O poveste cu daci uriaşi…

Posted on by racoltapetru6

O poveste cu daci uriaşi, securişti şi porţi misterioase spre alte universuri, inspirată parcă din romanele lui Pavel Coruţ şi poveştile budiste de adormit copiii, face ravagii pe Facebook. Postăm mesajul integral, care a strâns sute de comentarii, like-uri şi share-uri:

“HIPERBOREENII ŞI ŞHAMBALLA

O descoperire senzaţională zguduie lumea oamenilor de ştiinţă. Istoria trebuie rescrisă.

BOMBA

În cursul lunii februarie 2012, o echipă de geologi, româno-canadiană, urmărind rămăşiţele filonului de aur la una dintre galeriile săpate de agatârşi în urmă cu 5.500 de ani de la Roşia Montană au făcut di întâmplare o descoperire care ar putea răsturna toată istoria omenirii. Ei au descoperit la baza galeriei capătul rectangular al unei lespezi aurii care nu părea a fi o rocă naturală. După prelevarea unei mostre, din rezultatele analizei de laborator a reieşit că era vorba într-adevăr de o piatră compozită, compusă din amestecul a 15%  praf de granit, 30% wolfram şi 55% pulbere de aur de 50 de karate, după o tehnologie imposibil de reprodus în condiţiile ştiinţei actuale.

HIPERBOREANUL

Faptul este cu atât mai surprinzător cu cât galeria unde a fost semnalată lespedea, supranumită şi Galeria Hiperboreană şi aflată pe Valea Cornei, sub satul Cornea de la Roşia Montană, fusese cercetată în urmă cu 36 de ani, mai precis pe tot parcursul anului 1976 şi, datorită uluitoarelor descoperiri arheologice şi antropologice, practic de neconceput pentru acea vreme, ea a fost închisă şi apoi sigilată la comanda Securităţii. Printre mineri încă se mai vorbeşte în şoaptă despre această galerie şi nu sunt puţini cei ai căror taţi sau fraţi mai mari, foşti mineri la Roşia Montana, care au luat parte la consolidările şi săpăturile arheologice din galerie la acea vreme, au dispărut de-acasă şi s-au întors bătuţi după câteva săptămâni. Între timp cei mai mulţi dintre ei au murit datorită bolilor profesionale. Cei patru martori rămaşi în viaţă nici măcar nu mai doresc să-şi amintească. Unul dintre ei, domnul Ion Moiş, şef de echipă pe timpurile acelea, după îndelungată chibzuinţă, s-a hotărât totuşi să rupă tăcerea. Iată relatarea faptelor petrecute atunci, aşa cum le-a trăit martorul ocular Ion Moiş:

,,Poate că nu trebuia să zic nimic, că doar am jurat la comunişti, dar eu mă trag de fel din Albac, chiar din neamul de moţi al lui Avram Iancu, aşa că nu pot să tac. Uite cum a fost în iarna lu’  ’76, am fost chemat de inginerul şef şi am primit dispoziţie să redeschid, să consolidez şi să electrific vechea galerie 13, rămasă închisă încă de pe vremea austroungarilor, urmând ca după consolidare să vină doi tovarăşi geologi să prospecteze. Galeria era veche, rămasă aşa neexplorată încă de pe vremea agatârşilor, care la vremea aceea scoteau din ea şi prelucrau aurul şi argintul pentru daci, iar filonul fusese epuizat cu multe secole înainte să ajungă romanii stăpâni pe minele de aur, sau Alburnus Maior, cum le plăcea lor să le spună.E drept că se văd urme de căutare şi din partea romanilor, dar este limpede că ei s-au lămurit foarte repede şi că au abandonat.

Lucrările de consolidare şi electrificare au durat până aproape în vara lui ’76 şi am avut nişte probleme cu golirea de apă a unei părţi a galeriei care se inundase. Atât valvele din mină cât şi valvele de la pompe ne-au fost de mare ajutor. Tot atunci am găsit şi un os spălat de ape, aşa de mare, cum nu ne mai fusese dat să văd niciodată. Nici ortacii mei nu mai văzuzeră. După ce l-am arătat directorului minei, acesta l-a predat securistului Întreprinderii Miniere de Stat Roşia Montana, iar pe noi ne-a anchetat Procuratura vreo patru zile. Că unde era osul când l-am găsit? Că în ce poziţie? Că cine a mai fost cu noi în mină? Că cine mai ştie de existenţa lui? Câţi am intrat şi căţi am ieşit din şut în ziua aia? Mă rog, tot felul de întrebări aiuritoare ca să ne sperie şi să ne facem să tăcem. Am tăcut cu toţii, evident, iar după ce ne-a pus să semnăm declaraţiile, ne-au trimis înapoi la galerie. Acasă n-am suflat o vorbă. Mi-era frică pentru ai mei. Atunci când treaba noastră a fost terminată au intrat în mină doi oameni de la Bucureşti, din care unul era geolog. Ce au lucrat ei acolo nu ştiu, dar aşaaa… ca la vreo săptămână, s-a prezentat un al treilea, unul foarte tânăr, cu o cicatrice la ochiul stâng, care a zis că e arheolog. La două zile după el au venit o echipă întreagă de civili dar şi câţiva arheologi cu nişte echipamente cam ciudate, împreună cu un echipaj de Miliţie care a blocat accesul la galeria 13 şi a început să ne controleze nouă legitimaţiile la poartă. După încă vreo lună jumate am fost chemaţi din nou, eu şi ortacii mei, cei care ne-am ocupat de consolidări şi care deja semnasem declaraţiile, să cărăm sterilul din fundul galeriei 13 şi să-l scoatem cu vagonetele afară din mină.

Atunci am văzut grozăvia. Arheologii scoseseră la iveală din stâncă un schelet uriaş, cam de 10 metri lungime, care zăcea pe o parte cu picioarele strânse. Omul pe care îl găsisem eu era legat cu o fundă roşie şi de-abia atunci am văzut că era de fapt o vertebră. Mamă da’ ce mai vertebră! Civilii se foiau de colo colo! Unii îşi notau câte ceva din ce ziceau arheologii, alţii făceau poze cu blitzul. Ziceau ceva de unu Densuşianu, apoi ceva de Hiperboreeni, apoi unul sare cu gura mare că să-şi vadă ăla cu Densuşianu de treabă, că Densuşianu era avocat, nu istoric, apoi a dat-o cu partidu’ şi cu securitatea. Altul, şi ăsta era arheologu’ cel tânăr, că l-am recunoscut după cicatrice, a scăpat una cum că scheletu’ ăla era de hiperborean şi că ar putea fi strămoşul nostru! “Nu se poate tăvărăşice! Ce hiperborean visezi!?” – a răcnit la el unul gras în haine de piele şi cu accent rusesc. – “Omul se trage din maimuţă! Unde ai mai pomenit o maimuţă de 10 metri? Gata! Ce s-o mai lungim? Scheletul ăsta pleacă în Moscova!… Ia luaţi-l pe reacţionaru’ ăsta d-aici! Bistro, bistro!”

Atunci ne-a cuprins groaza pe toţi. Doi gealaţi au sărit pe el, l-au legat şi l-au târât afară din mină. “Ia hai! Strângeţi, împachetaţi în lăzi şi duceţi totul la gară! Şi dacă mai suflă vreunul vreo vorbă v-arunc kaghebeu-n ceafă!” Tot pe noi a căzut măgăreaţa cu strânsul şi căratul.

