Radio Erevan redivivus

UMORUL SĂPTĂMÂNAL

* – Ce e acela un impresar?
Radio Erevan: – Este acea persoană fizică, de factură artistică, care transformă curvele în lebede…

* Întrebare la Radio Erevan:
– Un tovarăș și-a găsit soția cu un străin în pat. Totuși vina la divorț i-a fost dată lui. Găsiți asta corect?
– În principiu da. Tovarășul a venit cu siguranță acasă înainte de terminarea lucrului.

* La Radio Erevan se întreabă:
– Poate o femeie iubi doi bărbați deodată?
– În principiu da, dar mai practic este unul după altul decât deodată.

* Întrebare la Radio Erevan:
– Este adevărat ce se spune, că jumătate din membrii Comitetului Central sunt idioți?
– Nu e adevărat. Jumătate din membri nu sunt idioți.

* La Radio Erevan se întreabă:
– Este adevărat că socialismul înseamnă epoca de aur a omenirii?
– În principiu da, dar nu tot ceea ce strălucește este aur.

* La Radio Erevan se întreabă:
– Știți cumva când au avut loc primele alegeri după modelul sovietic?
– Asta s-a întâmplat pentru prima oară în Paradis, când Adam și-a ales soția.

* Întrebare la Radio Erevan:
– Există o definiție marxist-leninistă pentru ”Tanc”?
– În principiu da. ”Tancul este un mijloc de transport pentru excursii în țări vecine și prietene. El poate trage și focuri în semn de salut”.

* Întrebare la Radio Erevan:
– Care este diferența dintre o femeie și o oglindă?
– Oglinda reflectă fără a vorbi; femeia vorbește fără a reflecta.

* Întrebare la Radio Erevan:
– Ce este căsătoria?
– O fortăreață asediată: cei de afară vor să intre, iar cei dinăuntru vor să iasă.

Gerul pe uliță

A-nceput de ieri să cadă
Câte-un om. Nici azi n-a stat,
Lumea a tot patinat.
Pe trotuar, pe scări, pe stradă
E-nghețat.

La Brașov gerul te-ndoaie,
Nu ai cum să nu suspini,
Când auzi că doi vecini
Cresc acum în loc de oaie
Pinguini.

Și Covasna-i degerată.
E un domn ce e-n impas,
E la medic de vreun ceas
Ca un țurțure să-i scoată
De prin nas.

La Râmnic, Doamne ferește,
Nu că e polei prea rău,
Dar dacă Loganul tău
Pune frână… Se oprește
La Buzău.

Gerul e ca o femeie,
Se ține de tine scai.
Iar mașină dacă ai
Pornește la prima cheie,
Dar în mai.

La Vaslui crapă și cerul,
Dar nu-ngheață nimeni, nu,
Fiindcă stau și-ascultă Zu
Și cu votcă trece gerul
În iglu.

Sursa: radiozu

Jurnalul unei zile de joi

Nu prea am obiceiul să scriu jurnale, pentru că zilele mele se aseamănă unele cu altele, deci ar fi ceva plictisitor. Dar azi m-am gândit să fac ceva deosebit, cu riscul de a așterne niște consemnări neinteresante, ba chiar monotone pentru mulți dintre cei care vor avea răbdarea să le parcurgă.

Din primele clipe de după trezire, m-am gândit care ar fi ziua cea mai demnă să o disec în acest mini-jurnal. Evident că nu cea de azi, care de abia a început. În schimb, joia e segmentul din săptămână pe care-l aștept mereu și în care am activitatea cea mai intensă, dacă se poate spune așa. Așadar:

M-am trezit la ora 5.00, iar până pe la 6.00 mi-am făcut de lucru prin baie. Unii comentatori mi-au zis că-i prea mult timp pierdut, doar nu-s femeie să mă aranjez atâta, dar nu am pus la suflet, ci recunosc că dimineața mă mișc mai încet.

