Picnic umoristic

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* O blondă merge la doctor acuzând dureri teribile de cap.
– D-le doctor, mă doare îngrozitor, nu mai suport. Vă rog mult, ajutați-mă pentru că deja am ajuns la capătul puterilor.
– Hmmm… vă înțeleg domnișoară. Cred că vă trebuie ceva de calmare.
– De cal mare… de cal mic… dar de cal să fie!

* Serioja apare cu un ochi vânăt la lucru. Colegii îl întreabă ce a pățit.
– Ieri am fost la ședința de sindicat. Natașa , care a stat în fața mea, s-a ridicat la cuvânt. Am observat că i s-a prins fusta între buci, iar eu i-am scos-o. S-a întors și mi-a trosnit una peste ochi, de am crezut că s-a prăbușit clădirea peste mine.
Peste o săptămână apare iar Serioja vânăt la ochi.
– Dar acum ce ai mai pățit? – îl întreabă colegii.
– Iar am fost la ședința de sindicat. Natașa a stat iar în fața mea și iarăși a luat cuvântul. Fusta iar i s-a prins între buci. Nicolai a observat și i-a scos-o. Eu am știut că nu-i place, și i-am băgat-o înapoi.

* – Ce să fac, doctore: căsătoria mea e în impas.
– Cum așa?
– Păi, soția mea nu mă poate suferi când sunt beat, iar eu n-o pot suferi când sunt treaz…

* O tânără intră într-un bar, goală pușcă, și cere de băut. Barmanul se uită lung la ea. Tânăra întreabă:
– Nu ai mai văzut femei goale?
– Ba da, dar sunt curios de unde scoți banii!

* Un băiețel se scoală dimineață și merge în baie să se spele pe dinți. Acolo găsește un bărbat care făcea același lucru.
Copilul: – Tu ești noul „baby-sitter”?
Bărbatul: – Nu, eu sunt noul „mother fucker”.

* – Începând de azi, eu voi face în locul dv. scenele mai periculoase, îi spune cascadorul actorului.
– Perfect! Atunci du-te acasă la mine și spune-i soției că în seara asta vin foarte târziu.

* Ionel și Mărioara erau amândoi pacienți într-un spital de boli mintale. Într-o zi, pe când se plimbau pe lângă piscina spitalului, Ionel a sărit brusc în apă, a înotat până la fund și a rămas acolo. Mărioara a sărit repede să-l salveze. A înotat și ea până la fund și l-a scos pe Ionel din apă. La auzul acestei fapte eroice, asistenta-șefă a ordonat ca Mărioara să fie externată din spital, deoarece a considerat-o stabilă mintal. Asistenta s-a dus la Mărioara să-i dea vestea și i-a spus:
– Mărioară, am o veste bună și una rea. Vestea bună este că vei fi externată. Din moment ce ai fost capabilă să reacționezi în mod rațional la o criză și să salvezi viața unui alt pacient, am ajuns la concluzia că fapta ta dovedește o deplină sănătate mintală. Vestea rea e că Ionel, pacientul pe care l-ai salvat, s-a spânzurat cu cordonul de la halatul de baie. Îmi pare nespus de rău, dar a murit.
La aceasta, Mărioara răspunde:
– Nu s-a spânzurat. L-am pus eu să se usuce.

* Azi am găsit o lampă și am început s-o frec de zor. La un moment dat, iese duhul lămpii:
– Ce dorință vrei să-ți îndeplinesc stăpâne?, mă întreabă duhul.
– Vreau să fiu fericit.
– Eeeei, atunci… freacă și tu altceva…

