Căldura zâmbetului

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Un bețiv apare dimineața pe la 4 acasă. Soția îl ia la întrebări:
– Unde ai stat până la ora asta?
– La bar, unde să stau?
– Cum la bar, că barul s-a închis la ora 10?
– Păi, am stat până s-a închis și apoi am pornit pe jos spre casă și acum am ajuns.
– Ce ți-a trebuit atâta timp, că de la bar până acasă sunt doar două străzi scurte?
– Scurte, scurte, dar late…

* Stewardesa către un călător:
– Doriți cina?
– Ce pot să aleg?
– Da sau nu.

* – Zburați cu avioanele companiei noastre! Grăbiți-vă, că au mai rămas câteva…

* Porumbeii sunt ca oamenii. Cât timp sunt jos îți mănâncă din palmă, dar când ajung sus… fac pe tine!

* – De ce ești, dragă, supărat?
– A sunat adineauri actualul soț al fostei mele soții și mi-a făcut un scandal monstru pentru că, timp de zece ani, cât a durat căsnicia noastră, nu am învățat-o să gătească o supă.

* Era odată Bulă la țară, cu bunicu’ lui… afară erau 40 de grade și ei coseau de zor, în timp ce toți vecinii stăteau la bar și beau bere rece… Bulă, văzând, îi zice bunicului:
– Bunicule, nu e corect: noi murim de cald ce e afară, iar vecinii râd de noi, în timp ce se răcoresc la bar, consumând bere rece.
După un timp de cugetare, bunicul îi zice:
– Lasă, măi Bulișor, că la iarnă se va întoarce roata. Atunci noi vom sta afară pe răcoare, când ei vor sta înăuntru la căldură…

* Discuție între un șofer și un polițist.
– Am voie să-i spun unui ofițer de poliție că e porc?
– Nu, domnule, aceasta ar fi o insultă.
– Dar unui porc am voie să-i spun ofițer?
– Da, domnule. Ar fi destul de ciudat, dar e permis.
– Ok, noapte bună, domnule ofițer.

* Între prieteni.
– Am o problemă cu alcoolul…
– Adică?
– Nu mi-l pot permite.

* Alergam prin parc, azi dimineață, când un tip mi s-a alăturat și mi-a zis:
– Te deranjează dacă alerg și eu cu tine?
– De ce? Ai furat și tu o poșetă?!…

* O băbuță cade pe scări și își rupe piciorul. Merge la doctor. Operația reușește și doctorul îi interzice să coboare sau să urce scările timp de patru săptămâni. După trei săptămâni, aceasta sună disperată la doctor.
– Domnule doctor, acum pot să cobor și să urc scările? Că m-am săturat să tot cobor și să urc pe burlan…

* Vreu o soție / un soț fotomodel?
Vrei un Ferrari nou-nouț?
Vrei o vacanță în Hawai?
Vrei bani să nu-i poți număra?
Vino la Dedeman! Aici găsești cea mai mare varietate de cuie în care să-ți pui pofta.

* În armată, soldații sunt scoși la program administrativ în grădina unității. Caporalul, cu un aer satisfăcut:
– Așa, toată lumea ia câte o lopată și treceți la săpat! Înainte de asta… E vreunul printre voi care se pricepe la algebră?
– Eu, să trăiți… Sunt student la mate-fiz, dom’ caporal.
– Bravo, mă. Atunci aruncă dracului lopata aia, că nu-i de tine.
Soldatul, ușurat, aruncă lopata cu o mină veselă. Caporalul continuă:
– Și pune mâna pe hârleț. Tu vei extrage rădăcinile!

* Un ascultător rus ne întreabă dacă e adevărat că, după accidentul de la Cernobîl, oamenilor le-au căzut dinții. Noi îi răspundem că da, dar nu tuturor, ci numai acelora care nu și-au ținut gura.
Un alt ascultător rus ne întreabă:
– E adevărat că marei noastre armate roșii i-a fost cerut ajutorul de către Cehoslovacia?
Răspuns: – Da, cererea din 1939 a fost aprobată în 1968.