În cea de-a doua oră a zilei de joi, iau la cunoștință de mesajele primite pe e-mail și le șterg pe cele de publicitate sau neinteresante. Pe la 7.30 cobor scările și plec să-mi întâlnesc sora, care mă așteaptă în fața casei. Facem cumpărăturile împreună, iar apoi mâncăm micul dejun la mine, plus câte o ceașcă de cafea și un pahar de vorbe. Ieri am avut plăcuta surpriză să primesc vizita unui vechi și bun prieten și coleg de muncă, pe care nu-l văzusem de mult. N-a venit cu mâna goală, ci cu o sticlă de pălincă din caise și piersici, galbenă și aromată. Sub efectul licorii și alături de niște sendvișuri, ne-am întins la povești amuzante, până după miezul zilei. Tare șugubăț, Văsălica ăsta, și mereu cu tolba plină de întâmplări savuroase!

De la 14.00 am rămas singur și, până la 18.00, am navigat printre bloguri, delectându-mă cu postările voastre și comentând atunci când nu mă puteam abține. A urmat cina și știrile TV de seară, cu ajutorul cărora am și adormit.

Cam așa mi-a trecut ziua de ieri, și pot să spun că mie mi-a plăcut. Dacă pe voi v-am plictisit, nu-mi asum nicio vină, că doar v-am avertizat de la început. 🙂

Ciorbele preferate de români

Care sunt ciorbele preferate de români în funcție de zona țării

1. Ciorba de văcuță

Fie că este acrită cu borș proaspăt, cu oțet sau doar cu roșii, ciorba de văcuță este felul de mâncare preferat al multor români, cărora le aduce aminte de prânzurile îmbelșugate, alături de cei dragi.

2. Ciorba de găină cu tăiței de casă

Cu gust și aromă inconfundabile, densă și delicioasă, ciorba de găină cu tăiței de casă este preferată pentru anotimpul rece.

3. Ciorba de perișoare

Perișoarele pot fi făcute din carne de pui, vită sau pește, cu legume călite în ulei fierbinte, în prealabil, sau fierte direct, iar în final ciorba poate fi dreasă cu smântână sau servită fără. Oricum ar fi, ciorba de perișoare e, întotdeauna, un deliciu!

4. Ciorba de burtă

Nu credem că există român care să poată spune, sincer, că nu a mâncat, măcar o dată, ciorbă de burtă. Cu foarte multă carne, legume și smântână, ciorba de burtă este extrem de sățioasă și extraordinar de gustoasă!

5. Borșul cu pește

Această rețetă dobrogeană tradițională este îndrăgită deopotrivă de cei care au crescut în această zonă a țării și cărora le aduce aminte de copilărie, precum și de toți cei cărora le place gustul unic al ciorbei pescărești.

6. Ciorba de fasole (cu sau fără afumătură)

Ideală atât în perioada postului sau pentru vegetarieni, dacă din ingrediente lipsește carnea, sau în restul anului, când în compoziție intră și niște afumătură, ciorba de fasole nu putea să lipsească din lista noastră. Poate fi acrită cu zeamă de varză sau mâncată în pâine, și va fi mereu la fel de bună.

7. Borșul

O ciorbă specifică Moldovei, borșul se poate face numai din legume sau cu carne – de pui, de vită sau chiar de porc. Important este să fie acrită cu borș, care-i va da gustul de mâncare ca la mama acasă.

8. Ciorba de miel

Mâncată în special de Paște, în Oltenia, ciorba de miel se face cu burtă de miel tocată fideluțe, rădăcinoase și leuștean proaspăt, dreasă cu smântână sau iaurt de oaie.

9. Ciorba de potroace

Servită, inițial, la nunțile oltenești, ciorba de potroace este acum cunoscută și îndrăgită în întreaga țară. Făcută cu carne ușoară de pasăre și multă zeamă de varză, ciorba de potroace se mănâncă foarte fierbinte, cu pătrunjel și mărar verzi deasupra.

