Somnul uriaș de Mekong – (pangasianodon gigas) – este un pește de apă dulce care poate ajunge la o lungime de 3 m și o greutate maximă de 300 kg. Habitatul său se află în bazinul râului Mekong din Sud-Est-ul Asiei. Este un pește foarte rar, puternic amenințat cu dispariția din cauza poluării apelor și a pescuitului intensiv. Nu se cunosc date privind numărul și densitatea peștilor.
Somnul european – (Silurius glanis) – poate ajunge la o lungime maximă de 5 m și o greutate de 300 kg. Este răspândit în aproape toate apele sălbatice ale Europei și în Asia de Vest. Este un pește destul de rezistent la factorii poluatori și din acest motiv populația de somni în acest moment este stabilă.
Pisica uriașă de apă dulce – (Himantura chaophraya) – poate ajunge la o lungime de 5 m și 600 kg în greutate. Este considerat cel mai mare pește de apă dulce din lume. Trăiește în bazinul râului Mekong din Asia de Sud-Est.
Crapul siamez – (Catlocarpio siamensis) – lungimea maximă este de 3 m, iar greutatea de 300 kg. Crapul siamez trăiește în râul Mekong din Asia de Sud-Est.
Arapaima – (Arapaima gigas) – peștele arapaima poate ajunge la o lungime maximă de 4,5 m și o greutate de 200 kg. Habitatul său se află în fluviu Amazon din America de Sud.
Bibanul de Nil – (Lates niloticus) – ajunge la o lungime maximă de 2 m și o greutate de 200 kg. Bibanul de Nil trăiește în bazinul Nilului din Africa. Este o specie în declin, din cauza pescuitului intensiv.
Lostrița – (Hucho) – este considerat cel mai mare pește al apelor de munte. Lostrița siberiană (hucho tamien) poate ajunge la o lungime de 2 m și 100 kg în greutate. Lostrița (hucho hucho), care teoretic este întâlnită și la noi poate ajunge la 12-15 kg și o lungime de 1 m. În România sunt puține semne că ar mai fi exemplare în apele sălbatice, iar ultimele încercări de populare au fost sortite eșecului.
Sursa: http://www.cel-mai.ro/cei-mai-mari-pesti-de-apa-dulce.htm
racoltapetru6 
Cam multi pesti uriasi in Asia aia,ceva e putred acolo…nu cumva sunt niscaiva experimente nucleare? 😛
Glumesc…dar poti sa sti?
In fine , dintr-un monstru de ala , oare cate guri se pot hrani? [desi eu nu as gusta din asa ceva…eeewwww].
Un pescar adevărat nu-și mănâncă prada, ci o sărută, îi face poze și îi dă drumul înapoi în apă, pentru a lăsa și altora plăcerea de a-l prinde. Apoi merge la supermarket și-și cumpără un pește, ”să mănâncă și gura lui!”. 😉
Ahaaaaa….nu stiam… 😀
Oau! Ăştia sunt…balauri, nu peşti! Să fi văzut Lică – marele pescar – aşa barosani ai apelor! Îţi dai seama ce-ar mai fi vrut să-i prindă.
Numai bine, dragă Petru, şi o zi minunată! Şi să…visăm la o saramură de… caras românesc, că-i bun şi ăsta, chiar dacă nu ajunge la 100 de kg! 😀
Nici nu cred că-s gustoși monștrii ăștia, la mărimea lor. Mai valoroasă-i fotografia și mândria de a-l prinde. Plus povestea drilului, care poate fi înflorită la culme, în funcție de talentul celui care o spune! 😀
Cum spune si Ana, e ceva dubios in apele chinezesti . Mai bun chefalul nostru . 😀
La chinezi totu-i exagerat. Ba-i prea mare, ba-i prea mic! 😉
E de rău dacă eu mă gândesc numai la gust? Ce să fac, la peşte nu rezist 😳
Și eu mă gândesc la gustul delicios al peștelui. Îmi place să-l prind, să-l gătesc și să-l mănânc. Așa că nici eu nu-s un pescar milos cu prada! 😦
Eu prefer doar să îi privesc, nu și să îi gust 🙂 . Deși locuiesc într-un oraș dunărean, aș putea trăi o viață întreagă fără să văd pește în farfurie 😆 .
