Planeta Paradis: Marea bătălie (II)

Fiecare grupă de câte o sută de războinici avea un comandant în frunte și arme distinctive. Prima era formată din pușcași, și mai multe serii de împușcături s-au abătut imediat asupra platoului, majoritatea oprindu-se în sacii cu nisip. Gavrilă și Relu, ca niște adevărați lunetiști, nu risipeau niciun glonț, fiecare cauzând moartea sau rănirea gravă a unui inamic. Primul era întotdeauna comandantul, care, în ciuda armurii metalice, lăsa loc suficient pentru proiectilul letal. Dar și Bogdănel, cu o duzină de halani, foloseau puști artizanale cu care băgau spaima printre roni.

Nimeni nu a fost rănit grav în tabăra Marelui Șef, în timp ce pe partea cealaltă au fost scoși din luptă mai bine de jumătate din pușcași. Dar distanța dintre inamici se micșora și au intrat în luptă arcașii. Norii de săgeți erau mai periculoși decât gloanțele, fiindcă veneau de sus și puteau să cadă oriunde. Doar scuturile de lemn, acoperișul casei și a acareturilor îi puteau feri de răni. Singură Zakala ignora acest fapt și stătea dreaptă în picioare privind cu atenție desfășurarea ostilităților.

Replicile se succedau la fel: o dată trăgeau ronii, după care urmau halanii și tot așa până ce a fost decimat și grupul arcașilor atacatori, în timp ce doar doi halani au fost răniți grav. De mare ajutor erau vânătorii din flancul drept, care atacau pe neașteptate cu săgeți mortale, după care se retrăgeau rapid în pădure, unde erau în siguranță.

Al treilea val era și mai aproape, dar comandantul n-a mai avut curajul să se poziționeze în fața oamenilor săi. Văzuse cum sfârșiseră ceilalți doi omologi și nu vroia să riște. Era rândul sulițașilor, care alergau cu arma în mână, căutând s-o arunce până în tabăra inamică.Puțini au reușit însă, fiindcă arcașii halani mai aveau un cuvânt de spus, la fel și cei cu puștile. Nicio suliță nu a rănit pe cineva, în timp ce zeci de roni au căzut și de această dată. Nici comandantul nu a scăpat de glonțul ce-i era destinat.

Au urmat alte grupuri de roni, tot mai aproape și tot mai periculoase. La momentul potrivit, au intrat în acțiune catapultele cele mari, prăvălind spre vale bușteni groși și bolovani mari, cu efecte zdrobitoare asupra trupurilor și moralului atacatorilor. Acum se putea citi pe chipurile lor groaza și chiar dorința de a o lua la sănătoasa, de câte ori aveau parte de o nouă surpriză din partea adversă. Cum a fost cea provocată de grenadele artizanale, arme cu care nu mai avuseseră de-a face și care au făcut ravagii printre ei.

Dar oricât de viteji și inventivi ar fi fost, halanii conduși de Relu nu puteau să țină la distanță o oștire atât de numeroasă, hotărâtă să învingă cu orice sacrificii. Tot mai aproape erau trupele inamice, apărătorii tot mai puțini și obosiți, iar muniția de orice fel pe terminate. În curând s-a ajuns la lupta corp la corp și micuții vânători erau vizibil copleșiți. Gavrilă și Florica s-au retras în casă, de unde primul își folosea cu chibzuință cele câteva cartușe rămase. Marele Șef și Bogdănel luptau umăr la umăr, fiind înconjurați de ronii uriași și pregătiți să le dea lovitura de grație. Țamorul o dezarmase cu ușurință pe Carmen și urma să o străpungă cu sabia, când se auzi o voce puternică:

– Lasă fata!!!

Era Zakala, care fusese eliberată și asista la spectacolul final.

– Dar e inamicul și am promis că nu iertăm nimic!, se miră tânărul conducător care vru să-și continue acțiunea.

– Lasă fata, am zis!, și Regina se interpuse între ei cu sabia-i întinsă. Te știi bate cu copiii, dar n-ai fost în stare să te bați cu oamenii mai mari! Ai făcut de rușine neamul ronilor în această bătălie. O mână de oameni erau cât pe ce să te îngenunche, incapabilule!

Țamorul își ridică privirea și o privi pe Zakala în ochi, cu îndrăzneală. Știa că era un moment hotărâtor pentru viața lui, iar la milă era absurd să apeleze.

