Bancuri care nu se veștejesc

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* În 2012 se credea că e sfârșitul lumii, iar reprezentanții statelor de pe planetă s-au adunat să găsească o soluție. Americanii se grăbesc să prezinte primii un model de arcă, care să asigure supraviețuirea tuturor tipurilor de viețuitoare. Japonezii etalează caracteristicile unei super nave care să salveze cele mai luminate minți ale lumii, și tot așa până când… vine rândul românului. Întrebat ce soluție a găsit, el răspunde:
– Nu ne facem încă griji, noi suntem cu un secol în urmă!

* La o nuntă, toți bărbații căsătoriți au fost rugați să stea lângă persoana care le face viața frumoasă. Barmanul, aproape c-a murit sufocat.

* – Care e deosebirea dintre un elvețian bogat și unul sărac?
– Cel sărac își conduce singur Mercedesul.

* În ajunul de Paști, copiii au împrăștiat prin curte ouă colorate în diferite culori: albastre, roșii, verzi… Cocoșul s-a apropiat de ouă, le-a privit lung și apoi a spus grav:
– Da, va trebui să am o discuție foarte serioasă cu păunul.

* O blondă, într-un spital, se adresează unui bărbat îmbrăcat într-un halat alb:
– Sunteți ginecolog?
– Nu, dar pot să arunc o privire!

* Un polițist este întrebat la examen dacă știe cum se efectuează cele patru operații matematice:
– Apoi, după cunoștințele mele, adunarea se face cu goarna, scăderea cu popa, împărțirea cu polonicul și înmulțirea cu femeia…

* Blonda în mașină:
– Nu înțeleg, aici văd trei pedale, dar eu am doar două picioare!

* Soțul vine acasă și-o prinde pe soție cu amantul în pat. Șocat, întreabă:
– Ce se întâmplă aici?
Soția se uită la amant și zice:
– Ți-am spus că-i prost?

* – Pot să vă iau comanda, domnule?, întreabă chelnerul.
– Da, spuneți-mi, vă rog, cum este pregătit puiul?
– Nimic deosebit, domnule, îi spunem verde în față că urmează să moară.

* – Bună ziua! Numele meu este George Marin și sunt negociator la Poliție, trimis să discut cu tine. Ce s-a întâmplat? De ce te-ai urcat pe acoperiș la supermarket?
– O aștept pe nevastă-mea!
– Hai să discutăm până vine ea… Nu ar fi cazul să faci vreun gest necugetat… Nu te arunca, îți promit că vom rezolva orice problemă…
– Nu mă arunc, domnule! N-auzi că o aștept pe nevastă-mea? Lasă-mă în pace!
– Păi, acolo sus?
– Da! Aici sunt în siguranță! Vine cu mașina!

* Doi țigani se plimbă pe marginea unui șantier, poate-poate iese ceva de ciordiles… Unul cade în groapa cu var și, panicat, strigă:
– Rupiiii, dă-mi o lopată, mâncați-aș!!!
Celălalt, în sictir:
– Ha mo, mâncați-aș, de un minut ești alb și deja vrei să muncești?

* Vine o babă la doctor:
– Doctore, mi-am rupt piciorul!
– Ai limbrici!
– Cum, domnule, să am limbrici?
– Nu mă învăța mata pe mine cum să-mi fac meseria!
– Dar mi-am rupt piciorul. N-are nicio legătură cu limbricii!
– Păi, cum ți-ai rupt mata piciorul?
– M-am urcat în cireșul meu înalt și am căzut.
– Vezi! Te-a mâncat în cur să te urci în cireș!

* „Zilele trecute m-am dus și eu, pentru prima dată, la restaurantul ăla de fițe din centrul Bucureștiului. Am comandat o apă plată și-o cafea. Dintr-o dată, stomacul a început să-mi facă feste. Muzica mergea destul de tare. Lume multă în local, eram aproape de bucătărie, așa că nu mi-am făcut probleme că mi-ar auzi cineva vânturile. Și încercam să le dau în ritmul melodiei. Mă mai și legănam… să le dau, când pe stânga, când pe dreapta, chipurile că m-aș arcui simțind muzica. După două melodii, mă potolesc și eu. Îmi termin și apa și cafeaua… și-mi arunc un ochi în local. Toată lumea mă privea cu dispreț.
De-abia atunci am realizat că ascultasem muzica la mp3-ul meu”.