* Aloo, Radio Erevan?: – Ce face zb zzzb zzzzb?
– O albină care dă înapoi!

* E foarte important să faci femeile să râdă! Totuși, dacă îți reușește când te dezbraci, nu este un semn prea bun…

Încredere prin denim

Posted on by racoltapetru6

Am fost atrași de blugi încă de pe băncile școlii, când i-am descoperit prima dată. Doar că profesorii de atunci erau conservatori și nici măcar prin oraș nu suportau să ne vadă îmbrăcați cu pantaloni din denim sau din orice alt material, dacă erau evazați. Pedeapsa era cruntă pentru un adolescent din internat: tunsul la zero și o mustrare severă în fața școlii. Iar dacă aveai și o prietenă pe care voiai să o impresionezi, îți venea să intri în pământ!

Eliberarea de constrângeri s-a simțit imediat după absolvire, prin ținuta nouă pe care o abordam, vrând parcă să recuperăm anii în care ni s-a impus o sobrietate exagerată. Denimul a devenit un trend în care puteam să alternăm diferite piese vestimentare, în funcție de gustul, imaginația și stilul cerut de evenimentele cotidiene: glam, office sau sport. Combinam cu succes perechile de blugi cu jachete și cămăși, iar efectul se simțea în primul rând în senzația de mulțumire pe care o resimțeam, iar apoi în reacția de solidaritate venită din partea băieților și de apreciere a fetelor. Pentru că și ele erau în pas cu moda, îmbrăcând rochii din denim și blugi în franjuri sau personalizați cu foarfeca în cele mai diferite moduri.

Levi's - Jeans

Acum, după atâția ani de experiență personală și mai multe decenii de istorie personală, tot am motive să mă îmbrac în blugi și să mai port cămașa peste tricou, de parcă timpul a trecut pe lângă mine, nu peste mine. Doar că nu mai e nevoie să cutreier magazinele pentru a găsi ceva nou și potrivit unor anumite ocazii. E suficient să consult site-ul answear.ro și să aleg produse de calitate, la cele mai atractive prețuri. Reacțiile celor din jurul meu sunt diferite, așa cum e normal într-un anturaj de diferite vârste și opinii.

Unii – în special cei mai bătrâni – consideră că ar trebui să-mi arăt vârsta printr-o îmbrăcăminte „adecvată”. Lor le spun că arăt ceea ce simt și nu iau în socoteală anii sau firele de păr albite. Cei mai tineri zâmbesc și mă întreabă de unde am făcut ultimele achiziții, iar eu îi îndrum cu același zâmbet jovial. Majoritatea mă înțeleg și chiar îmi admiră alegerea de a avea o ținută lejeră, tinerească și potrivită comportamentului meu popular, vesel și plin de energie. Hainele trebuie să ne placă nouă în primul rând, să ne dea încredere, să ne mobilizeze și să „vorbească” înainte de a deschide noi gura. În acest fel, socializarea devine mai ușoară și mai plăcută.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2016

Îndrumar de supraviețuire într-un spital românesc

Posted on by racoltapetru6

Ghid de sfaturi practice despre cum să ieși viu dintr-un spital

A dat boala în tine și te-a mâncat undeva să te duci la spital în loc să iei un pumn de antibiotice ori să-ți storci singur coșul de pe fund? Ei bine, omule, s-ar putea s-o mierlești. Ca să scapi viu dintr-un spital românesc, care, culmea, se poate chema, cinic, Filantropia, și nu, onest, IML, îți trebuie nu doar noroc de jucător rusnac de ruletă, ci și un pic de școală a vieții. Așa că ia aici și citește, cât încă mai vezi cu ochiul liber, câteva sfaturi practice culese de pe patul de suferință!