– Cel puțin eu nu am fost luat prizonier! Te-ai dat de partea lor de când ai fost răpită?

A fost butoiul cu pulbere ce a făcut-o pe Regină să explodeze. Nu prin vorbe, ci prin atac direct. Paloarea din obraji îi dispăruse, fiind înlocuită de sângele ce-i inundase obrajii. Se mișca din nou ca o felină prădătoare, iar Țamorul era asaltat de lovituri greu de parat. În jurul celor doi se formă un cerc larg și nimeni nu mai continuă lupta, esențial fiind doar rezultatul duelului dintre cei doi lideri roni. Carmen se ridicase și acum era între Relu și Bogdănel, dar cu inima alături de salvatoarea ei, Zakala.

Văzându-se încolțit, Țamorul apelă la ajutorul oștenilor săi:

– Ce mai așteptați, bravii mei? Doar nu vreți să vă conducă această trădătoare! Cine vine alături de mine acum, va conduce alături de mine.

Însă nimeni nu a avut curajul să ridice mâna împotriva Reginei, iar aceasta l-a răpus în curând pe sărmanul nesocotit. Apoi, ridicându-și privirea cu semeție, întinse sabia primului oștean din apropiere, care o șterse umil de sânge.

Zeflemeaua – Camil Petrescu

Camil Petrescu (n. 22 aprilie – d. 14 mai 1957) a fost un romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet. El pune capăt romanului tradițional și rămâne în literatură, în special, ca inițiator al romanului modern. Întreaga poetică a romanului camil-petrescian exprimă renunțarea curajoasă la iluzia cunoașterii absolute a omului.

ZEFLEMEAUA – de Camil Petrescu

( Motto: „Românii e deștepți!”)

Cînd va veni sfîrșitul lumii
Românii nu vor fi atenți
Isus a spus: „Talita kumi” (Thalita kumi / Fato, ridică-te și mergi! A spus Iisus către Jairus care zăcea bolnavă)
Dar nu pentru inconștienți.
Iar Ziua Domnului, ca hoțul
În miez de noapte va sosi
Femeia va dormi, iar soțul
Reviste porno va citi.
N-avem conștiința tragediei
Și totul luăm „à la légere”
Noi, campionii bășcăliei
Am compromis orice mister.
Avem o scuză de fațadă:
„Lasă, că merge și așa!”
Trădăm la primul colț de stradă
Și-apoi încălecăm pe-o șa.
Senzația e de plutire,
De infinit parașutism
Noi am făcut mișto subțire
Și de marxism, și de fascism.
Ce Decebal și Burebista?
Ce patriotul cărturar?
Trăiască Mița Biciclista
Și berea rece la pahar!
Și noi pe lângă el, noroc!
Filozofia chelnerească
E tot pe loc, pe loc, pe loc!
Întreaga drojdie se scurse
Din mahalalele de Fanar
Și-n loc să fim un roib de curse
Noi am ajuns din cal – măgar.
Pe primul loc e-njurătura
Ea pentru toate e un leac
Simți cum îți umple toată gura
O moștenim din veac în veac.
Noi „facem” și „băgăm” de-a valma
Noi suduim neîncetat
Iar la acest popor, sudalma
E o religie de stat.
La treburile serioase
Noi nu ne concentrăm destul
Avem o somnolență-n oase
Și-o zeflemea de prost fudul.
Ceac-pac!
Dar la reluări de faze
Parcă ne mai trezim puțin
N-avem profil de kamikaze
Tiparul nostru-i byzantin.
Apocalipsa furtunoasă
Îi sperie pe pământeni…
Pe noi nu ne-o găsi acasă –
Vom fi la meci, sau la pomeni.
Aceasta, poate, ne e soarta
S-o tragem și pe asta-n piepți
N-aveți decît să-nchideți poarta
Dacă tot face ea pe moarta…
Hai, că românii e deștepți!

Sursa: e-mail

Perle de la Bacalaureat 2015, dar la francezi

Rezultatele la Bacalaureatul 2015 au fost afișate marți în Franța și, ca în fiecare an, unii s-au bucurat și pot pleca liniștiți în vacanță, iar alții trebuie să se apuce din nou de învățat. Site-ul 20minutes.ch enumeră câteva perle ale căror autori se vor prezenta cu siguranță la următoarea sesiune a examenului de maturitate.