* Vasile și Maria mergeau în fiecare an să vadă spectacolul de Ziua Aviației și în fiecare an Vasile era tentat să se plimbe cu elicopterul, dar de fiecare dată primea același răspuns de la Maria:
– Vasile, ai înnebunit, 5000 de lei sunt totuși 5000 de lei!
S-a întâmplat mai mulți ani la rând, dar anul acesta Vasile a decis:
– Marie, fac 70 de ani, nu știu cât mai trăiesc și poate este ultima șansă.
– Vasile, 5000 de lei sunt totuși 5000 de lei!
Pilotul aude discuția și vine cu o propunere:
– Pentru că este Ziua Aviației, astăzi vă fac o reducere, amândoi la preț de unul. Iar dacă pe parcursul zborului nu scoateți niciun sunet, pur și simplu nu îmi dați niciun ban.
De îndată ce a decolat, pilotul a început să facă tot felul de manevre riscante, coborâri aproape de sol… Niciun sunet, întoarceri… niciun sunet… răsuciri, nimic.
După aterizatre, pilotul se întoarce către Vasile și spune:
– Sunteți tari, dom’le, niciun sunet, sunt impresionat!
Vasile, livid la față, găsește puterea să îngâne:
– Eu… am vrut să zic ceva când a căzut Maria, dar totuși, 5000 de lei sunt 5000 de lei…

Cum se sărută o asemenea „instalație”?

Posted on by racoltapetru6

Adorabil Andrei Pleșu în comentariile domniei sale despre modificările grotești ale buzelor. Cu o singură precizare: nu cu botox se face sluțirea, ci cu acid hialuronic. Deh, bărbat, de unde să știe. 🙂

„Altă stupoare vizuală: văd tot mai des, ,mai ales în emisiuni de divertisment nocturn, o mulțime de fete cu buze exorbitante, baroce, turgescente, prelucrate cosmetic în așa fel încât să pară doi crenvurști aplicați samavolnic pe vechea gură a purtătoarei. Adesea, îmi dau seama că duduile cu pricina sunt, la bază, frumușele. Botox-ul a dat însă totul peste cap. Chipul se reorganizează în jurul unui exces, în jurul unei excrecențe invadatoare. Aspectul tumoral al noilor buze e gândit, probabil, să ducă sex-appeal-ul până la urlet. În realitate, eu unul rămân perplex și inapt de orice divagație erotică: contemplu siderat o vietate din lumea ciudățeniilor de la moșii de pe vremuri. (Îmi aduc și acum aminte de Drăgaica de la Buzău, unde vizitatorii erau invitați să intre într-un mic circ improvizat, în care urmau să vadă „Feemeia, feeeemeia, Efeeea, Pompeeea, care se culcă c-un jaguaaar!”).

buze hialuronic

Nu reușesc să deslușesc „ideologia” ascunsă în spatele acestei decizii anatomice. E vorba oare de un accent pus pe o inavuabilă „funcționalitate”? E un fel de a atrage atenția privitorului că persoana pe care o vede constă, strict, în buze, sâni și popou? Problema este că, în mod evident, buzele supradimensionate sunt invalidante: posesoarele lor au dificultăți să vorbească articulat, să zâmbească, să mănânce! Par corcite cu o altă ființă, care le parazitează, agresiv, chipul. Oricum, e limpede că folcloricul canon al „guriței” (cu ale sale „buze dulci”) e depășit. Se preferă „guroiul”, ventuza cosmică, ochiul vulcanic al unui balaur. Nu poți să nu te întrebi candid, cum se sărută o asemenea „instalație”? De unde să începi? Nu riști să te îneci, să te prăvălești în abisul interlabial? Sau să te sufoci, cu nasul prins în faldurile unui angrenaj imprevizibil? Fapt e că doamnele despre care vorbesc par fericite. Reușesc să râdă mai tot timpul, expandând lateral, cu oarecare îndemânare, depozitul de carne dintre maxilare, afișează o feciorelnică mândrie în legătură cu adaosul creator pe care l-au impus portretului dat de Dumnezeu și au mare succes în emisiunile de gang ale câtorva moderatori fără prejudecăți, sau în dormitorul lui Leo din Strehaia. În ce mă privește, bombăn senil, mă simt defazat și recapitulez, visător, buzele mult mai elocvente pentru gustul meu ale câtorva vedete de pe vremuri… Până și bunicile mi se par mai sexy”.