S-a făcut dimineaţă când am terminat de împachetat, de cărat şi de urcat lăzile în tren. Dar nici pe noi nu ne-au lăsat să mai mergem acasă. Ne-au suit în două dube fără geamuri şi ne-au dus undeva. Unde?, nu ştiu… Dar ştiu că am mâncat bătaie vreo săptămână încheiată şi că m-au pus să semnez că n-am văzut şi că nu cunosc nimic, că am avut un unchi legionar care e bandit şi împuşcă securişti prin munţi şi mi-au zis că dacă suflu vreo vorbă îmi saltă nevasta şi copiii, iar pe mine mă bagă în puşcărie. Am semnat şi am tăcut, ce era să fac…?! Nici cu ortacii mei pe care i-am întâlnit din nou la mină nu am mai vorbit despre asta.

Ceva de bine totuşi mi s-a întâmplat după aceea. La o săptămână după ce m-am întors la mină, unul de-l aveam mereu coadă după mine când intram şi ieşeam din şut, a venit la birt şi s-a aşezat la masa mea. Cinstit să fiu, când l-am văzut mi-a îngheţat sângele în vine. “Uite Ioane, – mi-a zis -, şi eu sunt moţ ca tine. Şi tot ca şi tine, neam de neamul meu au băieşi la Roşia Montana. Am fost acolo când s-a descoperit scheletul uriaşului. Acum e la Moscova. Eu ca şi tine am fost martor. Ia plicul ăsta şi păstrează-l ca pe ochii din cap. Înăuntru ai o poză. Să ştii de la mine că acolo în galerie se află scheletul unui dac hiperbolean, strămoş de-al nostru. Păstrează poza şi arat-o nepoţilor tăi. Eu nu ştiu dacă scap pentru că am fost iradiat. Pe voi v-au speriat bine, dar pe noi ăştea din securitate nu ne mai sperie aşa de uşor, de noi se descotorosesc altfel. Nu te cunosc, nu mă cunoşti. Nu ţi-am dat nimic! Ai priceput?” ,,Da, am priceput!”. S-a ridicat şi a ieşit repede pe uşă. Doar două zile l-am mai văzut cum păşea ca o umbră în urma mea, apoi nu l-am mai văzut niciodată. Dar mai am în schimb poza cu hiperboreanul de la el”.

LESPEDEA

Dar să revenim la lespede…

Ne aflăm în luna aprilie 2012. În urma discuţiilor purtate cu uşile închise la Ministerul Minelor Petrolului şi Geologiei, partea canadiană a opinat că această descoperire să nu fie făcută publică iar galeria să fie închisă de urgenţă. Partea română a fost de acord cu păstrarea secretului însă a insistat să continue cercetările şi să trimită o a doua echipă, de data aceasta de arheologi condusă de un arheolog bătrân cu o cicatrice în colţul ochiului stâng. Timp de trei luni, săpăturile în jurul lespezii s-au derulat în secret, rezultatul fiind decopertarea integrală a lespezii. Nu a durat foarte mult, deoarece deasupra lespezii se aflase cu 36 de ani în urmă scheletul uriaşului dac hiperborean, aflat acum la Moscova, iar parte din munca cu săpatul rocii şi cu decopertarea o făcuseră arheologii de atunci. Măsurătorile au scos la iveală faptul că lespedea, perfect şlefuită, avea o lungime de 12 metri, o lăţime de 6 metri şi o înălţime de 3 metri, cântărind aproximativ 1700 de tone, cu 100 de tone mai mult decât a fost estimată “piatra femeii însărcinate”, respectiv lespedea descoperită la Baalbek, numai aurul conţinut în ea reprezentând cca. 900 de tone, de aproape trei sute de ori mai mult decât s-ar fi putut obţine prin reciclarea integrală timp de 120 de ani a haldelor de steril depozitat de milenii la Roşia Montană în urma exploatărilor aurifere, şi de 150 de ori mai mult decât tot aurul extras de la suprafaţă şi din toate galeriile de agatârşi pentru daci, apoi de romani, apoi de austroungari şi de români la un loc.

Zona a fost imediat închisă cu gard de sârmă ghimpată şi pusă sub pază militarizată, iar săpăturile preliminare pentru forarea unui puţ cu diametrul de 12 metri care să ajungă până la lespede au demarat la începutul lunii mai 2012. La sfârşitul lunii iunie, mai precis pe data de 23 ale lunii, lespedea a fost scoasă la suprafaţă, segmentată în 80 de calupuri egale, încărcată în containere şi transportată de urgenţă, noaptea, sub escortă militară către o destinaţie necunoscută. Totuşi există unele informaţii din surse demne de încredere, din care rezultă că fragmentele containerizate au fost predate Combinatului Siderurgic SIDEX Galaţi şi că au fost deja topite şi transformate în lingouri de aur şi wolfram, dar locul secret unde se află ele depozitate acum încă nu se cunoaşte.

SCRIEREA DACICĂ VECHE

Faptul că lespedea a dispărut şi nu s-a păstrat nici măcar o fotografie a ei e lesne de înţeles. Un lucrător care a participat la dezmembrarea ei susţine că există totuşi un  set de fotografii care au fost făcute de către un bătrân arheolog român de prestigiu, care au fost date spre studiu unui paleolingvist şi care, a atras atunci atenţia autorităţilor că lespedea prezintă o valoare culturală şi istorică inestimabilă pentru poporul român şi pentru întreaga umanitate şi în orice caz incomensurabil mai mare decât valoarea ei economică. Pentru argumentarea afirmaţiei arheologul a prezentat atunci câteva fotografii ale lespezii în care se putea observa că toată suprafaţa ei era acoperită de o scriere în basolerief, de un verde smarald, total necunoscută după spusele paleolingvistului, dar cu probabilitatea cea mai mare de a fi pelasgă, dispusă în trei şiruri paralele care porneau din partea stângă sus şi şerpuia în diagonală încolăcindu-se în spirală în jurul unui cap de lup, sfârşind apoi la baza ei, în colţul din dreapta. Se pare că autorităţile române au rămas insensibile la aceste atenţionări şi dovezi şi au dispus tăierea şi topirea lespezii, urmând ca după vânzarea aurului să verse la visteria Statului contravaloarea procentului de 19,31% negociat cu partea canadiană, conform contractului de exploatare a aurului şi a metalelor rare ale zonei.

SHAMBALLA?

,,Lucrurile însă au devenit de-a dreptul uluitoare atunci când, – declară de data aceasta reputatul arheolog, al cărui nume din motive de siguranţă personală nu-l putem face public – la ridicarea lespezii s-a putut observa un soi de puţ cu diametrul de 4 metri în interiorul căruia cobora o scară elicoidală are cărei trepte erau săpate în pereţii puţului, de parcă fuseseră tăiate cu laserul. Din interiorul puţului emana o lumină lăptoasă, violacee. Deşi cei câţiva lucrători, geologi şi arheologi, care au fost martori la ridicarea lespezii şi-au revenit după o vreme de uimire, totuşi înafara paleolingvistului care s-a precipitat ca un apucat pe scări în jos, nimeni nu a mai avut curajul să coboare şi să verifice ceea ce se afla în puţ, iar a doua zi a fost deja prea târziu. Am aşteptat cu toţîi ca paleolingvistul să apară, dar el nu s-a mai ridicat la suprafaţă. Peste noapte, SRI-ul şi armata au acoperit cu scânduri intrarea în puţul care ducea spre interiorul muntelui şi-apoi au turnat ciment şi au sigilat-o. A doua zi au fost închise gura puţului exterior precum şi intrarea în galeria săpată în vremuri  imemoriale de agatârşi. Tot a doua zi, eu, dimpreună cu toţi martorii care au asistat la prelevarea lespezii, a descoperirii puţului din adâncul minei, precum şi cei care au participat la ştergerea urmelor, am fost puşi să semnăm nişte documente care garantau păstrarea Secretului de Stat şi-apoi am plecat cu toţii speriaţi înapoi pe la casele noastre, care-ncotro”.