Sursa: education.gouv.fr
.
Perle la filozofie:
– Cred că am demonstrat în textul meu că, în afară de masochiști, trăim ca să fim fericiți.
– După o vizită la un muzeu de artă contemporană, mi-am schimbat percepția asupra vieții pentru că am înțeles că se pot câștiga bani din orice.
– Politica nu are nimic de-a face cu filozofia. Toți știu că Descartes a fost membru al Partidului Socialist și totuși a scris cărți foarte bune.
– Limbajul corpului este un mijloc de supraviețuire când este vorba de reproducerea speciei.
.
Perle la limba și literatura franceze:
– Autorii din Evul Mediu s-au inspirat mult din Renaștere.
– Ne întrebăm uneori dacă scriitorii înțeleg ce scriu.
– Potrivit lui Platon, androizii ar fi motivul dragostei.
– Secolul al XIX-lea, al Iluminismului, cuprinde multe mișcări și autori… Paul Verlaine este cunoscut pentru romanele sale, printre care „Înconjurul lumii în 80 de zile”.
.
Perle la matematică:
– Unghiul ascuțit a fost descoperit de savantul Cosinus.
– Triunghiul este un dreptunghi cu o latură în minus.
.
Perle la istorie:
– Președintele american s-a întâlnit cu monologul său francez, Hollande.
– Regimul de la Vichy a fost mereu bun pentru sănătate.
– ONU este o instituție care le permite țărilor bogate să le controleze pe cele sărace cu blândețe. Acest lucru duce la evitarea războaielor și a morților, ceea ce este mai degrabă pozitiv.
.
Perle la geografie:
– America de Sud nu se poate pune cu America de Nord, în afară de Brazilia, care reușește datorită fotbalului și carnavalului.
– Africa de Sud a fost creată în 1815 de Nelson Mandela.
– Rusia este o țară mare care deține mari rezerve de petrol, dar și multe butoaie de vin. Acest lucru este important pentru atragerea unor noi investitori, cum ar fi Gerard Depardieu.
– În Japonia, lipsa spațiului face autoritățile să construiască aeroporturi submarine.
– Rasismul este evident în numirea unor țări africane ca Munte-Negru.
.
Perle la fizică-chimie
– Nu toate GPS-urile sunt plasate pe orbită în jurul Pământului. Multe sunt în mașini, ajutând oamenii să găsească drumul mai repede.
– Bombele atomice sunt inofensive atunci când sunt folosite pentru producerea energiei electrice.
– O lumină monocromatică este o lumină cu un singur cromozom.
– Mercurul este atât de greu încât o tonă de mercur ar putea fi egală cu 100 de kilograme.
.
AGERPRES/ (AS – autor. Lelia Bretan, editor: Codruț Bălu)

O cupă cu umor

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* O femeie face plajă fără sutien. Sânii ei superbi atrag atenția unui bărbat:
– Puteți să-mi spuneți cât de caldă este apa?
– Domnule, răspunde ea iritată, multă lume m-a luat drept prostituată, dar drept termometru încă nimeni…

* Discuție între vacă și vițel:
– De azi să nu te mai prind că te mai joci cu Ghiță!
– De ce, mamă?
– Păi maică-sa e o scroafă, iar taică-său e un porc.
– Dar, mamă, și tu ești vacă.
– Da, dar tatăl tău a fost veterinar…

* – De ce au blondele ochii ca stelele?
– Pentru că au mintea ca noaptea…

* Un automobilist își revine după un grav accident și aude:
– Foarfece, ață…
– Sunt atât de grav rănit?, geme el.
– Nu, fiule, îți coasem doar aripile…

* Gheorghe se duce la Ion și-i zice:
– Ioane… am evitat să-ți spun asta până acum… dar mă culc cu nevasta preotului. Poți să-l ții tu de vorbă o oră după slujbă, mâine, să-mi fac și eu treaba cum trebuie?
Lui Ion nu prea-i place asta, dar, Gheorghe fiindu-i cel mai bun prieten, acceptă. După slujbă, începe să-l țină de vorbă pe preot, punându-i tot felul de întrebări stupide, doar ca să-l țină ocupat. După ceva timp, se enervează preotul și-l întreabă de ce a venit, de fapt. Simțindu-se vinovat, Ion îi spune toată tărășenia.
La care preotul, bătându-l prietenește pe spate, îi spune:
– Ioane, cred că ar fi bine să te grăbești s-ajungi acasă, nevastă-mea a murit acum un an!

