Îmbieri umoristice

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Mă numesc Vasile, am 42 de ani, trebuia să am 52, dar soția mi-a mâncat 10 ani din viață.

* Caut iubit, poa’ să fie și însurat, că și al meu era când mi l-a luat alta.

* În Oltenia, prazul a dat aromă salatei.
În Ardeal, roșia a dat gust tocăniței.
În Banat, usturoiul a dat savoare peștelui.
În Moldova, vânăta a dat prea mult din gură.

* Moldovenii s-au hotărât să facă o fabrică de cauciucuri. Și stăteau ei în dilemă, cum să numească fabrica. Zice unu:
– Hai să-i zicem „pi buni”, că am auzit că italienii au o fabrică „pi reli” și li merge tari ghini!

* Un bărbat fără femeie e ca un stejar fără ciocănitoare…

* Chiar nu știu cum să mă comport la vârsta mea!
N-am avut niciodată atâția ani!

* Unul își întâlnește un prieten care era bandajat peste tot, plin de vânătăi, cu ochii negri și un picior rupt.
– Da’ ce-ai pățit? Te-a lovit vreun TIR?
– Nu. E din cauza noului meu hobby.
– Ce hobby?
– În fiecare noapte, pe la 3, sun la întâmplare pe numere de telefon și zic: „Fraiere, ia ghici cine sunt?”
– Și?
– Săptămâna asta, a ghicit unul.

* Trei surori trecute de 90 de ani locuiesc împreună.
Într-o seară, bătrâna de 96 de ani se duce să facă o baie. Bagă piciorul în cadă, după care strigă:
– Oare ieșeam din cadă sau intram în ea?
Sora de 94 de ani o aude și-i strigă:
– Nu știu, stai să vin să văd.
O ia pe scări și deodată se oprește strigând:
– Voiam să urc sau să cobor?
Sora cea mai mică era în bucătărie, servea ceaiul. Ascultându-le, dă din cap și spune:
– Sper că niciodată nu voi ajunge să mă lase memoria!
Apoi, bate în lemn și strigă:
– Vin imediat să vă ajut pe amândouă, dar mai întâi să văd cine e la ușă!

* Femeia are două roluri în viața unui bărbat: să-l liniștească atunci când e nervos și să-l enerveze când este calm.

* Dacă Adam petrecea mai mult timp cu Eva, ea nu mai avea timp să vorbească cu șarpele.

* „Bărbatul e ca Bluetooth-ul. Cât e lângă tine – legătura merge. Te-ai îndepărtat puțin? Gata, s-a conectat la alta”..

* Chiar și după un cutremur, femeile au aceleași întrebări: cât de mare a fost? l-ai simțit?

* – Iubire, ai văzut cum se uitau toate femeile la mine când am ieșit din apă?
– Normal că se uitau, aveai un coi ieșit din chiloți.

* Vecina îi șoptește vecinului în lift:
– Ce-ar fi să treci pe la mine diseară? Ne-am putea… distra!
– Îmi pare rău, nu pot, sunt însurat!
– Ești caraghios! Căsnicia e ca mașinile!
– Adică?
– Ai mașină?
– Am, un Logan.
– Și dacă ți-ar oferi cineva o plimbare cu un Mercedes, ai accepta?
– Păi… sigur!
– Ei bine, deci treci pe la mine?
– Nu!
– De ce?!
– La ce să-mi trebuiască al doilea Logan?!

* Moare un marinar pe un vapor. Colegii de pe vas se sfătuiesc:
– Când întâlnim o insulă, debarcăm și îl înmormântăm creștinește!
Zis și făcut. Întâlnesc o insulă, debarcă, dar pe când să-l îngroape, apare un grup de canibali:
– Dați-ni-l nouă! Dați-ni-l nouă!
– Plecați, măi, de aici!
Marinarii se gândesc că nu pot să-l îngroape, că l-ar dezgropa canibalii să-l mănânce, de aceea îl ard și adună cenușa. Canibalii strigau în continuare:
– Dați-ni-l nouă! Dați-ni-l nouă!
– Da’ ce vreți să mai faceți cu el, că e doar cenușă?
– Măcar facem un ness!

