Moșul știe ce-i bun

Posted on by racoltapetru6

Vestea a căzut peste mine ca un troian imens de zăpadă. Nu era nicio glumă, mai ales că piticul din fața mea avea o mină cât se poate de serioasă și mai avea puteri ciudate, din moment ce intrase inexplicabil în camera închisă. Degeaba m-am ciupit și m-am frecat la ochi, omulețul nu dispărea.

– Cum adică să fiu Moș Crăciun în anul ăsta!? Dar unde e cel adevărat?, am exclamat în cele din urmă.

– Of, oamenii ăștia! Trebuie să le explic de fiecare dată. Măcar e bine că nu ai negat existența lui, cum se întâmplă tot mai des printre voi. Probabil că de aceea ai fost ales. Uite cum stă treaba: Moș Crăciun e altul în fiecare an, doar nu ți-ai închipuit că trăiește mii de ani. Anul ăsta, tu ești Alesul, prin votul spiridușilor și ceva noroc, că au fost mai mulți vizați.

– Dar eu nu mă pricep la așa ceva, iar la cadouri sunt neinspirat, de cele mai multe ori. Nici să zbor într-o sanie n-aș fi în stare, că am rău de avion. Pune-ți pe altcineva…

– Nicio grijă. De la 1 decembrie vei primi toate scrisorile copiilor, vei face liste și te vei pregăti. În Ajunul Crăciunului să fie sacii plini cu daruri, că vine sania cu renii zburători. Atunci îți vor fi transmise puterile magice prin care vei putea să-ți îndeplinești misiunea. Ele nu te țin decât o noapte, iar dimineață vei deveni din nou un om obișnuit, uitând complet de această experiență.

– Ei, asta-i bună! Cum să uit așa ceva?, m-am grozăvit eu dintr-o dată, cu gândul la puterile extraordinare. Dacă e așa, mă învoiesc.

Spiridușul a dispărut tot așa de miraculos precum apăruse, iar eu am început să-mi fac planuri. Mai am vreo două zile până vin scrisorile tuturor copiilor, dar pentru familia mea trebuia să mă gândesc de pe acum. Pe lângă jocurile noi și dulciurile preferate, aveam ocazia să le ofer ceva nou, deosebit, pentru a fi cel mai frumos Crăciun de până acum. Doar urma să fiu Moșul cu darurile, chiar dacă n-aveam voie să spun nimănui. Era suficient că știu eu… deocamdată. Dar dacă într-adevăr voi uita toată această aventură? Ar fi foarte trist…

Deocamdată să revin la cadouri și la sprijinul de nădejde pe care mă bazez: casetele cadou de la Farmec. Știu că nevasta e topită după produsele create de specialiștii Gerovital, brandul nr.1 în preferințele româncelor, doar că de data asta ele vor veni la pachet, prin intermediul meu. Îmi place că are mereu o piele frumoasă, ba chiar și fetița noastră a început să dea târcoale pe lângă produsele ei, încercând să o imite.

Casetă cadou Derma + Cremă antirid și fermitate De aceea consider că e timpul să aibă și micuța trusa ei pentru sănătate, iar caseta cadou Minitravel e potrivită pentru ea. Parcă văd ce mândră o să fie când o să-și folosească produsele eficiente de la Farmec, alături și sub îndrumarea mămicii.

Și pe băiatul nostru l-am observat cum își privește cu îngrijorare părul, sperând să nu se rărească sau să aibă mătreață. Pentru el e foarte potrivit un pachet cadou format din șampon anticădere.

Casetă cadou - Șampon anticădere

Mi-am notat deja totul, dar tot mă gândesc la ce mi-a spus spiridușul în legătură cu amnezia care o să mă lovească. Soluția e acest articol, pe care nu cred că-l va putea șterge cineva, indiferent câtă putere ar avea el, din moment ce parola mea e beton! Plus că am să pun un bilețel sub bradul de Crăciun, cu scrisul meu. Știu că Moșul nu lasă nici măcar un fir din barbă în urma lui, dar eu nu mă pot abține de la un sfat pentru copiii mei: „Dragii Moșului, am mâncat cu plăcere fursecurile de sub pom, dar laptele degresat nu-mi place. Eu sunt sănătos și pot bea fără probleme lapte de la țâța vacii. Vă pup și vă sugerez să-l ascultați pe tati”. Poate că așa îmi voi aminti de noaptea în care am fost Moș Crăciun.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2016

 

Ingrediente

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Doctore, nevasta mea mă înșeală pe rupte și totuși nu îmi apar nici un fel de coarne. Uitați-vă și dumneavoastră, neted ca-n palmă.
– Nu vă faceți probleme, chestia cu coarnele e numai o vorbă din popor, nu există cu adevărat.
– Uf, mi-ați luat o piatră de pe inimă, credeam că am o lipsă de calciu.

