Melodiile vechi nu se uită niciodată, ci înfloresc mereu în inimile celor care au trăit prin ele, când erau la modă. Iată aici trei soliști cu care m-am întreținut în copilărie și care trăiesc încă prin cei de vârsta mea. Mi-ar plăcea să fie apreciate și de generația tânără, să simtă ceea ce trăiam și eu când le ascultam și uitam de toate problemele pe care le aveam ca elev și adolescent. Vă doresc audiție plăcută!
- Comment
- Reblog
-
Subscribe
Subscribed
Already have a WordPress.com account? Log in now.
racoltapetru6 
Eu aveam alte discuri cu primii doi. Îmi place mult muzica italiană, mulțumesc!
Mă bucur că avem aceleași preferințe! Aș mai aminti de Rita Pavone (slăbiciunea mea de copil), Caterina Caselli, Gianni Morandi…
Bobby Solo, Gigliola Cinquetti…
Bună continuare!
un festival de muzică al nostalgiei!!! 👏👏👏🤩🍾🥂
E evadarea mea in cotidian. Mulțumesc pentru popas și compliment!
🙂 🙂 !!
Foarte frumoasă muzica italiană a acelor ani și în general! ❤
De la ultimii doi cunosc melodiile L’Arca di Noe, respectiv Luglio.
Chiar așa este, iar eu am avut șansa să beneficiez la internat de o colecție de discuri cu mulți interpreți italieni. Mulțumesc că mi l-ai reamintit și pe L’Arca di Noe, pe care-l fredonam adesea! ❤
❤
Petru, fiecare generație are amintirile ei. Pentru mine au fost Queen și Pink Floyd, dar pentru copiii mei, Linkin Park. Pentru majoritatea tinerilor de azi, manelele.
Din păcate, nu cred că putem schimba ceva…
E adevărat, Lau, și cred că suntem norocoși în această privință, indiferent că-i vorba de muzica italiană din acele vremuri sau Queen, Abba, Pink Floyd ș.a.m.d. Poate că sunt depășit eu, dar muzica de azi mi se pare prea zgomotoasă și chiar agresivă.
Agresivă precum e și lumea din jurul nostru… Nu mai văd bucuria de a trăi, doar competivitate, “target”-uri care trebuie atinse, planificare pentru fiecare minut din viață. Unde mai e plăcerea să te pierzi pe străduțe pe care n-ai mai fost, să te bucuri de peisaje la care nu te așteptai?
Poate sunt eu depășit, poate nu înțeleg direcția spre care se îndreaptă lumea, poate nu vreau să mă inregimentez în acest șuvoi…
E clar că suntem în aceeași situație, dar măcar mă liniștește faptul că suntem mai mulți și ne încurajăm unii pe alții. Și totuși, nu suficient de numeroși pentru a putea schimba ceva în această privință.
Da,, ce vremuri minunate, cu placere am ascultat melodiile mai ales zai,zai,zai! O seara faina iti doresc! 🙂
Se vede că suntem din aceeași generație, dar am avut și înclinații similare. Prin noi, acea muzică răsună în continuare. O zi cu bucurii pe toate planurile! ❤
Agresivă precum e și lumea din jurul nostru… Nu mai văd bucuria de a trăi, doar competivitate, “target”-uri care trebuie atinse, planificare pentru fiecare minut din viață. Unde mai e plăcerea să te pierzi pe străduțe pe care n-ai mai fost, să te bucuri de peisaje la care nu te așteptai?
Poate sunt eu depășit, poate nu înțeleg direcția spre care se îndreaptă lumea, poate nu vreau să mă inregimentez în acest șuvoi…
E trist, dar tot mi-ar plăcea să mă mai pot pierde pe străduțe, cum o spui atât de nostalgic. În schimb mă mulțumesc să-mi pierd privirile printre trecătorii pe care-i urmăresc de la ferestre. Imaginându-mi preocupările care-i mână pe fiecare sau ce melodii ascultă cei cuplați la căști și absenți la zbuciumul din jur.