* Un tip merge la un bordel, dar având prea puțini bani este refuzat. Totuși, pentru a-și bate joc de el, bodiguardul îi găurește o scândură, spunând:
– Asta avem pentru banii tăi!
Zis și făcut; tipul revenea și bodiguardul îi tot găurea câte o scândură. În una din zile, fiind ocupat, îi oferă o scândură negăurită:
– Ce e asta?, întreabă mirat tipul.
– Pentru clienții fideli, avem bonus și câte o virgină!

Regele cauciucului

V-am spus că Rică e inventator? Cred că am omis acest detaliu, tocmai fiindcă prietenul meu nu a brevetat încă nimic, deși mi se laudă cu tot felul de inovații prin gospodărie. Recent, a venit la mine mai emoționat ca niciodată și mi-a spus în șoaptă, deși nu era nimeni în preajmă:

– Frate, am construit Mașina Timpului!

Mi-a venit să râd, bineînțeles, dar el păstra aceeași figură serioasă și încărcată de emoția unei mari realizări.

– Hai, nu mă lua cu vrăjeli d-astea!, i-am răspuns atunci, iritat. Așa ceva nu există, că au încercat și alții mai deștepți.

– Adică mă faci prost?!, se supără imediat Rică. Haide să-ți arăt ceva.

Și m-a târât în garajul lui, pe care nu-l vizitasem de ani de zile, fiindcă prietenul meu nu avea mașină. Acolo trona un fel de cabină din sticlă mată, care nu părea ieșită din comun. Doar după ce am intrat înăuntru am fost impresionat de numărul de butoane, ceasuri și mini-ecrane afișate de jur-împrejur. Când apăruse această „jucărie” aici și, mai ales, când avusese Rică timp să o construiască, erau primele întrebările care mi-au răsărit în minte. Dar nu am avut timp să le expun, deoarece prietenul începuse deja să manevreze comenzile.

– Ce faci acum?, am exclamat eu mirat.

– O să-ți dovedesc că nu sunt prost!, mi-a răspuns Rică cu îndârjire.

– Și cum o să faci asta?

– Vom călători în trecut.

– Ai mai făcut-o sau ești la faza experimentală?

– Nu trebuie să fie mare lucru, doar am calculat totul. În ce dată suntem azi?

– 22 octombrie 2015.

– Ok. Fixez data cu exact zece ani în urmă. Așaaa…

După câteva setări și butonări, s-a auzit un țiuit și apoi totul s-a luminat complet în jurul nostru. N-a durat mult și, după revenirea la normal, am ieșit curioși din cabină și din garaj. Nimic nu părea să se fi schimbat, iar Rică a întrebat un vecin în ce an suntem. Acesta l-a privit mirat și i-a răspuns sec:

– 2015, luna octombrie, ziua 22.

– Nu se poate, se înciudă prietenul meu în timp ce mă distram pe socoteala lui.

Ne-am urcat amândoi la el în apartament să bem o cafea și să povestim pe seama experimentului eșuat. Ne-a servit nevasta lui Rică, iar omul a cerut ziarul de azi.

– Ai răbdare, bărbate, că-i numai ora zece, i-a spus Mioara. Știi doar că ziarele nu vin decât după amiază.

– De când vin așa târziu, se enervă Rică. Întotdeauna au venit dimineața.

– Tu ai băut ceva sau te-ai dilit? Poate vrei și pâine proaspătă la ora asta!

Rică mă privi ciudat și apoi mă luă de mână. Prima oprire a fost la chioșcul de ziare, unde ni s-a confirmat că încă n-au sosit publicațiile de azi, iar la magazinul din apropiere nu se găsea decât pâine de ieri. Apoi am vrut să luăm un taxi, dar nu am văzut niciunul, așa că ne-am înghesuit într-un tramvai, care ne-a dus la sala de fitness unde lucra Rică. La prima vedere totul părea la fel ca înainte, dar înăuntru se putea sesiza lipsa unor aparate foarte solicitate, cum ar fi cele de alergat pe bandă. Nimeni nu părea să fie deranjat de acest lucru, iar la întrebările noastre, toți ne priveau năuci.