La sediile Ministerului Minelor Petrolului şi Geologiei şi al Institutului de Arheologie din Bucureşti, aşa cum de altfel era şi de aşteptat, nimeni nu ştie nimic. Peste toate aceste evenimente s-a aşternut tăcerea. Există unele voci care afirmă că persoane suspuse de la Guvern au muşamalizat toată afacerea şi că bancherii elveţieni îşi freacă mâinile satisfăcuţi. Ultima dată când s-a mai putut discuta cu bătrânul arheolog şi cu lucrătorul martor a fost după-amiaza zilei de 28 iulie 2012. După această dată aceşti doi martori care s-au expus şi au rupt tăcerea nu au mai putut fi găsiţi la domiciliu. De fapt ei nu au ma putut fi găsiţi nicăieri. Vecinii povestesc ceva despre nişte ridicări cu dube, cu agenţi mascaţi în miez de noapte, dar nici acest lucru nu este prea sigur.

ÎN ATENŢIA CITITORILOR!

Dacă veţi avea vreodată curiozitatea să vă aventuraţi singuri prin pădurile din jurul Sarmisegetuzei Regia, să nu vă miraţi dacă veţi întâlni un om cu o privire luminoasă, violacee, care susţine că a fost Shamballa şi că ştie un tunel pe sub Sarmisegetuza care duce către minele de aur de la Roşia Montană. Iar dacă începe să vorbească într-o limbă necunoscută, probabil pelsagă, ascultaţi-l cu atenţie, chiar dacă nu înţelegeţi ce spune în acel moment. Va veni o vreme când veţi pricepe.

Articol preluat

Nunta copilei – după George Coşbuc (parodie)

Posted on by racoltapetru6

A fost o vreme supărat

Şi, cât fusese suspendat,

La inimă avea un cui,

Dar, azi, ca el un altul nu-i,

Căci Eba, Nicuşoara lui,

S-a măritat.

.

Şi dacă prinţi din largul zării

Şedeau la capătul cărării

Şi-i trimiteau bezele-ades,

Ei inima nu i-a dat ghes

Decât când şi-a găsit ales

Mai acătări.

.

S-au înţeles dintru-un privit

Şi fata nu s-a-mpotrivit,

Cum a făcut cu alţi coconi

De-asfaltatori şi de baroni,

Semn că puţinii neuroni

S-au isprăvit.

.

Gândindu-se atunci, ad-hoc,

Că nu va da apă la scoc

Acestei lumi care, perfida,

Va spune despre ea, timida,

Că-i mai deşteaptă decât SIDA,

Că nu-i deloc!

.

S-a anunţat fără istov,

Că-i nuntă mare la Snagov,

La care cică-s aşteptaţi

Puzderie de invitaţi,

Numai să fie îmbrăcaţi

În haine mov.

.

S-a dat de veste-n lung şi-n lat

Că vor fi singuri la Palat,

Doar miri, şi invitaţi, şi naşi,

Nici vorbă nu-i de alţi nuntaşi,

Şi n-o să vezi, la mii de paşi,

Vreun nespălat.

.

Căci socrul mic a dat ucaz,

În zi de luni, pe la amiaz,

Că nici ţipenie de om,

Român de-o fi sau de-o fi rrom,

Să nu stea cocoţat prin pom

Sau pe pârleaz.

.

În ziua de Răpciune întâi,

Oricine fără căpătâi

Sau paparazzi băgăcioşi

Din perimetru vor fi scoşi

De lefegii credincioşi,

Cum hotărât îi.

.

Când soarele a scăpătat,

Pe drum cu flori înmiresmat

Aleargă sutele de cai,

Ducând împărătesc alai

Spre locul unde socrul-crai

I-a invitat.

.

Onaca, fost scufundător,

Se-avântă-n fruntea tuturor,

Veghind făclia din garaj

Ce-o duce Neamţu, micul paj,

Iar MRU, prinzând curaj,

E-n urma lor.

.

Sosit era micuţul Boc,

Făcându-şi printre fuste loc,

Să-l vadă şeful, socrul mic,

Cât a ajuns el de voinic,

Că şi-a luat, pe mai nimic,

Pantofi cu toc.

.

Din fund de munţi, de la Pleşcoi,

Purtând podoabe mai de soi,

Blondina de la Cotroceni

Făcea furori printre meseni

Şi iar le promitea pomeni,

Chiar un purcoi.

.

Să-i facă socrului pe plac,

Roberta vine c-un abac,

Gândindu-se că-i necesar

Să socotească ea, măcar,

La cât ajunge azi un dar

De om sărac.

.

De peste Prut, cum a aflat

De nuntă, a venit Filat

Să îl asigure pe Crai

Că fraţii de acelaşi grai,

Ca să nu-i strice bunul trai,

Nu au votat.

.

Şi alţii, Doamne! Câţi supuşi,

Lingăi ce-aşteaptă pe la uşi,

Ţineau privirile în jos,

La socrul mic făcând frumos,

Cu gândul la un os de ros,

Precum Lăbuş.

.

Şi-atunci din uriaşul cort

Ieşi mireasa-n dalbui port

Care-a costat vreo zece mii

De euro, cum auzii,

Dar pentru astfel de copii

Nu-i un efort.

.

Dintr-o mulţime de băieţi,

Toţi ca şi SIDA de isteţi,

Aşa cum datinile cer,

A fost ales drept cavaler,

Nu-i pentru nimeni un mister,

Chiar Poponeţ.

.

Când a fost vorba de ospăţ,

Ce opulenţă, de dezmăţ!

Un râu de vin, somon şi pui,

Ficat de ciută cu gutui,

Purcei n-aveai unde să pui,

Să dai prin băţ.

.

Rapsozi de-ai noştri, populari,

Ce cântă pe la case mari,

Nu stau o clipă la cuvânt

Şi-nchină cânturi după cânt

Mesenilor care-şi fac vânt

Doar cu dolari.

.

Trei paşi la dreapta, săltăreţi,

Şi doi la stânga, mai înceţi,

Dar nu e muzica de vină,

Aici e vorba de doctrină,

De care dânşii vor să ţină,

Cu orice preţ.

.

Când fu petrecerea în toi,

Voinescu Sever, zis Cotoi,

Pe socru’ îl făcu atent

Că mai crescură c-un procent,

Conform sondajului recent

Făcut chiar joi.

.

Spre ziuă, mai către final,

Ciocni Videanu în pocal

Şi, închinând spre socrul mic,

Îşi drese glasul doar un pic

Şi-i zise, ca unui amic

Aflat pe val.

