O toamnă cu năbădăi

Posted on by racoltapetru6

Venit-a toamna nervoasă,
Că prea a lipsit de-acasă,
A tunat și-a fulgerat
Și cu furtuni ne-a tratat.

Ne-a găsit pe unii seci,
Suflecați pe la mâneci,
De la treabă și căldură,
Ultima fără măsură.

Pe-alții ne-a certat mai tare
Că punem prea mult avânt
Admirându-i pe cei care
Nici măcar nu au pământ.

Adică, zice tomnița,
Că suntem mult prea distrați,
Și o să ne facă fița,
Lăsându-ne ocupați.

Astfel, ploaia ce se-arată
Nu e doar o recompensă,
Ci și o pedeapsă dată
Pentru cei plecați de-acasă.

Caz de forță majoră

Posted on by racoltapetru6

Pe scurt, asta ar fi explicația absenței mele de pe internet, și în special de pe blog. Iar forța majoră care m-a lăsat fără replica a venit din partea naturii, deci e mai presus de puterile oamenilor. S-a întâmplat duminică dimineață, pe la ora 7.00.

Pe larg, totul a început cu niște sunete înfundate, venite din depărtare, timp în care cerul se întuneca tot mai mult. Apoi, bubuiturile și-au mărit intensitatea și frecvența, iar biciurile de foc parcelau mereu arealul ceresc. Câteva picături mari și reci s-au grăbit să-și facă prezența, iar eu mă pregăteam pentru un spectacol așteptat de multă vreme. Numai că vremea era prea nervoasă și pusă pe fapte mari, dornică să ne arate că vara s-a întins prea mult, iar toamna trebuie să-și intre în drepturi. Tunete tot mai ascuțite mă făceau să tresar ca un copil, însă îmi reveneam imediat, gândindu-mă că nu pot să-mi facă nimic și ar trebui să mă bucure mărețul concert de sunete și lumini.

Așa am gândit în timp ce îmi întrerupeam adesea navigarea pe bloguri și priveam la furtuna de afară. Însă degeaba mă credeam la adăpost, fiindcă un fulger mi-era destinat și mie, cu tot paratrăsnetul pe care-l credeam infailibil. Nu știu pe unde s-a strecurat, dar a lovit exact în punctul cel mai expus și mai dureros pentru mine: router-ul de wireless pentru internet. Din acel moment, n-am mai avut semnal și toată ziua mi-a fost compromisă. Afară, tunetele au încetat, în schimb boabe de gheață dansau pe trotuarele și șoselele pustii. Era duminică, zi de odihnă pentru toți truditorii, la fel și pentru cei care deserveau clienții de internet.

E drept că, după două ore, am văzut un tinerel care meșterea ceva la stâlpul cu cabluri de vizavi, iar atunci speranța mi-a renăscut. Dar n-a fost să fie, pentru că necazul principal era la mine în casă. Doar aseară mi-a venit băiatul cu depanarea și mi-a schimbat alimentatorul. Sunt bucuros, totuși, că de astăzi pot să intru în normal și să văd ce ați mai postat în ultimele zile, după două zile de concediu involuntar. Data viitoare, când mai vine o astfel de vreme, o să scot routerul din priză, ca să evit astfel de incidente.

Ce spune înălțimea despre tine?

Posted on by racoltapetru6

Înălțimea pe care o avem nu este întâmplătoare. Statura este însoțită de un anumit pachet de informații genetice care diferă la fiecare persoană în parte.

.