Sursa: e-mail

 

Cum puteți fi fericiți chiar dacă nu aveți bani de cheltuit

Posted on by racoltapetru6

Există câteva soluții foarte eficiente pentru cei care vor să scape de tristețe, iar acestea nu au nicio legătură cu banii.

optimism

Iată cum vă puteți simți bine fără să cheltuiți vreun ban. Toate metodele sunt demonstrate științific prin studii.

1. ZÂMBIȚI!

Simplul gest de a zâmbi vă ajută să vă simțiți mai bine. În plus, zâmbetul este contagios, adică și cei din jur se vor simți mai bine dacă zâmbiți. Totul este ca zâmbetul să fie sincer, adică să nu vă prefaceți. Un studiu realizat de Universitatea de Stat Michigan a demonstrat că angajații care zâmbesc și gândesc pozitiv sunt mai binedispuși și lucrează mai eficient.

2. DAȚI O MÂNĂ DE AJUTOR

Atunci când ajutați pe cineva, vă veți simți mai bine, deci o soluție la îndemâna oricui este să facă acte de voluntariat.

3. PETRECEȚI TIMPUL CU PRIETENII

Persoanele care sunt mai sociabile și au mulți prieteni sunt mai fericite, pentru că împărtășesc cu ei evenimentele importante. Cei care interacționează foarte puțin au de suferit și din punctul de vedere al sănătății. Un studiu publicat în revista PloS Medicine a arătat că lipsa interacțiunii sociale echivalează cu consumul a 15 țigări pe zi.

4. ASCULTAȚI MUZICĂ

Atunci când sunteți deprimați este bine să ascultați o muzică alertă, care în scurt timp o să vă binedispună și poate chiar veți începe să dansați. Nu este recomandat însă să ascultați melodii triste, chiar dacă acestea vă plac.

5. FACEȚI MIȘCARE

Când faceți sport, corpul eliberează endorfine, care vă ajută să vă simțiți bine. Sunt suficiente 40 de minute de mișcare ca să scăpați de deprimare.

6. IEȘIȚI ÎN AER LIBER

Plimbările sau masa în aer liber sunt soluții ideale ca să vă simțiți revigorați. În plus, lumina soarelui ajută la asimilarea vitaminei D. Un studiu realizat de Societatea Americană de Meteorologie arată că temperatura este foarte importantă pentru starea de spirit pe care o avem. Temperatura ideală este de aproximativ 14 grade Celsius.

7. PLANIFICAȚI O VACANȚĂ, CHIAR DACĂ NU PLECAȚI NICĂIERI

Deși pare ciudat, simpla planificare a unei vacanțe vă ajută să vă simțiți mai bine. Un studiu publicat în revista Applied Research in Quality of Life arată că oamenii sunt mai fericiți în perioada în care fac planuri de vacanță.

8. ÎNCERCAȚI SĂ DORMIȚI BINE

O noapte bună de somn este foarte importantă nu doar pentru odihna trupului, ci și pentru starea voastră de bine. Lipsa somnului stimulează amigdala, zona din creier unde sunt procesate amintirile neplăcute, în timp ce evenimentele plăcute din trecut vor fi uitate, pentru că acestea sunt reținute în hipocamp, zonă care este blocată. Somnul are un impact important și asupra emoțiilor negative, cum sunt frica sau furia, a demonstrat un studiu publicat în revista Sleep.

Sursa: Medical Daily

Planeta Paradis: Prima întâlnire

Posted on by racoltapetru6

Nu era nicio clipă de pierdut, chiar dacă era noapte. Doar sub acoperirea întunericului puteau să se miște fără pericolul de a fi depistați de ronii porniți în recunoaștere sau chiar la atac. Gavrilă și-a luat arma, alăturându-se prietenilor săi și sfătuind-o pe Carmen să aibă grijă de Florica și de casă, până la întoarcerea sa. Au urcat apoi toți trei bărbații pe zifari, pornind spre muntele halanilor. Imediat după aterizare, a urmat întrunirea de urgență a comandanților și a echipei de elită. Fiecare a venit cu idei și planuri de apărare, dar multe erau prea fanteziste sau greu de pus în practică. Însă, luând câte ceva de ici, altceva de colo, până la urmă au căzut de acord că cea mai bună apărare este atacul. Cât mai curând și cât mai departe de sălașul lor, iar vârful de lance cu care trebuiau să lovească avea nevoie de instrucțiuni speciale.

