* UN AUTOBUZ AGLOMERAT
El o priveşte…
Şi ea îi zâmbeşte…
El îi zâmbeşte…
Şi ea îi zâmbeşte…
El:
– Ce zici… la prima?
Ea coboară la prima…
El se-aşează pe locul rămas liber.
.
* “M-am săturat de mania asta a vitezei. E pentru a treia oară când era cât pe ce să mă omori, se răsteşte soţul înfuriat la culme.
– Iubitule, te rog, mai dă-mi o şansă!”
.
* Cele 7 minuni la bărbaţi:
1. Toţi bărbaţii suntem al dracului de ocupaţi.
2. Deşi suntem ocupaţi, avem vreme de femei.
3. Deşi avem vreme de femei, nu prea ne pasă de ele.
4. Deşi nu prea ne pasă de ele, tot timpul avem una lângă noi.
5. Deşi tot timpul avem una lângă noi, ne mai “dăm” şi la alta sau altele.
6. Deşi ne mai “dăm” la alta sau la altele, ne enervăm dacă femeia cu care suntem ne părăseşte.
7. Deşi femeia cu care suntem ne părăseşte, tot nu învăţăm din greşelile pe care le facem (şi tot ne mai dăm la altele).
.
…şi la femei:
1. Pentru o femeie este tot timpul importantă securitatea “materială”.
2. Deşi este important a supravieţui din punct de vedere material, ele tot timpul îşi cumpără haine scumpe.
3. Deşi ele tot timpul îşi cumpără haine scumpe, niciodată nu au cu ce să se îmbrace.
4. Deşi ele zic că nu au niciodată cu ce să se îmbrace, tot timpul se îmbracă frumos.
5. Deşi tot timpul se îmbracă frumos, haina pe care o pun pe ele este o “cârpă veche”.
6. Deşi ele zic că este doar o “cârpă veche” se aşteaptă de la tine să faci complimente.
7. Deşi tu încerci să le faci complimente, ele nu te cred niciodată…!
.
* Un domn adevărat trebuie să ştie ce-i place unei doamne, pentru a nu mai merge cu ea unde se vând aceste lucruri!
.
* Nu o mai las pe nevastă-mea la volan… Conduce atât de prost, încât astăzi GPS-ul a început să spună “Tatăl nostru”.
.
* Doi indivizi dormeau pe o bancă în parc. Se apropie poliţistul comunitar:
– Ce faceţi aici?
– Păi eu nu am casă, nu am serviciu, aşa că dorm aici!
– Şi tu?!
– La el, în gazdă!
.
* – Mamă, la uşă e un nene care strânge donaţii pentru azilul de bătrâni.
– Bine, dă-i-l pe bunicul.
.
* Anunţ scris la o grădiniţă:
“Vă rugăm să nu luaţi în seamă ce spun copiii că fac aici, pentru că nici noi nu luăm în seamă ce spun copiii că faceţi voi acasă”.
.
* Într-un sat, un preot merge la slujbă. Lângă biserică, vede un măgar mort într-un accident de maşină şi sună imediat la poliţie:
– Sunt preotul satului. Am găsit un măgar mort.
– Şi ce, zice poliţistul ironic, vreţi să-l îngropaţi cu popă?
– Nu, zice preotul, eu doar am anunţat familia.
.
* – Mămico, vaca zice muuu sau nuuu?
– Eh, depinde de bou.
.
* O blondă în autobuz. Şoferul anunţă:
– Următoarea staţie “1 Decembrie”.
Blonda, panicată:
– Mai devreme nu se poate?!
.
* ÎNTREBARE: Când este felicitat cineva pentru greşeala lui?
RĂSPUNS: Când se căsătoreşte.
.
* Să-i mulţumim lui Columb. Dacă nu exista el, toţi americanii ar fi trăit în Europa!
.
* Scopul soţiei este de a cheltui atâţia bani, încât să nu rămână nimic pentru amantă.
.
* Criza este mai nasoală decât divorţul. Pierzi jumătate din bani, dar rămâi pe cap cu soţia.
.
* Într-o agenţie matrimonială:
– Şi ce dacă are trei condamnări? În schimb, nu are nici un credit ipotecar!
.
* Sentimente amestecate: Să-ţi cadă soacra în prăpastie cu maşina ta…
.
ÎNTREBARE: Ştiţi cine a reuşit să pună femeia la locul ei, în toată istoria lumii?
RĂSPUNS: Meşterul Manole.
.
* Pentru un realist nu este important dacă paharul este gol sau plin, important este cât a mai rămas în sticlă.
Viaţa cu o soră
La apariţia mea pe lume, fratele meu avea deja opt ani şi era îngrozit de faptul că va trebui să rabde mirosul de scutece şi plânsetele unui bebeluş. Pe când am început să percep lumea din jur şi să-mi dau seama cam care e treaba cu ea, frăţiorul meu era stăpânul ei, împreună cu gaşca de băieţi de vârsta lui. Astfel că nu prea am avut prilejul să mă bucur de compania lui căci vârsta care ne despărţea făcea ca preocupările noastre să fie de cu totul altă natură. E drept că atunci când vreun copil mai agresiv mă şicana, îl ameninţam cu răzbunarea fratelui meu mai mare, iar uneori acesta chiar o punea în aplicare. Măcar aveam un scut protector, chiar dacă trebuia să aştept până îşi intra în atribuţii.
Prin vecini, aproape toţi copiii aveau fraţi şi surori cu care se puteau juca fără să trebuiască să iasă din curte. Îi invidiam şi de la vârsta de 3 ani am început să implor berzele pe care le vedeam, pentru a-mi aduce şi mie o soră cu care să mă joc. De frate nu mai voiam să am parte. Rugămintea mi-a fost ascultată şi peste un an s-a născut sora mea. Eram fericit şi o legănam atât de tare încât uneori cădea din leagăn. Credeam că astfel va creşte mai repede, fiindcă timpul era foarte preţios pentru mine.