– Extraordinar!, a avut Rică o revelație.

– Ce e așa de extraordinar?

– Am călătorit într-un univers paralel, unde nu s-a inventat cauciucul, benzile transportoare și alte componente indispensabile unei tehnologii avansate! Îți dai seama? Cu cunoștințele noastre putem să devenim cei mai vestiți și bogați oameni din această lume. Tot ceea ce realiza Elastimpex România în universul nostru, vom face numai noi doi și vom revoluționa industria de aici prin benzi transportoare de uz general sau placa din cauciuc făcută de noi. Dar și multe alte invenții și inovații din cauciuc, ce vor aduce un progres uriaș și imediat acestei societăți.

logo_elastimpex_superblog sponsor 2015

L-am privit pe Rică radiind de fericire și, după ce am chibzuit, i-am întrerupt entuziasmul:

– Eu zic să ne întoarcem de unde am venit. Nu-mi mi-ar plăcea lumea asta, chiar dacă aș fi cel mai bogat om. Poți să ne duci acasă?

– Acasă?! Da, să mergem acasă și să sărbătorim!

Pe drumul înapoi, am încercat degeaba să-l conving că nu-i bine să rămânem în acest univers. Salvarea a venit când, după ce ne-am așezat la masă, în jurul ei s-au adunat cei opt (!) copii ai lui Rică. Se părea că în această lume nici prezervativele n-au fost încă inventate. Doar așa s-a decis prietenul meu să revenim în universul nostru, iar eu am putut astfel să vă povestesc prin ce am trecut.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2015

Mic ghid pentru magicieni

Ne plac foarte mult magiile pe care le vedem la alții, și de mici copii dorim să ne impresionăm, la rândul nostru, prietenii și mai ales prietenele. Dar care să fie tehnica prin care care i-am putea vrăji pe cei din jur, făcându-i să ne admire, iar ființa iubită să ne îndrăgească, la rândul ei?

Fiecare magician își are secretele lui, pe care le ține bine ascunse de curiozitatea firească a celor în fața cărora se etalează, dar mai ales de teama concurenței. Cu toate acestea, eu am să vă dezvălui aici cele mai eficiente instrumente pentru a fermeca și chiar a subjuga pe cei vizați de voi. Eu le folosesc de mult și pot spune că nu am fost dezamăgit niciodată, dacă am respectat doza potrivită pentru fiecare persoană.

Cele mai importante și folosite ingrediente sunt cuvintele bine alese și meșteșugit combinate, pentru a forma expresii din cele mai dulci și calde, ce merg direct la inima țintită. De exemplu nu poți da greș cu un „te iubesc” spus sub clar de lună, un „ești atât de frumoasă!”, rostit în pragul zilei, sau „îți voi fi mereu alături”, șoptit atunci când partenerul tău trece prin clipe grele. Cuvinte potrivite și politicoase trebuie găsite și la adresa cunoscuților, prietenilor sau colegilor.

COTY-logo superblog proba 2015

Alte ingrediente pe care e bine să le adaugi pentru ca succesul tău să fie garantat, sunt culorile și muzica. Ele îți vor completa cu brio cuvintele, ajutând la insuflarea unei atmosfere magice, care-ți va garanta succesul. Poate că la început o să ți se pară dificil să le combini, dar cu timpul vei deveni un maestru în a-i atrage și cuceri pe cei care te înconjoară.

Aceasta e poțiunea pe care am folosit-o cu succes de-a lungul timpului, dar am aflat de curând că există una mai eficientă și mai ușor de folosit. Este vorba de  Parfum Mad Potion, în care toate ingredientele sunt dozate perfect și au efect imediat. Cine îl folosește, transmite cele mai romantice și potrivite cuvinte, cele mai frumoase și vii culori, cea mai profundă și sentimentală muzică. Cu această poțiune poți deveni instantaneu un magician de succes, fără emoția vreunui eventual eșec. Katy Perry a folosit-o cu încredere și uite cum i-a vrăjit pe toți.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2015

Ofertă cu o baghetă

Eram între două vise și tocmai mă pregăteam să-mi planific unul mai bun, când am văzut o sclipire în întuneric. Apoi, în fața mea a apărut un bărbat îmbrăcat exotic și strălucitor, ținând în mână o baghetă din care picura parcă un praf de stele.

