„Testul amuzant al lui Colin Falconer, spre a înțelege mai bine cum stau lucrurile sau a vă reaminti, dacă ați trecut deja prin asta:
.
PUNCTUL 1: Pregătirile pentru sarcină
.
* Pentru femei:
.
1. Îmbracă-te într-o rochie și leagă un sac cu bile în față.
2. Lasă-l acolo.
3. După 9 luni scoate 5% din cantitatea de bile.
.
* Pentru bărbați:
.
1. Fă un drum până la cea mai apropiată farmacie. Varsă conținutul portofelului pe tejghea și spune-i farmacistului să ia cât poftește din sumă.
2. Fă un drum până la supermarket. Stabilește din vreme ca tot salariul tău să fie redirecționat automat către managerul magazinului.
3. Du-te acasă. Ia ziarul și citește-l, va fi ultima dată când o faci.
.
PUNCTUL 2: Informații despre creșterea copiilor
.
Găsește un cuplu de părinți și fă-le o listă cu toate aspectele pe care nu le gestionează cum trebuie când vine vorba de copiii lor, de la disciplină la lipsa lor de răbdare, intoleranța crasă și prea marea libertate pe care o acordă copiilor.
Fă-le sugestii despre cum ar putea să își educe mai bine copiii, să le regleze programul de somn, să îi învețe să meargă la toaletă și să se poarte, la masă și în general.
Bucură-te de aceste momente. O să fie ultima dată în viață când ai toate răspunsurile.
.
PUNCTUL 3: Program nocturn
.
1. Plimbă-te prin sufragerie de la 5 la 10 seara cu o pungă de apă cântărind între 4 și 6 kilograme și cu radioul din care să răsune zgomote insuportabile.
2. La 10 seara lasă punga jos și pune ceasul să sune la miezul nopții.
3. Trezește-te la ora 11 și plimbă punga prin cameră până la 1 noaptea.
4. Pune alarma să sune la 3.
5. Din moment ce nu poți să dormi, trezește-te la 2 și fă-ți un ceai.
6. Bagă-te în pat la 2:45.
7. Ridică-te la 3, când sună ceasul.
8. Cântă în beznă până la 4.
9. Pune alarma să sune la 5. Trezește-te când sună.
10. Fă micul dejun.
Continuă să faci asta pentru cinci ani. Și nu uita să pari binedispusă.
.
PUNCTUL 4: Cum să îmbraci un copil mic
.
1. Cumpără o caracatiță vie și un sac din sfoară împletită.
2. Încearcă să bagi toate brațele caracatiței în sac, fără să rămână nimic afară.
Timpul avut la dispoziție: 5 minute.
.
PUNCTUL 5: Mașina
.
1. Uită de mașina de oraș. Cumpără ceva practic, cu 5 uși.
2. Cumpără o înghețată de ciocolată și pune-o în buzunarul din spatele scaunului. Las-o acolo.
3. Ia o monedă și blochează CD player-ul.
4. Ia o cutie de biscuiți cu ciocolată: fărâmițează-i pe bancheta din spate.
5. Zgârie ambele părți laterale ale mașinii cu o greblă.
.
PUNCTUL 6: Plimbările scurte
.
a. Așteaptă.
b. Du-te până la ușa din față.
c. Întoarce-te.
d. Ieși pe ușă.
e. Întoarce-te.
f. Mai ieși o dată.
g. Reușește să ajungi pe alee.
h. Mergi până la un capăt.
i. Mergi până la celălalt.
j. Mergi foarte încet preț de 5 minute.
k. Oprește-te, inspectează totul și răspunde la cel puțin 6 întrebări despre fiecare bucățică de gumă, fiecare șervețel și fiecare insectă moartă de pe traseu.
i. Întoarce-te pe unde ai venit.
m. Țipă că nu mai reziști, până când vin vecinii și se uită urât la tine.
n. Renunță și întoarce-te în casă.
Ești gata acum să scoți un copil mic la plimbare.
.
PUNCTUL 7: Discuțiile cu copiii
.
Repetă fiecare lucru pe care îl spui de 5 ori.
.
PUNCTUL 8: Cumpărăturile
.
1. Fă un drum până la supermarket. Ia cu tine ceva care să semene cât mai bine cu un copil preșcolar. Ca de exemplu o capră. Dacă vrei să ai mai mulți copii, atunci ia mai multe capre.
2. Fă cumpărături săptămânale fără să pierzi capra sau caprele din ochi.
3. Plătește pentru tot ce-a mâncat sau distrus capra.
Până când nu poți face asta cu ușurință, nici măcar nu te gândi să ai copii.
.
PUNCTUL 9: Cum să hrănești un copil mic
.
1. Scoate miezul unui pepene.
2. Fă o gaură mică în el.
3. Agață pepenele de tavan și lasă-l să se legene dintr-o parte în alta.
4. Ia un bol de cereale și încearcă să le bagi prin gaura din pepene scoțând sunete de avion în zbor.
5. Fă asta până când ai terminat toate cerealele.
6. Adună ce a mai rămas din poală, după ce ai vărsat o bună parte pe podea.
.
PUNCTUL 10: Televizorul
.
1. Învață numele fiecărui personaj de desen animat de pe toate posturile TV pentru copii.
2. Uită-te doar la asta la televizor pentru următorii cinci ani.
.
PUNCTUL 11: Dezordinea
.
1. Dă cu gem pe canapea și perdele.
2. Ascunde un pește după televizor și lasă-l acolo toată vara.
3. Murdărește-ți degetele cu pământ de flori, apoi șterge-le de pereți. Acoperă petele cu creioane colorate. Cum arată?
4. Golește toate sertarele din casă pe podea și treci la punctul 5.
5. Ia obiecte la întâmplare și cară-le în restul camerelor.
.
PUNCTUL 12: Excursiile cu familia
.
1. Înregistrează pe cineva spunând „mama” la interval de 4 secunde. Asigură-te că vocea celui care le-a înregistrat e în creștere, până ajunge să semene cu un supersonic.