Au trecut anii pe nesimţite şi relaţia dintre noi a devenit aşa cum e normal: ne jucam şi ne certam, ba chiar ne şi băteam uneori. Ca între fraţi. Eu o trăgeam de cosiţe şi ea dădea cu pietre în mine, că aia e arma celui mai mic. Uneori făceam şi înţelegeri paşnice : o jumătate de zi ne jucăm cu păpuşile ei, dar cealaltă se joacă şi ea cu mingea sau alte jocuri mai băieţeşti. Toamna, când frunzele de vie deveneau inutile pentru rod, le culegeam şi le foloseam pe post de bancnote cu care achiziţionam tot felul de mărfuri, mai mult sau mai puţin imaginare. Văzusem noi la părinţi câtă grijă au de banii pe care-i drămuiau cu mare atenţie. De la mama ne-am molipsit şi de pasiunea pentru gătit, iar de câte ori rămâneam acasă experimentam câte un fel de mâncare cât mai trăznit, însă pentru noi era cel mai delicios. Ne aprovizionam chiar şi din borcanele cu vin de coacăze, de nu ştia mămuca de ce râdem mereu pe când venea acasă.
Au trecut de atunci câteva decenii şi timpul şi-a pus amprenta pe trupurile şi sufletele noastre. Fiecare din noi am avut parte de experienţe plăcute şi neplăcute. Eu zic că primele au predominat, dar soră-mea e mai sceptică. Amândoi suntem văduvi, fără părinţi şi fără frate. S-au dus cu toţii, iar noi am rămas singuri în casa părintească. Acum nu ne mai jucăm cu bani închipuiţi ci îi împărţim cu grijă pe cei reali. Nu facem experienţe culinare năştruşnice, ci ne folosim de reţete moştenite sau culese din diferite resurse. Ne-a fost dat să creştem împreună şi poate ne este scris să sfârşim tot aşa. Probabil tot în ordinea în care am venit pe lume. Până atunci coninuăm să ne certăm şi să ne împăcăm. Aşa, ca între frate şi soră.
Cardul de sănătate
IATĂ MAI JOS CARE SUNT INFORMAŢIILE DIN MICROCIPUL CARDULUI DE SĂNĂTATE
.
– numele, prenumele şi CNP-ul asiguratului;
– codul unic de identitate în sistemul de asigurări;
– numărul cardului naţional de sănătate
– diagnostice medicale cu risc vital şi boli cronice;
– grupa sanguină şi RH-ul;
– acceptul exprimat în timpul vieţii de a dona organe după deces;
– numele medicului de familie şi datele lui de contact.
.
Poate că mulţi dintre noi, după o lectură mai atentă, vom realiza cât este de GRAV ceea ce ni se întâmplă fără o informare corectă şi fără acordul nostru. Începem prin prezentarea opiniei unui medic român, nu oricare, despre cardul de sănătate.
Dr. VASILE ASTĂRĂSTOAE, preşedintele Colegiului Medicilor din România, declară:
“Cardul de sănătate cu microcip este un abuz din partea statului şi comportă riscuri pe toate planurile!!!
– Cardul este numai aparent în favoarea asiguraţilor.
– Este periculos să fie puse informaţiile medicale personale pe microcip, deoarece acesta nu este protejat. Oricine are un cititor de cipuri compatibil poate să afle tot. Acest lucru violează drepturile la intimitate şi la demnitate ale persoanei şi poate aduce mari prejudicii.
– La Consiliul Europei există o presiune imensă din partea firmelor de asigurări pentru a deveni legal accesul la informaţiile despre sănătatea oamenilor. Forţa financiară uriaşă a acestor ‘rechini’ face ca datele despre posibilele boli ale oamenilor să ajungă la ei pe birou pentru ca ei să ştie dacă fac sau nu poliţele de asigurare şi la ce preţ.
– Există riscul discriminării persoanelor pe baza informaţiilor personale asupra stării de sănătate, atâta vreme cât acestea nu mai sunt protejate.
– Datele medicale pot fi utilizate inclusiv pentru a distruge o persoană, mai ales într-o societate conflictuală ca cea din România!!!
– Există o tendinţă din partea Statului spre autoritarism, în sensul de a cunoaşte totul despre cetăţeni şi de a-i controla!!
– Este o încercare de abuz din partea statului şi nu există dezbateri publice!
– Se introduce o nouă taxă, fără să fie consultată populaţia, deşi românii plătesc asigurările de sănătate.
– În privinţa donării de organe: vom intra în circuitul european şi vom trimite numărul de organe disponibile spre alte ţări. Şi dacă ar exista mai mulţi donatori de organe, nu vor exista mai multe transplanturi în ţara noastră, pentru că fondurile disponibile pentru transplanturi de organe sunt limitate, iar creşterea numărului de donatori ar depăşi limita bugetară.”
.
– Cui vor folosi organele luate de la români? Ce bani şi ce organizaţii sunt în joc? Cine va apăra “prostimea” de cei care vor dori să le comercializeze organele pe milioane şi milioane de euro sau dolari?
.
– “Ca să înţelegem mai bine: în Spania (unde există acordul prezumat din partea familiei pentru prelevarea de organe), s-a ajuns la puternice discriminări împotriva imigranţilor, care nu au familiile alături de ei. Deci nu are cine să-i apere de reţelele de ‘transplant de organe’! Există un comerţ ilicit de organe de transplant, este dovedit, iar acordul prezumat, aşa cum este prevăzut în România, ridică mari semne de întrebare. Medicii sunt şi ei oameni. Dacă ne uităm la istoria sec. XX, vedem că medicii erau cei care făceau experimente în lagărele de concentrare naziste, medicii erau cei care făceau abuzuri în domeniul psihiatric. Şi în cazul transplantului de organe tot medicii pot să ajungă la abuzuri dacă legea şi autorităţile permit şi încurajează. Cardul cu microcip asta face!”