Șpaga

Tehnica înfiptului la buzunarul de la halat e primul lucru care îți asigură supraviețuirea. E o mișcare pe care trebuie s-o exersezi dinainte, dacă vrei să-ți iasă din prima și să nu bagi banii pe lângă. „Palmat” se cheamă tehnica și e împrumutată din practicile hoților de portofele, care lucrează fin, fără să atingă haina în buzunarul căreia își strecoară mâna. Diferența e că ei scot, pe când tu bagi. Decisivă e aici mișcarea de învăluire, felul discret în care te apropii de obiectiv, îl țintești cu coada ochiului, palmezi suma cu degetul mare și profiți de cele câteva secunde în care victima îți indică buzunarul corect printr-o ușoară mlădiere a coapsei. Introduci, apoi retragi mâna discret. Atenție: nu te uita niciodată fix la buzunar. E semn de proastă creștere și poate genera suspiciuni.

Cearșafurile

Singura chestie care lipsește de pe un cearșaf de spital românesc e „Ghiță was here” scris cu carioca. În rest, găsești de toate: sânge închegat (care nici măcar nu e al tău), pete zgrunțuroase de apret turnat cu căldarea în cazanul în care s-au fiert albiturile și care te zgârie la cur, pete de ketchup nu, că nu se dă ketchup în spital, muci și – de ce nu? – ulei de motor de la un fost mecanic auto decedat, internat înaintea ta. A doua chestie nasoală e că cearșaful de spital e conceput, de regulă, pentru bolnavi pigmei, așa că, oricât te-ai strădui, n-o să reușești în veci să ai cearșaf și sub cap, și sub cur, și sub picioare. Alege să ai sub picioare, nu de alta, dar dacă stai fără ciorapi riști să te pricopsești cu o micoză pe viață de la saltea.

WC-urile și, mai ales, dușul

Ideal ar fi să-ți propui ca pe perioada internării să nu mergi la budă și să nu te speli. Au fost cazuri de pacienți cărora le-a ieșit. Dar ei au fost excepții. Prin urmare, e absolut necesar să dispui de folii de unică folosință, pentru colac (mă rog, dacă există colac). Cu cât aveți mai multe, cu atât mai bine, căci puteți face oricând afaceri cu ele printre colegii de salon. Se vor vinde ca pâinea caldă. Cu dușul e mai greu, fiindcă sunt ori încuiate, ori stricate, ori tre’ să-l știi pe directorul spitalului sau pe Ministrul Sănătății ca să ai acces la ele. Recomandarea noastră: faceți duș cu șervețelele umede.

Asistentele & Reanimarea

Două lucruri sunt aici esențiale. În primul rând, înainte de a te interna, încearcă să ai cât mai multe bancnote de 5 și 10 lei. Asistentele sunt niște tonomate care nu dau rest. Acum să nu te aștepți să și facă ceva pentru banii ăștia sau măcar să-ți zâmbească. Nțț, no way. Ei reprezintă un fel de taxă de protecție; dai banu’ ca să nu te omoare când îți fac o injecție, ca să-ți nimerească vena din prima când îți iau sânge, ca să nu te sugrume cu garoul. În cazul în care ajungeți la reanimare și tre’ să vă umezească cineva buzele cu apă: asigurați-vă că asistenta căreia îi dați taxa (aproximativ 100 roni) nu iese din tură fix când ieșiți voi din operație. Nu pentru că arunci cu banii degeaba pe asta, care se cară, ci că aia care vine după ea, nefiind plătită, s-ar putea să te omoare prin însetare.

Haleala

Ideal e să primești de-acasă. Totuși, dacă mănânci la oficial, cel mai indicat e să o miroși înainte și, eventual, să aștepți s-o guste un coleg de salon aflat în fază terminală, deși umblă vorba printre bolnavii cu experiență că la ”Colentina”, ”Fundeni, ”Bagdasar” sau ”Universitar” nu e chiar așa nașpa. În anumite cazuri însă, aceste zvonuri au fost infirmate. Oricum, nu te duci la spital ca să mănânci, nu? Dacă voiai asta alegeai un restaurant.