.

Întru mulţi ani să ne trăieşti

Şi-acest mandat să-l împlineşti,

Să-ţi fie viaţa fără pante,

Iar camere de-or fi vacante,

Pe-nsurăţei, la vila Dante,

Să-i găzduieşti!

Mai sunt şi preoţi credincioşi!

Posted on by racoltapetru6

Pentru mulţi dintre voi acest titlu ar părea contradictoriu, dacă nu chiar intrigant, dar vor fi destui care cunosc cruda realitate. Îmi amintesc că după oficierea unei căsătorii religioase am fost poftit la o masă sărbătorească la care era invitat şi preotul localităţii, un om apreciat şi cu mulţi enoriaşi cu dare de mână. Gazda ştia că părintele bea numai coniac (mai precis “Drobeta”, care era pe vremea aceea) şi fix o sticlă de 250 ml. După ce a golit măsura, între două feluri de mâncare, i s-a dezlegat limba şi a început să ne povestească, aşa cum numai el ştia, fiind cunoscut şi pentru darul lui de a-ţi alimenta curiozitatea. Era bătrân şi ştia multe, iar eu fiind mai aproape de el, am avut privilegiul de a afla lucruri ce nu le spunea prea des.

Astfel, la curiozitatea mea de a afla ce l-a determinat să aleagă această îndeletnicire el mi-a răspuns franc: pentru bani. Am rămas uimit când a adăugat că el e de fapt ateu! Dar, deşi nu avea credinţă, avea un har de a sluji în biserică şi în afara ei încât oamenii simţeau cum sunt pătrunşi de evlavie şi îi sorbeau vorbele din gură. Iar răsplata era pe măsură, fiindcă la un control au fost găsite în locuinţa lui kilograme de aur şi multă valută. Ori pe vremea comunismului aceasta era o mare ilegalitate.

Ajungând în zilele noastre, vedem cu toţii că cea mai răspândită credinţă, prezentă în toate profesiile, este credinţa în BANI, iar din această regulă nu fac excepţie nici feţele bisericeşti. Pentru bani, aproape orice popă încalcă normele şi canoanele care ar trebui respectate cu sfinţenie. Astfel, vezi cum sinucigaşii sunt îngropaţi în locuri de veci ce nu li s-ar cuveni, mai vezi preoţi care fac politică şi campanie electorală, dar te revoltă şi când unii nu vor să facă o slujbă  de înmormântare sub motivul că decedatul nu era la zi cu contribuţia bănească.

De la o vreme Biserica s-a apucat de afaceri profitabile şi revendică exclusivitatea în anumite activităţi pentru care oricum nu plătesc impozit. Astfel că an de an profitul acestei instituţii e tot mai mare, în ciuda crizei care-i afectează pe toţi ceilalţi. Ar trebui ca din banii obţinuţi, o mare parte să fie îndreptate spre cei năpăstuiţi: oameni fără locuinţă, copii orfani şi bătrâni fără sprijin. Dar acţiuni de acest gen sunt foarte rare, de le poţi număra pe degete. Banii sunt folosiţi pentru construirea de alte şi alte lăcaşe de cult, tot mai mari şi mai impresionante, în timp ce spitalele se închid din lipsă de fonduri.

O altă parte, mai mult din bani nedeclaraţi, se duce în buzunarele feţelor bisericeşti şi rezultatul se vede cu ochiul liber. La fel ca vameşii, şi popii au reuşit să-şi ridice case maiestoase şi vile impresionante, pe care mulţi nu le-ar putea justifica.

La fel ca orice român sunt crescut în credinţă şi mă rog zilnic Domnului. Nu o fac la biserică fiindcă relaţia mea cu Creatorul e intimă şi nemijlocită. Chiar el spune că o rugăciune sinceră e primită de oriunde ai fi şi prezenţa în îmbulzeala din biserică, etalarea în faţa lumii, nu o face mai acceptată, nu-i dă o credibilitate mai mare.

Acum, după două mii de ani, dacă Iisus s-ar naşte din nou printre noi, la fel s-ar întâmpla ca şi prima dată. I-ar condamna pe preoţii înavuţiţi din exploatarea credinţei şi ar atrage iar ura acestora. În cele din urmă aceştia l-ar condamna din nou la moarte sau măcar la temniţă pe viaţă. Pentru că Iisus ar împărtăşi credinţa fără să pretindă bani, ci doar o farfurie de mâncare, i-ar asta i-ar atrage pe enoriaşi lăsând bisericile aurite goale. Iar acesta ar fi un faliment de neacceptat.

Dar să revin la titlu, care pe bună dreptate exclamă că sunt şi preoţi credincioşi. În principiu aceştia ar trebui să nu epateze prin avuţie, chiar dacă au parohii mari şi mulţi enoriaşi. Am cunoscut şi eu asemenea oameni cu harul lui Dumnezeu şi cu decenţa omului de rând. Sunt sigur că şi voi cunoaşteţi astfel de feţe sfinte ce au credinţă curată şi-ţi oferă oricând o linişte sufletească atât de preţioasă. Lor mă înclin şi le sărut mâna cu pioşenie. Sunt rari dar numele lor este răspândit din gură în gură, cu respect şi apreciere.

Ei nu vor faimă, dar o au. Nu vor bogăţii materiale, dar au o bogătie interioară nemăsurată. Nu cer nimic de la tine, dar primesc înzecit de la Cel de Sus. E o credinţă ce te molipseşte uşor şi binefacerea ei te ajută să fii mai bun, mai îngăduitor cu cei din jurul tău şi să ignori mai uşor răutăţile celor din jur. Cu astfel de preoţi vreau să vorbesc, lor aş vrea să-mi deschid sufletul, astfel de feţe bisericeşti ne trebuie, acum şi pururea.

Precum un armăsar

Posted on by racoltapetru6

La o fermă este chemat un medic veterinar pentru a ajuta la împerecherea cailor. Unul însă nu vrea nicicum să se apuce de treabă. Văzând acestea, medicul scoate din buzunar o pastilă, o pune într-o găleată plină cu apă şi-i roagă pe îngrijitori să i-o dea calului respectiv. Bea calul apa şi după cinci minute parcă înnebuneşte, sare pe iepe şi le-o trage la toate. Văzând acestea directorul fermei îl cheamă pe veterinar la el în birou şi îi spune:

– Aş avea o mare rugăminte! Am văzut adineauri cum calul acela le-a pus-o tuturor iepelor din fermă fără să clipească. Aş dori şi eu o pastilă din aceea. Ştiţi, de o vreme încoace viaţa mea sexuală merge din ce în ce mai prost, soţia mea este din ce în ce mai nemulţumită şi chiar vrea să divorţeze. Vă rog nespus de mult să mă ajutaţi şi vă promit că mă revanşez cu vârf şi îndesat.

Înduioşat de spusele omului, medicul îi dă şi lui o pastilă, nu înainte însă de a-l preveni asupra riscurilor care apar:

– Luaţi pastila numai atunci când soţia dumneavoastră se află prin preajmă, dacă nu, o să vă urcaţi pe prima femeie care vă va ieşi în cale.

După câteva luni se întâlnesc din nou cei doi şi medicul întreabă:

– Ei, a folosit pastila?

Puţin ezitând, omul îi spune:

– Foarte bună, numai că prietenilor li s-a părut puţin ciudat că soţia mea, soacră-mea şi cele trei fiice ale mele au rămas însărcinate în acelaşi timp.