10. Ciorbă rădăuțeană

Așa cum îi spune și numele, această ciorbă este specifică zonei Moldovei, fiind adoptată, de-a lungul timpului, de gospodine din întreaga țară. Ingredientele de bază pentru ciorba rădăuțeană sunt carnea de pasăre, legumele, smântâna, făina, câteva ouă, mirodenii, usturoi și un strop de oțet.

Sursa: „Graiul Maramureșului”

Șase tipuri de prieteni de care ne ferim

Ne expunem unui real pericol când alegem să ne deschidem în fața unei persoane, indiferent dacă o considerăm cel mai bun prieten al nostru. Pe fondul cercetărilor efectuate de doctorul Brene Brown, publicația ”Huffington Post” a realizat o selecție a șase tipuri de oameni în care nu ar trebui să avem încredere.

prieteni

  1. Prietenul care afișează față de noi mai mult compasiune decât înțelegere. Acesta întotdeauna va ofta și îți va repeta cât de oribil presupune că ar trebui să ne simțim într-o anumită situație.

2. Prietenul care răspunde cu simpatie în detrimentul empatiei. Acesta nu ne va încuraja niciodată.

3. Prietenul care nu te susține, ci te critică. Acesta îți va cere să pozezi întotdeauna într-un stâlp al autenticității și corectitudinii. Din cauza imperfecțiunilor pe care le avem în calitate de oameni, persoana de lângă noi nu ne va acorda niciun ajutor.

4. Prietenul care se simte incomod cu privire la vulnerabilitatea noastră. ”Cum de ai lăsat să se întâmple una ca asta?”, este replica cea mai des întâlnită.

5. Prietenul care crede că totul este întotdeauna bine. Indiferent de situația de disconfort în care v-ați aflat, acesta îți va spune mereu că ”nu a fost chiar așa de rău”. O astfel de persoană ne poate împinge să facem cele mai nepotrivite alegeri.

6. Prietenul care leagă totul de propria sa persoană. În momentul în care auzim ”deci asta ți s-a întâmplat ție, nu e nimic, ascultă ce am pățit eu” ar fi cel mai indicat să ne retragem și să fim reținuți.

Relațiile se dezvoltă treptat și nu trebuie să ne impacientăm dacă cei pe care noi îi considerăm cu adevărat apropiați se regăsesc într-unul din tiparele expuse mai sus. Încrederea în sine, precum și cea în alte persoane trebuie testată și consolidată pe parcursul timpului.

Sursa: cercetează.com

Bancuri… de încălzire

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Soțul către soție:
– Hai să sărim un pic, ca vecinii noștri să creadă că facem dragoste.
Au sărit, după care s-au culcat. A doua zi la dejun, soția pune în fața soțului o farfurie goală:
– Mănâncă dragule.
– Dar farfuria e goală…
– Lovește cu lingura-n farfurie, lasă să creadă vecinii că tu mănânci.

* – Sunteți noua secretară a soțului meu?
– Da.
– Sper să nu aveți același apetit sexual ca și predecesoarea.
– Dar cine a fost predecesoarea mea?
– Eu.

* Două doamne tinere, de mult timp prietene, dar de ceva timp căsătorite, se hotărăsc să iasă fără soți în oraș.
După câteva ore petrecute la un bar, pe înserate, se întorc pe jos acasă. La un moment dat, una zice:
– Fată, ce mă fac? Fac pe mine! Nu mă pot ține până acasă.
Cealaltă răspunde:
– Și eu la fel! Hai să intrăm în cimitirul ăsta, că e întuneric și nu ne vede nimeni…
– Bine, dar cu ce ne ștergem?
– Eu cu chiloții și apoi îi arunc.
– Eu nu renunț la chiloți, dar găsesc eu o soluție.
A doua zi, se întâlnesc bărbații:
– Oare unde or fi fost nevestele noastre aseară? A mea a venit fără chiloți.
– Tu stai bine. A mea a venit cu o panglică în fund pe care scria: ”Nu te vom uita niciodată. Frații Ionescu”.