Dimineața a început cu o efervescență nemaivăzută până atunci în fui. Toți bărbații, femeile, bătrânii și copii care-și puteau aduce aportul au fost mobilizați și li s-au repartizat sarcini precise. Cei mai mulți construiau catapulte de diferite dimensiuni, după indicațiile lui Relu, alții produceau otrăvuri letale sau anestezice puternice, după rețetele lui Bobo. În ele vor fi îmbibate săgețile arbaletelor și micuțele ace propulsate cu gura, prin tuburi de lemn. Preotul halanilor punea ierburi tari pe jar și adresa rugăciuni intense marelui Zalu, pentru a se ridica din adâncuri și a-i scăpa încă o dată de cruzii invadatori.

Către amiază, Bobo, Laca, Hita și Șivu au pornit în pas alert spre râul Sumur, coborând apoi în două canoe spre platoul pământenilor. Acolo aveau să se întâlnească spre seară cu Relu, Bogdănel, Gavrilă și Ucu, veniți pe zifari. Poate că ar fi trebuit să aștepte întunericul, înainte de a porni spre cei de la șes și astfel ar fi evitat întâlnirea cu echipa de recunoaștere a ronilor. Relu spera că aceștia sunt ocupați cu înaintarea, iar incursiunile aeriene să fie făcute dimineața, ca de obicei. Dar s-a înșelat, iar duelul ce a urmat putea să-i coste viața. În fața lor au apărut din senin patru zifari, având pe spinare tot atâtea războinice, printre care și Zakala. Aceasta era în frunte și n-a pregetat să-l atace imediat pe Relu, scoțând sabia și ghidându-și zifarul spre el. Marele Șef a rămas mai multe secunde blocat, dar a reușit să se trezească la timp pentru a scoate pușca și a ochi. A șovăit înainte de a apăsa pe trăgaci, nelăsându-l sufletul s-o rănească pe cea la care visa de atâta vreme și pe care o admira tot mai de aproape acum.

Glonțul a pornit la timp pentru a curma traseul sabiei ce se apropia, urmat de geamătul de durere al zifarului. Animalul se zvârcolea în aer, în timp ce pierdea din înălțime. O altă împușcătură se auzi din arma lui Gavrilă, și o războinică ce țintea cu arcul se prăbuși de la înălțime, zdrobindu-se de sol. Celelalte două au renunțat la intențiile agresive, concentrându-se în salvarea stăpânei lor și poziționându-se cât mai aproape. Zakala nu avea de ales și a sărit de pe spinarea zifarului muribund, care nu mai avea putere să dea din aripi. Poate a avut noroc sau era antrenată pentru astfel de situații, dar a aterizat alături de una din însoțitoare. Relu a răsuflat ușurat, privind cum minunatul și periculosul inamic se retrage după prima lor confruntare.

Știa, însă, că a stârnit și mai tare mânia reginei și trebuiau să acționeze înaintea ei, orice întârziere anulându-le și puținele șanse de salvare. Le-au urmărit de departe pe fugare, mai ales că se deplasau mai greu, unul dintre zifari având două călărețe. Astfel au ajuns până la noul amplasament al taberei ronilor, situat chiar pe malul râului ce oprise propagarea incendiului. Era de presupus că a doua zi Zakala va incendia și porțiunea cealaltă a pădurii, deschizând calea până spre casa pământenilor. Corăbiile înaintaseră și ele de-a lungul coastei, în paralel cu infanteria și sprijinind-o cu materialele necesare, prin bărcile de diferite dimensiuni. Pe vasul Amiral al flotei au aterizat cele trei războinice și, probabil, că acolo vor rămâne peste noapte.