* Un tip e în spital împreună cu soția sa care este gata să nască. O ține de mână și, văzând-o suferind în timpul contracțiilor, îi spune suspinând:
– O… draga mea… te doare atât de rău… și totul este din vina mea…
– Stai liniștit… tu nu ai nicio vină…

* – E adevărat că pleci cu soacra la Paris?
– O, da. E visul ei de o viață.
– Dar nu vă știam în relații atât de bune.
– Adevărat, însă m-a convins tot spunând: ”după ce văd Parisul pot să mor!”

* Doi prieteni se întâlnesc pe o stradă din București:
– Salut, ce mai faci?
– Bine, am puțină treabă în Piața Romană.
– Păi, și ce cauți în Piața Sudului?
– Loc de parcare…

* Un bărbat e adus în fața judecătorului pentru că și-a omorât soția.
– Fapta dumneavoastră e sub orice critică. Dacă aveți intenția ca tribunalul să nu vă condamne la închisoare pe viață, trebuie să ne expuneți motive cât de cât plauzibile care să vă poată reduce pedeapsă.
– Domnule judecător, soția mea era așa de proastă încât nu am mai putut să mă controlez și a trebuit să o arunc de la balcon.
– Declarația dumneavoastră este o obrăznicie nemaiauzită și, dacă nu doriți ca jurații să vă condamne înainte să continuăm procesul, trebuie să aveți argumente cu adevărat plauzibile.
– Păi să vă povestesc. Locuim într-un bloc cu 10 etaje, la ultimul etaj, iar la parter locuiește o familie de pitici. Părinții au 1 metru, iar copiii, cel de 12 ani: 70 de cm, și cel de 14 ani: 90 de cm.
În ziua respectivă i-am spus soției:
– E teribil să fii pitic. Săracii vecini de la parter, toți sunt așa mici!
– Da, răspunde soția, sunt o adevărată specie de pirinei.
– Pigmei ai vrut să spui!
– Nu, pigmei e ceea ce are omul în piele și de la care se alege cu pistrui.
– Aia se numește pigment.
– Mă lași? Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
– Ăla se numește pergament.
– Cum poți, dragă, să fii așa de incult? Pergament e când un scriitor publică o parte din ce a scris.
– Domnule judecător, vă închipuiți că mi-am înghițit cuvântul „fragment” ca să nu mai continui discuția asta aberantă. M-am așezat pe fotoliu și am luat ziarul să-l răsfoiesc. Nici nu m-am așezat bine, că apare soția mea lângă mine cu o carte în mână și îmi spune:
– Uite dragă, asta e ceea ce scrie un scriitor și se numește carte, dacă nu aveai idee ce e aia. Ia și citește Veranda de la Pompadur.
Iau cartea în mână și îi spun ”Draga mea, asta e o carte în limba franceză, Marchiza de Pompadour, nu trebuie să interpretezi numele în română”.
– Asta e bună, dragă, îmi dai tu lecții de franceză, mie care am făcut meditații cu un vector de la facultate!
– Ăla nu se numește vector, se numește lector.
– Ești prost, Lector a fost un erou grec din antichitate.
– Ăla a fost Hector și era troian.
– Hector e unitate de măsură a suprafeței, blegule.
– Ăla e hectar, draga mea.
– Mă uimești cu incultura ta. Hectar e o băutură a zeilor.
– Ăla se numește nectar, spun eu oftând din adâncul sufletului.
– Habar nu ai, eu știu sigur că era și o melodie pe tema asta, pe care o cântau două prietene în duo.
– Nu se spune duo, se spune duet.
– Mă scoți din sărite, cum dracu de ești așa de încuiat? Duet e când doi bărbați se bat cu săbiile.
– Ăla se numește duel.
– Pe dracu, duel e gaura aia neagră din munte, de unde apare trenul.
– Domnule judecător, aveam tunel pe limbă, dar am simțit că mi se face negru în fața ochilor, nu m-am mai putut stăpâni și am aruncat-o pe geam.
Liniște în sală… Judecătorul ia ciocănelul de pe masă, lovește cu el puternic și spune:
– Ești liber, a fost un caz de legitimă apărare. Eu o aruncam deja de la Hector.