GRAFENUL – materialul minune

Posted on by racoltapetru6

Materialul minune care ar putea schimba lumea: GRAFENUL

Acest material este mai rezistent decât diamantul, deşi se întinde ca o gumă. Din punct de vedere virtual este invizibil, conduce electricitatea şi căldura mai bine decât orice sârmă de cupru, iar greutatea sa este aproape egală cu zero. Grafenul este un nou material uimitor care poate revoluţiona aproape orice parte a vieţii noastre.

Unii cercetătorii susţin că este cel mai important material care urmează să fie creat de la plasticul sintetic, realizat în urmă cu 100 de ani. Acest material poate duce la inventarea telefoanelor mobile care pot fi rulate şi aşezate în spatele urechii, la televizoarele HD la fel de subţiri ca o coală de tapet, şi ziare electronice care se îndoaie pentru ca cititorii să le poată împăturii într-un mic pătrat, scrie Daily Mail.

Grafenul a fost descoperit în Marea Britanie în urmă cu doar şapte ani. Anul trecut, le-a adus cercetătorilor de la Universitatea Manchester Premiul Nobel pentru fizică, iar săptămâna aceasta cancelarul George Osborne a promis 50  milioane de lire sterline pentru dezvoltarea de tehnologii care să se bazeze pe “această substanţă superputernică”.

Grafenul este realizat prin exfolierea şi procesarea chimică a grafitului, materialul ieftin folosit la creioane. La fiecare câteva luni oamenii de ştiinţă descoperă modalităţi noi şi mai ieftine de prelucrare în masă a grafenului, aşa că unii experţi cred că până la urmă va ajunge să coste mai puţin de 4 lire jumătate de kilogram.

Dar oare grafenul este substanţa-minune a secolului 21?

Pentru un material atât de promiţător are o structură chimică incredibil de simplă. O foaie de grafen este alcătuită dintr-un singur strat  de atomi de carbon, dispuşi într-o reţea hexagonală, având o structură rigidă. Acest lucru face ca grafenul să fie cel mai subţire material realizat vreodată. Pentru a atinge o grosime totală de un milimetru sunt necesare 3 milioane de straturi de grafen alăturate. Din cauza subţirimii lor foile de grafen luate separat sunt transparente.

De asemenea, este şi materialul cu cea mai mare rezistenţă mecanică cunoscută de omenire. Potrivit unui calcul, pentru a trece prin acea foaie de grafen, un elefant ar trebui să exercite o forţă incredibil de mare, balansându-se cât mai tare. În ciuda rezistenţei sale, grafenul este extrem de sensibil şi poate fi întins cu aproximativ 20% mai mult fără a suferi o daună.

Este de asemenea un conducător de electricitate superb, cu mult mai bun decât cuprul folosit în mod tradiţional la cablare, şi este cel mai bun conducător de căldură de pe planetă.

Dar poate cea mai remarcabilă proprietate a grafenului este originea sa. Grafenul este format din grafit, iar un creion de plumb este alcătuit din milioane de straturi de grafen. Aceste straturi sunt “alipite” uşor între ele, de aceea alunecă unul de pe celălalt atunci când un creion este mişcat de-a lungul foii de hârtie.

Descoperirea grafenului a declanşat un boom pentru ştiinţa materialelor. Anul trecut existau 3000 de lucrări de cercetare asupra proprietăţilor sale şi 400 de cereri de brevet.

Industria electronicelor este convinsă că grafenul va duce la realizarea gadgeturilor care vor face ca iPhone şi Kindle să pară nişte jucării din epoca trenurilor cu aburi.

Ecranele moderne cu touchscreen folosesc oxid de staniu şi indiu, o substanţă care este transparentă dar care poartă curenţi electrici. Dar acest oxid de staniu şi indiu este scump, şi gadgeturile realizate din această substanţă se sparg uşor atunci când sunt scăpate din mână. Înlocuirea oxidului de staniu şi indiu cu anumiţi compuşi pe bază de grafen ar putea permite dezvoltarea ecranelor pentru calculatoare şi televizoare flexibile şi subţiri ca o foaie de hârtie. Cercetătorii din Coreea de Sud au proiectat un ecran cu atingere flexibil de 63,5 centimetri folosind grafenul.

Alţi cercetători privesc în viitor la multe modalităţi de a folosi grafenul în medicină. De asemenea, este considerat ca fiind o alternativă la caroseria din fibră de carbon a ambarcaţiunilor şi bicicletelor. Iar grafenul în componenţa cauciucurilor le-ar face mult mai puternice.

Unii susţin că materialul va înlocui siliciul din componenţa cipurilor calculatoarelor. În viitor un card de credit realizat din grafen ar putea stoca la fel de multe informaţii ca şi calculatoarele actuale. Însă există şi unele probleme în folosirea grafenului. Este atât de bun conducător de electricitate încât transformarea lui în dispozitive precum tranzistorii s-a dovedit problematică.

La începutul anului acesta IBM a recunoscut că “este dificil să ne imaginăm” că grafenul va înlocui siliciul în microcipuri. Experţii însă au încredere în acest material şi sunt dispuşi să urmeze calea în continuare. “Vorbim despre un număr impresionant de proprietăţi unice combinate într-un singur material, lucru care nu s-a mai întâmplat până acum. De aceea există atât de mulţi cercetători care lucrează la analiza acestuia”, au adăugat aceştia.

CULMI

Posted on by racoltapetru6

Culmea nesimţirii: Să-ţi faci treburile în faţa uşii cuiva şi apoi să suni la uşă să-i ceri hârtie igienică.

Culmea matematicii: Să te culci cu două necunoscute şi să nu o rezolvi pe nici una!

Culmea culmilor: Ar fi culmea s-o mai ştiţi şi pe asta!

Culmea zoologiei: Să împerechezi ţapul de bere cu capra de tăiat lemne!

Culmea cascadoriei: Să te arunci de pe bloc şi să te prinzi de bordură!!!

Culmea ghinionului: Să faci pe prostul şi să rămâi aşa!

Culmea aglomeraţiei: Să meargă şoferu’ de la autobuz pe scară!!

Culmea fizicii: Să vezi un cal putere păscând pe un câmp magnetic!!

Culmea agronomului: Să facă să înflorească un boboc de raţă…

Culmea geografiei?: Să bagi vârfu’ Omu în Peştera Muierii!

Culmea îmbrăcării: Să îmbraci fundul mării în chiloţi.

Culmea consolării: Nu se scoală, nu se scoală… dar uite ce frumos atârnă!

Culmea forţei: Să strângi o monedă de 100 de lei în mână şi să-i iasă limba lui Mihai Viteazu’.

Culmea cutremurului: Să urci cu liftul şi să cobori cu apartamentul!!!

Culmea gravidităţii politice: Să întrerupi o sarcină de partid!!

Culmea matematicii: Să-ţi iasă “socoteala” pe stradă!

Culmea culmilor matematicii: Să-ţi iasă şi soluţia!

Culmea gheţuşului: Să te dai pe gheţuş şi să ţi se lustruiască pantofii!

Culmea electricităţii: Să gâdili becul şi să râdă aia de la centrală!

Culmea unui cuţit de bucătărie: Să taie pofta de mâncare a mesenilor.