Sursa: Internet

Un divertisment memorabil

Posted on by racoltapetru6

Un party aparte: PartySnap

Vremurile se schimbă într-un ritm tot mai alert. Oamenii se adaptează în funcție de capacitatea fiecăruia, de caracter și inventivitate. Profesii noi apar, cerând noi aptitudini și cunoștiințe, în timp ce altele dispar în trecut. Chiar și distracția sau divertismentul, prin care socializăm și ne reîncărcăm energiile, se modifică și se adaptează noilor invenții, oferindu-ne surprize nebănuite și încercări la care nu ne gândeam cu doar câțiva ani în urmă. Tinerii sunt întotdeauna primii care simt aerul inovator și transpun în practică ultimele posibilități pe care le oferă tehnologia.

partysnap

Sergiu este un fotograf care ține pasul cu ce-i nou, iar eu m-am atașat de el tocmai pentru că mă surprinde mereu cu ceva extraordinar. A fost primul care mi-a vorbit de PartySnap, dar nu am înțeles imediat în ce constă acest tip de divertisment. La întrebările mele inocente, și-a dat seama că era mult mai simplu să mă ajute în a organiza o astfel de distracție, decât să-mi explice minute în șir ceva mai greu de priceput pentru un ignorant ca mine. Astfel că am invitat într-o duminică vreo  douăzeci de persoane, în mare parte tineri, dar și adulți cu care mă vedeam adesea și care știam că sunt mari amatori de poze.

Mulți dintre noi eram la o primă experiență de acest gen, dar știam că-i vorba de fotodivertisment la superlativ, ceea ce ne mărea curiozitatea. Am început prin cercetarea accesoriilor, adică un display alb și cu dimensiune apreciabilă (cu touch screen), care era conectat la un aparat foto, dar și la o imprimantă. Sergiu era operatorul, iar noi eram cei care urma să manevrăm telefoanele cu ecran tactil pentru a beneficia de caracteristicile PartySnap. Concret, puteam face poze „live view”, zărindu-ne în display și putându-ne fotografia într-un grup de până la 40 de persoane.

Partea cea mai distractivă de abia acum începea. Am învățat că în pozele noastre (10X15) să introducem tot felul de lucruri amuzante, reale sau imaginare, iar inspirația unora ne stimula pe toți, încercând noi și noi combinații, tocmai bune de pus pe Facebook, pe blog sau pe alte site-uri. Voi da exemplele unora dintre cei cu care ne-am fotografiat și cu care m-am împrietenit inevitabil. Anița a ținut să-și facă o poză cu imagini din India, Rodica și Paul au preferat Parisul, iar George și Claudia au pozat ca miri în fața piramidelor. Eu am ales să pozez alături de un urs, iar Victor a apărut într-o fotografie cu safari prin Africa.  Am făcut multe poze hazlii sau serioase, personalizate cu logo-uri, protejate UV și împotriva lichidelor.

Ne-a plăcut „fundalul verde”, ce ne-a permis plasarea în imaginile prestabilite din diferite țări. De fapt, „Călătorii cu iubire” a fost tema aleasă pentru acest PartySnap, pe care nu-l vom uita repede. Probabil până la viitoare distracție de acest fel.

Articol scris pentru proba nr. 13 din competiția SuperBlog 2016

Cum sună „glasul” Soarelui și al Universului?

Posted on by racoltapetru6

Ne gândim adesea la cosmosul de dincolo de noi ca la un spațiu pe cât de vast, pe atât de tăcut. Dar nu este așa; spațiul cosmic este plin de sunete, numai că acestea sunt, de cele mai multe ori, emise la frecvențe inaudibile pentru urechea umană. Transpunând aceste sunete în frecvențe accesibile auzului nostru, un proiect condus de compozitorul multimedia Andrew Williams, la Universitatea din Leicester, dezvăluie modul în care sună zgomotele emise de Soare și de granița dintre vidul întunecat al spațiului cosmic și atmosfera Pământului.

soare-t

Andrew Williams a utilizat date colectate de sateliți și antene radio și a transpus sunetele într-o gamă de frecvențe audibile pentru om. Rezultatul a fost surprinzător: electronii care ajung în straturile superioare ale atmosferei terestre dau naștere unui sunet care amintește de cântecul păsărilor, dimineața în zori. Aceste înregistrări au fost utilizate de compozitor pentru a crea o piesă audio numită Chorus, căci evocă întocmai corul matinal al păsărilor cântătoare.