2. Pune caseta în mașină, oriunde mergi, pentru următorii 4 ani.
Ești gata acum să pleci în excursii cu copilul.
.
PUNCTUL 13: Conversațiile
.
1. Începe să discuți cu un adult.
2. Roagă pe cineva să te tragă de tricou sau de fustă din minut în minut, în timp ce pe fundal rulează caseta cu „mama” pe care ai înregistrat-o mai devreme.
Ești pregătită acum să porți o conversație cu un adult, cu copilul în cameră.
.
PUNCTUL 14: Pregătește-te pentru serviciu
.
1. Alege o zi în care ai o întâlnire importantă.
2. Îmbracă-te la patru ace.
3. Ia o cană de smântână și amestec-o cu una de suc de lămâie.
4. Varsă jumătate din conținut pe cămașa de mătase.
5. Înmoaie un șervețel în jumătatea rămasă de substanță.
6. Încearcă să ștergi pata de pe bluză cu același șervețel.
7. Nu te schimba (nu ai timp!).
8. Mergi direct la muncă.
Ești acum gata pentru copii! Bucură-te de experiență!”
IMPORTANT!
Grandomania lui Radu Mazăre
„Primarul” orașului Constanța s-a dat iar în spectacol. Doar că, de data asta a fost un spectacol neregizat și care i-a mai adus un dosar de cercetare pe lângă cele câteva în care este acuzat de corupție. Am pus titulatura de primar în ghilimele deoarece numai în această postură nu-i vine nici costumația, dar nici comportamentul. Îi stă bine de clovn, saltimbanc, petrecăreț „afumat” și chiar actor în diverse spectacole de la malul mării. Rolurile de rege, împărat, maharajah și alte personalități exotice i s-au urcat însă la cap și nu mai suportă concurență pe teritoriul său: malul mării, respectiv plaja fițelor de la Mamaia.
Ceea ce l-a înfuriat la culme pe grandomanul Mazăre a fost impertinența cu care un turist a defilat cu skyjet-ul de mare putere prin preajma lui. Au oare nu știa obraznicul că pe acel teritoriu nimeni nu are voie să-i taie calea preamăritului primar?! Se pare că nu, iar ca să-i bage mințile în cap, regele litoralului a trimis supușii ( a se citi bodyguarzii) să-i bage mințile în cap. Singura problemă pentru bătăuși a fost că cel educat cu pumnii nu era un fitecine, ci chiar atacantul echipei ploieștene, Younes Hamza, admirat și iubit de fani. Tânărul care s-a ales cu fața tumefiată a depus plângere și cere să se ia măsuri împotriva celor vinovați.
Replica infatuată a lui Radu Mazăre nu a întărziat și, ca de obicei, și-a arătat puterea de politician invincibil ales de concitadini: cei care primesc ocazional căte o plasă de alimente gratuite numai să-și țină pliscul și să pună ștampila pe numele de legumă. A minimalizat importanța unui fotbalist care devine celebru „doar că dă de vreo două ori cu piciorul în minge”, pe când EL, eheee, EL e om mare și stăpân al acelor meleaguri. Și probabil că are dreptate.
Atâta vreme cât este ales și aduce voturi USL-ului, nimeni nu o să-l deranjeze, iar dosarele din instanță vor fi tergiversate ani de zile. Poate să corupă și să fie corupt, să înjure pe cine vrea (atâta timp cât nu-i vizează pe șefii de partid), să bată pe cine vrea, că toate se mușamalizează. Credeți că e prima dată când aplică astfel de corecții unor turiști? Doar că un om obișnuit, fără relații și putere, nu reclamă. Se retrage și-și linge rănille, știind că o poate păți și mai rău dacă deschide gura. E voie doar să fie lăudat și ridicat în slăvi, lingușit de fetele care-l împresoară și pe care le dădăcește ca un stăpân sever ce este.
Dar adevăratul caracter a lui Radu Mazăre erupe de câte ori i se pare că nu i se acordă destulă importanță. Dacă nu o poate face prin violență fizică, recurge la invective din cele mai joasă speță. E un fel de M.M. Stoica, cu care se aseamănă în temperament. Amândoi își ies repede din fire și trec la represarii. Doar că M.M. Stoica mai primește câteodată niște sancțiuni și amenzi. Oricum, Becali e șeful cel mare! Dar Mazăre nu are astfel de probleme. S-a înălțat pe un piedestal atât de înalt încăt va fi greu să găsim vreo prăjină cu care să-i ajungem la nas.
Ispita alimentelor
Trebuie să recunosc că sunt pofticios. Am niște alimente și feluri de mâncare pe care le apreciez în mod deosebit și le consum mai des. De asemenea caut să încerc mereu alte și alte rețete noi, cu ingrediente deosebite și cât mai exotice. Îmi place să gătesc și fiecare nouă experiență de acest gen se transformă pentru mine într-o aventură din care nu-i exlus niciodată neprevăzutul. Dar, deși am recunoscut că sunt un gurmand, nu exagerez niciodată cu cantitatea alimentelor. Involuntar, de multe ori mă trezesc că îmi număr îmbucăturile, iar când am socotit că e destul, mă ridic de la masă chiar dacă nu sunt sătul. E o regulă pe care am auzit-o probabil cu toții, dar pe care mulți nu o respectă. M-am convins încă o dată de acest lucru ieri, când am luat masa la restauranul hotelului Tușnad.
La o masă de lângă mine era o familie compusă din tatăl, mama și două fiice de vreo 5 și 10 ani. Toți erau supraponderali și, aplicând prezumția nevinovăției, am presupus că e vorba de vreo boală genetică. Doar că atunci când am văzut – ei bine, recunosc că nu m-am putut abține și am tras cu ochiul și cu urechea – cantitatea de mâncare pe care au comandat-o m-am speriat. Părinții au golit câte un bol uriaș de ciorbă de burtă cu multă pâine și smântână. Mâncau repede, sorbind cu zgomot și plescăind de plăcere. Apoi au comandat câte un munte de cartofi prăjiți cu o ceafă de porc mai mare decât farfuria. Nu credeam că vor fi în stare să le dovedească complet, dar i-am subestimat. E drept că, de data asta, de-abia s-au atins de pâine. Pentru desertul compus dintr-un tort apreciabil de înghețată, bărbatul a trebuit să-și mai dea drumul la curea, iar femeia să respire adânc de câteva ori.