  • sub 1,50 – ești o persoană extrem de complexată de înălțimea sa
  • 1,51 – ești jovial și ciufut
  • 1,52 – ești visător și îți plac aventurile
  • 1,53 – te gândești mereu la bani
  • 1,54 – te mulțumești cu lucrurile superficiale
  • 1,55 – ești atras de tot ce înseamnă cultură
  • 1,56 – ești o persoană tare complicată
  • 1,57 – ești iubăreț din fire și crezi în puterea dragostei
  • 1,58 – știi cum să vorbești în orice situație
  • 1,59 – ai șanse să devii un lider
  • 1,60 – te pasionează presa tabloidă
  • 1,61 – ai un suflet foarte mare
  • 1,62 – ești foarte încăpățânat și vrei ca lucrurile să fie bine făcute
  • 1,63 – ai talent oratoric și poți manipula pe oricine
  • 1,64 – ești ferm pe poziții mereu
  • 1,65 – pari sobru, dar în sufletul tău e un copil
  • 1,66 – nu dai doi bani pe lacrimile stoarse ușor
  • 1,67 – ai încredere deplină în tine
  • 1,68 – le faci viața un „calvar” celorlalți, cu glumițele tale
  • 1,69 – ești amantul perfect
  • 1,70 – tragi tare pentru realizările tale și ești nevoit să înduri foarte multe
  • 1,71 – sufletul este de copil
  • 1,72 – te porți ca un bătrânel când vine vorba de distracție
  • 1,73 – faci lucruri frumoase folosindu-ți doar creierul
  • 1,74 – îți place să îi surprinzi pe ceilalți cu nebuniile tale
  • 1,75 – ești extrem de milos
  • 1,76 – te visezi director
  • 1,77 – ai un suflet atât de mare încât ierți orice
  • 1,78 – ești rău de gură
  • 1,79 – crezi în bunătatea oamenilor până la proba contrarie
  • 1,80 – ești puțin încrezut, dar asta pentru că îți cunoști bine standardele
  • 1,81 – știi să apreciezi munca unui om
  • 1,82 – ești foarte religios
  • 1,83 – cuvântul este cea mai puternică armă pe care o ai
  • 1,84 – ești violent doar verbal
  • 1,85 – faci boacăne cu o lejeritate ieșită din comun
  • 1,86 – îți place să crezi că ceilalți văd omul minunat din tine
  • 1,87 – ești materialist
  • 1,88 – ești foarte vorbăreț
  • 1,89 – nu crezi în dragoste la prima vedere
  • 1,90 – pui prea mult preț pe aspectul fizic
  • peste 1,90 – ești o persoană conștientă de înălțimea ta, însă nu te împăunezi prea tare.

Orașul locuit doar de femei

Posted on by racoltapetru6

Orașul locuit doar de femei cu vârste cuprinse între 20 și 35 de ani. Ce trebuie să facă bărbații ca să poată intra în oraș

Oraşul locuit doar de femei cu vârste cuprinse între 20 şi 35 de ani. Ce trebuie să facă bărbaţii ca să poată intra in oraş - FOTO.
În Noiva do Cordeiro trăiesc peste 600 de femei, cu vârstele cuprinse între 20 și 35 de ani. Unele dintre ele sunt căsătorite, dar soții lor trebuie să lucreze în altă parte, scrie Daily Mail.
 .
În această comunitate rurală din sud-estul Braziliei, femeile se află la conducere și au propriul set de reguli. Femeile care sunt căsătorite și au familii trebuie să-și trimită soții și fii care au împlinit 18 ani să lucreze departe de casă, putând să se întoarcă doar în weekend.
 .
„Orașul nostru e mai frumos, mai organizat și mult mai armonios cu femeile la conducere”, spune Rosalee Fernandes pentru publicația britanică. „Împărțim totul, chiar și pământul pe care-l muncim. nimeni nu se află în competiție cu nimeni. Ne strângem să ne uităm la telenovele, ne împrumutăm haine și ne vopsim unghiile”, a adăugat ea.
 .
Problema este că e dificil de găsit un bărbat singur care să nu fie rudă sau căsătorit deja cu o vecină. „Toate visăm să ne îndrăgostim și să ne căsătorim. Dar ne place să trăim aici și nu vrem să fim nevoite să plecăm din oraș pentru a găsi un soț”, a spus Nelma Fernandes.
Astfel comunitatea de femei invită bărbații să li se alăture, cu o singură condiție. „Trebuie să-și dea acordul să facă ceea ce spunem și să trăiască după regulile noastre”.
 .
Sursa: businessmagazin.ro

De ce ne place muzica tristă?

Posted on by racoltapetru6

Cu toții avem câteva melodii triste în lista preferatelor, pe care le ascultăm ori de câte ori avem ocazia, inclusiv atunci când nu suntem triști și nu avem de ce ne plânge. De unde pornește această tendință „masochistă”?

muzica-trista

Potrivit unui studiu efectuat în Japonia și publicat în revista Frontiers în Psychology, muzica tristă poate evoca, de fapt, inclusiv emoții pozitive. Cercetătorii niponi au intervievat 44 de persoane (muzicieni și amatori) după ce le-au cerut să asculte, în prealabil, două melodii triste (Glinka, ”La Séparation”, în F minor și Blumenfeld, „Sur Mer”, în G minor) și una veselă (Granados, Allegro de Concierto, în G minor).

Astfel, specialiștii au aflat că muzica tristă evocă emoții contradictorii, după ce voluntarii le-au explicat că aceasta li se pare mai tragică, mai puțin romantică și mai prăpăstioasă decât ei înșiși. „În general, muzica tristă induce tristețe ascultătorilor, iar tristețea este un simțământ neplăcut. Însă, dacă muzica tristă ar evoca numai tristețe, nu am mai asculta-o”, se precizează în raportul cercetării. „Muzica percepută ca fiind tristă induce, de fapt, și un sentiment de romanticism, iar acest caracter ambivalent ne face pe cei mai mulți dintre noi să o ascultăm”, se mai arată în studiu citat.