Soarele asfințise și ronii se pregăteau de ritualul serii, adunându-se pe lângă focurile ce se aprindeau. Era clar că peste noapte nu vor acționa, iar asta era șansa echipei de elită. Marele Șef a făcut semn de întoarcere și întâlnire cu cei de la sol. După aterizare, a urmat o nouă consfătuire, în care s-au clarificat ultimele detalii, adaptate după situația concretă din acest moment. Fiecare dintre ei a primit sarcini precise, la anumite ore, iar comunicarea trebuia să fie eficientă, prin sunete ce imitau păsări, iar alteori prin săgeți aprinse. A urmat repartizarea în cele două canoe și barca pământenilor, în funcție de rolul fiecăruia, și apoi vâslirea cu toată forța către flota inamică. Câțiva nori răzleți, care se jucau de-a ascunselea cu Muza și Cupidon, s-ar putea să le fie de ajutor la momentul potrivit.

Rețeta de azi

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Un bărbat invită în oraș o profesoară de religie.
Când se plimbă prin parc, el îi oferă o țigară. Ea:
– Nu, mersi, ce le-aș spune după aceea copiilor la școală?
Merg mai departe și o invită la un pahar.
– Nu, mersi, ce le-aș spune după aceea copiilor la școală?
În sfârșit, se urcă în mașină ca să o ducă acasă, iar el, puțin disperat, o întreabă:
– Mergi cu mine la un motel?
– Sigur, cu plăcere!
– Cum se poate? Ce o să le spui copiilor?
– Ce le spun mereu: Nu trebuie să bei și să fumezi ca să te simți bine!

* De ce căsniciile din India sunt cele mai trainice?
Deoarece la nuntă soțului i se dăruiește o armă, iar soției i se desenează un punct pe frunte.

* – Într-o zi pescuiesc, povestește un pescar înrăit, și rămân fără momeală. Alături de mine, pe mal, văd un șarpe care se chinuia să-nghită o broască. I-am luat-o și am tăiat-o bucăți, ca să o folosesc de momeală. Simțindu-mă vinovat că i-am luat șarpelui mâncarea din gură, i-am turnat puțină vodcă pe gât, că tot rămăsese cu gura căscată. Și, ce să vezi? După un timp, simt că mă înghiontește ceva la picior… Era șarpele meu, cu două broaște în gură.

* Într-un compartiment de tren erau un bărbat și o femeie. La un moment dat, bărbatul izbucnește în râs. Femeia îl întreabă dacă râde de ea. Bărbatul îi răspunde că nu. După un timp, bărbatul iarăși râde, iar femeia se irită din nou. El o asigură că nu-i ea cauza răsului. A treia oară, bărbatul izbucnește într-un hohot nestăvilit. Femeia îl întreabă iar:
– Domnule, râdeți de mine?
La care bărbatul îi răspunde:
– Nu, doamnă, îmi spuneam niște bancuri în gând și acum mi-am spus unul pe care nu-l știam.

* Îngrijitorul se uită foarte atent în gura crocodilului.
– Ce are?, întreabă vizitatorul.
– Încă nu știu. Medicul veterinar n-a mai ieșit de-acolo de vreo jumătate de oră…

* Fericirea este atunci când soția seamănă cu idealul, copiii seamănă cu tine, serviciul seamănă cu un hobby, soacra nu seamănă cu șeful tău, șeful tău nu seamănă cu un idiot, iar salariul nu seamănă a pomană.