Paralel, se aude un fel de vuiet profund, care este „glasul” Soarelui, mai exact sunetul produs de valurile de plasmă ce străbat Soarele – un ritm pe care artistul îl aseamănă cu bătăile de inimă ale Sistemului Solar. În ansamblu, spune Andrew Williams, aceste sunete au „un specific animal” care l-a surprins.

În cadrul proiectului său la Universitatea din Leicester, Andrew Williams a explorat noi moduri de a prezenta și explica publicului cercetarea științifică; rezultatele au fost prezentate într-o expoziție numită Trajectory, la centrul de artă al universității. Expoziția folosește mijloace vizuale, audio și digitale, combinate pentru a realiza compoziții muzicale noi și instalații interactive.

Glasul Soarelui și al spațiului cosmic pot fi ascultate aici.

Sursa: Science Daily

Cu suflet, pentru suflete

Posted on by racoltapetru6

Avem în genele noastre dorința de a construi, iar casa la care visăm e realizarea cea mai mare a vieții noastre. De când suntem copii, aspirăm la ea chiar fără să ne dăm seama. O desenăm sau o ridicăm din cuburi sau piese lego, tot mai mare și mai deosebită de celelalte. Provin dintr-o familie de constructori, în care tatăl a construit zeci de case din temelie până la ultima țiglă de pe acoperiș. Pe atunci, aproape toate se făceau din chirpici, fără vreun proiect anume, ci doar din imaginație sau inspirate din ce se vedea la alții. Fratele meu mai mare i-a călcat pe urme, doar că el folosea deja cărămizi. Multe construcții din localitate sau chiar din alte județe îi poartă amprenta și îi păstrează vie amintirea.

sigla-2016

Eu am lucrat două decenii la o firmă de construcții, contribuind la ridicarea multor blocuri de locuințe, dar încă nu am construit o casă pentru mine. Timpurile s-au schimbat, materialele sunt mult mai performante, iar casa visurilor mele are toate condițiile să se concretizeze. Firește că primul și cel mai important pas este proiectul, iar cele mai optimizate proiecte de casă le execută echipa de la AIA Proiect, care oferă servicii complete de proiectare încă din 2005. În zona mea, oamenii își construiesc case spațioase, personalizate și solide, cu utilități moderne, care să corespundă mai multor generații. Fiecare e judecat și catalogat imediat după felul în care îi arată locuința. S-ar părea că mă înham la o cheltuială mare, dar construcția nu e scumpă dacă lucrezi cu profesioniști, evitând intermediarii.

Un proiect de casă optimizat – cum sunt cele de la AIA Proiect – reduce cam 45% investiția, iar costurile de întreținere pot să scadă până la 50%. La asta pot să adaug avantajul major de a locui într-o localitate străbătută de izvoare subterane termale, de care pot beneficia pentru încălzirea locuinței și umplerea piscinei. M-am uitat atent la fiecare proiect de casă de pe site-ul companiei și am ales felul în care ar trebui să arate casa pe care o aștept de atâta timp. În mare trebuie să aibă trei dormitoare, o cameră de oaspeți, bucătărie, sufragerie și cameră de zi. Am optat pentru parter plus un etaj, un garaj spațios și o piscină încăpătoare. Suntem o familie de patru persoane, iar copiilor le place mult să înoate.

Proiect casa moderna P+1 .
Am înțeles că toate proiectele de casă executate de AIA Proiect sunt întocmite astfel încât să obțină autorizația de construire, iar discuția inițială în care îmi voi expune cerințele este gratuită. Prețul proiectului nu se calculează în funcție de valoarea investiției, ba chiar se pot reduce mult costurile realizării, după consultarea proiectantului. AIA Proiect are în componență numai arhitecți membrii ai Uniunii Arhitecților din România, precum și ai Ordinului Arhitecților din România, deci pot fi sigur că locuința mea va avea girul celor mai buni profesioniști din țară. Amprenta îmi va aparține însă, pentru că vreau ca și copiii copiilor mei să fie mândri de ce a conceput și realizat bunicul lor. Va fi o casă ecologică, cu resurse ieftine de energie și cu pierderi minime, spre deloc. O casă de viitor, pentru viitor.
.
Acest articol participă la competiția SuperBlog 2016
.