Nu mai fugiți după femei puternice!

Posted on by racoltapetru6

Bărbaților, habar n-aveți ce-nseamnă „femeie puternică”. Sună bine cuvintele „independentă”, „pe picioarele ei”, „știe ce vrea”, „știe să ceară ce vrea”. Dacă vi se cere să descrieți femeia perfectă, cam astea-s clișeele pe care le înșiruiți cu ochii sclipind, imaginându-vă, eventual, și că femeia aceea gătește purtând tocuri, calcă perfect cămășile, gătește ca mama, nu „o doare capul” niciodată, știe să fie doamnă, știe să stea picior peste picior cu un cocktail în față, dar și să se alinieze cu prietenii tăi la o bere.

Imagini pentru poze cu femei pe care le doare capul

În realitate, când găsiți o astfel de femeie, o pierdeți. De ce? Vă sperie!

Deși toți urâți femeile care, atunci când se supără, răspund suav cu „nimic” la întrebarea „ce ai pățit?”, vă simțiți ca niște băieței muștruluiți de mami atunci când sunteți luați de mânecă și puși la un colț de masă, unde vi se explică ce ați greșit, clar și răspicat. Fiindcă vă place puterea pe care v-o dă o pisică ce miaună în loc să vorbească. Adevărul trist e că femeia care preferă să vorbească, în loc să plângă, vă prinde cu garda jos.

Vă sperie femeia de carieră, care vă lasă deoparte atunci când îi sună telefonul de serviciu. Vă sperie când știți că nu puteți să-i oferiți nimic, fiindcă are tot ce-și dorește, nu acceptă nimic de-a gata, fiindcă vrea să muncească pentru ce își dorește. Vă place puterea pe care v-o dă femeia dependentă de voi, aia care se zgâiește la o pereche de pantofi în vitrină și vă dă oportunitatea să fiți adevărați eroi când, a doua zi, vă prezentați la ușă cu o plasă frumoasă Louis Vuitton în brațe și cadorisiți pisica pe care o aveți pe post de femeie lângă voi.

Deși toți urâți femeile care nu știu să deschidă gura la o masă, care socializează doar prin simpla prezență la brațul vostru, deși vă doriți o femeie care atunci când începe să vorbească, să fie ascultată și admirată, vă sperie femeia care reușește să facă asta. Pentru că vă fură lumina reflectorului atunci când se așează lângă voi la masă. Fiindcă vă place să fiți admirați (doar) voi!

Atunci când ea este, deja, la nivelul vostru, totul se transformă în competiție. Nu mai poate fi un trofeu așezat pe raft, mereu acolo, pe care-l mai ștergeți de praf din când în când și, ocazional, îl mai admirați așa, vreo 10 minute, înainte de culcare.

Când femeia e puternică, vă bate cu pumnul în masă pentru ceea ce vrea. Va spune clar și răspicat că nu e fericită, atunci când nu e. Nu vă va menaja de absolut nimic și nu va fi complezentă pentru că nu are de ce. Pe o femeie puternică o vei auzi vorbind despre tine cu admirație. N-o vei auzi niciodată plângându-se în public de faptul că nu-ți strângi șosetele. N-o vei auzi niciodată povestind că tocmai ți-ai pierdut jobul, aia o știți doar voi, sau că nu a mai primit flori de mult timp, va povesti doar cum a dus-o în vacanța visurilor ei. Așa că, nu vă mai doriți femei puternice ca să fugiți de ele.

Sursa: „Graiul Maramureșului”

Provocările modei

Posted on by racoltapetru6

În copilărie, nu prea am avut prieteni de joacă. Îmi amintesc că, de cele mai multe ori, trebuia să mă joc cu sora mea mai mică. Dar ei îi plăceau păpușile, iar mie jocurile pentru băieți, astfel că a trebuit să ajungem la o înțelegere și să împărțim timpul. O parte a zilei ne jucam cu mașinuța, cuburile și mingea, iar cealaltă parte îmbrăcam împreună cele două păpuși ale ei. La început mi s-a părut ceva plictisitor, dar apoi am început să fiu interesat de hainele pe care le „fabricam” cu un ac și o forfecuță. Și aveam de unde alege, doar vecina noastră era croitoreasă și ne dădea o mulțime de resturi din materiale de diferite culori. Iar noi realizam pentru micile noastre vedete cele mai extravagante costumașe, rochii, bluzițe… imitând, pe cât posibil, îmbrăcămintea oamenilor mari. A fost primul meu contact cu moda.