* La Conferința Internațională a Mafioților
După ședință, il capo di tutti capi îl cheamă pe Ion, șeful mafiei românești, la el.
– Auzi, Ioane, tu ai vilă din asta cu 2 etaje, cum am eu?
– Nu, răspunde Ion.
– Dar Mertzane ca ale mele ai?
– Nu.
– Dar lanț din ăsta gros cât 2 degete, de aur, ai?
– Nu.
– Măi, păi ce mafiot ești tu? La congresul următor să nu te aud că nu ai ce ți-am zis azi, clar?
Merge Ion acasă și îl strigă pe servitorul lui, Ghiță:
– Ghiță!!! Dărâmă ultimele 3 etaje de la casă, vinde elicopterele și cumpără Mertzane, iar câinele du-l în casă, că lanțul lui trebuie să-l port eu…

* Ion pleacă la muncă pe vapor, iar la plecare Gheorghe îl roagă să-i aducă și lui un papagal. După un timp, Ion se întoarce, dar cum a uitat să cumpere un papagal, îi ia o bufniță. Cei doi se întâlnesc, Ion îi dă bufnița lui Gheorghe și-i spune că e papagal regal. O săptămână mai târziu, se întâlnesc la o bere, iar Ion îl întreabă pe Gheorghe dacă papagalul a început să vorbească. Gheorghe spune:
– Măi, încă nu vorbește, dar tu știi ce atent se uită?

* – Tatiii, ce e ăla „bărbat”?
– Păi… este un om puternic, care iubește, protejează și are grijă de familia lui!
– Supeeer! Vreau să devin bărbat, ca mama!!!

* Reporterul către un tânăr parlamentar:
– Și ce-ați fot înainte de-a fi om politic?
– Păi ce să fiu, băiat politic!
.
* Mama către fiică:
– Fetița mea, vrei un frățior?
– Vreau!
– Atunci culcă-te și dormi!

Atlas de mitocănie urbană

Posted on by racoltapetru6

Gherțoiul de bloc (Apartamentus Ruralus)

Animal sociabil pe scara așa zisei evoluții, Gherțoiul de Bloc ține cu tot dinadinsul să interacționeze zilnic cu semenii săi. De câte ori are ocazia, acest specimen mereu spărgător de semințe, blochează ghena cu propriul gunoi, face focul și grătarul în văzul tuturor pe ritmuri de manele sau își repară și spală mașina în fața intrării blocului, în compania animalului preferat – petul de bere. Prin aceste ritualuri, Gherțoiul de Bloc ține morțiș să-și marcheze teritoriul, ajutat adesea de femela lui, femelă care atunci când gătește ceva are grijă să știe toată scara. Și pentru ca spectacolul zoologic să fie complet, Gherțoiul de Bloc își scoate câinele la plimbare în fiecare zi, având grijă să umple trotuarul cu cât mai multe semne distinctive.

Cocalarul de Trafic (Musculo Cocalarus)

Deseori confundat cu „Melteanul-care-face-biluțe-la-stop”, Cocalarul de Trafic se evidențiază prin agresivitatea sa excesivă, hormonii prost întrebuințați și gesturile sale ample cu unul din degetele membrelor sale superioare. Claxonează permanent, depășește mereu rândul de mașini ce stau la stop, merge pe linia de tramvai, blochează intersecțiile, eliberează excesiv de multă salivă pe geamul deschis al mașinii sale furate din Germania, vorbește la mobil cât poate de tare și – normal – ascultă la volum maxim manele. Are permanent cel puțin un geam deschis. Deseori este confundat cu „Mârlanul de Dorobanți”, dar, de dragul științei, noi și cercetătorii noștri am preferat să îl prezentăm separat.

Mârlanul de Dorobanți (Dorobantio Ostentativus)

Îl recunoști ușor după mașina ostentativă, de obicei mare și albă, ceafa groasă de meltean sau după maioul cu sclipici etalat pe Radu Beller, la o cafea cu o femeie din specia „Pițipoanca de Companie”, pe care o deține… Mușchii lucrați grețos de atent, cele trei rânduri de chei de pe masă, cele două mobile bătute în diamante, lăsate cât mai la vedere sunt numai câteva din semnele ce îți arată că ai avut ghinionul să dai peste un asemenea specimen. Spre deosebire de ruda sa nu foarte îndepărtată, „Bădăranul de cinematograf”, Mârlanul de Dorobanți nu posedă curiozitatea necesară vizionării unei întregi ore de film.