.
Ultimul exemplu este A1H1 (gripa porcină). În acest moment s-a dovedit că cei care au întreţinut spaima au avut contracte cu firmele care au produs vaccinurile.
Cardul de sănătate cu microcip (putea să fie şi o variantă fără), creează mari dificultăţi şi poate împiedica accesul la serviciile medicale.
Cardul de sănătate este “arma” cu care guvernanţii vor să scoată de la români sume uriaşe de bani, un “furt al secolului” săvârşit în dauna celor care plătesc legal asigurările de sănătate dar NU VOR CARD DE SĂNĂTATE!!!
Decizia guvernanţilor noştri, pe care nu o contestă vehement nici televiziunile, nici opoziţia parlamentară, este halucinantă:
CEI CARE PLĂTESC DIN SALARIU SAU PENSIE SERVICIILE MEDICALE DE STAT, DAR NU VOR CARD DE SĂNĂTATE, VOR PLĂTI TOATE SERVICIILE MEDICALE DE CARE AU NEVOIE!!!
Altfel spus, românii care nu vor cardul cu microcip vor plăti de 2 ori asistenţa medicală.
.
Şi românii tac, românii se uită cum începe un nou jaf naţional şi stau ca mieii la tăiere.
Televiziunile vorbesc de Egipt, politicienii se bat pentru funcţii în Parlament. Ce minunăţie de neam suntem!
Potrivit hotărârii de Guvern, contravaloarea cardului de sănătate va fi suportată de asigurat, adică şi obligatoriu şi plătit de “prostime”!
Medicii de familie vor trebui să plătească şi ei pentru cititoarele de carduri şi să aibă şi internet de bandă largă pentru a avea legătură cu sistemul informatic!
Credincioşii spun că nu vor să folosească acte electronice care conţin semnul fiarei – 666!
Cine stă să se uite în gura unor “rătăciţi” care încă mai cred în Dumnezeu! Ce dacă sunt milioane, ce îşi strigă credinţa şi cer respect măcar pentru sufletul lor, dacă pentru nivelul lor de trai nu are nimeni!
.
Forul Ortodox Român vine cu exemple ale unor ţări care au clacat în acest experiment.
În Marea Britanie s-au pierdut datele a 93% din asiguraţi.
Germania a dat 1,7 miliarde de euro pentru implementarea parţială a unui astfel de sistem şi acum l-au stopat.
De ce pornim noi ceva ce nemţii au oprit?
Cine are interese în a controla românii şi la capitolul sănătate şi organe?
Hipertensiunea – ultimele descoperiri şi remedii
Medicina nu cunoaşte cauza hipertensiunii!
“La majoritatea persoanelor nu există o cauză determinantă pentru apariţia hipertensiunii arteriale.”
.
Boala este descrisă şi clasificată în “hipertensiune arterială esenţială sau primară”, dar despre cauzele bolii nu se ştie o iotă în mod sigur!
.
Ce medicamente se dau în cazul hipertensiunii arteriale de către medicina clasică? Medicamentul standard la hipertensiunea arterială şi pe care îl primesc aproape 100% din pacienţi este un medicament care conţine o substanţă numită betablocher şi care inhibă bătăile normale ale muşchiuliu inimii, reducând randamentul ei natural. Prin această metodă inima nu mai bate cu amplitudinea necesară a organismului şi acest lucru duce automat la scăderea presiunii sângelui în artere la fel ca şi atunci când un robinet la care se află legat un furtun este închis un pic.
.
Randamentul inimii este redus prin betablocheri cu 20-40% şi acest lucru va duce inevitabil la:
– distrugerea sigură a muşchilor inimii şi ca urmare la boli cronice de inimă
– lipsa de putere şi energie
– oboseală cronică
– infecţii în sânge datorită lipsei de oxigen şi de sânge proaspăt în extremităţi
– slăbirea sistemului imunitar
– slăbirea tuturor organelor (toate organele sunt alimentate şi întărite cu sângele pompat de inimă)
– capacitate cerebrală scăzută
.
Alte medicamente date împreunnă cu betablocherii sunt cele care “subţiază” sângele, deci care alterează în mod artificial consistenţa lui sau medicamente care dilată arterele.
.
Întrebarea 1: Dacă hipertensiunea nu are de a face cu inima – după cunoştinţele actuale ale medicinii – de ce se dau totuşi medicamente care reduc puterea inimii?
.
Întrebarea 2: Betablocherii vindecă hipertensiunea arterială?
Bineînţeles că nu vindecă nimic, pentru că inima are de a face cu tensiunea arterială la fel de mult ca şi un robinet cu un furtun înfundat care este conectat la el. Prin închiderea robinetului nu se curăţă furtunul, chiar dacă presiunea din acesta scade.
.
Întrebarea 3: De ce se dau totuşi betablocherii la hipertensiunea arterială dacă nu vindecă nimic?
Tocmai fiindcă nu vindecă se dau aceste medicamente. Dacă medicamentele ar vindeca ceva, cine ar mai cumpăra aceste medicamente decenii întregi? Scopul industriei farmaceutice este profitul şi nu vindecarea. Cu vindecarea nu se fac bani.
.
Întrebarea 4: De ce doctorii nu caută o alternativă mai bună?
Industria farmaceutică nu produce alte medicamente contra acestei afecţiuni şi ca urmare doctorii nu au ce să aleagă.