– Ce cauți, omule, în casa mea?, m-am mirat eu ridicându-mă în capul oaselor. Și cum ai intrat?

– Șezi blând că nu-s un răufăcător, ci dimpotrivă, îți vreau binele.

– Serios? Ești cumva vreo zână venită să-mi îndeplinească niște dorințe?

– Sunt mai degrabă un „Zân”, care îți poate oferi 5.000 de euro, dacă îmi spui și mie cum îi vei cheltui.

– 5.000 de euro?!, m-am mirat eu căscând ochii. Și nu trebuie decât să…

– Exact! Dar ți-aș recomanda să fi cât mai original, că m-am săturat de atâtea mașini, case, haine și bijuterii. Să te aud.

– Păi… eu visez de mult la o… piscină. Că toată vara sufăr de caniculă și tare mi-ar plăcea să mă bălăcesc în curtea mea. Crezi că mi-ar ajunge banii?, am îngăimat eu timid.

– Sigur că da, însă una mai modestă. Crezi că ai fi mulțumit?

– Nu chiar, că aș vrea să invit mulți prieteni și n-ar avea loc.

– În cazul acesta îți recomand un card de cumpărături prin care poți achiziționa materiale de construcții în rate fără dobândă. Să nu mai zic de faptul că primești puncte STAR pentru toate cumpărăturile, puncte pe care le poți folosi la cumpărături în cele peste 7.500 de magazine care fac parte din programul STAR.

– Woow!, am exclamat eu cu entuziasm. Chiar că e foarte convenbil! Pot să primesc acum banii?

– Șezi blând în continuare, m-a temperat Zânul. Crezi că așa ușor se primesc 5.000 de euro? Mai bine trezește-te la realitate și du-te la muncă, nu la întins mâna. Apoi, când vei avea această sumă, te așteptăm la Banca Transilvania, unde dorința ți se va împlini cu adevărat prin programul despre care vorbeam.

logo-BT Banca Transilvania

 

Și visul s-a întrerupt brusc, dar informațiile primite sunt cât se poate de reale. Am verificat a doua zi și mă gândesc să profit de ocazie, după ce adun suma de pornire.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2015

Tratația duminicală

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Reacție neașteptată după căderea serverului celei mai mari platforme sociale de aseară: cei de la Twitter vor construi un gard care să împiedice accesul emigranților de pe FB!

* Reacție promptă a Patriarhului Daniel: Vom trimite robotul Religiosity să sfințească apa de pe Marte.

* Într-o cafenea stă un domn și bea liniștit o cafea. Nu are laptop, nu are smartphone, nu are iPad. Stă așa, ca un psihopat…

* O femeie, foarte agitată, sună la ăia de la Gaze:
– Vă rog să veniți urgent! Se simte un miros puternic de gaz la mine în apartament!
– Doamnă, chemați-i pe ăia de la Volswagen, că vă scot ei gazele!

* Numai lucruri bune s-au abătut asupra României în ultima vreme:
1. Europenii nu se mai plâng de români.
2. Țiganii cu cetățenie română sunt confundați cu musulmanii în toată Europa.
3. Ungurii au recunoscut, în sfârșit, unde e granița cu România.

* Constatare medicală: cu cât mai urâtă este femeia, cu atât mai rar o doare capul!

* Ion, în închisoare, condamnat la moarte, miezul iernii, ultimele trei dorințe…
Prima: – Vreau să mănânc zmeură!
– Păi, Ioane, nu vezi, e iarnă, de unde zmeură?
– Nu-i nimic, pot să aștept…

* Dialog:
– Bărbații vor doar SEX!
– Dacă știai măcar să gătești poate vroiam și o ciorbă!