* Am fost în Turcia la all inclusive și mi-am pus câte două-trei farfurii.
Știu că nu e frumos, da’ și ei cât bir ne-au luat…

* Dacă nu ai găsit încă bărbatul lângă care vrei să îmbătrânești, nu dispera. Poți îmbătrâni și fără el.

* – Măi copile, să știi că ți-am găsit nevastă!
– Pe cine, tată?
– Pe Măria lui Gheorghe…
– Dar, tată, aia e mută!
– Lasă, bă, că-i numa’ bine, nu face scandal când vii târziu acasă!
– Dar, tată, aia e și surdă!
– Lasă, că-i numa’ bine, că nu te aude când vii târziu acasă!
– Dar, tată, nu e virgină!
– No, mă copile, după atâtea calități se mai acceptă și un mic defect…

* – Alo!? Domnul Ion?
– Da, vă rog!
– De la SRI vă deranjez…
– Știu.
– Cum adică știți?!
– Păi, m-ați sunat pe un telefon care nu are cartelă sim, e stricat și mai e și închis!

* El: – Uite o stea căzătoare! Puneți o dorință!
Ea: – Vreau să mă mărit cu tine!
El: – De fapt era o dronă.

* E nașpa când te părăsește iubita și nu poți plânge că te vede nevasta…

* Soția, abia ajunsă acasă, se descarcă în fața soțului:
– Iubitule, nu îi înțeleg pe oamenii ăștia care claxonează nervos că nu pleacă ăla din fața lor imediat ce se pune verde. Poate în fața lor e cineva care nu reușește să bage în viteză din prima, poate strănută, poate nu nimerește să înșurubeze capacul sticluței de ojă…

Racolțisme (90)

* Democrația se învață, dictatura se impune.
* Cine iartă primul, are un avantaj moral față de cel care iartă în consecință.
* E bine să-ți depășești limitele, dar mai întâi ar fi indicat să ți le cunoști.
* Fericirea e un complex de stări benefice care nu poate fi redat în cuvinte.
* De la bucurii sporadice și până la fericire sunt încă mulți pași de făcut.
* Cloștile știu să-și numere bobocii, dar nu le place să dea socoteală.
* Sunt tot mai multe jocuri de logică, dar șahul rămâne mereu regele lor.
* Cine se mulțumește cu puțin, va fi mai bucuros când va primi mult.
* Dacă biciuiești doar calul care trage, sunt șanse mari să rămâi și fără el.
* Degeaba îți astupi urechile și îți închizi ochii, dacă nu-ți poți îngrădi gândurile.
* Păsările sunt tot mai puțin călătoare, însă oamenii se dovedesc tot mai migratori.
* Soarele se joacă de-a v-ați-ascunselea de după nori, dar numai când se ascunde după lună devine mai interesant.
* Când ești împotriva progresului, e firesc să rămâi în urma celor care progresează.
* E recomandabil să nu te arunci într-o relație, ci să pășești în ea cu precauție.
* Nu contează cât de lungă ți-a fost viața, important este cu ce ți-ai umplut-o.
* Norocul de la loterie și cel în dragoste merg mână în mână, doar ghinioniștii pretind că vin separat.
* Dacă eclipsele de soare ar putea fi provocate la comandă, interesul pentru ele ar scădea considerabil.
* Cine nu știe când trebuie să cedeze, nu merită să ajungă învingător..

Pajiștea de cuvinte

Călătoresc constant pe pajiștea de cuvinte,
simt îmbrățișarea lor ca pe o blană pufoasă,
iar alteori aidoma unor liane pe post de vene.
Se întâmplă să întâlnesc și vorbe aspre
și lungi precum un șarpe exotic,
cu un venin pregătit de inoculare.
Atunci, iau cuvântul de coadă și îl învârt deasupra capului,
după care îi dau drumul cu putere către o stâncă a disecării,
impactul îl face să se sfărâme în mai multe bucăți
care îmi trec în șir pe lângă urechi,
deslușindu-le separat pe fiecare.
Acum, le pot percepe îmblânzite ca de un dresor,
bucuroase că au fost eliberate din prizonieratul nociv.