleze definitiv.
* Pe stradă trecea un cortegiu funerar. Un pieton constată cu uimire că sicriul era ținut pe-o parte. Așa că îl întreabă pe un om din apropiere cine este mort. Omul îi răspunde că e soacra lui.
– Dar de ce nu țineți normal sicriul?
– Păi, dacă o întoarcem pe spate, începe să sforăie.
Copilul mării (10): Fricțiuni
Doctorul era total nemulțumit de evoluția cercetărilor în ce privește fenomenul Om-Scoică. Își pusese mari speranțe în potențialul oferit de o asemenea creatură, de posibilitățile extraordinare pe care le promitea o asemenea mutație naturală, în combinație cu ceea ce adăuga el prin geniul unic și știința pe care o stăpânea. Dar rezultatele întârziau să apară, experiențele eșuau în lanț, iar subiecții mureau pe capete. După o analiză atentă, și-a dat seama că era nevoie de o nouă abordare, motiv pentru care trebuia să poarte o discuție cu Paul. Legat și adus în biroul său, acesta nu părea cooperant și nici măcar receptiv la propunerile doctorului, până când i-a fost atinsă coarda sensibilă.
– E clar că așa nu mai merge! Ieri a fost a treia oară când te-am împiedicat să evadezi, iar eu nu sunt gardian, ci om de știință, cercetător. De ce nu vrei să ne înțelegem și să câștigăm fiecare? Eu să creez ființe ca tine, iar tu să poți pleca de unde ai venit. Acasă pe insula ta magică, alături de celelalte creaturi marine și lângă băiețelul tău mutant. Sau vrei să-l vânez, să-l aduc și pe el lângă tine?
Aici, Paul tresări și deveni mai atent.
– Aha!, exclamă doctorul, atent la reacție. Se pare că tu nu-mi ești de ajutor, dar sunt sigur că micul tău prieten deține gena pe care o caut. Și să nu crezi că-mi este imposibil să-l găsesc, cât o fi Marea Neagră de mare și insula aia de ascunsă. Crede-mă: am aparatura necesară și o ambiție nemăsurată. Însă, dacă-mi ușurezi căutarea și îmi spui coordonatele, copilul va fi adus nevătămat lângă tine și veți fi din nou o familie fericită. Iar după o scurtă perioadă, o să vă reîntoarceți amândoi în paradisul vostru. Ai cuvântul meu de onoare!
Paul nu scoase un sunet, deși îl privea intens în ochi de ceva vreme. Nici doctorul nu mai insistă, ci încheie cu câteva cuvinte:
– Ai timp să te gândești, dar nu profita de răbdarea mea. Sunt cu ochii pe tine și cu mâna pe butoane, și făcu un semn către pistolul cu electroșocuri, purtat acum la vedere.
În următoarele trei zile, doctorul T s-a ținut de cuvânt și a stat ore întregi în fața monitoarelor de supraveghere. Mai ales fiindcă că Omul-Scoică a intrat curând într-o stare de nemișcare totală, zăcând ore la rând pe fundul piscinei. Nu era mort, după cum s-au convins, dar nu răspundea la niciun stimul, de parcă ar fi leșinat. Poate era o formă de protest sau o stare de depresie, care trebuia să înceteze odată, iar dacă nu, vor găsi o metodă prin care să-l trezească. Nu a fost nevoie de măsuri extreme, pentru că în a patra zi Paul și-a revenit și a mâncat cu poftă tot ce era în tava din apropiere. După care a cerut să-l viziteze pe doctor.
– Ce ai încercat să-mi transmiți prin gestul ăla copilăresc?, a fost întrebarea cu care l-a întâmpinat gazda.
– Ție, nimic. A fost doar o perioadă de reculegere și cugetare, se auziră primele lui cuvinte după atâta vreme, iar doctorul se bucură vizibil de ele.
– Cam lungă perioada asta. Puteai să ne avertizezi, să nu ne facem griji pentru tine.