* Ce au zis vedetele de la noi despre concertul Depeche Mode:
Crin Antonescu: – Concertul a fost extraordinar, de mult nu m-am odihnit așa! În tinerețe adormeam cu Depeche Mode!
Vadim Tudor: – Nu puteam să lipsesc de la concertul unei trupe care se numește Țepeș Mode!
Inna: – Niște prieteni care m-au auzit cântând m-au trimis la concert să ascult Enjoy the silence!
Nicu Covaci: – Bine că n-au cântat și Andri Popa, că îi dădeam în judecată.
Andreea Tonciu: – Cântă frumos englezii ăștia din Berlin. Am luat și autografe pe nas de la toți membrii trupei, de la sunetiști, de la electricieni și de la gărzile de corp. Și încă mai e loc!
Radu Banciu: – Organizarea a fost groaznică: erau mii de oameni pe stadionul ăla și nici măcar o bombă!
Nuțu Cămătaru: – Când publicul a ridicat mâinile în aer am observat că erau și câțiva datornici cu patru degete!
Gigi Becali: – Am venit doar să ascult Personal Jesus, că e despre un patron bogat care și-a cumpărat un Iisus personal.
Mihai Sturzu: – Am venit pe stadion în speranța că o să mă recunoască și pe mine cineva, dar n-a fost să fie!
Eba: – Mie îmi plac concerturile. Păcat că nu m-au lăsat să urc pe scenă, că pregătisem pentru această ocazie un discurs despre inundații.
Antonia: – Concertul a fost absolut wasa fanura! Depeche Mode e Jameia- jameia, ce mai! Marabu la toată lumea!
Florin Piersic a avut numai lucruri bune de spus despre concert, și încă mai spune și acum…

* Mai devreme m-am certat cu un tip la bar și s-a încordat la mine. M-am ridicat frumos de pe scaun și i-am zis:
– Fraiere, vezi-ți de treabă că eu am fost în armată în Afganistan și am omorât oameni!
Nevastă-mea s-a uitat la mine și mi-a zis cu jumătate de gură:
– Iubitule, dar tu ai fost bucătar în Afganistan…
– Da, dragă, dar știi cum gătesc eu…

* Mama către bonă:
– Vezi că am plecat la muncă în Spania. Dacă ajung târziu, dă copilul la Facultatea de Medicină.

* – Uite, bunicuțo, nenea Lupu mi-a dat ”like” pe facebook!, zise Scufița Roșie, entuziasmată.
– Ce fel de ”like”, el nu știe că ești doar o fetiță?!, răspunde bunicuța.
– E un ”like” special… Uite, vezi, ”Like a virgin” scrie aici.

* Dacă exista facebook în al II-lea Război Mondial, sigur s-ar fi găsit vreun român să își dea check-in și să dezvăluie planurile de atac: ”Atacăm nemții prin surprindere, yupii…”

Omul sfințește biroul

Aproape fiecare om visează să lucreze într-un birou mare, luminos, dotat cu aparatura cea mai sofisticată de la acea oră. Civilizația modernă a făcut astfel ca numărul clădirilor ce adăpostesc numai birouri să se înmulțească și la noi în țară. Odată cu aceasta, s-au impus și condiții de calitate și bună funcționare, prin construcții moderne și bine izolate termic. Toate aceste dotări și facilități au, însă, nevoie de un consum de energie ce poate să creeze probleme mari, dacă nu este eficientizat și adaptat după programele de reabilitare termică și energetică. Pentru asta e nevoie de sfaturile experților de la Avizez.ro, și apoi de un certificat energetic pe care ei îl eliberează prin echipele lor de auditori energetici, atestate de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

 

logo_Avizez-ENERMED IMPEX SRL

După care consumul depinde doar de cei care lucrează în clădire, respectiv în birouri. Mulțimea de aparate și gadgeturi este manipulată de om și acesta trebuie să fie conștient că numai el poate diminua energia imensă pe care acestea o consumă. Cu alte cuvinte, fiecare ar trebui să se gospodărească în așa fel încât nimic să nu meargă în gol, ca și cum l-ar afecta direct din buzunarul lui. La atâtea birouri cu dotări multiple se înregistrează un consum foarte mare în mod nejustificat, doar din neglijență. Spiritul economiei ar trebui să-l urmeze pe om și atunci când iese din casa lui, să se vadă în toate activitățile sale.

Biroul meu este acasă și nu este nici pe departe atât de sofisticat. Conține strictul necesar: o masă, un scaun, un laptop, o imprimantă, un telefon, un pix, un caiet, o veioză. Ca orice om informat și prevăzător, dețin și certificat energetic, iar iarna nici nu simt că-i anotimpul rece. Îmi încep activitatea pe la ora 6.00, uneori la lumina veiozei. Nu-mi doresc mai mult spațiu și nici mai multe gadgeturi, dar uneori parcă nu-mi ajunge timpul. Atunci mai ciupesc din ora mesei sau din cea dedicată somnului de după prânz.