Bădăranul de cinematograf (Pelicula Bipedo Retardus)

Posesor al unui IQ deloc ridicat, acest exemplar umblă în haită, însoțit de cele mai multe ori de câte o femelă platinată, eventual botoxată. Indiferent de filmul rulat, va avea întotdeauna de sorbit zgomotos din pahar sau de făcut câte un comentariu interesant pentru cei din specia lui, enunțat cu voce tare. Se instigă reciproc, prin hârjoneli și țipete ce definesc specia: „Pensionarii, cu fața la perete!”, „Bine băăăăăh!” sau „Arde-o, frate!!!”. Poate fi considerat pe drept cuvânt fratele mai mic al „Țăranului de mall”, mărturie stând telefonul lăsat mereu deschis, la care răspunde din când în când cu „Băă, sunt la film și nu pot să vorbesc, băăă! Te sun eu, băăă!”, el fiind, în mod evident, un personaj foarte important.

Țăranul de mall
(Mallus Homo Retardus)

Îl recunoști ușor după maneaua care îl anunță că este apelat pe telefonul mobil, după lanțul gros ce îi cuprinde grumazul, după gelul din cap și perciunii îngustați până la ridicol sau după tricoul fake, cumpărat din En Gross, pe care este scris greșit numele unui brand celebru. Rudă foarte apropiată cu „Bădăranul de cinematograf”, „Țăranul de mall” își părăsește adăpostul îndeosebi seara, mai ales sâmbăta și duminica, cu întreaga familie, pentru a se recrea, unde altundeva, decât la mall. Mascul-Alfa de felul lui, vorbește tare, gesticulează mult, cele două beri băute acasă fiind mai mult decât suficiente pentru a îl face remarcat.

Pițipoanca de companie (Siliconatus Felina)

Poate cea mai răspândită specie din fauna urbană, Pițipoanca de companie se distinge ușor în peisaj, numele vorbind de la sine despre apucăturile speciei. Superficială, stridentă și opulentă, ea se va afișa întotdeauna în dreapta unui „Mârlan de Dorobanți” sau a unui „Țăran de mall”. Ființe nocturne, de tip club, poartă de-a lungul zilei, indiferent de condițiile atmosferice, ochelari de soare mari și negri pentru protecția ochilor. Aflate pemanent în căutarea hranei, au în dotare genți mari și scumpe, de marcă evidentă, necesare depozitării acesteia. Sunt ființe comunicative, telefoanele mobile devenind de-a lungul vremii o prelungire firească a urechii. Le place să apară la televizor, unde să vorbească despre orice. Visul lor este ca măcar o dată în viață o cunoscută revistă de poze să le publice fotografia și să le laude pentru prețurile exagerate ale veșmintelor și accesoriilor. Apelativul „Hai fată!” este, de departe, cel mai utilizat în comunicarea verbală.

Mitocanul de birou (Multinationalus Mitocanus)

Versatil, mereu furișându-se pe după copiatoare, acesta este cel mai puțin văzut specimen din regnul mitocanilor. Foarte rar este prins câte un exemplar rătăcit, și, chiar și acesta scapă basma curată, fiind un mitoman de excepție. Cutiile goale de pizza lăsate pe masa din bucătăria firmei, farfuriile, tacâmurile și cănile de cafea nespălate, urmele din WC-ul companiei, dârele de transpirație de pe holuri și scrumierele pline din sălile de conferință sunt semne care atestă că „Mitocanul de birou” a trecut pe acolo.

Indolenta de Magazin (Shopus Indolentus)

Mereu plictisită, Indolenta de Magazin este soră bună cu Indolenta de Ghișeu, o diferență fiind că, în acest caz, puterea care îi vine de la o casă de marcat sau de la un raft plin cu produse de care tu ai nevoie. În cazul în care nu mănâncă și nu îți vorbește cu gura plină, Indolenta de Magazin poartă discuții interesante cu o colegă sau vorbește la telefonul mobil, asta doar ca să nu te servească. Dacă ai și ghinionul să fii la mall, iar ea să fie și mai tânără decât tine, te va tutui din primul moment. Ca trăsătură particulară, specia aceasta nu are niciodată rest, așa că vei avea mereu în buzunar câte ceva de ronțăit. Nu încercați să o înțelegeți. Comportamentul anumitor specii ține pur și simplu de misterele faunei urbane.