– Îmi pare rău, dar nu am știut nici eu dacă voi reuși să intru în transă. E nevoie de mai mulți factori, iar cei externi nu depind de mine. Dar acum sunt liniștit și optimist, gata să te ajut în cercetările tale.
– Mda, rosti doctorul, privindu-l ceva mai suspicios. Probabil că în acest timp ai meditat și la propunerea făcută de mine.
– Aș fi tare bucuros să-mi revăd băiatul și fac orice pentru asta. Dar nu cred că-l veți găsi, chiar dacă îți arăt locul unde a fost ultima dată Insula Nopții. Tocmai pentru că e o insulă mobilă, care își schimbă coordonatele după dorința celui care o locuiește. Iar copilul știe foarte bine să o comande.
Bătrânul doctor îl privi atent peste ochelarii lucioși, încercând să ghicească adevărul. Cam greu, totuși, atunci când nu vezi decât niște ochii reci ce răzbat dintre cochilii inexpresive.
– Și care ar fi soluția ta?, întrebă el, bănuitor.
– O să merg cu tine.
– Mă gândeam eu. Dar de unde știi unde s-o cauți?
– De aici, și Paul își îndreptă degetul arătător către cap. O fi mai greu de crezut, dar în mintea mea se aude marea, cu toate vocile pe care le cunosc. Probabil de aici s-a născut mitul prin care, dacă pui o scoică la ureche, percepi sunetul mării. Eu am ascultat-o îndelung, zilele trecute, mi-am regăsit prietenii și mi-am simțit casa aproape. Ia-mă cu tine și te duc direct la ea.
Doctorul se ridică de pe scaun și începu să se plimbe prin birou. Avea o dilemă mare, de care depindea viitorul său, iar riscurile trebuiau bine cântărite. Ambiția și mărețele lui visuri se puteau realiza în curând, însă nu avea voie să greșească. Pe de altă parte, trebuia să arate că-i un temerar.
– Plecăm în câteva zile. Să fii pregătit… și nu mai intra în transă.
5 motive pentru care inteligența te face să te îndrăgostești mai greu
1. Oamenii inteligenți prețuiesc independența. Unora li se pare absurd, însă oamenii deștepți prețuiesc foarte tare independența. Ca gânditori independenți, aceștia transferă această calitate pe care o au și în alte domenii ale vieții lor. Nu este vorba că nu pot iubi pe cineva, însă nevoia lor de libertate nu se oprește nici în cadrul unei relații. Iar această atitudine creează tensiune în relația cu partenerii.
2. Oamenii deștepți nu se grăbesc să aibă o relație. Atunci când oamenii inteligenți nu au un partener, este vorba despre faptul că au luat o decizie conștientă. Cu toate că aceștia pot părea dezinteresați în ceea ce privește dragostea, câteodată este mai bine să fii singur, pentru a avea șansa de a reflecta asupra relațiilor și greșelilor din trecut.
3. Oamenii inteligenți analizează toate lucrurile. Creierul oamenilor inteligenți pare a funcționa altfel. Aceștia sunt adesea prea analitici, lucru care poate fi dăunător în relațiile cu alte persoane, deoarece nu vor fi ascultați când vor să dezbată argumentele pro și contra. Cu toate acestea, calitatea aceasta îi poate ajuta și să aibă parte de mai puține dezamăgiri în dragoste. Iubirea nu ar trebui să fie raționalizată, însă când ești orbit de emoții, s-ar putea să suferi mai mult decât persoanele raționale.
4. Oamenii deștepți sunt precauți. În mod similar cu trăsătura anterioară, oamenii deștepți nu cred în conceptul de dragoste la prima vedere. Acest lucru nu se datorează faptului că le lipsește gena romantică din ADN, ci pentru că își aduc aminte mult mai vivid suferințele din trecut. Prin urmare, aceștia tind să fie mai precauți. Cu alte cuvinte, și-au dezvoltat un mecanism de apărare.