Mi-e drag biroul meu și nu l-aș schimba pentru nimic în lume. M-am atașat de el, iar subiectul propus de Enermed Impex SRL, m-a făcut să-mi dau seama de asta. Până acum nici nu-i ziceam birou, dar mă bucur să-l botez astfel. Cred că aproape fiecare dintre noi avem biroul nostru acasă, mai mare sau mai mic, unde ne simțim în largul nostru, iar gândurile ni se descătușează așternându-se pe hârtie sau direct pe blog. Dacă e plăcut și frigul nu ne fugărește, putem să ne bucurăm multe ore de intimitatea unui astfel de refugiu.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2015

 

Salutări din Sovata!

De miercuri sunt cazat la hotelul Făget din Sovata, împreună cu soră-mea, Doina. Aici urmez un tratament cu trei proceduri: băi la vană, împachetări cu parafină și masaj, până joi, 22/10, când voi reveni în Seini.

Mâncarea este bună și mai mult decât suficientă, iar gazdele sunt minunate. Problema este că n-avem internet în hotel și, de fiecare dată când vreau să intru pe blog, trebuie să merg în holul hotelului de alături, Brădet. Poate că n-ar fi prea greu dacă, după tratamentele aplicate dimineața, nu m-aș simți moleșit și somnoros, tânjind după o oră – două de odihnă.
.
Poate că, dacă știam care va fi situația, nu m-aș fi înscris la SuperBlog sau n-aș mai fi luat bilet la stațiune. Dar acum e prea târziu să dau înapoi și voi face tot ce pot pentru a scrie articolele chiar și pe genunchi, adică într-o recepție de hotel. Asta e și cauza pentru care n-am mai reușit să vă vizitez ultimele postări și să-mi dau cu părerea, așa cum îmi place. Sper că mă veți înțelege și ierta, iar eu voi reveni cât de curând la normal. Până atunci, dragii mei, vă salut călduros de la Sovata!

Verba volant…

Nu-mi place să repet același lucru de mai multe ori, chiar dacă sunt expresii haioase și par chiar inteligente. Poate că vi s-a întâmplat și vouă, mai ales la petreceri sau la ieșirile cu prietenii, să fiți nevoiți a aminti ce ați mai spus de atâtea ori, dar uneora le-o fi intrat pe o ureche, însă nu le-a rămas deloc și în memorie. Trebuia să găsesc o metodă prin care să mă fac înțeles o dată pentru totdeauna, iar o ideea simplă și benefică mi-a venit când am văzut oferta de tricouri personalizate de pe Tshirts.ro, cu oferte pentru toate gusturile și ocaziile.

Să fie clar: eu când merg la o petrecere, vreau să mă distrez și nu să bârfesc sau să mă cert pe diferite teme politice, sportive sau sociale. De aceea voi îmbrăca un tricou precum cel din imaginea de mai sus și voi avea pretenția ca cei ce se așează în fața mea să-i priceapă mesajul și să se conformeze. Sau să mă lase să-mi beau singur pălincă, fiindcă eu mi-s blând și după vreo zece pahare.

Iară atunci când bem bere, s-ar putea ca și numărul halbelor să se adune, făcându-mi tricoul mai rotund. Așadar lăsați-mi burta în pace și luați aminte la avertizarea de pe piept. Poate că „burtă” aveți voi, dar eu am avut inspirația să vă avertizez printr-un articol de îmbrăcăminte care preia această atribuție.

Să nu credeți că mă laud, însă eu chiar mă consider un om bun. Acordați-mi o șansă și vă voi dovedi-o ori de câte ori o să am ocazia. Dar pentru asta trebuie mai întâi să mă vedeți în carne și oase, îmbrăcat într-unul din aceste tricouri cu mesaje achiziționate de la un magazin de tricouri la îndemâna fiecăruia, la distanță de un click. Pot și puteți alege orice mesaj care să reprezinte piatra de temelie a unui dialog sau chiar a unei relații solide, pentru că „vorbele zboară, dar scrisul rămâne”.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2015