Culmea lăcomiei: Să mănânci bătaie şi să nu te saturi!

Culmea curajului: Să sari de pe un bloc de desen!

Culmea economiei: Să pui pe uşă un bilet: “Nu sunaţi! Ies eu din când în când!”

Culmea mâncării: Să mănânci piept de găină şi să rămâi cu sutienul în gât.

Culmea ceasului deşteptător: Să sune ocupat…

Culmea plictiselii: Să te apuci de tuns ouă.

Culmea impertinenţei: Să te prindă vecinul de la patru cu nevastă-sa în pat, iar tu să îl întrebi: “Ai să crezi ce îţi văd ochii sau ce o să îţi spun eu…”

Culmea melancoliei: Să cazi pe gânduri de să-ţi rupi mâna!

Culmea secetei: Să alerge copacii după câini!

Culmea agriculturii: Să mănânci paie şi să te caci baloţi!

Culmea bogăţiei: Să ai bani să-mi poţi da şi mie!

Culmea neglijenţei: Să faci baie într-o cadă cu benzină şi să-ţi aprinzi o ţigară!

Culmea Matematicii: Să te întâlneşti cu o necunoscută, să-i desfaci parantezele, să-i faci socoteala să varieze funcţia.

Culmea mâncatului: Să mănânci cu vesta de salvare la gât şi să te îneci.

Culmea sarcasmului: Să scrii pe colivă “La mulţi ani!”

Culmea dresajului: Să faci să latre un căţel de usturoi.

Culmea ingineriei: Să scoţi apa cu pompa funebră.

Culmea accidentului: Să cazi pe gânduri şi să-ţi rupi picioru’.

Culmea ghinionului: Să-ţi recuperezi banii de la Bankcoop şi să-i bagi la FNI.

Culmea prostiei: Să dai un raid într-un stup ca să nu-ţi fure ţânţarii mierea.

Care este culmea ciclismului?: Să faci turul pantalonilor!

Culmea internetului: Să intri pe internet cu un calculator de buzunar!

Culmea în vorbire: Să ai un lapsus la cuvântul lapsus.

Care-i culmea în paraşutism?: Să sari cu paraşuta şi să-ţi dai seama că este plecată în Turcia.

Ştii care este culmea politeţii?: Să stai pe scaunul electric şi să cedezi locul unei doamne.

Culmea pedichiurii: Să faci unghiile unui picior de pat.

Culmea nesimţirii: Să scrii la cineva pe criptă “La mulţi ani!”

Culmea igienei: Locomotivele să folosească tampoane Always.

Culmea răbdării: Să-ţi urci nevasta într-un pom şi să stai sub pom până începe să-i cânte “păsărica”.

Culmea prostiei: Să fi copiat la examen şi să nu treci!

Culmea vitezei: Să stingi lumina şi să ajungi înaintea ei în pat!

Pentru bărbaţi misogini… cică

Posted on by racoltapetru6

Înainte de căsătorie:

Bărbatul: În sfârşit. Am aşteptat asta atâta timp.

Femeia: Vrei să plec?

Bărbatul: Ai înnebunit? Nici să nu te gândeşti la asta

Femeia: Mă iubeşti?

Bărbatul: Bineînţeles! Tot timpul!

Femeia: M-ai înşelat vreodată?

Bărbatul: Doamne fereşte@ Bineînţeles că nu.

Femeia: O să faci sex numai cu mine?

Bărbatul: Sigur că da. Cu orice ocazie.

Femeia: O să mă loveşti vreodată?

Bărbatul: Ai înnebunit?

Femeia: Pot să am încredere în tine?

Bărbatul: Da!

Femeia: Iubitule!

După căsătorie: Citiţi dialogul de jos în sus…! de la coadă la cap.

Testul 6 în 1

Posted on by racoltapetru6

 ÎNCERCAŢI-L ŞI PE ĂSTA

Testul 6 în 1 este un text complex, extraordinar de uşor de efectuat şi incredibil de veridic. Este totodată un test îndrăzneţ, creativ şi mai mult decât provocator. Testul 6 în 1 îţi poate dezvălui în doar 5 minute adevărul despre cine eşti şi cum iubeşti, dar şi despre cel pe care îl iubeşti. Marele test al celor cinci miniteste sau Testul 6 în 1, după cum este cunoscut în câmpul testelor psihologice, are în vedere şi personalitatea ta prin prisma relaţiilor cu persoanele dragi din viaţa ta, dar şi prin prisma lucrurilor care te fac fericit(ă).

MARELE TEST AL CELOR 5 MINITESTE (TESTUL 6 ÎN 1)

Testul nr. 1 – Testul Celui de al Treilea Ochi

Dacă ţi s-ar da darul de a avea cel de-al treilea ochi, unde ai dori să fie plasat?

1. Cap 2. Inimă 3. Spate 4. Mână

Testul nr. 2 – Testul Scaunului

Vrei să te aşezi la o masă împrejurul căreia se află mai multe modele de scaune. Ce fel de scaun preferi?

1. Învelit de material. 2. Acoperit de piele. 3. Din lemn. 4. Cu perna încorporată. 5. Cu masaj.

Testul nr. 3 – Testul 1950

1950… Care este primul gând care îţi trece prin cap în momentul în care ai văzut acest număr?

1. Reprezintă un an. 2. Este un număr de telefon. 3. Reprezintă o sumă de bani. 4. Este combinaţia de cod dintr-un vestiar sau seif.

Testul Nr. 4 – Testul Peşterii

Îţi doreşti să vizitezi o peşteră şi decizi să o explorezi de la un capăt la altul, făcând un tur complet. Cum ai vrea să fie peştera respectivă?

1. Să aibă o intrare îngustă, însă o ieşire largă şi cuprinzătoare. 2. Să aibă acelaşi spaţiu la intrare şi la ieşire. 3. Să aibă o intrare largă şi cuprinzătoare, însă o ieşire îngustă.

Testul Nr. 5 – Testul Elefantului Zâmbareţ

Imaginează-ţi că te duci la grădina zoologică şi te afli în faţa unui elefant. Elefantul zâmbeşte. De ce crezi că zâmbeşte?

1. Este fericit că se află în spaţiu deschis după o perioadă îndelungată în care a stat într-o boxă acoperită. 2. Probabil că şi-a făcut un nou prieten la zoo. 3. Probabil se gândeşte la ceva amuzant. 4. Elefanţii nu zâmbesc.

Testul Nr. 6 – Testul Plantei

Te trezeşti de dimineaţă şi observi cu uimire că în grădina ta a răsărit o nouă plantă. Care este primul gând?

1. Ce bine îmi pare. Aş vrea să crească cât mai repede. 2. Să fiu atent(ă) data viitoare când mă duc în grădină. Nu cumva să calc pe ea. 3. Ooo! Oare o să facă flori? 4. Mulţumesc, Doamne. Multe mulţumiri pentru că a crescut.

REZULTATELE ŞI INTERPRETĂRILE TESTULUI

Testul Nr. 1 – Testul Celui de al Treilea Ochi

Testul 1 dezvăluie atitudinea ta faţă de iubire şi relaţii…

1. Eşti o persoană cerebrală care preferă să cunoască înainte să iubească. Vezi iubirea în ansamblul ei şi îţi place să-i judeci fiecare pas. Cântăreşti bine fiecare pas al tău, fiecare pas al partenerului şi intuieşti fiecare etapă care îţi poate duce relaţia acolo unde trebuie.