Au urmat anii de școală, în care am admirat ținuta mai multor dascăli cu gust în ceea ce privește îmbrăcămintea. Doar veneau din Cluj-Napoca, erau tineri și frumoși. Nu am avut un idol constant, pentru că întotdeauna găseam ceva de adăugat, oricui, căutând perfecțiunea. Știu că e imposibil, dar e bine să tindem spre ea cu fiecare ocazie în care ne îmbrăcăm. Consider că moda e doar o sugestie menită să ne inspire în combinații care ni se potrivesc. Precum o partidă de șah în care dacă ai mai multe piese, trebuie să alegi o variantă câștigătoare.

answear-patrat

Piesele îmi vin de ceva vreme de la answear.ro, iar provocarea este să le știu asorta cât mai inspirat. Înainte de a-mi etala combinația, o verific și o reverific în fața oglinzii. E primul meu examinator, și analizez fiecare detaliu, încercând să obțin idealul. Apoi urmează partida zilei, în care criticul poate fi nemilos dacă nu am fost la înălțime. În ochii lumii se poate citi cu ușurință dacă sunt un perdant, un om obișnuit sau un câștigător. Dar cu piesele și inspirația de care dispun, am fost mereu victorios. Una din piesele de bază, mai ales în această perioadă, e hanoracul de puf Levi’s, cu care am ținut în șah multe dame și am surclasat mulți „regi”.

Levi's - Hanorac de puf
O altă piesă de artilerie grea sunt jeanșii de la G-star, potriviți în orice ocazie, dar nu în orice combinație. De aceea am mai multe perechi, de diferite culori, pe care-i aleg în funcție de locul și persoanele pe care presupun că le voi întâlni.

G-Star Raw - Jeansi

De obicei nu răspund la provocări. Dar moda e o altfel de provocare, care îți testează mereu imaginația și îți pune mintea la lucru. Idolul căruia să îi admir necondiționat stilul de îmbrăcăminte există pe undeva, în mine. Trebuie doar să-l caut mereu, încercând alte și alte combinații câștigătoare. Poate unii consideră că l-au găsit, atunci când mă privesc, iar asta ar fi cea mai mare victorie.
.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2016

O raită prin Europa

Posted on by racoltapetru6

Ideea a pornit de la un reproș pe care mi l-a făcut Rică, în timp ce jucam canastă cu familia Arsene.

– Am auzit că ai fost în Grecia, luna trecută. Credeam că suntem prieteni și mergem împreună în excursii.

– Suntem prieteni, i-am răspuns eu mirat. Dar nu-ți amintești că erai plecat la mare, exact în acea perioadă?

– Puteai să aștepți până veneam, că oricum nu am prins vreme bună și nu am reușit să ne bronzăm.

– Dragul meu, mie și nevestei ne-a venit pofta de Grecia dintr-o dată. Știi tu că ofertele CND Turism sunt irezistibile și nu-ți vine să le amâni. Nu tot așa am fost împreună în Spania, la Pamplona?

– Uite că acum mi-a venit mie pofta să ajung în Grecia! Mai ales că n-am fost niciodată acolo.

– Eu n-am fost pe renumita Coasta de Azur. De ce m-aș duce iar în Grecia?

– Hai să mergem în amândouă locurile. Nu ziceai tu că CND Turism are oferte turistice în toată Europa, în orice sezon și pentru toate buzunarele?

logo-vacante-nou

Aici interveni doamna Arsene:

– Noi am vrea să vedem Capela Sixtină de la Vatican. Am auzit că te marchează pentru toată viața. Doar că nu ne-am permis încă…

– Dar nu-i vorba de cheltuială, vecină. Dacă tot vrei să facem o echipă, mi-am amintit că CND face circuite cu avionul și are adesea oferte speciale, am intervenit eu, la gândul unei noi aventuri, de data asta într-un grup mai mare. Chiar acum o să mă uit și am să aleg o călătorie pe gustul tuturor.