Țopârlanul de Transport în Comun (Troleus Puturosus)

Specie des întâlnită în autobus, troleibuz și metrou, Țopârlanul de Transport în Comun se distinge prin mirosul puternic de transpirație pe care-l răspândește peste tot. Plecat la vânătoare de locuri libere, acesta se îmbrâncește de fiecare dată la intrare, împinge și își face loc cu coatele, iar după ce se așează, nu cedează niciodată locul femeilor sau semenilor mai în vărstă, pe care se face că nu-i vede. În general pipăie femelele din imediata vecinătate, el fiind mereu în călduri. Ascultă adesea manele pe mobil, iar atunci când trebuie să coboare, Țopârlanul de Transport în Comun rămâne la fel de agresiv, dând din toate membrele, în toate părțile. Așa că, practic, este imposibil să te ferești de el.

Bătrânelul de Discotecă (Pedofilus Libidinosus)

Asemenea „Mârlanului de Dorobanți”, Pedofilus Libidinosus își petrece întreaga zi odihnindu-se în cafenelele din zona fierbinte „Dorobanți – Radu Beller”. Îl recunoști ușor, el având mari probleme cu glandele salivare ori de câte ori întâlnește o femelă mai tânără, care ar putea să-i fie nepoată. Bătrânelul de Discotecă vânează mai mult noaptea, în cluburi întunecoase, cu nume de bambus, pentru a fi ferit de ochii semenilor săi. Plin de bani, își permite să se îmbrace aproape modern, ba chiar tinerește, crezând că în felul acesta își va păcăli prada. Ciudat, dar de cele mai multe ori șiretlicul chiar reușește cu „Pițipoanca de Companie” – specie prezentată de noi într-un episod anterior – care îl iubește dezinteresat, câtă vreme are nevoie. Fire nestatornică, o consumă însă repede, căci timpul nu stă pe loc, iar el știe asta prea bine.

Mogâldanul de pază (Badigardus Retardus)

Deși creierul său este mult mai mic decât sfertul bicepsului, Mogâldanul de Pază este des întâlnit la intrarea oricărui club, având puterea de a nu te lăsa să intri. Mereu agresiv, pus pe scandal, Mogâldanul de Pază va găsi mereu un motiv să te îmbrâncească, să te jignească, să te facă să te simți că tu chiar n-ai ce căuta în locul ăla. Ciudat, intuiția lui funcționează bine. O discuție civilizată este exclusă, Mogâldanul de Pază neavând prea multe cuvinte în vocabular. Fără a mira pe nimeni, se aseamănă în comportament cu Ciumele de Pază, umila sa rudă din parcări, de care-l desparte cel mult un costum de haine.

Ghiolbanul de Galerie (Huliganus Oligofreneticus)

Rasă extrem de violentă, umblând mereu în haită, Ghiolbanul de Galerie este foarte atașat de fenomenul fotbalistic. Indiferent dacă echipa sa pierde sau câștigă, este bine să-l eviți, comportamentul său fiind extrem de agresiv: sparge sticle și semințe, își lasă saliva peste tot, urlă și înjură. Cantitatea de alcool suportată de sângele său este una cu adevărat impresionantă. Lipsit de viață personală, interesul Ghiolbanului de Galerie va fi mereu redus la scandal, la cum să mai agreseze vreo haită rivală sau, de ce nu, vreun cameraman de la vreo televiziune interesată de aceste instincte de turmă. Dacă se poate, este bine să eviți orice contact cu această specie.

Sursa: WWW.ELIBERADO.RO/ANTIMITOCANIE