Și e păcat, fiindcă peștele e un aliment foarte sănătos și chiar recomandat de nutriționiști. 😉
Știu, dar nu-mi place deloc, deloc, oricât m-aș autosugestiona 😦 .
Dacă te-ai duce vreodată în Deltă și ai gusta peștele preparat de lipovenii de acolo, s-ar putea să-i prinzi gustul.
Mi-a placut sa-i privesc, sa ma informez dar tot obletele nostru e mai bun si carasul si platica…Si recunosc, pescarul meu mi-l aduce acasa, dupa ce il prinde, nu e asa de gentilom sa-i dea drumul in apa, in ideea de a lasa si altora placerea de care s-a bucurat el! 🙂 Eu il iert, drept sa-ti spun, fiindca ii sunt complice: el il prinde si eu il pregatesc, nu pot sa nu reconosc si faptul ca ne place mult!
O singură dată am dat eliberat și eu vreo câțiva carași, dar numai pentru că era o baltă privată și prinsesem mai mult decât aveam nevoie. Pe apele curgătoare de aici se prinde mai greu, fiind și poluate, iar când se agață ceva, nu-mi permit să nu profit de noroc și să-l pun în tigaie sau în oală.
Avem destul de des in meniul nostru un pastrav ,salau cu un pumn de mamaliga stropit cu mujdei si bineinteles cu un paharel de vin roze. Placerea e mai mare daca prinzi tu pestele e o placere si relaxanta!Crap chinezesc am mancat dar de marime mica! Un weekend placut iti doresc!
Deja mi-ai făcut poftă cu meniul pescăresc de mai sus, mai ales că-i stropit și cu vin! Cred că săptămâna viitoare mă duc să-mi încerc norocul la o baltă.
Un sfârșit de săptămână relaxant îți doresc, dragă Gabi! 🙂
Am ramas incantat de cele vazute ! 🙂
Felicitari, Petru pentru informatii !! 🙂 🙂
Chiar daca suntem in “POST” , iti dau ” Dezlegare la PESTE ” !!! 🙂 🙂 🙂
Weekend placut ! 🙂
Aliosa.
Mulțumesc pentru felicitări și dezlegarea la pește, dragă prietene! Fie vorba doar între noi doi: când e vorba de pește nu țin cont de post și îl consum cu orice ocazie, că oricum nu prind prea des sau nu cumpăr de multe ori pește viu.
Să fii sănătos și la toate norocos, Alioșa! 🙂
Petru, ai fost la pescuit? Frumoasa ,,prada,, prinsa 😀 (de obiectivul aparatului)
Maine e introdus pescuitul in programul meu, sper sa prind macar un caras micut micut 😉
Nu știam că ești pescăriță. Sper să prind și eu ceva săptămâna viitoare, dar sunt sigur că nu vor fi nici pe departe niște capturi ca și cele de mai sus. Oricum, nu m-aș supăra deloc, numai să fie ceva demn de pus în tigaie. Ceea ce-ți doresc și ție! Adică, fir întins! 🙂
Au eram convins ca cei mai mari pesti sunt cei scapati din undita si care devin eroii povestilor pescaresti.
Chiar că ai dreptate și eu știu din propria-mi experiență. Probabil că pescarii de mai sus au scăpat niște monștri mult mai mari.
Cred că dacă prind unul din ăsta în undiță…las undița și fug :))) Mulțumim de informații 🙂 Chiar sunt foarte interesante!
Mă bucur că ți-am trezit interesul și recunosc că, la experiența și dotările mele, aș fi mulțumit să mă laud doar că am scăpat o asemenea captură. 😦
Aici unde stau eu acum doi ani au prins o știucă uriașă la undiță! Prin minune au reușit să o tragă din apă.
Ar fi fost bună și o poză cu o asemenea știucă, dar te cred pe cuvânt! Ce bună carne are! 😉