Betablocherii funcţionează rapid (deşi distrug inima şi slăbesc întregul organism) şi acest lucru le este mai mult decât suficient celor mai mulţi “doctori”. Un doctor adevărat însă va căuta cauza bolii şi va căuta să o înlăture, dar un astfel de doctor este mai rar decât 7 cifre la lotto.
.
Întrebarea 5: Care este de fapt cauza adevărată a hipertensiunii arteriale?
Dacă privim sistemul cardio-vascular îl putem compara cu o pompă de apă care ţine lichidul în circulaţie într-un lac artificial.
Acest sistem este format dintr-o pompă (inima), furtun (vase sanguine), un filtru (rinichii).
Pompa de apă este aleasă de aşa natură să garanteze circulaţia ideală a apei.
Dacă presiunea apei din furtun creşte la un moment dat, există numai două cauze posibile:
a)indundarea furtunului
b)înfundarea filtrului (rinichii)
.
Reducând randamentul pompei de apă se scade tensiunea ridicată care apare în mod automat în furtun însă acest lucru nu duce la repararea problemei. Un istalator va face în acest caz ceea ce trebuie: va curăţa filtrul înfundat.
În cazul organismului cauza hipertensiunii arteriale sunt rinichii. Rinichii filtrează permanent sângele şi atunci când randamentul lor scade automat creşte tensiunea arterială, căci inima nu îşi schimbă randamentul în funcţie de cel al rinichilor.
.
De ce scade randamentul rinichilor?
Rinichii omului sunt organele cele mai puternic legate direct de emoţii şi sunt afectaţi foarte puternic de supărări şi de emoţiile negative, îndeosebi de cele de durată (tristeţe, depresie, decepţii sentimentale, pierderea celor iubiţi, singurătate).
Cei mai mulţi oameni încep să facă hipertensiune arterială după un deces sau o supărare care ţine mai mult timp. În cazul supărărilor cronice, rinichii nu mai pot lucra cum trebuie – se strâng de tristeţe – şi reducându-se capacitatea lor de filtrare, creşte în mod automat tensiunea din artere.
.
Şi conflictele sau enervările zilnice la oameni care nu sunt trişti sau depresivi duc la hipertensiune arterială, însă acest lucru este cauzat nu numai de randamentul slăbit al rinichilor (cei mai mulţi oameni au rinichii slăbiţi şi înfundaţi), ci mai mult de ficat, care are o funcţie compensatoare la volumul de sânge aflat în circulaţie în organism. Enervarea afectează în mod direct ficatul. Deci, cauza majoritară a hipertensiunii sunt conflictele emoţionale, certurile, care duc la tensiune emoţională şi ca urmare şi la tensiune în sânge.
.
Ca urmare, voia bună şi echilibrul emoţional sunt factorii care vindecă cel mai uşor hipertensiunea arterială. Fiindcă pacienţii nu ştiu acest lucru, de îndată ce au aflat că suferă de această afecţiune a ei, vor lua medicamentele prescrise de medic ani de zile – chiar dacă necesitatea lor dispare – fiind convinşi că boala este nevindecabilă şi că trebuie să ia aceste medicamente o viaţă întreagă.
.
Un alt factor important la hipertensiune este ficatul. Ficatul acţionează ca un rezervor de sânge care menţine cantitatea de fluid din organism la nivelul necesar – asemănător cu rezervoarele de dilatare folosite la instalaţiile de încălzire. Oricine a văzut un ficat de animal îşi poate da seama uşor că acesta este asemănător unui burete care conţine mult sânge. La mişcare muşchii trebuie alimentaţi cu sânge şi acestea este eliberat de ficat, care îl adună în timpul repausului.
Şi la enervare sau emoţii puternice, ficatul eliberează acest sânge care se duce în zonele necesare, mai ales la cap, unde se creează o congestie. La un om cu ficatul sănătos sângele se retrage repede înapoi în ficat după un efort sau enervare, pe când la unul cu ficatul afectat acest lucru nu se mai petrece în mod rapid.
.
Din cauza afecţiunilor ficatului care, ca şi cele la rinichi, le are aproape orice om din ziua de azi, mai mult sau mai puţin datorită mai multor factori (alimentaţie nesănătoasă, lipsa de mişcare, toxine acumulate, calculi renali şi biliari), ficatul nu mai poate îndeplini această funcţie în mod ideal, iar compensarea cantităţii de sânge din artere nu mai poape fi făcută în timp util, ducând la valori mărite de tensiune. Un ficat bolnav şi enervările duc deci la valori şi mai mari ale tensiunii arteriale decât în cazul unui ficat sănătos. Şi acest lucru este cunoscut: bolnavii depresivi şi mânioşi fac tensiune şi mai mare decât cei care sunt numai depresivi. Deşi cauza primară a hipertensiunii este pe plan organic sistemul renal, ficatul are deci o influenţă destul de mare asupra valorilor ei.
.
Al treilea factor al hipertensiunii arteriale, care este însă minor, este pierderea elasticităţii arterelor. Arterele elastice sunt în stare să compenseze prin umflare o parte din tensiunea mărită apărută, în timp ce arterele rigide şi cu elasticitatea alterată vor păstra creşterea presiunii arteriale la valoarea cauzată de emoţia creată.
.
Întrebarea 6: De ce doctorul meu nu ştie toate aceste lucruri?
Doctorii au fost învăţaţi cândva la facultate – în mod evident greşit – că hipertensiunea nu are cauze şi se tratează cu betablocheri. Majoritatea doctorilor au rămas la acest stadiu de necunoaştere totală, stadiu la care a rămas şi “ştiinţa” oferită de industria farmaceutică de mai multe decenii. În ultimii 30 de ani nu s-a făcut un singur pas înainte pentru vindecarea hipertensiunii, căci cine are nevoie de un pas îainte când se câştigă atâţia bani cu betablocheri şi cu alte medicamente?