Pe de altă parte, nici fetițele ai căror obrăjori erau rotunzi ca două portocale iar greutatea lor era cu mult peste normal, nu s-au făcut de rușine în această „competiție”. Ele au preferat o ciorbă de fasole cu multă carne de porc afumată, apoi aceeași cartofi pai cu carne la grătar, iar la urmă au atacat cu poftă tortul rece și ornat cu fructe. Părinții nu au avut nimic de comentat, probabil că așa procedează și acasă. Nu li se părea nimic în neregulă dacă fetele sunt supraponderale și mai mult ca sigur cea mai mare vină le aparține. Am mai văzut oameni care mâncau exagerat de mult, dar, de obicei aceștia mergeau apoi la muncă pe câmp, la sapă sau la coasă. Însă această familie s-a urcat în cameră să se odihnească după lupta exenuantă cu mormanele de mâncăruri.
E drept că-i plăcut să mănânci atunci când ești flămând, mai ales dacă e ceva gustos. Dar chiar nu avem voința de a ne opri într-un moment cât mai optim pentru sănătatea corpului nostru? Chiar trebuie să ne umplem burta până simțim că nu mai încape nimic în ea? Această mentalitate am auzit-o la un cunoscut care spunea că decât să rămână mâncare în farfurie mai bine burta să-i crape! Se pare că unii sunt subjugați de pofte, dependenți de mâncare și trăiesc pentru a se hrăni.
Zilele trecute am văzut la TV o pisică supraponderală care de-abia se putea mișca. Fostul ei stăpân a hrănit-o nechibzuit cu hamburgheri, iar când a ajuns în această situație jalnică, a abandonat-o. Noroc că a găsit-o un veterinar milos care și-a propus să-i aplice o cură de slăbire. Altfel murea. La acea pisică m-am gândit când am văzut fetițele acelea care se îndopau. Nici animalul și nici ele nu pot să-și dea seama de consecințele unei supraalimentații constante. Deci nu au nici o vină. Dar părinții? Chiar nu realizează la ce pericole le expun? Dacă ei nu pot să se abțină, măcar să nu le condamne și pe ele. Iar faptul că la fel ca ei sunt încă foarte mulți, mă deprimă pur și simplu.
Justin Capra povestește
„Calea pe care am ales-o este emigrarea în pădure, unde nu aud expresii vulgare, nu aud manele și nu văd imagini de reclamă și nici telenovele. Vreau să înlocuiesc radioul cu muzica sa agresivă, cu muzica ciripitului păsărelelor, cu sunetul apei și foșnetul frunzelor. Refuz artificialul, nu mai vreau bețivi și fumători, vreau oameni adevărați sau fără oameni”. Justin Capră, românul care a inventat rucsacul zburător folosit acum de americani în călătoriile spațiale, stă la Balotești, într-o casă austeră ca o chilie… Când l-au „vizitat”, hoții i-au făcut pagubă doar pentru că au lăsat ușa deschisă la plecare. Era iarnă, el era plecat din localitate și centrala a consumat gaz cât pensia lui pe o lună.
Cu rucsacul zburător în beciurile miliției
Rucsacul zburător i-a adus, la început, doar belele. „„În 1956 l-am propus Academiei și bineînțeles că am produs ilaritate. <Tovarăși, avem nevoie de tractoare, nu de oameni să zboare> și, mă rog, chestii d-astea. În ’58 l-am brevetat. Dar, în ’56, pentru că aveam intenția să realizez un astfel de aparat și niște mașinuțe, am făcut prostia să merg, neștiind puterea comuniștilor, la Ambasada Americană să cer sprijin. Am fost arestat. Nu m-au ținut mult – două săptămâni -, dar dormeam pe ciment și mâncam un sfert de pâine pe zi . Înainte de asta eram ofițer de aviație. După – am fost dat afară din Armată și am fost trecut la index. Spălam mașini, măturam, ca să pot exista. Până la 1962, când a venit Expoziția Americană la București și și-au expus americanii aparatul lor de zbor. Diferența între al meu și al lor era de culoare: al lor era gri și al nostru – negru. Altminteri erau identice”.
O jucărie: curent electric din zgomot
Americanii și mai apoi Henri Coandă i-au făcut pe tovarăși să-și reconsidere poziția față de Justin Capră. L-au reabilitat oarecum, adică și-a putut găsi un loc de muncă mai tehnic decât măturător. Dar și munca de jos a fost o „sursă de inspirație”. Ce faci, de pildă, dacă trebuie să lucrezi într-o cazangerie, într-un zgomot infernal? Evident: încerci să transformi zgomotul în curent electric! „Am folosit un telefon Bell, o membrană cu o bobină și un miez de fier, pusă în hala în care se făcea gălăgie și recoltam în altă parte curent. Nu am reușit să produc mult curent, dar mă gândeam să pun membrane peste tot, în toată hala, ca să meargă măcar polizoarele fără să mai consume din rețea”. Asta este una din invențiile pe care le-a considerat jucării și nu s-a obosit să le breveteze.
„Nu se poate, da’ funcționează”
Există însă o invenție pe care ar fi vrut s-o breveteze, dar n-a putut, pentru că nimeni nu i-a găsit explicația fizică. „Am realizat odată un dispozitiv care micșora masa unui obiect. Folosea teoria impulsului care se certa cu una dintre legile fizicii care spune că fiecărei acțiuni trebuie să-i corespundă o reacțiune egală și de sens contrar. Or, ăsta al meu n-avea jet, n-avea elice, n-avea roți, n-avea interacțiune magnetică și al naibii se mișca. Bineînțeles, consuma, nu era perpetuum mobile. Și atunci m-a luat ministrul Octavian Groza, fiul lui Petru Groza, și m-a dus la Consiliul Național de Știință și Tehnologie. Și acolo a venit un hectar de mărimi – profesori, academicieni, savanți – și prima expresie a fost <nu se poate>. La care Groza zice: <Nu se poate, da’ merge. Cum dracu’ justificăm? Doctor în fizică, Dan Vamanu, care a fost șef de promoție la Oxford, a studiat dispozitivul și mi-a zis: <Justine, să mă ia dracu’ dacă am înțeles. Ăsta n-ar trebui să meargă. Da’ bine că merge, c-om găsi noi justificare matematică>. Nu s-a găsit nici acum”.