* Intră doi unguri la mine în magazin.
– Ce doriți?, îi întreb.
– Vrem doi cutie de pateu.
– De care? Bucegi, Scandia, Antrefrig?
– No, no!…
– Ei, hai acuma… zic, să nu-mi spuneți că vreți Ardealul?!

* Un tip vine de la muncă acasă și o găsește pe nevastă-sa în fața ușii, cu bagajele făcute.
– Ce faci cu bagajele alea, pleci undeva?
– Da, mă duc în Las Vegas.
– Și cam ce cauți tu în Las Vegas?
– Am aflat că acolo pot să câștig patru sute de dolari făcând ce-ți fac ție pe gratis.
Se duce și ăsta , își face și el bagajele și iese în fața ușii.
– Și tu unde crezi că te duci?
– Merg și eu cu tine, că mor de nerăbdare să văd cum o să trăiești tu cu opt sute de dolari pe an…

* Când îi spui unei femei „Hai să ne-o tragem”, ești un nemernic.
Când îi spui unei femei „Hai să ne-o tragem la Paris”, ești romantic.

* – De când m-am îndrăgostit de tine, nu mai pot să beau, să fumez, să mănânc.
– Așa de tare mă iubești?!?
– Nu, dar nu îmi mai ajung banii…

* O domnișoară se privește în oglindă și își zice:
– Ce gât ca de lebădă, ce sâni apetisanți, ce talie subțirică, ce șolduri arcuite! Dar ce să fac cu grăsimea asta care ascunde toată această splendoare?

* Nevasta e ca o grenadă. Dacă-i scoți inelul, îți dispare casa.

* Dacă ești un elev eminent și ai numai note de 10, ar fi bine să te comporți frumos cu colegii tăi care au note mici.
Într-o zi, ei vor fi șefii tăi!

* – Cum traversează românii strada?
– Se uită la semafor și dacă e verde merg, iar dacă e roșu aleargă!

* – Care este avantajul de a face sex în grup?
– Dacă ai altă treabă, poți să pleci.

* O discuție pe chat:
– Ce înălțime ai?
– 160…
– Ia te uite, ce prințesă micuță! Dar cât cântărești?
– Eheee… Cântăresc încă și mai puțin. 125!

* Se întâlnesc doi bețivi de dimineață:
– Ai luat micul dejun astăzi?
– Nu, nici măcar o picătură…

De ce meteorologii greșesc de multe ori prognozele?

Lipsa de exactitate a prognozelor meteo are implicații personale pentru oamenii din toată lumea. O nouă cercetare de la Universitatea din Tel Aviv prioritizează , pentru prima dată, motivele greșelilor de prognoză din diferite regiuni ale planetei, cuantificând cauzele – artificiale și naturale – pentru inexactitățile prognozelor meteo.

furtuna

În noaptea dinaintea misiunii din 1976 a Forțelor Israeliene de Apărare în timpul căreia au salvat peste 200 de ostatici din Entebbe, Uganda, profesorul Universității din Tel Aviv, Pinhah Albert, pe atunci directorul unității de prognoză a Forțelor Aeriene ale Israelului, a pus la dispoziție o informație care s-a dovedit critică pentru succesul operațiunii – condițiile meteorologice pe care cel mai probabil agenții aveau să le întâmpine în drumul spre baza răpitorilor. Dacă informațiile profesorului ar fi fost incorecte, misiunea s-ar fi putut încheia diferit, scrie site-ul cu articole științifice Science Daily.

Lipsa de exactitate a prognozelor are efecte personale pentru oameni din toată lumea, putându-i lăsa undeva singuri, fără umbrele, blocați de ninsoare sau în aeroporturi. Dar luând în considerare toată tehnologia existentă, de ce continuă meteorologii să dea greș?

Publicată în jurnalul științific Land, de profesorul Albert din departamentul de geoștiință a Facultății de Științe Exacte din Universitatea din Tel Aviv, pentru cercetare au fost folosite statistici regresionale bazate pe date colectate între 1979 și 1993, din zeci de mii de puncte de prognoză.

„Considerând experiența mea în prognoza meteo, falsitatea predicției vremii m-a deranjat mult timp”, a spus profesorul Albert. „De când m-am alăturat TAU (n.r. Universității din Tel Aviv) în 1982, am căutat un mod de a cuantifica factorii dominanți care cauzează erori în prognozare. Până acum, nu a existat nicio analiză cuprinzătoare asupra acestor factori. Au fost studiați separat, dar nu în combinație. Am decis să cuantific și să prioritizez factorii dominanți pentru regiuni diferite și să pun la dispoziție această informație valoroasă pentru comunitatea științifică a lumii.”