De asemenea, spre deosebire de tristețea pe care unii dintre noi o resimțim zi de zi, tristețea indusă printr-o formă de artă poate produce un soi de plăcere, probabil pentru că nu ne amenință în nici un fel existența. În felul acesta, mulți oameni reușesc să-și gestioneze stresul cotidian.

„Emoțiile induse de muzică nu prezintă un pericol direct la adresa noastră, spre deosebire de experiențele trăite în viața de zi cu zi. Prin urmare, ne putem bucura de aceste emoții negative superficiale, precum tristețea provocată de o bucată muzicală. Ba mai mult, dacă suntem deprimați din pricina unor evenimente reale, ascultând muzică tristă ne putem calma emoțiile negative”, se mai arată în raportul japonezilor.

Se strigă catalogul la SuperBlog

Posted on by racoltapetru6

Odată cu începerea noului an școlar, mă înscriu și eu în rândul participanților la competiția SuperBlog 2015. Am așteptat această zi, tocmai pentru a sublinia caracterul cel mai important pentru mine: atmosfera nostalgică de școală pe care o resimt de fiecare dată când primesc note, bucuria și tristețea generată de aici, interesul și admirația față de cele mai bune realizări și visul din fiecare etapă de a câștiga unul din premiile puse în joc.

Sunt sigur că n-o să fie ușor în cele două luni de muncă și inspirație la comandă, dar cu atât mai mare va fi satisfacția fiecărui advertorial punctat, dar mai ales la final, când sper că voi face parte din nou dintre finaliștii care au făcut față acestui maraton. Până acum m-am ținut de cuvânt și sper să nu (mă) dezamăgesc nici de această dată.

Vreau să urez mult succes celorlalți competitori, să-i felicit pe organizatori și să le mulțumesc sponsorilor care apreciază talentul și creațiile bloggerilor! De asemenea, mult spor la treabă și contestații cât mai puține celor care fac parte din juriu! Am încredere în obiectivitatea lor și îi asigur că eu nu voi fi niciodată printre cei care vor contesta vreo anumită lucrare a vreunui concurent. Mă mulțumesc să-mi caut și să-mi îndrept lipsurile mele și să apreciez calitățile celorlalți artiști ai cuvintelor. Să câștige cei mai buni și să se bucure cât mai mulți!

Recolta de bancuri

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Într-o zi, într-un restaurant, au intrat un leu și un iepure. Proprietarul a rămas uimit, neputându-și crede ochilor. În local s-a așternut o tăcere mormântală și toți au început să-i privească pe noii clienți. Un ospătar s-a îndreptat spre ei și i-a întrebat:
– Ce ați dori să serviți?
– Eu aș dori o cafea, zise iepurașul.
– Iar prietenul dvs.?… Poate ceva de mâncare…
Iepurașul râde:
– Credeți că dacă i-ar fi fost foame, am mai fi fost împreună aici?

* Două blonde stau de vorbă:
– Și cu cine te-ai mai culcat în ultimul timp?
– Păi, aseară cu un culturist…
– Ooo! Și cum e fată un bărbat așa plin de mușchi?
– Eee… cum să fie… ca și cum ar cădea peste tine un șifonier mare cu o cheiță mică de tot.

* Dialog între doi colegi de serviciu:
– Auzi, cum de ți-a mărit șeful salariul cu 100 de lei?
– I-am spus că dacă nu mi-l mărește cu 100 de lei, o să le zic la toți colegii că mi l-a mărit cu 500 de lei.

* Un pacient, rănit la picior, primește o rețetă de picături de ochi.
– Doctore, dar eu sunt rănit la picior!
– Da, dar dacă te uitai pe unde calci…

* Îi invidiez pe alcoolici. N-am auzit unu’ să se plângă că nevastă-sa e urâtă.

* Soțul și soția ies dimineața din bloc. În fața scării, o mașină nouă, splendidă. Văzând-o, soția zice:
– Cine știe ce curvă o fi primit-o cadou!
Soțul, șocat:
– Draga mea, e cadoul meu pentru tine!

* Judecătorul întreabă martora:
– Sunteți căsătorită?
Ea oftează. Judecătorul dictează secretarei:
– Nu e căsătorită. Apoi întreabă martorul:
– Sunteți căsătorit?
Martorul oftează. Judecătorul dictează:
– Căsătorit.

* Vorbesc doi prieteni:
– Ia zi, ce cadou ți-a făcut nevastă-ta de ziua ta?
– Mi-a propus o partidă de sex în trei cu oricare din prietenele ei!
– Și?!
– S-a supărat când am întrebat-o „Oricare două?”.