Minute de umor

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Animalele se plimbau cu avionul. Rața îi dă o palmă ursului și îi spune:
– Dă, bă, o țigară!
Ursul execută. După alte cinci minute:
– Dă și un foc!
Ursul îi dă. După zece minute, faza se repetă.
Din spate, vulpea, ca să se dea rotundă, îi dă o palmă ursului, cerând și ea o țigară. Ursul se enervează, le ia pe amândouă și le aruncă pe geam.
Rața către vulpe:
– Vulpe, știi să zbori?
– Nu!!!
– Și atunci de ce faci figuri în avion?!?

* Discuție între două prietene. Una zice:
– Când îmi merge prost, mă gândesc la biata femeie care trebuie să îl suporte pe fostul meu soț, și imediat mă simt mai ușurată.

* Mai demult, tinerii scriau jurnale și erau supărați dacă cineva le găsea și le citea. Astăzi, tinerii pun totul pe rețelele de socializare și se necăjesc dacă cineva nu citește ce au scris.

* Misterele neelucidate ale soției.
Într-o parcare, doi bărbați se bat. Lângă ei, un copil strigă:
– Tată! Tată!
Vine un polițist și-l întreabă pe copil:
– Care dintre ei e tatăl tău?
– Nu știu, că d-aia se bat.

* Cum să aduci o femeie la nebunie?
Dă-i o mulțime de bani și închide toate magazinele!

* Ora de istorie.
– Bulă! Ridică-te în picioare și spune ce au făcut românii după ce au trecut Prutul?
Bulă: – Păi ce să facă săracii… Și-au uscat hainele!

* Într-un sat de munte e mare agitație în fața primăriei. Iese primarul și întreabă:
– Ce s-o întâmplat?
– Apăi, dom’ primar, s-o pripășit un negru pe la noi prin sat și ne regulează toate femeile.
– Și… N-ați luat măsuri?
– Apăi, am luat la toată lumea, dar tot a lui e cea mai mare.

* Într-o dimineață, soțul o ciupește de fund pe nevastă și-i zice:
– Vezi? Dacă fesele tale ar fi mai tari, ai putea renunța la chiloții elastici.
Soția se gândi că tăcerea e cel mai bun răspuns.
A doua zi, bărbatul își trezește soția, ciupind-o de sân, și-i zice:
– Vezi? Dacă sânii tăi ar fi tari, ai putea renunța la sutien.
La faza asta, femeia nu mai îndură și, apucându-l puternic de penis, îi zice furioasă:
– Vezi? Dacă penisul tău ar fi mai tare, aș putea renunța la frate-tu!

* Respectați-vă părinții!
Ei au terminat școala fără Google și Wikipedia…

* Șapte ani de zile n-am băut, n-am fumat, n-am alergat după femei, până în clipa în care m-am dus prima zi la școală!

* Învățătoarea de clasa a doua vine după recreația mare și îi întreabă pe copii:
– Ce ați făcut în pauză?
Gigel, care era mai răsărit, ridică mâna:
– Eu m-am jucat în cutia cu nisip.
Învățătoarea, ca să dea un exemplu, spune:
– Bravo, Gigel! Uite, dacă scrii frumos pe tablă, fără greșeală, cuvântul nisip, poți pleca azi cu două ore mai repede acasă.
Gigel merge la tablă și scrie frumos și caligrafic cuvântul NISIP, fără greșeală.
– Bravo, Gigel, poți să pleci azi cu două ore mai repede acasă, spune învățătoarea.
Apoi se întoarce către Petrică și îl întreabă:
– Tu, Petrică, ce ai făcut în pauză?
– Eu m-am jucat cu Gigel în cutia cu nisip!
– Perfect, dacă scrii frumos pe tablă cuvântul CUTIE poți pleca și tu cu două ore mai repede acasă.
Merge și Petrică la tablă și scrie frumos și îngrijit cuvântul CUTIE, absolut fără greșeală.
– Bravo, Petrică, și tu poți pleca astăzi cu două ore mai repede acasă.
În sfârșit, învățătoarea se întoarce către Janosz, și îl întreabă și pe el:
– Tu, Janosz, ce ai făcut în pauză?
– Eu vrut joci și el la băieți cu nisip, dar ei nu fost drăguți la Janosz și spune: „meri în pana mea de bozgor!”
– Vai, dar asta este o discriminare a unor minorități naționale cu influențe negative asupra psihicului unui copil. Uite, dragă Janosz, dacă scrii frumos pe tablă „discriminare a unor minorități naționale cu influențe negative asupra psihicului unui copil” poți și tu să pleci cu două ore mai repede acasă…