Circa 100 de vehicule neconvenționale
Justin Capră a realizat 72 de prototipuri de autoturisme cu consum infim (2 litri de benzină pentru un drum între București și Iași, cu viteza medie de 70 km/h), 7 aparate de zbor neconvenționale pe care le-a testat personal și 15 motoare neconvenționale. Din toate acestea, doar o invenție – automobilul fără caroserie, cu efect pelicular – și-a găsit o oarecare aplicare. Este vorba despre un prototip care a rămas la stadiul de machetă pentru că Justin Capră n-a avut bani să-l construiască. „Un automobil cu caroseria dintr-o perdea aeriană, care creează și o propulsie și poate face, eu știu, și aer condiționat în mașină. Este vorba de un jet de aer evacuat din față și aspirat în spate, care îmbracă ocupanții autovehiculului. Am aruncat și apă pe el, nu se întâmplă nimic – nu plouă, nu ninge”. Iar aplicarea a fost mai mult decât modestă: un cetățean din Bacău a folosit invenția lui Capră pentru a realiza un acvariu care n-are un perete, dar ține, totuși, și apa, și peștii!
Întrebare frecventă: „De ce nu plecați?”
De ce n-a plecat să se realizeze în țări mai civilizate? „M-a întrebat asta un ziarist pe vremea lui Ceaușescu. I-am zis: <Eu să plec? Să plece ei (comuniștii, n.n.). Păi ce, eu am stricat atmosfera în țara asta? Aici este o țară formidabilă – nu se poate da faliment pentru că sistemul e falimentar. Și pe urmă, dacă mă duc cu o sticlă de coniac la ITB, iau un tramvai. În Germania nu poți să faci treaba asta, cade guvernul>. După revoluție, au venit alții să mă întrebe: <De ce nu plecați?>. Păi ce, să mănânc lebede la Viena? Și pe urmă, mi se pare mai interesant să faci ceva într-o țară în care toată lumea spune că nu se poate face nimic. Am fost invitat să rămân în Italia, America, Germania, Canada… Credeți că umblă pe undeva câinii cu covrigi în coadă? Ne uităm la salariile din Occident. Păi cel mai bine plătit om pentru munca depusă e în România…”
Nu există inginer adevărat fără cultură
Acum, Justin Capră are 75 de ani, dar nici vorba, nici mișcarea nu-i arată vârsta. El pune „tinerețea” pe seama familiei. „Tata a murit la 90 de ani pentru că l-a lovit o mașină când era pe bicicletă. Bunicii, mătușile – la 102, 107, 110…” Lucrează la al 73-lea prototip de autoturism și și-ar dori ca cineva să-i continue munca, să cerceteze și să pună în aplicare efectele pe care le-a descoperit. Nu este însă ușor să ajungi ucenicul lui Capră. „Un inginer, dacă nu are cultură, nu poate lega fenomenele. De fapt nu cultură, ci un simț al sintezei. Kant zice <eu sunt propriul meu stăpân>. Ei, cum dracu’ poți să fii propriul tău stăpân într-o lume conjuncturală, înlănțuită? Și spune că morala poate fi în afara moralei creștine, ceea ce iar este o greșeală. (…) Newton zice <Ce este gravitația? Eu pot să vă spun că este direct proporțională cu masa și invers proporțională cu pătratul distanței, e o formulă matematică exactă, dar esența n-o știe nimeni>. Pentru că nu există esențe în materie. Noi, oamenii, ne deplasăm asimptotic spre cunoaștere, pe care nu o s-o întâlnim pentru că, curba asimptotă întâlnește verticala cunoașterii undeva la infinit.”
„Am avut naivitatea, mi-am închipuit că învățând voi fi mai liber și mai fericit… Doamne, ce deziluzie am avut atunci când mi-am dat seama că prin învățătură ne mărim aria întrebărilor, ne mărim exponențial aria de necunoaștere. Și, în fond, ce să cunoaștem, de vreme ce definițiile nu ne apropie de esențe, de vreme ce adevărul e subiectiv? Academicul ne îndepărtează de natură, acesta este diferențial, centrifug, nu dă răspunsul la întrebări. Pretinsele sale răspunsuri nu rezolvă problema cunoașterii. Simt un gol sprijinindu-mă pe adevărul oficial. Nu mai vreau clasicul în abordarea căilor de studiu. Vreau altceva! N-am întâlnit adevărul absolut, n-am întâlnit decât raportabilități, conjuncturi, relativitate. Adevărul în care cred este unul singur: adevărul Divin. Spiritul, în schimb, nu intră în crize, spiritualistul nu disecă multidimensionalitatea Divină, o ia ca postulat, știința spirituală este de aceea interferențială, centripetă și nu dă reacții secundare. Există totuși o cale și anume: evoluția în plan spiritual, în plan creștin, pentru că iubirea, stima, toleranța rezolvă toate problemele.
Să zicem că fericirea este, la urma urmei, un fel de nesimțire, este un fel de a vedea lucrurile. Eu, de exemplu, sunt fericit atunci când sunt obosit fizic și când văd rezultatul muncii mele. Sunt un hobist, un tip dificil, o dualitate psihică, sunt ăla care vede altfel. Pentru acest motiv am fost persiflat, invectivat și chiar agresat fizic, și de ce? Pentru că merg pe alt drum, nu pe cel obișnuit. Deranjez niște somnolențe, niște tipare. Lumea nu are nevoie de oameni care nu cred în definiții, care nu cred în academii și nici în premianți oficiali. Când țin o conferință sau un curs văd discipolii mei plecând mai îngândurați. Am acest defect, această particularitate, pun lumea pe gânduri. Mulțumesc lui Dumnezeu că am ajuns la vârsta la care îmi dau seama că nu trebuie să critic, înțeleg faptul că există o programare din afara noastră, în alt raport spațiu-timp. (Care spațiu, care timp? alte relativități?). Nu-mi permit să critic istoria, de vreme ce aceasta este conjuncturală. Mai întâi că nu cunosc noțiunea de bine și de rău. Dar nici nu înțeleg pe filosoful Kant atunci când afirmă că dânsul își este propriul lui stăpân! Cum poatre un om fi stăpân într-o lume înlănțuită?