5. Profesia înaintea iubirii. Oamenii inteligenți par a se concentra de multe ori asupra carierei lor, nu asupra vieții amoroase. Profesiile lor îi fac să se simtă apreciați, ducându-i într-o zonă de confort, deoarece le oferă posibilitatea de a-și folosi raționamentul și perspectiva analitică. De aceea, oamenii inteligenți se căsătoresc la o vârstă mai înaintată decât colegii lor, deoarece își doresc o relație matură, în care să fie înțeleși pe deplin.
Sursa: Graiul Maramureșului
Jucăria
Pe o plajă populată,
Împins de câte un val lin,
Deodată se arată
Un plăpând pui de delfin.
Oamenii se strâng grămadă,
Amuzați de întâmplare,
Vor cu toții să îl vadă
Și să-l prindă de-aripioare.
Copiii, fără sfială,
Au găsit joaca perfectă
Și-l întorc cu mare fală,
Când pe spate, când pe burtă.
Lumea râde, poze face,
Și un selfie, de se poate,
Folosind orice mijloace
Ca lângă puiuț să-noate.
Cu atâta îmbrânceală,
Nimeni n-a văzut, firește,
Cum, cuprins de oboseală,
Delfinul se chinuiește.
Cred că se mira făptura:
Ce-animale îi dau ghes,
Și de unde vine ura
Ce-i provoacă-atâta stres?
Și de ce nu mai apare
Din zarea îndepărtată
Mămica lui protectoare
Și atât de devotată?
Însă nimeni nu-l ajută,
Iar așa, spaima tot crește,
Ca urmare, deodată,
Inima i se oprește.
Când făptura drăgălașă,
De viață e părăsită,
Toată lumea pătimașă
Se-arată dezamăgită.
Oamenii se-ntorc, în fine,
Pe plaja aglomerată,
Iar în urma lor rămâne
O jucărie stricată.
Duminicale
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
* Un hoț mascat pătrunde în compartimentul unui tren.
– Banii sau viața! – strigă el.
– Îmi pare rău, dar n-am niciun ban la mine, scâncește cu jumătate de glas un călător.
– Atunci de ce tremuri?
– Credeam că este controlorul…
* Doi cerșetori așteaptă în fața unei uși. O femeie iese și zice mirată:
– Ce, acum veniți câte doi?
– Nu, doamnă, el este suplinitorul meu, pentru că eu plec în concediu.
* Mitică vine acasă foarte târziu și ușor amețit. În prag, nevasta cu sucitorul. La care Mitică zice:
– N-am mai văzut așa ceva! La orice oră vine omul acasă, tu n-ai decât plăcinte în cap.
* Fata îl sună pe iubitul ei și plânge. Băiatul îngrijorat întreabă:
– Ce s-a întâmplat, de ce plângi?
Fata, fără a se opri din plâns:
– Părinții nu-mi permit să mă căsătoresc cu tine.
Băiatul, pe un ton liniștitor:
– Nu mai plânge, prostuțo, lasă că îmi găsesc eu o altă soție.
* Un tip îi spune soției într-o seară că se duce să cumpere țigări. La magazin se închisese, așa că se duce la bar. Acolo bea câteva beri și începe să vorbească cu o tipă. Mai beau împreună niște beri, apoi se duc la tipă acasă și petrec o noapte foarte plăcută.
Când se trezește, își dă seama că era trei dimineața.
– Nevastă-mea o să mă omoare; dă-mi repede niște pudră de talc!
El ia pudra de talc și își dă pe mâini. Ajuns acasă, își găsește soția așteptându-l, furioasă:
– Unde ai fost până la ora asta?
– Uite, îți voi spune adevărul. Am fost într-un bar, am băut niște beri, am fost acasă la o tipă și m-am culcat cu ea.
– Arată mâinile!, zise soția, iar el îi arătă mâinile pline de pudră de talc.
– Mincinos nenorocit, iar ai fost la bowling!