.
Timp de cercetare proprie şi mai ales de gândire, doctorii din ziua de azi nu deţin, iar ei, ca şi cei mai mulţi “oameni de ştiinţă”, se mulţumesc cu ceea ce ştiu deja.
.
Cum se poate vindeca hipertensiunea arterială în mod adevărat?
Pentru a vindeca hipertensiunea există un singur mod real şi eficient: trebuie vindecată sau eliminată depresia, supărarea sau tristeţea pacientului! Acest lucru se poate face în mod efectiv cu ajutorul homeopatiei sau prin schimbarea modului de viaţă.
Oamenii care se enervează uşor trebuie să îndepărteze sursele conflictelor şi să încerce să se stăpânească.
.
În cazul hipertensiunii trebuie tratate cu remedii naturiste atât organele (rinichii şi ficatul) care duc la creşterea ei, dar mai ales cauzele psihice care duc la dereglarea acestor organe: supărarea, depresia şi enervarea. Acest lucru se poate face cel mai efectiv şi precis cu ajutorul remediilor homeopatice.
.
Tratamentul cu betablocheri şi subţietori de sânge aduce numai daune întregului organism şi nu vizează deloc cauza adevărată a bolii, făcând bolnavii dependenţi de aceste medicamente pentru decenii întregi.
În plus, în acest caz este evident faptul că doctorii dau la hipertensiune un medicament pentru inimă, când de fapt cauza bolii nu este cunoscuta şi mult utilizata inimă! Acest tratament este tot aşa de mare prostie ca şi reducerea randamentului pompei de apă în loc de desfundare a filtrului pentru un instalator. Dacă un instalator ar face aşa ceva, ar fi concediat imediat. Doctorii fac acest lucru de decenii întregi, fără nici măcar să se întrebe care este cauza reală a acestei boli.
.
Mulţi bolnavi care au reuşit să depăşească stadiul depresiv nu mai au hipertensiune şi nu mai au ca urmare nici nevoie de medicamente, dar le iau în continuare din obişnuinţă sau din cauză că doctorii lor nu le spun că nu mai sunt necesare.
Frica de “a nu se întâmpla ceva” este întreţinută şi inoculată de sistemul medical şi aceşti betablocheri se dau în cele mai multe cazuri decenii întregi, deşi necesitatea lor dispare des şi de la sine în multe cazuri.
.
Alternative eficiente la betablocheri
.
O alternativă naturală foarte eficientă la betablocheri şi mult mai sănătoasă, care funcţionează pentru cei mai mulţi bolnavi, este remediul naturist de la plafar cu numele de “Regulator de tensiune”. Remediul costă 25 de lei şi se poate găsi peste tot unde este un magazin naturist gen plafar. Acest remediu merită încercat, deşi nu-i poate ajuta pe toţi, dat fiind factorii diferiţi care cauzează mărirea tensiunii, cât şi organele afectate.
.
Mult mai eficiente la vindecarea cauzelor hipertensiunii ar fi deci dronările renale şi hepatice, remedii care înlătură depunerile din rinichi împreună cu remedii naturale contra depresiei sau a irascibilităţii.
.
traducere după Dr. Johann Georg Schnitzer
“M-a făcut mama oltean”
LEGENDA CÂNTECULUI “M-A FĂCUT MAMA OLTEAN”
.
Cântecul de suflet al oltenilor “M-a făcut mama oltean” are o poveste extrem de fascinantă şi se pare că această melodie, cu care orice oltean se mândreşte, a fost făcută în cinstea lui Iancu Jianu, în 1809.
Astfel, legendarul lăutar al Craiovei, Niţă Băloiu, din Işalniţa (la acea vreme, teritoriul moşiei Işalniţei începea undeva din cartierul Severinului de astăzi), a compus acest cântec în cinstea Jianului, după ce haiducul a învins oastea lui Paşa Pazvant Oglu (vezi aricolul de de pe acest blog “Uimitoarea poveste a lui Pazavante Choru'”, la categoria ‘povestiri istorice’) la Vidin, răzbunându-se astfel faţă de ororile făcute de acesta oraşului Craiova în anii 1799-1800, în care a incendiat şi a distrus mai multe case şi moşii de pe teritoriul Craiovei. În urma acestei bătălii de la Vidin, se pare că însuşi Iancu Jianu a fost cel care l-a rănit pe Pazvante, lăsându-l fără un ochi, după acest incident Pazvant intrând în tradiţia populară cu numele de Pazvante Chioru’.
La întoarcerea de la Vidin, în Craiova a fost o bucurie nespus de mare, Iancu Jianu a fost primit ca un erou, deoarece îi scăpase de un personaj de temut al acelor vremuri. De altfel, şi din conţinutul textului îndrăgitului cântec se poate observa că personajul descris este văzut ca purtând “căciulă de astrahan, cojocel de miel bârsan şi cămaşă de tulpan”, straie care îl caracterizau în întregime pe Iancu Jianu. De asemenea, se cunoaşte foarte bine faptul că acesta era scund de statură şi foarte isteţ, lucruri redate prin versurile: “Sunt oltean de Jiuleţ, mititel şi iubăreţ”, dar şi foarte îndemânatic cu armele, îndrăzneţ, energic, având, totodată, un farmec peronal deosebit. Mai mult, Iancu Jianu era perceput de foarte mulţi ca un personaj care era pe de o parte extrem de sufletist cu nevoiaşii, dar şi foarte dur cu cei care îndrăzneau să-l înfurie.