Prefer înțelepciunea vârstei, observ că geneticul poate fi optimizat, cromozomii având permeabilitate spirituală. Eu nu sunt în măsură să ofer soluții, nu mă pricep, soluții vă poate da natura, în măsura înțelegerii noastre. Eu nu cred în politicieni, vorbăreți, colesterolizați, cu ținută opulentă și ostentativă. Nu mai cred în imagini, nu cred în virtual. Eu cred în pădure, în apă, în aer, în filosofia țăranului bătrân, pardon, nu în țăranul de lângă metropolă. Cred în adevărul Divin, în legătura Divinului cu omul prin intermediul monarhului și al sacerdotului. Nici pe filosoful Platon nu-l înțeleg atunci când și-a declarat republica ce-i poartă numele, de vreme ce l-a școlit pe Aristotel în spirit monarhic. Cred într-un reprezentant de tip confucian, într-o verticalitate, într-un caracter.
Calea pe care am ales-o este emigrarea în pădure, unde nu aud expresii vulgare, unde nu aud manele și nu văd imagini de reclamă și nici telenovele. Vreau să înlocuiesc radioul cu muzica sa agresivă, cu muzica ciripitului păsărelelor, cu sunetul apei și foșnetul frunzelor. Refuz artificialul, nu mai vreau bețivi și fumători, vreau oameni adevărați sau fără oameni. Vreau să fiu mic pentru a mă bucura de adevărul Divin”.
Justin CAPRA
A zâmbi e omenește
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
.
* Cineva sună la ușa lui Bulă. Deschide Bulă ușa și vede pe preș o moarte mică, de vreo 15 centimetri, cu o mini coasă și un parpalac mic și negru. Bulă se face alb la față.
– Stai liniștit, zice Moartea, am venit după hamster.
.
* Soția: – Dragul meu, du-te să bei berea aia, că te așteaptă prietenii!
Soțul: – Stai puțin, iubito, mai am de spălat vasele!
.
* Până nu conduci tu singur mașina, n-o să înveți niciodată să înjuri corect.
.
* O blondă lipsește de acasă 3 zile. Soțul înnebunit, o caută, o caută, dar nimic. A treia zi apare tipa:
– Unde ai fost, nevastă?
– Aoleu, ce-am pățit! M-au prins unii și m-au violat o săptămână.
– Păi tu ai lipsit doar trei zile!
– Păi da… dar trebuie să mă mai duc încă 4 zile.
.
* – Ce scrie pe mormântul unei blonde?
– În sfârșit, s-a culcat singură.
.
* Anunț la matrimoniale: schimb dragoste mare pe două mai mici în zone diferite.
.
* – Ioane, am auzit că te-ai căsătorit cu o unguroaică!
– Da…
– Da’ di ce?
– Apăi, știi, româncele sunt mai fragile, deseori se îmbolnăvesc…
– Și ce, unguroaicele nu se îmbolnăvesc?
– Ba da, dar de ele nu-ți pare atât de rău…
.
* Ion către Maria:
– Fă, tu ești neam de boomerang? Eu te trimit la mă-ta și tu vii înapoi?
.
* – Mamii, Bulă m-a stropit în baie…
– Stropește-l și tu.
– Nu pot, că sunt fetiță…
.
* Familia merge la un parc de distracții și câștigă un ursuleț. Tatăl îi adună pe copii și îi întreabă:
– Ia să vedem, cine e mai ascultător, cine nu face mofturi niciodată, cine nu iese din cuvântul mamei?
La care copiii:
– Bine, tată, ia tu ursulețul!
.
* Într-un compartiment de tren urcă o pițipoancă blondă, voluptoasă… fustă scurtă, decolteu… În partea opusă, doi ciobani îmbrăcați tradițional. Pleacă trenul, ciobanii studiau cu atenție… colega de drum. La un moment, un purice ce ședea pe un cioban sare pe piciorul gagicii. Asta pune mâna să-l prindă… Puricele sare pe genunchi… ea dă să-l prindă… puricele sare pe gleznă. Gagica se concentrează și se apleacă brusc să-l prindă, moment în care scapă o bășină. Un cioban dă din cap mulțumit:
– Așe domniță… dacă nu-l poți prinde, pușcă-l, mama lui de țopangiu!
.
* Badea Gheorghe și Piști, la restaurant:
– Mei Gheo, cum se zice corect la voi, în română: o spătar sau un spătar?
– Un spătar!
– Unspătar, doi beri te rog!
.
* Soția către soț:
– Dragul meu, degeaba îți tragi burta când te urci pe cântar… Imposibil să-ți arate mai puține kilograme.
Soțul: – Știu, draga mea…
Soția: – Atunci de ce ți-o tragi?
Soțul: – Ca să văd ce scrie…
.
* Un băiat expediază un SMS fetei: „Acest abonat vă cere în căsătorie”. Primește răspuns: „Stimate abonat, în contul dumneavoastră nu sunt suficienți bani pentru această operațiune!”
.
* Un eschimos vizitează iglu-ul unui alt eschimos și vede o blană nouă de urs polar pe jos. Surprinzător, nu avea nicio gaură de glonț.
– Este al tău trofeul?
– Da!
– Câte gloanțe ai tras?
– 10.
– Și de câte ori l-ai nimerit?
– Niciodată.
– Și ursul?