* Două prietene înghesuite în ultimul vagon de la tramvai, îngrămădite de mulțimea de călători, ajung până la urmă să stea față-n față, fără posibilitate de răsucire. Una din ele îi spune celeilalte:
– Cum e tipul din spatele meu?
– Tânăr!
– Asta o simt! Dar cum arată?

* Soțul intră în cameră și-i spune soției:
– Mă duc la bar, ia-ți geaca pe tine!
Soția, nespus de fericită că e băgată în seamă:
– Asta înseamnă că mă iei cu tine, iubitule?
– Nu, opresc căldura.

* Într-o benzinărie, un programator se uita derutat la pompe și murmura:
– 95? 98? 95! 98! Hmmm!!
Văzându-l pierdut, un angajat al benzinăriei se apropie și îl întreabă:
– Cu ce vă pot ajuta?
Cu o rază de fericire în privire, răspunde:
– Benzină XP, Vista sau W7 aveți?

* Un fermier din Queensland / Australia, bate la ușa casei vecinului său. Îi deschide un băiat de vreo nouă ani. Fermierul îl întreabă:
– Tatăl tău e acasă?
Puștiul răspunde:
– Nu, tata și mama sunt în oraș.
– Dar fratele tău Howard, e acasă?
– Nu, e în oraș cu mama și tata.
Fermierul se leagănă stingherit de pe un picior sau altul. Puștiul încearcă să îl ajute:
– Dacă aveți nevoie să împrumutați vreo unealtă, pot să vă dau, eu știu unde sunt toate. Sau poate doriți să îi dau tatei un telefon…
Fermierul e vădit jenat:
– Știi… e vorba că fratele tău, Howard, a lăsat-o însărcinată pe fiica mea Susie.
Băiatul stă un moment pe gânduri, apoi spune:
– Da, cred că e mai bine să vorbiți cu tata. Știu că încasează 550 de dolari australieni pentru un taur și 150 pentru vier, dar nu știu cât o să ceară pentru Howard.

* Maria îl privește pe Ion care se chinuie să bată un cui pentru a agăța un tablou. La un moment dat, îi spune:
– Auzi, mă Ioane!… Ciocanul tău parcă-i fulger, mă!…
– De ce, Mărie?!?… Așa de rapid se mișcă?…
– Nu, mă, Ioane!… Da’ niciodată nu lovește de două ori în același loc!…

* Discuție între două șoferițe:
– Autostopiștii sunt foarte prietenoși.
– Da, chiar am trecut pe lângă vreo zece, în ultima oră, și toți mi-au făcut cu mâna.

Primul predicator

Pe vremea când oamenii erau puțini pe pământ și aveau nevoie de multă vreme de mers și așteptare ca să se întâlnească unul cu altul, pe acea vreme de început și începuturi în toate cele, în acele timpuri îndepărtate și prea puțin cunoscute nouă, din legende și mituri… Trăiau pe atunci doi frați, Oa și Oe, cu familiile lor. Deși aveau același sânge și educație și locuiau relativ aproape unul de altul, caracterul le era foarte diferit.

Oa a fost mereu harnic în toate și săritor la nevoia celui de lângă el, în timp ce Oe era copleșit de lene și stăpânit de invidie. Ca urmare, primul și-a ridicat o casă mare și solidă, cu acareturi și animale din cele mai frumoase. Cel de-al doilea stătea toată ziua cu burta la soare, iar seara mergea să ceară de-ale gurii de la fratele lui. Casa lui Oe era de fapt un bordei, iar copiii umblau mai mult dezbrăcați prin noroaie.