– Așa te vreau, frate!, exclamă Rică bucuros. Vezi că noi vrem să mergem pe insula Santorini, un loc ideal pentru îndrăgostiți ca noi, adăugă el uitându-se galeș la nevastă-sa.

vacantespeciale5

Sursă foto: site CND Turism

Și uite-așa s-a pus de o nouă excursie, mie revenindu-mi plăcuta sarcină de a găsi cursa și ziua potrivită pentru ceea ce ne doream. Soția m-a convins să renunț, deocamdată, la Coasta de Azur și să vedem Praga, o capitală încărcată de istorie, pe care de mult voia să o vizităm. Am găsit o ofertă pentru zece zile, în care erau incluse toate cele trei destinații, și am început cu inepuizabila Grecie. Eram șase adulți și cei doi copii ai lui Rică, dar am fost plăcut surprinși de prețul mai mult decât convenabil în care ne-am încadrat.

E drept că trebuia să ne ținem de un program riguros, pentru a beneficia la maxim de cele 2-3 zile destinate unui obiectiv, dar asta nu a diminuat cu nimic frumusețile și plăcerile fiecărui sejur, a fiecărei locații. La Santorini am admirat o priveliște cum numai în Paradis credeam că găsești. Plajele erau multe și diverse, fără aglomerație, dar cu o apă limpede. Astfel că în două zile ne-am bronzat și am înotat nestingheriți, de parcă tot locul ne era destinat.

A urmat cursa către Roma, pentru a intra apoi în cea mai mică țară din lume (0, 44 km pătrați). Acolo ne-am bucurat ochii cu cea mai mare pictură de pe glob, vizitată de milioane de credincioși. Impresia pe care ne-a lăsat-o Capela Sixtină a fost covârșitoare, iar doamnei Arsene i-au lăcrimat ochii de bucurie. Ce bine-i când facem parte dintr-un grup atât de inspirat în alegerea obiectivelor!

Imagine similarăSursă foto: Google

Zborul către Praga a fost la fel de plăcut ca și celelalte, cu un personal tânăr și servicii impecabile. „Orașul de Aur” ne-a întâmpinat cu porțile deschise și cu un ghid plin de energie. Capitala Cehă are un romantism aparte, grădini impresionante, cărări înguste pe care istoria își dă mâna cu contemporaneitatea. Ne-am plimbat pe jos, cu barca și apoi ne-am împărtășit impresiile în restaurante cochete, cu mâncăruri din cele mai diverse bucătării ale lumii. Și găzduirea la hotel a fost la înălțime, iar noi ne-am simțit răsfățați.

Imagine similarăSursă foto: Google

Însă, tot ce-i frumos se termină repede, la fel și micul nostru raid prin Europa. Ne-am întors acasă cu multe amintiri și subiecte de dezbătut în viitoarele întâlniri, dar și cu alte idei pentru o viitoare călătorie. Mai sunt atâtea de văzut, iar CND Turism ne stă la dispoziție prin vacanțe speciale.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2016

Bei doar apă îmbuteliată și crezi că e bine pentru sănătate?

Posted on by racoltapetru6

Persoanele care renunță să consume apă de la robinet și beau doar apă îmbuteliată se expun, pe termen lung, unui risc major pentru sănătate: carența de magneziu. Aceasta poate provoca o gamă largă de simptome neplăcute și este adesea dificil de diagnosticat.

apa-imbuteliata

Balonare, senzație permanentă de oboseală, tulburări de somn, dureri musculare și articulare, amețeli, greață, palpitații – toate sunt simptome ce pot fi provocate de o carență cronică de magneziu. Dar, din cauză că aceste simptome sunt nespecifice, putând fi semne ale mai multor boli, medicilor le poate fi greu să identifice drept cauză a acestora o lipsă de magneziu, cu atât mai mult cu cât ele pot afecta persoane cu un regim de viață aparent foarte sănătos.

Totuși, lipsa de magneziu este destul de răspândită: în Marea Britanie, de exemplu, aproximativ o femeie din 10 suferă de această carență, unele studii indicând că ar fi vorba despre una din 7 femei.

Magneziul este virtual pentru sănătate, el intervenind într-o mulțime de procese fiziologice, de reglare a ritmului cardiac și a tensiunii arteriale, până la menținerea sănătății oaselor.