– A murit de râs…
Ziua de naștere și cărțile de tarot
Numărul care caracterizează ziua dumneavoastră de naștere are o importanță deosebită, deoarece imprimă personalității trăsăturile de bază. Vă prezentăm în continuare semnificația din punctul de vedere al cărților de Tarot a zilei dumneavoastră de naștere:
UNU: Dacă ești născut într-o zi de unu, cartea care te reprezintă este Magicianul. Aceasta este prima carte a Arcanei Majore și simbolizează intelectul, comunicarea, magia. Ai mult succes în viață, îți sunt favorabile noile începuturi, ai aptitudini diplomatice, te descurci cu ușurință în orice situație, ești abil, viclean, fără scrupule, cu înclinații ezoterice.
DOI: Dacă ești născut într-o zi de 2 cartea Tarotului care te reprezintă este Papesa. Aceasta simbolizează secretele, lucrurile ascunse, intuiția, rezerva și discreția, dar și perfidia, neîncrederea, minciuna. Ai un destin greu și incert, acțiunile tale repetându-se de două ori până reușești în viață să înveți o anumită lecție. Boli ascunse și probleme cu rivalii ascunși.
TREI, 30: Dacă ești născut într-o zi de 3 sau 30, cartea Tarotului care te reprezintă este Împărăteasa, simbolizând inteligența, succesul, perfecțiunea, împlinirea viselor. Grație, farmec, iubire necondiționată, modestie, dar și egoism, naivitate, vanitate. Îți sunt favorabile călătoriile și mutările, ai succes în afaceri. Destin tumultos și echilibru după vârsta de 30 de ani.
PATRU, 31: Dacă ești născut într-o zi de 4 sau 31, cartea care te reprezintă este Împăratul, simbolizând succes material, înțelepciune, echilibru, încăpățânare, voință puternică, energie constantă, dorința de a conduce și a domina totul. Viață echilibrată și bună.
CINCI, 23: Dacă ești născut într-o zi de 5 sau 23, cartea Tarotului care te reprezintă este Papa, simbolizând înțelepciunea, misterul. Această carte vă conferă siguranța de sine, înțelepciune, succes prin asociere în afaceri sau căsătorie. Posibil două căsătorii sau doi copii.
ȘASE, 24: Dacă ești născut într-o zi de 6 sau 24, cartea Tarotului care te reprezintă este Îndrăgostiții, simbolizând iubire, indecizia, alegerea, nehotărârea. Nu este o carte foarte pozitivă deoarece ea reprezintă alegeri dificile de făcut de-a lungul vieții. Răsturnări bruște de situație. Căsnicie dublă, soț și amant sau două căsnicii.
ȘAPTE, 25: Dacă ești născut într-o zi de 7 sau 25, cartea Tarotului care te reprezintă este Carul, ea simbolizând succesul, talente multiple, drumuri favorabile, imaginație pozitivă dar și nerăbdare, iritare, atitudine dictatorială. Succes pentru acțiuni începute într-o zi de 7, la drum.
OPT, 26: Dacă ești născut într-o zi de 8 sau 26, cartea Tarotului care te reprezintă este Justiția, simbolizând echilibrul, onestitatea, puritatea, acțiunea justă, succes în plan profesional sau legat de acte, luciditate dar și neîncredere, dezechilibru ușor, severitate.
NOUĂ, 27: Dacă ești născut într-o zi de 9 sau 27, cartea Tarotului care te reprezintă este Pustnicul, simbolizând meditația, izolarea, înțelepciunea și disciplina, tenacitatea. Nu vă sunt favorabile asocierile – veți reuși de unul singur. Probleme profesionale pe care le veți depăși prin răbdare. Încăpățânare, dificultăți din cauza nerăbdării, întârzierii. Probleme din cauza exceselor.
ZECE, 28: Dacă ești născut într-o zi de 10 sau 28, cartea Tarotului care te reprezintă este Roata Norocului, simbolizând schimbările frecvente, mutările, destin favorabil, noroc. Suișuri și coborâșuri, jocuri de noroc, câștiguri și pierderi deopotrivă. Aveți curaj și îndrăzniți să acționați – norocul este de partea voastră. Nu mai fiți instabili, obsedați, stresați.
11, 29: Dacă ești născut într-o zi de 11 sau 29, cartea Tarotului care te reprezintă este Forța, ceea ce simbolizează mult curaj, putere, hotărâre, vanitate, folosirea greșită a puterii, închidere emoțională. Reușită fără dificultate, ajutor din partea unor femei, dominare a situației.
12: Dacă ești născut într-o zi de 12, cartea Tarotului care te reprezintă este Spânzuratul, simbolizând sacrificiile sufletești pe care le ai de făcut. Alegeri dificile de-a lungul vieții, destin greu și anevoios, devotament și supunere. Dezamăgire, dependență, impasuri, probleme cu oasele și încheieturile.
13: Dacă ești născut într-o zi de 13, cartea Tarotului care te reprezintă este Moartea, ea simbolizând ruperea de trecut pentru a putea renaște. Ferește-te de pesimism și melancolie. Tranșează situațiile neclare, brusc și de la rădăcină pentru a avea succes. Îți sunt favorabile schimbările și hotărârile radicale.
14: Dacă ești născut într-o zi de 14, cartea Tarotului care te reprezintă este Cumpătarea (Temperanța), simbolizând sănătate, fericire, echilibru, înger păzitor. Evită egoismul, fii mai altruist pentru a avea succes deplin. Îți sunt favorabile asocierile și lucrurile făcute în echipă. Nu mai fi critic, nemulțumit și vei vedea că totul se schimbă în bine.
15: Dacă ești născut într-o zi de 15, cartea Tarotului care te reprezintă este Diavolul, simbolizând dorința de dominare, sexul și banii. Ești pătimaș, spiritul îți este liber, vrei să domini, îți place să critici, ești egoist și ai o atracție față de ezoterism și magie. Renunță la a domina tot ce e în jurul tău, fi mai altruist și vei reuși.