Deşi este născut la Caracal, mama lui Iancu Jianu era craioveancă la origine, iar el a copilărit şi s-a format în Craiova, oraş pe care l-a îndrăgit foarte mult, motiv pentru care şi în cântec se specifică faptul că este “pui de craiovean”. Cu toate că această melodie a fost cântată de mai mulţi interpreţi de muzică populară oltenească, printre care şi regina muzicii populare olteneşti, Maria Lătăreţu, cea mai duioasă interpretare a acestui cântec a făcut-o Ion Luican, culmea, un bucureştean, care, însă, şi-a petrecut foarte mult timp în Oltenia.
Potrivit tradiţiei populare, cântecul “M-a făcut mama oltean” a fost compus, în acea seară, pentru Iancu Jianu de lăutarul Niţă Băloiu, din Işalniţa, căruia Vodă îi tăiase, în 1802, degetele de la mâna dreaptă ca să nu mai răscoale norodul prin cântecele sale, dar el nu înceta să cânte.
.
M-a făcut mama oltean
.
Foaie verde maghiran, măi
M-a făcut mama oltean, măi
Port căciulă de-astrahan
Şi cămaşă de tulpan
Cojocel de miel bârsan, măi Leano.
.
Oltean sunt, oltean îmi zice
Oltean sunt oriun’m-oi duce
Sunt oltean de Jiuleţ, mititel şi iubăreţ
M-a făcut mama isteţ, măi Leano.
.
Foaie verde maghiran, măi
M-a făcut mama oltean, măi
Port condeiul de tufan
Unde scriu nu şterg un an
Că mi-s pui de craiovean, măi Leano.
.
Cin’ se ia cu mine bine
Îi dau haina de pe mine
Cin’ se ia cu mine rău
Să-l păzească Dumnezeu
Că sunt şarpe de dudău,
Dă-l galbin şi muşcă rău, măi Leano.
Semne de îmbătrânire
CELE 50 DE SEMNE ALE ÎMBĂTRÂNIRII, DESCOPERITE DE CERCETĂTORI:
.
1. Ţi-ai pierdut mobilitatea.
2. Gemi atunci când te apleci.
3. Spui: “Pe vremea mea nu era aşa”.
4. Spui: “În tinereţe…”
5. Ai început să-ţi pierzi părul.
6. Nu ştii niciun cântec din Top 10 al posturilor de radio comerciale.
7. Părul a început să-ţi crească necontrolat pe faţă, nas sau urechi.
8. Urăşti localurile zgomotoase.
9. Vorbeşti mult despre dureri articulare sau probleme de sănătate.
10. Uiţi numele oamenilor.
11. Îţi alegi hainele şi încălţămintea după criteriul “confort” şi nu după “stil”.
12. Ai impresia că poliţiştii, profesorii sau doctorii sunt tineri.
13. Adormi la televizor.
14. Ai nevoie de un pui de somn după-amiaza.
15. Descoperi din ce în ce mai des că nu înţelegi nimic din discuţiile celor mai tineri ca tine.
16. Tehnologiile de ultimă generaţie îţi ridică mari probleme.
17. Nu te descurci nici măcar cu electronicele de zi cu zi, precum telefoanele mobile, tablete sau televizoare.
18. Începi să te plângi din ce în ce mai des, din tot mai multe motive.
19. Îţi porţi ochelarii atârnaţi de gât cu un şnur.
20. Eviţi să ridici lucruri grele din cauza durerilor de spate care ar putea apărea.
21. Te plângi din cauza “mizeriei” de la televizor.
22. Îţi pierzi des ochelarii, geanta, cheile.
23. Nu ai răbdare să citeşti până la sfârşit aceste rânduri.
24. Asculţi doar posturile de radio publice sau pe cele de ştiri.
25. Începi să conduci foarte încet.
26. Preferi să rămâi seara acasă şi să joci cărţi cu prietenii, în loc să ieşi în oraş.
27. Încep să te intereseze emisiunile istorice.
28. Colegii tăi sunt din ce în ce mai tineri.
29. Începi să mergi cu proprii papuci în vizită la prieteni.
30. Începi să asculţi muzică tot mai veche.
31. Adormi după un singur pahar de vin.
32. Nu pleci niciodată din casă fără ceva cu mânecă lungă.
33. Primeşti şosete de Crăciun şi eşti mulţumit.
34. Nu mai poţi să pierzi un kilogram, două în doar două zile.
35. Suspini după o ceaşcă de ceai.
36. Pleci din casă cu o sticluţă cu ceai sau cafea.
37. Te înscrii în tot felul de organizaţii şi asociaţii.
38. Acorzi din ce în ce mai multă atenţie unor activităţi precum grădinăritul ori tricotatul.
39. Cheltui tot mai mulţi bani pe creme de faţă şi produse anti-îmbătrânire.
40. Preferi să cumperi lucruri pentru acasă decât să ieşi o seară în oraş.
41. Eşti foarte atent la prognoza meteo pentru a fi îmbrăcat adecvat.
42. Nu mai pui lucrurile la locul lor.
43. Dezvolţi o obsesie pentru hrănirea păsărilor.
44. Îţi face mare plăcere să rezolvi puzzle sau cuvinte încrucişate.
45. Conduci mereu pe prima bandă pentru a nu fi nevoit să accelerezi prea mult.
46. Dacă totuşi conduci pe banda a doua, nu exagerezi niciodată cu viteza.
47. Te gândeşti să pleci în vacanţă într-un loc unde să nu fie copii.
48. Ţi se măresc urechile.
49. Bei lichior.
50. Crezi că ai dreptul să le spui oamenilor exact ceea ce gândeşti, chiar dacă nu este tocmai politicos.
La Bolintineanu
La Bolintineanu, chiar în faţa porţii
Stau părinţi ciorchine, cântărindu-şi sorţii.
Teama-i înconjoară ca un val al nopţii
Şi şoptesc sfielnic ca în ceasul morţii.
.