* După examinarea unui pacient care a suferit un accident de automobil, medicul spune:
– N-aveți nimic serios. Peste două zile puteți merge acasă.
A doua zi, îngrijorat, medicul îi comunică:
– Va trebui să mai rămâneți în spital încă trei luni.Ziarele de dimineață au scris că ați suferit un accident foarte grav și viața dumneavoastră e în pericol!!…
* O doamnă se laudă unei vecine:
– Fiul meu e un mare chirurg. A făcut peste trei sute de operații și nu s-a tăiat niciodată la deget!…
* – Am aflat că soțul tău lucrează la pompe funebre și parcă-mi spuneai că-i medic.
– Nu, dragă, eu am zis doar că urmează profesia de medic…
* Pacientul, îmbrăcându-se după ce i s-a luat tensiunea:
– Și cât am de plată, doctore?
– Despre asta vorbim mai târziu… Acum aveți tensiunea mult prea ridicată…
* Se duce moș Gheorghe la dentist și-l întreabă:
– Taică, soluție de dizolvat dinții, aveți?
– Tataie, lumea vine aici să-și pună dinții, nu să-i strice, răspunde doctorul. Da’ de ce-ți trebuie soluția?
– Uite, taică, mi-am înghițit placa și de-o săptămână, de câte ori mă duc la WC și apoi dau să mă șterg, mă mușcă de degete…!
* – Iubito, fii sinceră, te rog, cu câți bărbați ai făcut dragoste înainte de mine?
– Cu trei, iubitule!
– Aaaa… păi nu sunt chiar așa mulți!
– Da, așa este. Azi a fost o zi cam nașpa…
* Se coboară Dumnezeu și Sf. Petru pe pământ, pentru a face un sondaj prin care să vadă cine conduce în cuplu: bărbatul sau femeia. Iar pentru a-i răsplăti pe cei întrebați, îi spune Sfântului Petru să le dea câte o găină, familiilor în care conduce femeia, și câte o mașină, celor în care conduce bărbatul.
Ajung la prima casă și-l întreabă pe soț:
– Cine conduce la voi?
– Nevasta, zice omul.
– Petru, dă-le o găină.
Tot așa, întreabă mai multe familii, primind același răspuns, până ajung la o casă în care bărbatul zice că el e șeful.
– Petru, dă-le un autoturism.
– Stați puțin, zice omul, să o întreb pe nevastă ce culoare preferă.
Auzind asta, Dumnezeu se răzgândește:
– Petru, dă-le tot o găină!
Copilul mării (9): Șocuri
Noaptea ar trebui să fie amortizorul zgomotelor, liniștea sufletelor chinuite și odihna trupurilor obosite. Aceste caracteristici ale unei lumi obișnuite se pot schimba total într-un spital. Cu atât mai mult la etajul zece al unei astfel de instituții, în care era ținută o ființă obișnuită cu liniștea profundă a mării, o ființă ce simțea cum fiecare vaiet din jur îl străpunge ca o suliță.
Trecuseră două săptămâni de supliciu, iar Paul simțea că înnebunește dacă mai rămâne închis în bazinul ce-i ținea loc de celulă. Și-a dat seama că nu era greu să îndoaie două bare de la grilajul construit în pripă, dar ieșirea din incintă constituia cea mai mare problemă. Trebuia să găsească repede o soluție, ținând cont că peste tot erau instalate camere de supraveghere, iar de la alarmă și până la sosirea paznicilor nu puteau trece mai mult de trei-patru minute. Acesta era în mare planul Omului-Scoică, iar după miezul unei nopți înstelate a trecut la executarea lui.
Prima fază a fost floare la ureche, dar după aceea a intervenit neprevăzutul. Paznicul de nivel era la datorie și a aprins luminile, după care a intrat în sala bazinului, somându-l să se arunce în apă. De două salturi ca de felină a avut nevoie Paul ca să se proiecteze în pieptul matahalei, dar tot n-a fost suficient pentru a evita un proiectil. Glonțul a ricoșat din umărul său, fără să-l rănească, dar sunetul armei a amplificat gemetele din saloane. Curiozitatea îl mâna să vadă ce se întâmpla în spatele acelor uși metalice. Se grăbi să ia legătura de chei de la cureaua adversarului inconștient, stinse lumina, după care ieși pe holul lung și lugubru.