Doza recomandată este de 320 mg pentru femei și 420 mg pentru bărbați – doze care pot fi ușor obținute dintr-o alimentație variată, care conține legume cu frunze verzi, cereale integrale, fructe oleaginoase (nuci, alune) și carne.

Printre simptomele carenței se numără: agitație, tulburări de somn, greață și vomă, aritmie, spasme ale mușchilor, slăbiciune musculară, fragilizarea unghiilor, ”sindromul picioarelor neliniștite” și, în cazuri grave, chiar convulsii.

Ceea ce este și mai îngrijorător este faptul că dietele moderne de tip occidental nu numai că sunt destul de sărace în magneziu (deoarece, după cum explică specialiștii, agricultura intensivă a dus la sărăcirea în magneziu a solurilor), dar contribuie și la îndepărtarea lui activă din organism.

Consumul de cafea, alcool, cereale rafinate și zahăr stimulează îndepărtarea magneziului din organism, prin funcția rinichilor. În plus, tot mai mulți occidentali renunță la o sursă semnificativă de magneziu – apa de la robinet -, consumând doar apă îmbuteliată, care are adesea un conținut mult mai mic din acest element.

Și unele medicamente pot duce la apariția sau agravarea carenței de magneziu; printre acestea se numără unele din clasa inhibatorilor pompei de protoni, cum sunt unele medicamente folosite pentru tratarea arsurilor gastrice și a bolii de reflux gastroesofagian.

Lipsa de magneziu este destul de greu de diagnosticat, deoarece simptomele sunt adesea nespecifice, iar analizele de sânge nu sunt concludente, de vreme ce doar 1% din magneziul din corp se găsește în sânge, restul aflându-se în oase și în mușchi.

Sursa: Mail Online

Campanie umoristică

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Fiți amabil, aveți grijă și de geamantanul meu, până cumpăr un ziar.
– Domnule, știi că vorbești cu un parlamentar?
– Da? E, nu-i nicio problemă. N-am în el decât niște rufe murdare…

* Doi canibali stăteau de vorbă, iar unul dintre ei se văita că îl doare capul.
Celălalt îi spune:
– Ce să-ți fac, dacă te îndopi numai cu intelectuali?

* Șeful povestește un banc. Toți râd în hohote, în afară de unul.
– Tu de ce nu râzi?
– Apoi, eu oricum mă gândeam să-mi dau mâine demisia…

* Într-un apartament al unui bloc select de locuințe locuiește o fată bătrână. O vecină o întreabă mereu de ce nu se căsătorește, de ce nu-și găsește și ea un bărbat cumsecade.
– De ce?, răspunde bătrâna domnișoară. Doar am un câine, un papagal și o pisică. Astea-mi sunt destule până peste cap.
– Dar, totuși, aceste animale nu pot ține loc de soț.
– Cum să nu? Câinele mârâie mereu, papagalul înjură toată ziua, iar pisica-i plecată toată noaptea…

* Vine o tipă la doctor și-i spune:
– D-le doctor, dați-mi ceva pentru soțul meu, ca să fie ca un taur la pat.
Doctorul:
– Dezbracă-te! Începem prin a-i pune coarne!

* Soția se adresează cu indignare soțului:
– Iarăși te-ai îmbătat! Ieri am fost cu adevărat fericită văzându-te treaz…
Soțul răspunde:
– Da, dar astăzi e rândul meu să fiu fericit!

* Constatarea unui șofer:
Dacă nu înjuri când conduci, înseamnă că nu ești atent la drum.

* Căpitanul către soldat:
– Au fost mai multe plângeri împotriva ta, faptul că te contrazici cu toată lumea!
– Adevărat, sunt avocat și nu vreau să-mi uit meseria!

* Un moldovean sună la o linie fierbinte:
– Ce faci?
– Gem…
– Bun așa, trimite și mie vreo 2 borcane…

* Două blonde:
– Tu schiezi?
– Aș vrea, dar afișul ăla nu îmi dă voie: „Interzis cu sanii pe partie!”

* Degeaba ai cur de braziliancă, dacă ai față înmatriculată în Bulgaria.

* „Râzând de propriile greșeli, îți poți lungi viața!” (Shakespeare)
„Râzând de greșelile nevestei, îți poți scurta viața!” (Nevasta lui Sheakespeare)

* În Iran, hoții sunt amputați.
În Finlanda, imputați.
În România, deputați.

* – Care mai e situația în România?
– Mulțumim lui Dumnezeu, de bine de rău, avem pe cine înjura!