Cum odrasla-i scumpă ce la BAC trudeşte,
Tare e stresată şi nu reuşeşte
Să-nţeleagă iota ceea ce citeşte.
Şi-atunci ce să facă? Tace şi plăteşte.
.
Orologiu bate ziua jumătate.
La liceu în poartă oare cine bate?
E procuratura cu poliţia-n spate
Ce-au venit să umfle loazele pătate.
.
Cum să-accepte asta mame furioase,
Taţi cu voci de stentor, ţaţe curajoase?
Se crucesc în poartă babe curioase.
Care este crima de-au plătit un şase?
.
“Să lăsaţi copiii!!” – se-auzi deodat’.
Şi ca prin minune toţi au îngheţat.
“Nu e mare lucru dacă-au copiat.
Cum să se-antreneze pentr-un plagiat?”
.
Sursa: ziare.com
E cazul să zâmbim
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
.
* Într-o zi, în cabinetul unui medic intră o doamnă distinsă. Aceasta îi spune doctorului:
– Domnule doctor, să ştiţi că soţul meu şi soţia dumneavoastră au o relaţie. Eu v-aş propune să ne răzbunăm.
Doctorul, întâi şocat, acceptă propunerea.
– Şi cum propuneţi să ne răzbunăm?
– Eu ziceam să facem şi noi dragoste, zice doamna.
Cei doi se înţe;eg în privinţa modului de răzbunare şi, în consecinţă se răzbună. A doua zi, la fel, a treia zi, la fel, dar în a patra zi, doctorul, plictisit, rosteşte:
– Doamnă, nu am pic de ură în mine! Plus de asta, soţia mea a murit anul trecut…
.
* Un ţigan prinde peştişorul de aur, îl roteşte pe toate părţile şi nu ştie ce să facă cu el. Peştele nu mai rabdă şi zice:
– Hai mă omule, pune-ţi o dorinţă!
– Ce fel de dorinţă?
– Păi, cum să-ţi explic… Spre exemplu, ieri m-a prins un om şi m-a rugat să-i dau 1.000.000 de euro, şi eu i-am îndeplinit dorinţa. Dar tu ce vrei?
– Adresa lui…
.
* Bolnavul:
– Doctore, după operaţia de amigdalită mă doare rău de tot în spate, jos, spre mijloc… insuportabil!!!
– Eh, e normal să te doară puţin – o vreme… Ţi-am scos un rinichi!
– Mie???, dar eu n-aveam probleme cu rinichii!!!
– Oh, ştiu, dar aveam şi eu o obligaţie…
.
* Într-un hotel nu prea populat intră doi tineri căsătoriţi şi închiriază o cameră. După ce îşi iau bagajele urcă în cameră şi pun pe uşă semnul cu “Nu deranjaţi”. Ne prea având ce face, recepţionierul se duce să tragă cu urechea… şi ce aude?
O voce suavă feminină:
– Acuma hai, acuma hai, acuma hai tu deasupra…
O voce groasă, bărbătească:
– Acuma hai, acuma hai, acuma hai tu deasupra…
Mai stă el ce mai stă şi aude:
– Acuma hai, acuma hai, acuma hai amândoi deasupra…
Ei drăcie! Se uită pe gaura cheii şi ce vede? Cei doi erau cocoţaţi pe un geamantan mare şi se chinuiau să-l deschidă…
.
* Profitând de înghesuiala din autobuz, un tip o pipăie insistent pe femeia din faţa lui. Aceasta întoarce capul şi-i spune enervată:
– Domnule, vă rog…
– Nu-i cazul să mă rugaţi, o fac cu plăcere…
.
* – Ce-ai păţit, Bulă, de mergi aşa ciudat?
– Mi-a crescut colesterolul.
– Şi de-aia mergi aşa crăcănat?
– Păi, mi-a spus doctorul să mă feresc de ouă!
.
* O măicuţă, la medicul ginecolog:
– Domnule doctor, de fiecare dată când mă spăl în zona intimă ies timbre…
– Ia să vedem minunea… Dar, maică, astea nu sunt timbre, sunt etichete de pe bananele Ciquitas!
.
* Fetiţa:
– Tată, un băiat de la şcoală mi-a spus ceva ce nu înţeleg… zicea că am parbrizul frumos, un portbagaj şmecher, nişte şasiuri tari, amortizoare excelente… ce înseamnă asta?
Tatăl:
– Spune-i aşa: că eşti încă în garanţie şi de îndrăzneşte să îţi ridice capota ca să verifice uleiul, o să-i rup ţeava de eşapament!
.
* Horoscopul pe luna următoare:
– Sănătate: astrele îţi surâd.
– Dragoste: astrele râd în hohote.
– Bani: astrele se kka pe ele de râs.
.
* Cu dragostea omori timpul, cu timpul omori dragostea.
.
* – Tăticule, ce este o ciocănitoare?
– O privighetoare, după un an de la căsătorie…
Zilele orăşelului natal
Se ştie că fiecare oraş îşi sărbătoreşte ziua într-o anumită zi din an. E o festivitate care pe nativii acelei localităti, dar şi pe venetici, îi face să se simtă ca şi cum ar fi ziua lor aniversară şi să se bucure alături de toţi cunoscuţii sau vizitatorii aflaţi împrejurul lor. Primăria îşi dau toată silinţa să-şi mulţumească electoratul şi investeşte bani serioşi pentru a aduce artişti de valoare. Se organizează concursuri în diferite sporturi şi arte, dotate cu premii (mai mult simbolice, dar contează aprecierea consătenilor) şi orăşelul miroase a fripturi, mici, porumb fiert şi cozonac secuiesc.