Prima cameră era descuiată și se convinse că nu avea pacienți. După ce găsi cheia potrivită și intră în cea de-a doua, avu parte de un șoc puternic. Pe un pat se afla un corp de om fără cap, dar cu numeroase fire și furtunuri care-i ieșeau din placa prin care i se termina trupul în partea superioară. Se părea că acea ființă incompletă trăiește, judecând după pieptul ce se ridica și cobora. Pe o masă alăturată, așezat parcă pe o tavă cu nenumărate orificii, se găsea și un cap de om, cu ochii deschiși și cu gura convulsivă, de parcă voia să spună ceva. Însă nu era nevoie de cuvinte, ajungea privirea plină de durere imensă și o groază de nedescris, pe care Paul nu o mai putu suporta. Căuta alt tip de pacient, pe care-l găsi în următorul salon. Era vorba de un tânăr cu corpul invadat de pete supurante și zone întărite, ce suferea cumplit și îl implora să-i ia viața, că nu mai poate trăi așa.
Atunci se auzi vânzoleală mare la intrarea principală a secției, semn că au venit întăririle. Omul-Scoică se repezi la fereastră, smulse din perete gratiile și sparse geamul. Curtea se vedea liberă încă, dar era la o distanță de circa treizeci de metri în cădere liberă. Totuși, când e vorba de libertate, toate pericolele sunt provocări care te așteaptă să le treci, iar Paul nu făcea excepție. „Acum ori niciodată!”, își zise el înainte de a se strecura printre cioburi și a sări.
Căderea a fost dureroasă rău, chiar dacă a căzut în picioare și s-a rostogolit ca la carte. Mii de ace i-au împuns corpul în zonele de impact, în timp ce bucățele de cochilii se împrăștiaseră în jurul lui. Probabil că și-a rupt picioarele, judecând după durerea pe care o simțea, dar nu era un motiv suficient pentru a rămâne la pământ. Încercă să se ridice, când auzi vocea doctorului T:
– Aruncați plasa!
Poate că ar fi reușit să fugă, pentru că picioarele îl mai ascultau, dar plasa grea și lipicioasă i-a înfrânt ultimele eforturi. Degeaba se zbătea, încercând să iasă din prinsoarea ei, parcă nu avea capăt. Doctorul a avut timp suficient să apară și să se distreze pe socoteala lui:
– Ia te uită ce captură am avut la ceas de noapte! Impresionantă săritură, dar previzibilă pentru mine. Ți-am spus eu că ești nepoliticos, iar acum ai dovedit-o încă o dată. Ce oaspete e acela care pleacă fără să mulțumească pentru găzduire?
– Nu am fost oaspete niciun minut! Înțelegerea noastră a expirat, iar eu am să plec acasă, într-un fel sau altul.
– Da, da, da… De fapt nu m-ai ajutat aproape de loc, zise doctorul apropiindu-se de Paul și coborând vocea. Nu știu ce se întâmplă, dar sângele tău este respins de primitori. Ai omis să-mi spui ceva?
– Tu ești specialistul, tu ar trebui să știi. Poate că așa a vrut Dumnezeu, ca eu și băiețelul să fim compatibili.
– Nu există Dumnezeu!, se răsti doctorul înfuriat. Noi devenim dumnezeii altora, dacă suntem puternici și inteligenți. Eu sunt Dumnezeul celor ca tine.
– Dacă ești atât de puternic, de ce folosești plasă și oameni pentru a mă imobiliza? Tu nu ai putere?
– Dezlegați-l!, ordonă doctorul T paznicilor care s-au strâns în jur.