16: Dacă ești născut într-o zi de 16, cartea Tarotului care te reprezintă este Casa Domnului (Turnul Fulgerat), simbolizând schimbări bruște și rapide de-a lungul vieții. Depășirea catastrofelor, influențarea destinului, depășirea provocărilor. Evenimente răscolitoare și neașteptate, moartea unei persoane dragi. Schimbarea sau pierderea unei case. Pentru a reuși în viață trebuie să fiți perseverenți și curajoși.
17: Dacă ești născut într-o zi de 17, cartea Tarotului care te reprezintă este Steaua. Aceasta simbolizează succesul, norocul, armonia, protecția îngerului păzitor. Nu te axa pe planul material dacă vrei să ai succes, acest plan este profund negativ pentru tine. Planul spiritual și altruismul te vor conduce unde vrei să ajungi.
18: Dacă ești născută într-o zi de 18, cartea Tarotului care te reprezintă este Luna, care simbolizează intuiția, imaginația, emoțiile, sensibilitatea, generozitatea. Viață plină de schimbări, dușmani ascunși, emoții profunde. Vei avea succes dacă nu te lași influențat de nimeni și dacă ai încredere în forțele proprii.
19: Dacă ești născut într-o zi de 19, cartea Tarotului care te reprezintă este Soarele, care simbolizează căldura, succesul, mândria, orgoliul, stima și răsplata, cunoașterea, norocul. Sunt favorabile asocierile, posibil doi copii gemeni sau două căsnicii. Atenție la mândria excesivă, sănătate și orgoliu care vă trag în jos.
20: Dacă ești născut într-o zi de 20, cartea Tarotului care te reprezintă este Judecătoarea, ceea ce simbolizează surprize fericite, ajutor de unde nu te aștepți, judecată și iertare. Pentru a avea succes evită amăgirile și acceptă realitatea. Anturaj prost care trebuie evitat.
21: Dacă ești născut într-o zi de 21, cartea Tarotului care te reprezintă este Lumea, simbolizănd împlinirea viselor. Este o carte deosebită, care-ți poate îndeplini toate visele, cu condiția să eviți autocompătimirea, izolarea, pesimismul.
22: Dacă ești născut într-o zi de 22, cartea Tarotului care te reprezintă este Matul (Nebunul), simbolizând aventura, impulsivitatea, favorabilă călătoriilor de orice fel. Pentru a reuși în viață, fii mai constant, gândește mai mult înainte de a acționa, lasă mândria și orgoliul în urma ta.
Sursa: astromagie.com (de la G. Adamescu)
Ghid pentru agățat
1. Știu pe cineva care te găsește foarte atractivă. Dacă nu aș fi atât de timid, ți-aș spune cine…
2. Pot să-ți cumpăr ceva de băut sau ar trebui să îți dau banii?
3. Ești religioasă? [De ce?] Pentru că ești răspunsul la rugăciunile mele!
4. Îmi poți arăta drumul… spre inima ta?
5. Tocmai ai ieșit din saună cumva? [Nu, de ce?] Pentru că ești atât de fierbinte!
6. Ai cumva o hartă? [Nu, de ce?] Pentru că tocmai m-am pierdut în ochii tăi!
7. Nu fi atât de pretențioasă… nici eu nu am fost!
8. Mi-am pierdut memoria. Vin aici des?
9. [Atinge-i sfârcul] Oh, îmi pare rău. Am crezut că este un nume scris în Braille.
10. Îți amintești de mine? Oh, da, ne-am întâlnit numai în visurile mele…
11. Bună dimineața, ce vrei la micul dejun?
12. Poate nu ești cea mai frumoasă din cameră, dar frumusețea ta nu are întrerupător.
13. Bună, ți-a mai spus cineva că dinții tăi sunt uimitori?
14. Ai o oglindă în geantă? [Nu, de ce?] Pentru că mă văd deja în chiloțeii tăi.
15. Dacă ar cădea o stea de fiecare dată când mă uit la tine, cerul ar rămâne fără stele.
16. Dragostea mea pentru tine e ca diareea. Pur și simplu nu mă pot abține.
17. Dacă casa ta e acolo unde ți-e inima, casa mea este în tine.
18. Cu siguranță ești o vrăjitoare. De fiecare dată când mă uit la tine, celelalte femei dispar.
19. Dacă ai fi un drog, aș lua o supradoză.
20. Dacă fiecare gând ar valora un leu, aș fi sărac pentru că nu mă gândesc decât la tine.
21. Tatăl tău e brutar? [Nu, de ce?] Pentru că ai niște „chifle” atât de fierbinți!
22. Dacă te-aț întreba dacă vrei să faci sex cu mine, ai răspunde la fel ca la întrebarea asta?
23. Știi cine face din ochi și face sex ca un tigru? [Nu.] [Fă-i din ochi.]
24. Este o rochie frumoasă, dar știi, amândoi ne-am născut goi.
25. Soarele tocmai a răsărit sau e zâmbetul tău?
26. Pot să am o fotografie cu tine? [De ce?] Ca să îi arăt lui Moș Crăciun ce vreau de Crăciun…
27. Ufff… fundul tău este fierbinte! Vrei să-l vezi pe al meu?
28. Oh, ce cățel drăguț! Are cumva un număr de telefon?
29. Te superi dacă împărțim un taxi până la mine acasă?
30. Domnișoară, ești mai sexy decât picioarele de curcan!
31. Crezi în dragoste la prima vedere sau trebuie să trec iar?
32. Ai venit cumva din spațiu? [Nu, de ce?] Pentru că mi-ai răpit inima.
33. Mi-am pierdut ursulețul de pluș, pot să dorm cu tine?
34. Pantalonii ăștia sunt pentru astronauți? [Nu, de ce?] Pentru că fundul tău nu este din lumea asta!
35. Probabil ești obosită. Ai umblat prin mintea mea toată ziua…
36. Mi-am pierdut numărul de telefon. Pot să-l am pe al tău?
37. Cred că tu ești cauza încălzirii globale!
38. Frumoși pantaloni. Pot să încerc fermoarul?
39. Poți să mă săruți dacă greșesc, dar nu cumva ești cea mai bună prietenă a bunicii mele?
40. Mi-am pierdut virginitatea… poți să mi-o dai pe a ta?
41. Pot împrumuta telefonul tău? [De ce?] Deoarece i-am promis fostei că sun când găsesc pe cineva mai bun…
42. Pinguin gras! [Poftim?] Nimic, am vrut doar să sparg gheața…
43. Stai în capul meu de atâta vreme, încât ar trebui să îți cer chirie!
44. Cât cântărește un urs polar? [Nu știu, cât] Suficient cât să spargă gheața.
45. Îți place de mine, dar crezi că și mie îmi place de tine?