2. Eşti o persoană emoţională care îşi doreşte mai mult decât orice să iubească şi să-şi găsească sensul existenţei printr-o iubire unică, specială. Îţi este teamă de dezamăgire sau că aşteptările să nu-ţi fie înşelate, însă eşti sigur(ă) că iubirea respectivă îţi este rezervată. Ai răbdare să aştepţi acea iubire, iar atunci când o găseşti, ai putere şi energie pentru a o păstra intactă.

3. Nu te îndrăgosteşti uşor şi de obicei îţi ia destul de mult timp să ajungi să iubeşti cu adevărat. Iubeşti în timp şi depui eforturi energetice şi emoţionale considerabile. Atunci când iubeşti însă, o faci din toată inima şi cu inima deschisă. Cel(cea)  pe care îl iubeşti poate avea încredere că iubirea ta va fi pe viaţă.

4. Pentru tine, iubirea stă în mâinile tale şi este o trăire specială ce implică atât inima, cât şi creierul. Consideri că a iubi înseamnă a construi, a te implica, a munci pentru a face ca lucrurile să meargă.

Testul Nr. 2 – Testul Scaunului

Testul 2 dezvăluie atitudinea ta faţă de partenerul de viaţă…

1. Dacă ai ales scaunul învelit cu pânză: Eşti extrem de ataşat(ă) de prezenţa partenerului. Ai nevoie să ştii că partenerul tău este lângă tine întotdeauna, indiferent de situaţie, circumstanţe sau locul în care te afli.

2. Dacă ai ales scaunul acoperit cu piele: Îţi doreşti ca partenerul să aibă o atitudine mai deschisă faţă de tine şi să existe o conexiune mai strânsă între voi. Vrei să te lase să-l descoperi mai mult, să te lase să pătrunzi mai mult în mintea şi inima sa, în gândurile sale. Vrei să se deschidă în faţa ta.

3. Dacă ai ales scaunul de lemn: Ţii foarte mult la aspectele sociale, la imaginea ta şi a partenerului tău şi la manierele voastre în societate şi doreşti să îţi faci partenerul atent asupra acestor lucruri. Îti doreşti ca partenerul tău să fie mai atent la comportamentul său faţă de tine, dar şi faţă de ceilalţi.

4. Dacă ai ales scaunul cu perna inclusă: Îţi doreşti o relaţie confortabilă şi armonioasă şi ca partenerul tău să fie o persoană calmă şi maleabilă, alături de care să poţi găsi liniştea.

5. Dacă ai ales scaunul cu masaj: Îţi doreşti o relaţie în care să primeşti de toate, multe, cât mai multe, iar partenerul tău să fie dispus să facă orice pentru tine. Uneori însă, oferi mai puţin decât ceea ce ţi-ai dori să primeşti.

Testul Nr. 3 – Testul 1950

Testul 3 dezvăluie aspectul care te atrage cel mai mult la partenerul tău…

1. Îţi iubeşti partenerul pentru mintea şi intelectul său.

2. Ceea ce te-a atras şi te atrage cel mai mult la partenerul tău este personalitatea. Consideri că personalitatea este punctul forte al unui bărbat (femei).

3. Îţi doreşti alături un partener care să îţi ofere siguranţă, atât emoţională, cât şi materială.

4. Găseşti că partenerul tău este o persoană atrăgătoare, cu mult sex-appeal. În general, îţi plac persoanele atrăgătoare, interesante, al căror fizic şi trăsături exprimă un ceva.

Testul Nr. 4 – Testul Peşterii

Testul 4 este relevant pentru atitudinea ta faţă de bani şi modalitatea în care îi cheltui…

1. Nu cunoşti ce înseamnă cumpătarea şi nici simţul măsurii atunci când cheltui bani. Pentru tine sunt un mijloc de a-ţi procura lucrurile de care ai nevoie şi la care visezi. Ai tendinţa de a cheltui mai mulţi bani decât câştigi.

2. Reuşeşti să găseşti un echilibru între “a câştiga” şi “a cheltui” şi să te bucuri de micile plăceri materiale ale vieţii fără riscul de a rămâne fără bani.

3. Ai simţul banilor şi ai noroc de ei. Fie munceşti din răsputeri pentru ei, fie ştii cum să-i faci. Fiindcă te temi însă de zile negre, ai tendinţa de a cheltui prea puţin comparativ cu resursele pe care le deţii.

Testul Nr. 5 – Testul Elefantului Zâmbăreţ

Testul 5 dezvăluie ceea ce te face cel (cea) mai fericit(ă)…

1. Eşti cel (cea) mai fericit(ă) atunci când te simţi liber(ă) şi înconjurat(ă) de prieteni care te acceptă aşa cum eşti.

2. Eşti cel(cea) mai fericit(ă) atunci când ai alături de tine o persoană care îţi este dragă, pe care o placi şi care este la rândul său fericită.

3. Eşti cel(cea) mai fericit(ă) atunci când eşti stăpân(ă) asupra situaţiilor şi poţi să te amuzi pe seama lor.

4. Eşti cel(cea) mai fericit(ă) când îţi aminteşti că viaţa e frumoasă şi nu uiţi să râzi şi să te bucuri de ceea ce îţi oferă.

Testul Nr. 6 – Testul Plantei

Testul 6 îţi indică atitudinea faţă de părinţi…

1. Ţii la părinţii tăi, însă ai o fire independentă şi ţi-ai dorit dintotdeauna să te afli pe cont propriu.

2. Simţi recunoştinţă faţă de părinţii tăi pentru că te-au crescut şi ţi-au dat posibilitatea să fii persoana care eşti.

3. Eşti foarte ataşată de părinţii tăi şi te bazezi pe ei atunci când ai nevoie. Doreşti să-i ştii aproape şi vrei să-ţi fie întotdeauna alături.

4. Ai multe mulţumiri pe care ai dori să le adresezi părinţilor. Ţi se pare că nu ai găsit încă metoda potrivită pentru a-i răsplăti pentru tot ce au făcut pentru tine.

Spirit călător: Neinvitat la nuntă

Posted on by racoltapetru6

George îşi revenea pe zi ce trece şi programul lui de lucru a reintrat în normal. La sosirea din cursele lungi îl aşteptam cu entuziasm şi el venea cât putea de repede pentru a-mi povesti detailat evenimentele importante de pe traseu. Îl ascultam cu atenţie şi cu ochii închişi, pentru a-mi imagina acţiunea şi a mă plasa şi eu la locul faptelor.

În ceea ce priveşte călătoriile cu spiritul, acestea au devenit săptămânale, spre deplina mea satisfacţie. Corpul meu s-a obişnuit cu aceste come impuse şi îşi revenea mai rapid şi fără multă suferinţă. E drept că prietenul meu mi-a adus nişte vitamine din Germania, pentru tonifiere şi fortificare. Dar adaptarea cred că era cea care a contat cel mai mult.

Am făcut multe călătorii şi am învăţat să parcurg distanţe mari în câteva clipe. Am reuşit să prelungesc durata unei “ieşiri” de până la două ore şi asta era foarte important pentru mine. Admiram peisaje nemaipomenite şi imposibil de explorat de un om obişnuit. De asemenea am cunoscut oameni şi am fost martor la multe întâmplări ce s-ar fi dorit să rămână o taină pentru cei care nu erau implicaţi. Unele merită să fie pomenite, iar altele sunt jenante sau nu prezintă interes. De aceea mi-am deschis un jurnal intim în care am notat tot ce consideram că e important să-mi amintesc sau să fac public, ce merită să fie cunoscut de oameni, de popor, de organele competente sau ce e doar amuzant.