Oamenii se supuseră, dar cu multă precauție și cu armele ațintite asupra creaturii.
– Hai și mă înfruntă, Omule-Scoică!, strigă medicul râzând zgomotos și ținând mâinile încrucișate.
Paul era prea iritat să mai judece și se aruncă imediat înspre cel care-l provocase. Doar că acesta reacționă imediat și-și îndreptă mâna stângă, în care ținea un pistol cu electroșocuri. Fulgerele scăpărară ca o sferă de foc pe corpul gol al lui Paul, provocându-i o durere intensă și aruncându-l la pământ. Ca și cum n-ar fi fost destul, o nouă încărcătură îi fu administrată, urmată de alte gemete de durere și miros de carne arsă.
– Ți-am zis că sunt Dumnezeu! Puterea mi-e în tehnologie, nu în corpul efemer.
După care le făcu semn paznicilor să-l lege.
Curiozități din lumea geneticii
- Intelectul nu se transmite de la tată la fiu. Dacă sunteți geniu, atunci fiul dvs. nu va moșteni aceste gene.
- Idiotismul nu se transmite de la tată la fiu. Dacă sunteți cretin, atunci fiul dvs. nu va fi la fel!
- Intelectul se transmite doar de la tată la fiică. Și doar pe jumătate.
- Bărbatul poate moșteni intelectul doar de la mama sa, pe care ea, la rândul ei, la moștenit de la tatăl său.
- Fiicele geniilor vor fi inteligente doar pe jumătate ca tații lor, dar fiii lor vor fi genii. Dacă tatăl lor este prost, fiicele vor fi pe jumătate proaste în comparație cu tații lor.
- De aceea aproape că nu există femei genii, la fel cum nu există femei total idioate. Dar bărbați-genii și bărbați-proști sunt foarte mulți. De aici și generația păgubașă de alcoolici, mame singuratice, dar și laureați ai premiului Nobel (aproape toți bărbați).
Concluzii pentru bărbați:
- Pentru un pronostic al capacităților intelectuale ale fiului privește la tatăl soției (dacă este academician, fiul tău va fi la fel de deștept).
- Fiica ta va moșteni jumătate din intelectul tău. Dar și jumătate din idiotism. Intelectual va fi mai aproape de tine. Fiul ei va moșteni toate capacitățile tale intelectuale. Vrei urmași deștepți, visează să ai o fiică.
- Capacitățile tale intelectuale sunt moștenite de la mamă, mai bine zis de la bunic.
Concluzii pentru femei:
- Fiul tău, intelectual, este sosia tatălui tău.
- Fiica ta va fi educată ca tine, dar capacitățile sale intelectuale vor fi ca ale tatălui ei. Fiii ei vor fi sosiile intelectuale ale soțului tău.
Există părerea că majoritatea speranței de viață depinde de faptul că oamenii bătrâni acum trăiesc mai mult ca înainte. Dar nu este așa! Cea mai importantă consecvență strategică care schimbă viitorul omenirii, ca urmare a majorării speranței de viață, nu este faptul că bătrânețea este acum mai durabilă, ci faptul că bătrânețea începe mai târziu. Pentru cei care astăzi au 40, 50, 55 de ani, bătrânețea va începe la 75-80 de ani. Cu aproape 25 de ani mai târziu decât generația părinților noștri.
Sursa: Graiul Maramureșului.
Epigrama care mușcă (CCXLIII)
AVOCATUL MARILOR DELAPIDATORI
Voi, corupți cu greutate,
Din preaplinul ce-l furați,
Ia poftiți de-i cotizați,
Să vă spele de păcate.
Eligibile
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
* O femeie grasă stă în fața oglinzii fermecate:
– Oglindă-oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din țară?
La care oglinda:
– Dacă vrei să-ți spun, dă-te la o parte, că nu văd nimic!
* – Dacă n-ar fi fost nevastă-mea, acum aș fi fost jefuit de hoți.
– Te pomenești că i-a pus pe fugă.