* Ion cu Maria se prezintă la spital. Ion este tare bolnav. Intră singur la doctor, în timp ce Maria îl aștepta afară. Ion iese cu o rețetă în mână.
Maria: – No?
Ion: – Mi-o dat niște supozitoare și mi-o spus că se iau pe cale anală…
Maria: – Anală? Ce-i aia?
Ion: – Da nu știu, tu Mărie…
Maria: – Păi du-te de-l întreabă…
Ion intră să-l întrebe pe doctor și iese imediat afară.
Maria: – No?
Ion: – Păi o zis că-i pe cale rectală…
Maria: – Dar aia ce-i?
Ion: – Nu știu, tu Mărie, las că văz acasă…
Maria: – Mă, du-te de-l întreabă acum.
Ion: – Nu mai intru a treia oară…
Maria: Ba du-te…
Ion se decide să intre și iese și mai repede:
Maria: – No?
Ion: – Vezi, acum s-a-nervat și o zis să mi le bag în cur!

* În momentul în care șaormarul începe să taie carnea, deja îmi plouă în gură.
La voi, la Vegani, e tot așa când cineva tunde iarba?

* La poarta Raiului, un american, un evreu și un român. Iese, într-un final, obosit și transpirat, Sf. Petru:
– Măi băieți, e aglomerație mare azi aici, locuri nu prea sunt… N-ați vrea voi să vă întoarceți? Uite, plătiți o taxă de 100 de dolari și vă trimit înapoi.
Americanul scoate repede banii și în minutul următor se trezește în ambulanță, resuscitat. Povestește ce s-a întâmplat și doctorii îl întreabă:
– Bine, dar evreul și românul unde sunt?
– Păi nu știu, eu i-am lăsat acolo; evreul se tocmea să mai scadă din taxă și românul urla să i-o plătească guvernul…

* Nevastă-mea e ca o grenadă. Dacă-i scot inelul, îmi dispare casa.

Urechile naturii

Posted on by racoltapetru6

Micuța Lili descoperă lumea, iar părinții ei o redescoperă alături de ea. Totul pare nou în jurul ei și trebuie explorat, cunoscut, mirosit, pipăit, gustat… Întrebările vin ca o avalanță pentru mami și tati, care au nevoie de multă inspirație pentru a o mulțumi cu răspunsuri cât mai lămuritoare. Se spune că la cinci ani, copiii sunt cei mai receptivi și curioși la tot ce-i înconjoară.

Alimentația e un subiect vast, cu care intră în contact din primele zile de viață, un domeniu în continuă schimbare chiar și pentru adulți. Lili, ca orice copil preșcolar, dorește să-și urmeze părinții peste tot și în toate, să îi imite în comportament și să mănânce aceleași feluri, în același mod. Așa s-a întâmplat și atunci când tati a vrut să-și surprindă familia cu două feluri de mâncare chinezească la pachet, de la Wu Xing. Îi plăcea mâncarea picantă și auzise numai cuvinte de apreciere de la cei care au gustat-o. Era ocazia perfectă de a-și încerca îndemâna în mânuirea bețelor. De la acest eveniment nu putea să lipsească micuța Lili, mirată și curioasă de ce se găsea în cele două cutii.

– Tati, dar astea ce sunt? Parcă ar fi furnici…

Furnici în copac (iute)

 

– Ai ghicit! Chiar așa li se spune: Furnici în copac, dar nu sunt furnici de-adevăratelea, ci mici bucățele de carne tocată, amestecate cu spaghete de soia. Nu-s prea picante pentru tine?

– Sunt foarte bune, dar cam ustură la limbă… Iar astea de dincoace cum se cheamă?

– Le zice Urechi de lemn…

– Vai da’ ce urechi gustoase! Ce lemn e ăsta?

Urechi de lemn în sos chinezesc

 

– De fapt sunt ciuperci foarte delicioase, mai ales pentru copiii care vor să crească mari și sănătoși.

Apoi se adresă soției, care încă nu gustase din bunătăți:

– Sunt recomandate și adulților, deoarece reduce nivelul de colesterol și are proprietăți anticoagulante. Ia încearcă, draga mea, să vezi ce textură elastică au, doar sunt de la #wuxingstie.