Ultima incursiune a fost prilejuită de nunta fiicei preşedintelui, Traian Băsescu, incitat fiind de interdicţia severă impusă la intrare şi de importanţa pe care mass-media a dat-o evenimentului. De altfel şi George era încântat de idee şi la ora când am socotit că petrecerea era în toi, el era pregătit să-mi administreze substanţele stimulatoare. Diana dormea în acel timp şi eram doar noi doi. Mi-a injectat doza obişnuită de psilocibină şi am băut aceiaşi cantitate din lichidul scârbos “Mâna Neagră”. Trupul s-a conformat imediat comenzii şi spiritul abia aştepta să iasă şi să-şi ia zborul.

Am aruncat o privire spre corpul inconştient şi către George, care îl păzea şi am ieşit din clădire. Bineînţeles că era noapte dar pentru mine nu avea însemnătate; vedeam totul clar şi în cele mai mici detalii. Nu voiam să pierd timpul prin împrejurimi şi am marşat spre capitală cu viteza gândului. Am mai fost recent de două ori în călătorii scurte şi nu mi-a fost greu să găsesc locaţia nunţii. Era lume multă, muzică zgomotoasă şi lumini ce îţi sugerau atmosfera unei petreceri impresionante. La intrare şi împrejurul nucleului de oaspeţi roiau oameni de ordine cu staţii în mână şi cu priviri iscoditoare.

Eu pluteam nestingherit deasupra tuturor, căutând din privirile sufletului, perechea de miri. Din vremea prunciei eram atras de mireasă şi de câte ori trecea un alai de nuntaşi, ne buluceam cu mic şi mare să vedem mireasa. Ea era atracţia principală şi cei care o vedeau se mândreau ghinioniştilor, spunându-le cât de frumoasă a fost fericita fată îmbrăcată în alb şi radiind de fericire sau vărsând câteva lacrimi cuvenite.

Am zărit-o în cele din urmă pe Elena Băsescu, dansând în braţele mirelui Bogdan Ionescu. Normal că era frumoasă în rochia de un alb imaculat şi îl sorbea din ochi pe proaspătul bărbat, însă ochii lor nu se întălneau ci ai lui rătăceau impasibili printre perechile ce-i înconjurau. Nu am sesizat nici o pasiune din partea lui şi intuiţia îmi spune că nu a fost o căsătorie din dragoste reciprocă, ci una din interes. E evident ce fel de interes! Părerea mea! Timpul cred că-mi va da dreptate.

Am zburat apoi să-l cau pe socrul mic, care, trebuie să recunoaştem că avea un rol mai important decât socrul mare. Nu era pe afară şi am intrat în clădire. Am colindat curios câteva camere, unele goale, şi în cele din urmă l-am văzut pe domnul preşedinte într-una din ele, la o masă cu Vasile Blaga şi Emil Boc. Aveau în faţă şampanie, caviar şi alte aperitive, dar purtau şi o discuţie tet a tet. Cum curiozitatea e cel mai mare defect al meu, nu m-am putut abţine să prind câteva frânturi din dialog. Zicea Băsescu:

– …chiar că a întrecut orice limită a bunului simţ! Chiar şi la o nuntă să huiduie nişte nesimţiţi?! Dar mă gândesc la fata asta care n-are nici o vină…

– Nu trebuie luaţi în seamă, a intervenit Blaga. Au fost politruci de-ai lui Crin. Hahalere plătite să creeze o atmosferă duşmănoasă…

La care Boc adăugă:

– Vă daţi seama ce greu pot suporta faptul că au pierdut referendumul. USL-ul a scăzut mult în sondaje şi î-şi dau seama ce greşeală au făcut.

– Hă, hă, hă… izbucni preşedintele în râsu-i caracteristic. Am anticipat această gafă politică şi pot să spun că le-am oferit un ”pion otrăvit”.

Cei doi îl priveau miraţi.

– Ţineţi minte când atrăgeau parlamentari de-ai noştri pentru a avea majoritate parlamentară? Ei bine, unul dintre ei, nu vă spun care, a plecat la propunerea mea şi e omul meu din interiorul USL-ului. Chiar el a contribuit la decizia lor de a propune un referendum. Altfel PDL-ul pierdea mereu procente importante din electorat. Nu-i aşa că a fost o mişcare inteligentă?

– Briliant, şefule! exclamă Boc. Dar a fost şi periculos…

– Lasă, mă Emile, că am calculat eu toate variantele. Crin Antonescu a fost atât de sigur pe el încât a jucat totul pe o carte, afirmând că o să aducă 9 milioane de votanţi. Dar crede-mă că la jocul ăsta mă pricep şi când i-am dat foaia albă, am ştiut eu de ce.

Boc şi Blaga au ridicat paharul şi i-au urat noroc la fată, precum şi domnie uşoară, după care s-au ridicat toţi trei şi au ieşit afară, printre nuntaşi. Băsescu s-a alăturat mesei unde trona regele ţiganilor, Cioabă, cu care a ciocnit un alt pahar de şampanie. Aurul greu atârna la gâtul pirandelor şi ceasurile de mii de euro ieşeau ostentativ la vedere de sub mânecile bârbaţilor emancipaţi. Contrar promisiunilor şi a bunei creşteri, era o nuntă opulentă, caracteristică nunţilor ţigăneşti, o etalare a bunăstării, în ciuda celor care nu pot sau nu obişnuiesc să expună atât de ostentativ.

Nu-mi plăcea ceea ce vedeam, mai ales că spiritul nu se hrăneşte cu hrană de genul celei care se găsea pe mese şi am hotărât că am zăbovit destul. Am făcut cale întoarsă, admirând imagini cu mult mai plăcute.

“Ardei umpluţi”

Posted on by racoltapetru6

Trei surori se căsătoresc în acelaşi timp. Mama lor este însă foarte curioasă cum trece luna de miere. Se înţeleg ele, femeile, să-şi trimită scrisori una alteia despre cum decurg lucrurile, şi pentru ceea ce nu se poate scrie vor folosi expresia “ardei umpluţi”… Aşa, mama va şti cât de mulţumite sunt scumpele ei fete. Cea mai mare dintre surori îi scrie mamei:

– Este foarte bine în luna de miere. Soţului meu îi plac ardeii umpluţi şi mănâncă unu-doi pe zi.

Soseşte scrisoare de la fiica mijlocie:

– Totul este frumos şi bine. Soţul meu iubeşte ardeii umpluţi şi mănâncă pe zi câte cinci, chiar şase bucăţi.

“Ei, aşa da”, gândeşte mama mulţumită.

Nu peste mult timp soseşte scrisoare de la mezina familiei.

– Ne simţim extrem de bine. Soţul meu adoră ardeii umpluţi. Mănâncă câte şapte-opt pe zi. Sunt zile în care mănâncă şi zece, după care el linge cu grijă oala, iar eu, lingura de lemn.

ÎNTREBARE: Cum se numesc acei oameni care mănâncă sâni? – HAPSÂNI!