– Nu, ea mi-a golit buzunarele înainte de a pleca de acasă.
* – Băiețelul care-mi umple pălăria de soare cu nisip este fiul dvs.?
– Nu, al meu este cel care a intrat cu laptopul dvs. în apă…
* O tipă care se plimba prin parc avea la gât un medalion de aur în formă de avion. Stând pe o bancă, vede că un tip de pe banca alăturată se uită insistent la medalion, așa că îl întreabă:
– Vă place atât de mult avionul de la gâtul meu?
– Aaa, nu, eu mă uitam la turnurile de control de pe aeroport!
* Trei cercetători discută despre momentul în care începe viața.
– Viața începe la naștere, spune unul.
– Viața începe în momentul concepției, spune altul.
– Nu, fraților, spune al treilea, viața începe atunci când soția își ia copiii și pleacă la maică-sa!
* O soție își privește soțul lucrând de zor. Sătulă să-l mai vadă cufundat în lucru îi spune enervată:
– Să știi că m-am săturat să te văd lucrând așa. Tot timpul îți aduci acasă de lucru, de la serviciu, și de mine nu mai ai timp deloc.
– Bine, dragă, se apără soțul, dar înțelege și tu că am enorm de mult de lucru și nu răzbesc. Și, în afară de asta, o lume întreagă își ia de lucru și pentru acasă!
– Bine-bine, dar nu toți sunt medici ginecologi ca tine!
* Se întâlnesc doi prieteni.
– De ce ești supărat, prietene?
– Păi, cum să nu fiu supărat? Aseară, nevastă-mea mi-a luat telefonul, a căutat în agenda telefonică, a găsit ”Amor gratuit” și a apelat numărul acela…
– Păi, și?
– Și a sunat telefonul ei din bucătărie!
* O blondă intră într-o farmacie.
– Nu vă supărați, aveți prezervative King Size?
– Da, sigur, câte vreți?
– Nu vreau niciunul. Vreau doar să văd cine le cumpără.
* De unde vine denumirea de Yeti pentru Omul Zăpezilor?
Din Moldova! O fetiță de moldovean l-a văzut prima dată și i-a zis lu’ maică-sa: – Ieti, mama!
* – Fiica mea, când ți-am spus să vii acasă ca și Cenușăreasa, m-am gândit că vei veni la ora 24:00, și nu că vei veni cu un singur pantof și fără rochie!
* Un polonez merge la oftalmolog, care îi arată pe tablă literele: C Z W X N Q S T A C Z.
– Poți să citești asta?, îl întreabă doctorul.
– Dacă pot să citesc? Chiar îl cunosc pe tip!
* Într-o zi, pescuiesc, povestește un pescar înrăit, și rămân fără momeală.
Alături de mine, pe mal, văd un șarpe care se chinuie să-nghită o broască.
I-am luat-o și am tăiat-o bucăți ca să o folosesc drept momeală.
Simțindu-mă vinovat că i-am luat șarpelui mâncarea din gură, i-am turnat puțină votcă pe gât, că tot rămăsese cu gura căscată. Și ce să vezi?
După un timp, simt că mă înghiontește ceva la picior…
Era șarpele meu, cu două broaște în gură.
* După ce au inventat încetinitorul de particule, cercetătorii ardeleni care au zguduit lumea științei, au inventat și particula care doar șede…
* Corpul uman conține 70% apă, așa că stai liniștită, nu ești grasă, ești inundată!
* – Nevastă, plec în delegație. Sper că în perioada absenței mele nu mă vei înșela.
– Fii liniștit, bărbate! Astfel de gânduri îmi vin numai când ești lângă mine…
* Interviu la angajare:
– Caut de lucru!
– Aveți experiență?
– Sigur… Sunt trei ani și ceva de când tot caut…
* Când încep să mă dezbrac în baie, în colțul oglinzii apare inscripția: ”Atenție! Urmează imagini care te pot afecta emoțional!”