După ani de zile în care prăpastia dintre cei doi s-a tot mărit, pe măsură ce diferențele materiale creșteau văzând cu ochii, nevasta lui Oe a răbufnit și i-a impus bărbatului să ia măsuri. Ce era de făcut?, că doar nu putea să-i dea în cap fratelui și să-i ia averea, mai ales că era mai puternic ca el și avea câini credincioși. A gândit el o zi, două, trei… până i-a încolțit în minte un plan diabolic. Astfel s-a prezentat într-o zi la Oa și i-a explicat o viziune pe care cică ar fi avut-o de curând. Cam așa a vorbit:

– Frate dragă, mă uit la tine și mă cuprinde mila. Ai muncit o viață întreagă și crezi că ai de toate, dar de fapt ești foarte sărac.

– Cum așa?, s-a arătat uimit omul. Am unde locui, am ce mânca și îmbrăca, suntem fericiți și sănătoși cu toții. Ce mi-ar mai trebui?!

– Tu crezi că averea pe care o ai aici e cea care contează? Crezi că viața asta e importantă? Te înșeli rău de tot și de aceea sunt aici: să te previn până nu-i prea târziu. În ultima vreme, am avut un vis care s-a repetat de câteva ori. Apoi au apărut niște semne cerești ce mi-au dat a înțelege că-i vorba de o viziune foarte importantă.

– Hai, nu mă speria! Despre ce-i vorba?, că m-ai făcut curios, frate.

– Am văzut o lumină strălucitoare și am auzit o voce puternică, ce-mi spunea întruna: ”Du-te la fratele tău și spune-i că averea lui nu-i văzută cu ochi buni de mine, Creatorul vostru. Dacă nu o împarte celor săraci, va fi la rândul lui sărac aici, în Viața Veșnică. Cu cât dă mai mult, cu atât va fi răsplătit mai bine. De asemenea, dacă nu începe să se căiască pentru averea strânsă, voi trimite boli familiei sale, iar viața lor va fi scurtă”. Asta am auzit și am văzut de mai multe ori, de aceea m-am gândit că-i bine să te avertizez.

– Nu fi îngrijorat, frate, că-s doar niște vise urâte. Eu nu cred în altă viață, ci vreau să o ducem bine în asta care ne e dată. După cum vezi, suntem cu toții sănătoși și fericiți. Dar dacă tot ai venit, hai să bem și să mâncăm împreună. Apoi ți-oi da să duci și familiei tale câte ceva.

A trecut ceva vreme și, nu se știe cum, unul din copiii lui Oa s-a îmbolnăvit. Oe a profitat de ocazie ca să-i amintească de viziunea și pedeapsa promisă. Cu frica în suflet și cu prea puține alte speranțe, omul s-a gândit să asculte sfatul fratelui său, și i-a dat jumătate din animale, cu acareturile aferente. Se părea că darul a avut efect, fiindcă băiatul s-a înzdrăvenit, iar familia lui Oa era din nou fericită.

Oe venea tot mai des în vizită, cu mesaje de la Creator, și pleca mereu încărcat cu de toate. După o vreme, și-a adus familia în casa Oa , iar acesta a acceptat să se mute în bordeiul părăsit de fratele său. Dar era fericit când acesta îi dădea vești bune despre viața de apoi. Muncea în continuare cu sârg, alături de toată familia, însă aproape tot ce câștiga, dona fratelui său, ca să nu se pună rău cu Creatorul. Doar o întrebare îl măcina, de la o vreme:

– Dar tu, fratele meu drag, nu te gândești la viața de apoi? De ce nu dai mai departe bogățiile, oamenilor sărmani?

– Poate că aș da, dar nu cunosc pe nimeni care să merite. În plus, eu mă mulțumesc cu viața de aici, și nu am pretenția la o viață veșnică.

”Ce prost poate să fie Oe, dacă nu se gândește la viitor”, cugeta Oa, în timp ce-i ducea un cerb proaspăt vânat.