Dar eu nu despre asta vreau să vă vorbesc, ci despre concursul de şah numit “Cupa Comja”, care a ajuns la a XV-a ediţie şi pe care, mărturisesc cu mândrie, l-am câştigat din nou. Ştiu, ştiu că aveţi oroare despre şahişti, pe care îi consideraţi nişte ciudaţi cu ochelari (precum tocilarii din timpul şcolii), care stau nemişcaţi şi sunt sensibili la orice mişcare din exterior. Doamnelor şi domnilor… noi, cei din orăşelul Seini-Maramureş, nu suntem deloc aşa. În calitate de premiant, cu “patalamaua” la mână, pot să vă dau exemple concrete, deşi o să evit numele din motive de jenă (nu a mea, oricum).
Astăzi am fost doar opt combatanţi (spre deosebire de anul trecut, când am fost 12) şi fiecare cu ambiţiile lui de victorii cât mai multe. Unul dintre el a venit “obosit”: cică nu a dormit toată noaptea. Aşa că, spre a se odihni puţin, a solicitat niţică întărire din pălincă de prune. Acel şahist care aproviziona anual echipa cu o astfel de licoare, a venit dotat şi de această dată cu un astfel de stimulent. Astfel că petrecăreţul a ajuns într-o stare de limbuţie foarte avansată şi la masa de final a “furat” şi grătarul vecinului de masă.
Pentru că, am omis să vă spun că primăria ne oferă 300 de lei, sub formă de premiere şi petrecere. Din care, eu am câştigat 45 de lei, înafara mesei festive. Pe care, bineînţeles, am să-i beau! De aceea mă grăbesc să vă spun ce se întâmplă prin zona asta a Maramureşului, fiindcă în curând începe concertul de muzică din centrul localităţii. Pe la ora 22.00 e programat să cânte Ştefan Bănică jr., pe care, drept să vă spun, nu am să apuc să-l văd. Poate nici nu va mai fi loc, dar nici nu mă omor după el. Are el destule admiratoare, tinere şi focoase.
Importantă este ziua noastră, a seinenilor, iar farmecul îl găseşte fiecare în felul lui. Aşa e în fiecare oraş şi acest prilej e şi o modalitate de comerţ ambulant, pe care mulţi îl agreează. Şi de ce nu?
Transplanturi (scenetă)
– Bună ziua, domnule doctor.
– Bună ziua, doamnă. Vă rog să luaţi loc şi să-mi spuneţi cu ce vă pot ajuta.
– Păi… cum să vă zic… E vorba de un transplant de organ.
– Ahaaa! Atunci e ceva mai complicat. Despre ce organ e vorba?
– De creier…
– De creier?! Doamnă, da’ nu posedăm încă tehnologia necesară să putem face un asemenea transplant!
– Ştiu, ştiu, dar vă rog să mă puneţi pe listă. Ca să fiu prima pentru atunci când se va putea.
– Dar ce vă supără la creier? Aveţi vreo boală incurabilă, dureri mari?
– Aaa, nu, că nu e vorba de mine. E pentru băiatul meu.
– Aşaa, deci el e bolnavul…
– Nuuu, că nu e bolnav… sau cel puţin nu cred. Asta dacă prostia nu e o boală.
– Cum aşa, doamnă? Vreţi să-l înscrieţi pentru un transplant de creier, doar pentru că vi se pare că nu e destul de deştept?!
– Dar nu mi se pare deloc, doctore! E prost de bubuie! Anul ăsta a dat pentru a treia oară bacalaureatul şi nu l-a trecut. Deşi i-am plătit în fiecare an meditatori buni. Vedeţi dumneavoastră, eu şi soţul meu câştigăm foarte bine. Avem funcţii mari în guvern şi afaceri de milioane de euro. Doar un singur lucru ne mai lipseşte: un moştenitor cu minte, care să nu ne facă de râs. Pentru asta suntem dispuşi să plătim oricât, iar pe dumneata te scoatem din sărăcie, că ştiu ce salarii de mizerie aveţi. De aceea am venit la dumneavoastră, pentru că ştim cu toţii ce rapid evoluează ştiinţa. Ne puneţi pe listă şi când se va ajunge la transplant de creier, vreau ca băiatul meu să fie primul. Ceea ce vreu să subliniez e ca acel creier să fie de la un geniu, sau măcar de la un student cu nota zece pe linie. Ca să moară de ciudă prietenii noştri când vor vedea ce băiat deştept avem!
– Doamnă, dar până se va ajunge la o asemenea performanţă medicală ar putea trece zeci de ani! Între timp feciorul dumneavoastră s-ar putea să moară de bătrâneţe sau de vreo boală.
– Haida-de, doctore! Nu cred că o să dureze atât. Iar în ceea ce priveşte bolile, sar putea să aveţi dreptate. De aceea vă rog să-l înscrieţi preventiv şi pentru transplant de ficat – că bea cam mult -, de plămâni – că fumează mereu -, de inimă – că ia etnobotanice -, de rinchi şi orice alt organ care s-ar putea deteriora. Nu mă uit la bani!
– Doamnă, înţeleg ce vreţi şi pot să vă ajut cu un sfat pe care dacă-l urmaţi, veţi avea un moştenitor deştept şi sănătos.
– Vai, m-aţi făcut curioasă! Sunt numai ochi şi urechi, doctore.
– Mergeţi acasă şi faceţi sex în aşa fel încât să rămâneţi însărcinată. Apoi, până se naşte copilul, înscrieţi-vă la un curs de educaţie şi planificare familiară, completat de vizite periodice la nişte colegi de-ai mei, psihologi şi psihiatrii. Astfel veţi învăţa cum să vă educaţi noul copil pentru ca să nu ajungă la fel de prost şi prăpădit ca primul, ci chiar să excelexe în învăţătură. E mult mai ieftin, mai rapid şi mai sigur decât un transplant de creier.