* O molie cu puiul molie:
– Puișor, te rog frumos să papi ciorăpel…
– Nu pap ciorăpel!!!
– Ba, te rog frumos, îți spun pentru ultima oară: papă ciorăpel!
– Nu pap ciorăpel!!!
– Bineee, să știi că cine nu papă ciorăpel, nu papă nici mohair.

* Mama și copilul pe plajă:
– Mami, da’ de ce au unele tanti țâțele mai mari ca ale tale?
Vrând să se evidențieze în ochii micuțului, mămica găsește un mod de-al lămuri:
– Acele femei sunt proaste, pentru că și-au pierdut timpul și banii ca să-și crească sânii.
După un timp:
– Mami, da’ de ce la unii bărbați li se vede un cocoșel mai mare decât al lui tati?
– Pentru că… și ăia sunt oameni proști și au pierdut vremea crescându-și cocoșelul.
După încă puțin timp:
– Mami, tati stă de vorbă cu o femeie proastă și se vede că începe să se prostească și el.

* La un magazin se prezintă un bâlbâit și se adresează vânzătorului:
– Vă-vă-vă… ro-ro-rog… să-să-să-mi dați… u-u-un cu-cu-cușmir…
– Ce anume doriți?!
– U-u-un… cu-cu-cu-cușmir…
– Nu înțeleg ce vreți…
Un client din apropiere intervine:
– Decât să ne chinuim să pricepem ce zice, mai bine-l aducem pe Ion, de la aprovizionare, că-i tot bâlbâit și s-or înțelege.
Vine Ion, ascultă comanda, îi aduce marfa și clientul pleacă după ce achită.
– Da’ ce a cerut omul?, întreabă vânzătorul mirat.
– Cu… cu… cu…. cușmir…

Cât de puțin ne cunoaștem planeta!

Posted on by racoltapetru6

O echipă internațională de biologi marini a descoperit că peștii mesopelagici din oceanele planetei reprezintă de 10-30 de ori mai multă masă decât se credea până acum.

mola-mola

Carlos Duarte, profesor la University of Western Australia, afirmă că peștii mesopelagici (ce trăiesc în regiunea cuprinsă între 100 de metri și 1000 de metri sub suprafața oceanului) reprezintă astfel 95% din totalul biomasei compuse din pești.

„Pentru că numărul de pești este mult mai mare decât se credea până acum înseamnă că acest strat joacă un rol semnificativ în funcționarea oceanului și afectează fluxul de carbon și de oxigen din ocean”, explică specialistul.

Profesorul Duarte a condus o expediție de șapte luni în care globul a fost circumnavigat cu ajutorul vasului de cercetare Hesperides și în care oamenii de știință au colectat date despre acești pești. Duarte afirmă că majoritatea speciilor mesopelagice tind să se hrănească aproape de suprafață noaptea, scufundându-se în adâncuri în timpul zilei, pentru a evita păsările. Acești pești au ochii mari, pentru a vedea prin suprafața obscur luminată, și o sensibilitate sporită la presiune.

„Ei pot detecta plasele de la cel puțin cinci metri depărtare și le pot evita”, spune Duarte. „Deoarece peștii sunt foarte iscusiți în a evita plasele, fiecare încercare precedentă de a cuantifica acești pești în raport cu volumul capturat în plase a dus la o estimare foarte scăzută a numărului lor”, explică specialistul. „Astfel că noi am încercat o metodă diferită, folosind sonarul și alte metode acustice pentru a detecta prezența lor”, afirmă Duarte.

Descoperirea are implicații semnificative. Profesorul Duarte spune că cercetarea în cele cinci giruri oceanice, unde se strâng numeroase obiecte plutitoare, a dezvăluit rezultate surprinzătoare.

„Aceste regiuni purtau supranume de <<deșerturi oceanice>>. Nu sunt deșerturi deloc, sunt de fapt ecosisteme foarte vii ce susțin un volum uriaș de biomasă”, explică Duarte. „Cel mai mare număr de pești din oceane nu se găsește în zonele de coastă, ci fix în centrul girurilor oceanice”, dezvăluie specialistul.

De asemenea, cercetarea a dezvăluit că oceanele sunt mai sănătoase decât se credea până acum. „Acest volum uriaș de pești pe care l-am descoperit, ce conține 95% din toată biomasa de pești din lume, este neatins de pescari, iar aceștia nu pot pescui cu ajutorul plaselor. Așadar, în secolul 21-lea avem încă o sursă neatinsă de pești, care se întâmplă să fie 95% din toți peștii din oceane. Acest lucru ne schimbă perspectiva asupra sănătății oceanelor”, concluzionează specialistul.

Sursa: Phys.org