46. Oh, ce cămașă drăguță… pot să o împrumut?
47. Bună! Numele meu este Șansă. Am vreuna?
48. Frumoși pantofi! Vrei să facem sex?
49. Dacă ai fi acțiuni la bursă, le-aș cumpăra pe toate.
50. Tatăl tău trebuie să fie terorist. [De ce?] Pentru că ești o adevărată bombă!
Aventură nocturnă
Mă întorceam de la o petrecere, la volanul Trabantului pe care-l botezasem Carmen. Măcar prin numele acesta simțeam că nu sunt singur și puteam dialoga uneori cu cineva care are un nume feminin atăt de frumos. Era trecut de ora două noaptea și străzile orașului erau pustii. Pe asta mă bazasem și eu când am urcat băut la volan: toți s-au dus la culcare, inclusiv polițiștii. Când am cotit pe bulevardul meu am observat o ființă stingheră stând pe trotuar, la intersecție. La lumina farurilor am văzut că era vorba de o femeie necunoscută, cu o pungă mare de hârtie în brațe. Curiozitatea m-a făcut să opresc în dreptul ei și să o întreb dacă o pot ajuta cu ceva. Mi-a zâmbit larg și mi-a spus că a venit în vizită la fiica ei, dar că nu știe în care bloc locuiește. La invitația mea de a o căuta împreună, s-a urcat în dreapta și am dus-o până în fața blocului meu.
Între timp am cercetat-o discret și am dedus că era o doamnă drăguță la chip, cu părul răzvrătit peste umeri și cu o voce subțire, dar senzuală. În mintea mea s-a declanșat procedura de elaborare a unei strategii de convingere a frumoasei făpturi, pentru a o urca în apartamentul meu. Trecuse ceva timp de când nu mai simțisem parfumul și apropierea unei femei, iar vinul degustat îndelung la petrecere mă făcea și mai însetat de o aventură erotică. Astfel i-am explicat că acest cartier este foarte periculos, mai ales la ora asta, iar șansele să găsim blocul și apartamentul fiicei sale sunt aproape nule. De aceea ar fi bine să așteptăm împreună până se luminează și abia apoi să pornim în căutare. Spre bucuria mea a acceptat și am ajuns în dormitorul meu, unde i-am oferit o cafea încălzită.
Din vorbă în vorbă, am aflat că are 47 de ani și este maestru la filatura din oraș. Fata ei tocmai a născut și a venit să-i aducă niște lucruri de trebuință, ba chiar și ceva alimente. Era despărțită de bărbat și mai avea două fete, una de 14 ani, iar cealaltă de șase luni. Mi se părea interesant că născuse aproape deodată cu fata ei mai mare, care se supărase pe ea tocmai din această cauză. Era chiar motivul pentru care nu s-au mai vizitat de mult. Pe măsură ce îmi povestea mă simțeam tot mai atras de ea și distanța dintre noi se micșora. La propriu.
Când am i-am atins părul mătăsos, a tresărit și a exclamat pe jumătate surprinsă:
– Vai, dar ce faci?
– Vreau să te iubesc… aici… și acum.
– Dar asta nu se poateee! Eu sunt o femeie serioasă și mai în vârstă ca tine…
E drept că eu aveam cu 17 ani mai puțin ca ea, dar în acel moment nu sesizam vreun impediment. Era senzuală, eu eram excitat și sângele îmi clocotea fiebinte. Așa că am continuat să o ating din ce în ce mai pasional. La rândul ei, ea continua același monolog provocator:
– Vai, dar așa ceva n-am mai văzut! Ești nemaipomenit de insistent. Asta nu se poate! Lasă-mă, că eu nu sunt de-alea. Ce faci? De ce mă pui pe pat? De ce-mi atingi lenjeria? Ce e acolo?
Cu mișcări din cele mai imprevizibile, de-o parte și de cealaltă, am ajuns în pat și trupurile noastre erau lipite. Nu îndrăzneam să o eliberez de haine și de aceea improvizam pe loc. M-am descheiat febril la pantaloni și cu cealaltă mână am făcut o breșă pe lângă chiloțeii neeliminați dintre noi. La penetrare a scos o exclamație de surpindere, probabil fiindcă aceasta se întâmpla în ciuda reușitei de a-și păstra toate hainele pe ea. Cuvintele ei muriseră și locul lor era luat de o respirație profundă, ritmată. Mâinile i se încolăceau în jurul trupului meu, apoi înaintau în sus spre gât și cap, fremătând. Era un moment magnific, în care fiecare din noi găsea senzații nebănuite. Plăceri furate, unul de la celălalt, dar cu atât mai intense și mai profunde. Nu a durat mult, însă a fost sublim și suficient. Când ne-am desprins, tăcerea care s-a așternut minute în șir spunea totul.
Am adormit amândoi până la răsăritul soarelui. Dimineață m-a rugat să o duc acasă și bineînțeles că am făcut-o. La despărțire a scotocit prin uriașa pungă de hârtie și a scos o sticlă de litru cu un lichid gălbui, precum uleiul de floarea-soarelui. Mi-a zis zâmbind:
– Asta e țuică de prună ținută în butoi din lemn de dud, timp de 30 de ani. Am vrut să o dau ginerelui meu, dar m-am răzgândit. Ți-o ofer ție, cu mulțumiri pentru îndemână.
Am fost plăcut surprins, mai ales pentru cele spuse, și ne-am promis să ne mai vedem. Nu am făcut-o și nici nu regret. Poate că frumusețea și unicitatea acestei aventuri nocturne ar fi fost alterate de o continuare care nu-i putea oferi ceva în plus.