Astfel, potrivit analizelor statistice folosite de profesor, factori unici afectează prognozele meteo în Europa, Africa de Nord, Marea Mediterană, Asia și Asia de Est. Cei dominanți includ schimbarea solului (precum despădurirea bruscă), topografia, particulele din atmosferă și densitatea populației.

„De exemplu, când conducta națională de apă a Israelului trecea prin nordul Nagevului, în iunie 1964, a schimbat așezarea pământului”, a explicat profesorul Albert. „După o perioadă de timp relativ scurtă, deșertul se răspândea, afectând generarea de nori, precipitații și extreme termice. E dificil pentru meteorologi să încorporeze schimbări ca aceasta. Ca efect, astfel de schimbare de acoperământ al solului a alterat întregul climat local din Nagevul de Nord, iar modelele existente de prognoză au întâmpinat o dificultate de acomodare, ducând la predicții eronate”.

Cercetătorii au încorporat factorii dominanți într-o singură ecuație, iar apoi au monitorizat abilitatea modelului de a prezice corect condițiile lunare ale vremii în regiuni diferite de-a lungul a 15 ani. Profesorul Albert și echipa sa au creat și un tabel de „prioritizare a factorilor” – etichete aurii, argintii și de bronz, pentru a identifica factori dominanți și mai puțin dominanți pentru diferite regiuni din lume.

De exemplu, au descoperit că în estul Mediteranei, particulele din atmosferă sunt cea mai importantă cauză a deficiențelor de prognoză, urmate de schimbarea solului.

„Singurul instrument pe care meteorologul îl are este modelul său, iar singura alegere pe care el sau ea o are este să privească la diferite modele, fiecare dintre ele având puncte forte și slabe”, a mai spus profesorul. „Câteva sute de grupuri de cercetare încearcă să îmbunătățească tot timpul modelele de prognoză. Grupurile acestea caută și să îmbunătățească predicțiile de schimbare a climatului și de încălzire globală. Studiul nostru le oferă informații despre subiectele potrivite de cercetare de tratat pentru fiecare regiune”.

Profesorul Albert continuă să investigheze factorii care afectează calitatea prognozelor meteo, sperând să găsească noi metode de a îmbunătății modelele pentru vreme și climat.

Sursa: Mediafax

Planeta Paradis: Marea bătălie (I)

– Ce caută o copilă ca tine cu sălbaticii ăștia prin preajmă? Care dintre ei îți sunt părinți?

Întrebarea era pusă de Zakala și îi era adresată lui Carmen, care profita de orice prilej pentru a intra în încăperea ei. Bogdănel a înțeles mai bine cuvintele și le-a tradus fetei.

– Vreau să ajung o războinică mare și frumoasă ca și tine, i-a răspuns bucuroasă Carmen.

Regina s-a simțit flatată când a aflat spusele tinerei și chiar a schițat un zâmbet.

– Pentru asta ai nevoie de multă pregătire din partea unor profesioniști și nu de la niște amatori ca ăștia.

– Marele Șef e tatăl meu și e cel mai curajos războinic. M-a învățat multe…

– Dar nu destule. Cum de sunteți de înălțimi și culori diferite? Nu sunteți din același neam?

– Nu, noi am venit cu o navă extraterestră, cam de vreo doi ani, a răspuns Bogdănel în locul fetei.

– Și tu zici asta, ca și tatăl tău?!, se miră Zakala.

– Nu e tatăl meu, dar suntem ca o familie. Celălalt pământean mi-e părinte, iar femeia care te-a îngrijit e mama.

– Pământean? Ce neam e acela?

– Planeta noastră se cheamă Pământ, dar pe ea sunt mai multe neamuri. Oameni negri, albi ca noi sau galbeni. Iar ei călătoresc cu aparate mari și complexe, prin aer, pe sub apă și, în curând, între planete. Au arme mult mai periculoase, pe care nici nu le vezi, dar pot ucide armata ta într-o clipă.

– Ce tot vorbești acolo, băiete? Dacă ar fi fost adevărat, nu ați fi venit aici, printre primitivi.