A fost, într-adevăr o experiență plăcută pentru toți trei, pe care au repetat-o de câte ori au avut prilejul. Lili a devenit mare fan al ”Urechilor de lemn”, care i-au stimulat imaginația, mai ales când au ieșit la pădure, să culeagă ciuperci și au văzut un arbore invadat de ciuperci.

logo wu xing (2)

– Tati, uite un copac cu multe urechi de lemn! Să nu le culegem, ca să nu rămână surd.

Au râs ambii părinți și s-au limitat doar la „urechile” găsite la sol. Cine știe, poate Lili are dreptate, iar ciupercile pot fi mai mult decât un ingredient sănătos pentru o masă benefică, e natură vie într-un castron sau cutie. WuXing știe!, nu degeaba mâncarea chinezească e apreciată în toată lumea.

Acest articol participă la #Superblog 2016

Ceapa… mai scumpă decât aurul!

Posted on by racoltapetru6

A fost odată un om căruia îi plăceau călătoriile și aventurile, pe nume Saul Visătorul. Într-o zi, un înțelept rătăcitor i-a povestit despre o țară în care nu era cunoscută ceapa. „Nu au ceapă?”, a exclamat Saul Visătorul. „Cum pot să se bucure de mâncare fără ceapă? Trebuie să merg într-acolo și să-i fac să afle despre acest minunat aliment”.

Fără să mai stea mult pe gânduri, și-a încărcat căruța cu ceapă și a dat bice calului. După o lungă călătorie, a ajuns în cele din urmă în țara despre care îi vorbise înțeleptul și s-a îndreptat direct către palatul imperial, unde a fost primit de însuși împăratul.
„Maiestate, îți aduc o nouă plantă, care are calitatea unică de a îmbunătăți gustul oricărui fel de bucate. A o gusta reprezintă un deliciu pentru cei cunoscători. Te îndemn să o încerci cât mai repede.”
„M-ai făcut curios”, a răspuns împăratul. „Voi gusta din planta ta, dar te avertizez că dacă este dăunătoare îți vei pierde capul”.

Dineul la care urma să servească ceapa s-a transformat într-un eveniment oficial, la care au fost invitați toți curtenii, miniștrii și nobilii din imperiu. Felurile de mâncare, gustate mai întâi de către Saul Visătorul, au fost puse în fața tuturor invitaților și a aleșilor oaspeți. Reacția față de ceapă a fost nemaipomenită. Gustul, mirosul și suculența cepei au fost ridicate în slăvi de toată lumea. Împăratul i-a cerut imediat lui Saul să îi dea întreaga încărcătură din căruță și i-a dat în schimb greutatea cepei în aur.

Imagini pentru poze cu ceapa

Atunci când Saul s-a întors în satul său, un comitet de cetățeni de seamă l-au primit în mod festiv și l-au felicitat pentru succesul lui. Vreme de mai multe ore, Saul Visătorul a povestit despre splendorile și minunățiile văzute în acea țară îndepărtată, în care aurul valora la fel de mult precum ceapa.

Unui om strecurat prin mulțimea de ascultători, numit Kolbojnik, care visa de când se știa să ajungă bogat, i-a trecut prin cap o idee măreață, despre cum ar putea să câștige o comoară mult mai mare decât Saul Visătorul. Usturoiul! Nu era acesta nu doar mai de preț, dar și infinit mai gustos și mai aromat? De ce să nu strângă câțiva saci cu această delicatesă și să îi ducă în acea țară îndepărtată? Dacă lui Saul îi dăduseră aur în schimbul cepei, el ar fi putut să primească diamante pentru usturoiul său. Kolbojnik și-a încărcat căruța cu usturoi și a pornit în grabă către vestita împărăție.

La fel ca și Saul, de îndată ce a ajuns la destinație, a cerut să fie primit la palatul regal. Și, așa cum se aștepta, usturoiul a fost și mai lăudat decât ceapa. Împăratul s-a sfătuit vreme îndelungată cu consilierii săi despre ce răsplată să îi dea nobilului oaspete. După părerea lor, aurul nu era îndeajuns de valoros pentru o asemenea delicioasă plantă, un fel de mâncare care i-ar fi încântat chiar și pe Dumnezeu și îngerii săi. În cele din urmă, s-au hotărât să îi ofere străinului cel mai prețios lucru pe care îl aveau.
În acest fel, Kolbojnik s-a întors acasă cu… cinci saci de ceapă!!! 😀

Autor necunoscut