Siguranță și confort

Posted on by racoltapetru6

Autoturismele noastre sunt tot mai inteligente, datorită gadgeturilor cool cu care le dotăm și care ne sporesc siguranța în conducere, precum și confortul. Cunosc multe cazuri printre prietenii mei, în care au reușit să evite un accident tocmai fiindcă și-au instalat din timp aplicații Android în mașină, precauție ce le-a salvat uneori chiar viața. Dar mai bine să mă limitez la experiența mea, fiindcă o știu mai bine și pot să redau emoțiile ce m-au încercat.

 

Autoturismul pe care l-am cumpărat anul trecut m-a cam lăsat fără economii în bancă. A fost scump, dar am așteptat până mi-am permis exact ce îmi doream. Eram mândru de achiziție, însă știam că am o mare responsabilitate, la câte incidente se pot întâmpla în trafic. Eram foarte atras de navigații multimedia cu care aș fi vrut să-mi dotez mașina, doar că nu-mi permiteam decât câteva și numai de la Edotec.ro, unde prețurile sunt adaptate bugetului meu redus, iar gama de produse este foarte variată. Am optat deocamdată pentru navigație auto și senzori de parcare.

La puțin timp după intrarea în posesie, s-a nimerit că trebuia să ne mutăm în alt bloc. Eu și cu soția, făceam drumuri multe între cele două apartamente, mai ales că era nevoie să zugrăvim, să decorăm și să transportăm câte ceva între cele două adrese. Distanța nu era mare și nici nu era nevoie să ieșim cu mașina pe drumul public. De aceea nu am crezut că e ceva grav atunci când n-am putut închide portbagajul, din cauza unei mese ce nu permitea. Astfel, vizibilitatea din imediata apropiere a spatelui mașinii mi-a fost obturată, dar eu știam că nu aveam niciun obstacol. Numai că, până am mai aranjat câte ceva în cabină, chiar în spatele meu a oprit un excavator, iar un copil mai năzdrăvan încerca să se cațere în cupă. Am pornit mașina și, bazându-mă pe ce știam dinainte, am început să dau în marșalier. Imediat, aud sunetul senzorilor ce mă averizau de un obstacol. Intrigat de situație, cobor să văd despre cei vorba. Astfel mi-am dat seama că era cât pe ce să strivesc băiețelul între portbagaj și cupă, dacă nu aveam aplicația. A fost momentul când m-am felicitat pentru că mi-am instalat senzori de parcare, altfel se întâmpla o nenorocire.

navigatie-auto-multimedia-suport-la-parcare

De atunci mi-am mai luat câteva gadgeturi, cum ar fi: handsfree, și un sistem camere 360. Mi-au fost livrate gratuit în 2 zile, tot de la Edotec. Știu că majoritatea produselor sunt testate și garantate 24 de luni. Mă gândesc ca de Anul Nou să-i fac cadou autoturismului un sistem TV Digital, pentru a urmări emisiunile preferate, dar și posibilitatea de a urmări filme în mașină de pe monitoarele de la tetieră ori plafon. Tehnica evoluează în ritm alert, iar eu nu vreau să rămân în urmă. În curând vom avea mașini care se vor conduce singure, în timp ce noi ne vom delecta cu un joc pe internet sau vom viziona un film.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2016