– Tocmai de aceea am venit. Planeta asta ne-a fost oferită cadou de către un extraterestru pe nume Eiua, drept compensație pentru moartea mătușii mele, Diana. Am vrut să ne schimbăm stilul de viață, într-un loc frumos și curat. De aceea am botezat-o Planeta Paradis.

Zakala îl privea uimită pe băiat, în timp ce gândurile îi erau tot mai covârșitoare. Un resort se declanșase și o serie de întrebări își găseau acum răspunsul. Fața i se lumină vizibil și încă un zâmbet se putu detecta într-un colț al gurii. Nu mai întrebă nimic, iar cei doi tineri tăcură privindu-se curioși și intrigați de schimbarea survenită.

Un fluierat puternic, venit de afară, le atrase atenția, urmat de vocea poruncitoare a lui Relu. Ceva important se întâmpla acolo și Regina se duse la fereastra cu gratii. Bogdănel și Carmen au ieșit curioși, lăsând-o pe prizonieră în grija gărzilor. De departe, se zărea deja avangarda ronilor, iar câțiva zifari se avântau cu curaj până aproape de tabăra halanilor. Mai era puțin până la marea bătălie și pregătirile parcă erau insuficiente.

Un foc de armă tras de Gavrilă îi atenționă pe ronii călare să nu se apropie prea mult dacă țin la viața lor. Încet, încet apărea și grosul armatei, cu bivolii ce trăgeau tunurile grele și amenințătoare. Se părea că unul sau două dintre ele căzuseră în capcanele săpate de halani, de aceea erau mai atenți și înceți în deplasarea lor. După o regrupare completă și o discuție cu cercetașii reveniți la sol, comandanții au dat ordinele necesare pentru amplasarea gurilor de foc. Cu ajutorul binoclului se vedea clar că sunt opt tunuri în stare bună de funcționare.

În curând avea să înceapă bombardamentul și casa era obiectivul cel mai expus. Relu ceru ca aceasta să fie părăsită de toți, inclusiv de Zakala, pe care au legat-o din nou și au adus-o lângă el. Poate că astfel ronii se vor gândi de două ori înainte de a-i pune viața în pericol. Dar aceștia ori n-au văzut-o, ori nu le mai păsa decât de victorie, pentru că au tras curând prima salvă. E drept că nu și-a atins ținta, dar aceasta se putea regla. Atunci a trimis Marele Șef semnalul pentru flancul înaintat de ghilotine. Și aceștia au trimis o ploaie cu roiuri de albine și șerpi veninoși, deasupra sau în preajma tunarilor, care au luat-o la goană îngroziți.

Au fost momente de satisfacție și amuzament pentru cei din tabăra halanilor, care și-au mai revenit puțin după exploziile puternice ale obuzelor. Relu a ținut să-i împrumute Reginei binoclul, pentru a vedea și ea deruta din rândul propriilor oșteni. Bineînțeles că n-a fost deloc încântată, dar se vedea că apreciază aparatul cu mult mai performant decât ocheanul lor de navigație. Cel puțin o perioadă de timp, ronii nu vor putea folosi tunurile și trebuiau să apeleze la alternative, dacă vroiau să riposteze. Iar ei nu se puteau abține.

Au pornit imediat la urmărirea celor care au aruncat năpasta asupra lor, dar au fost întâmpinați de o ploaie de săgeți otrăvite, ce veneau din pădurea apropiată și dintre stâncile golașe. Au încetat atacul când și-au dat seama că era un loc înțesat de capcane și prea mulți dintre ei cădeau victime. Atenția li s-a îndreptat apoi spre platoul de unde se presupunea că primeau comenzile. Dacă vor reuși să ajungă sus, bătălia era pe jumătate căștigată. Țamorul a format echipele de atac și au pornit în valuri, patru mii de oșteni antrenați, contra patru sute de vânători de animale sălbatice.

O mie de cuvinte

O mie de cuvinte sunt în imaginea de mai sus. Cel chel și urât sunt eu, în partida cu ing. Paul Andreescu, ocupantul locului secund și unul dintre cei mai temuți concurenți pe tabla cu 64 de pătrățele. Poza am preluat-o de pe contul Facebook al d-nei primar Gabriela Tulbure. Frumoasa primăriță m-a felicitat personal pentru câștigarea Cupei Comja și, implicit, a locului întâi. A stat un timp cu noi la masa comună de după concurs și ne-a promis că această competiție se va repeta cât de curând. Noi așteptăm din tot sufletul să ne întrecem în gândire!